Cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă

DREPT PROCESUAL CIVIL

Cerere de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă

- art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă

Motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă vizează situația în care instanța s-a pronunțat, din eroare, și asupra unui lucru ce nu s-a cerut - extra petita sau a dat mai mult decât s-a cerut - plus petita. Textul de lege se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată, motivul de revizuire în discuție fiind o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății.

Având în vedere aceste considerente de drept și criticile din cuprinsul cererii de revizuire, din care rezultă cu puterea evidenței că revizuientul este nemulțumit de motivele pe care se fundamentează soluția instanței de recurs de respingere a acțiunii deduse judecății, și nu de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei pretenții deduse judecății ori că s-ar fi pronunțat asupra unei pretenții ce nu a făcut obiectul litigiului, Curtea a constatat că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 657 din 11 septembrie 2019

Prin Decizia nr. (...)/CA din 14.06.2019 Curtea de Apel (...) a admis recursul declarat de recurentul pârât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în contradictoriu cu intimatul reclamant (IR), împotriva Sentinței nr. (...) din 18.12.2018 pronunțată de Tribunalul (...), pe care a casat-o integral și, rejudecând fondul, a respins acțiunea formulată de reclamantul (IR) în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire revizuentul (IR), solicitând admiterea cererii, anularea hotărârii atacate, rejudecarea recursului, cu consecința respingerii acestuia, respectiv menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut. Or, instanța trebuia să soluționeze ceea ce s-a cerut prin recurs, față de considerentele soluției instanței de fond, respectiv să sesizeze faptul că instanța de fond a verificat pertinența dreptului pretins față de prevederile art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG 83/2014, așa cum au fost incluse în actul normativ prin Legea nr. 71/2015 și față de reglementarea instituită prin art. 3 indice 1 alin. 1 indice 1 și alin. 1 indice 2 din OUG 57/2015, cu modificările aduse prin OUG 20/2016 și OUG 43/2016, apreciind că aceste norme au fost instituite în scopul asigurării unui tratament juridic nediscriminatoriu între categoriile de personal din sectorul bugetar, care își desfășoară munca în condiții identice de pregătire profesională și vechime, stabilind că reclamantul este beneficiarul prevederilor art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG 83/2014 și art. 3 indice 1 alin. 1 indice 1 și alin. 1 indice 2 din OUG 57/2015, fiind ținută de o astfel de interpretare de dezlegările de drept date prin Decizia nr. 23/2016 a ICCJ, în contextul prevederilor art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă.

În condițiile în care instanța de recurs, contrar considerentelor hotărârii instanței de fond, a stabilit că această instanță a constatat existența unei discriminări salariale între inspectorii antifraudă și specialiștii din cadrul parchetelor, procedând la înlocuirea normelor legale aplicabile cu norme create pe cale judiciară, a dat mai mult decât s-a cerut, fiind evident că instanța de fond nu a constatat existența unei discriminări salariate, ci a constat valoarea juridică reglementatoare a prevederilor art. 1 alin. 5 indice 1 din OUG 83/2014 și a dispozițiilor art. 3 indice 1 alin. 1 indice 1 și alin. 1 indice 2 din OUG 57/2015.

Instanța de recurs se face vinovată și de a fi dat ceea ce nu s-a cerut, apreciind asupra motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă și din perspectiva faptului că salarizarea specialiștilor din cadrul parchetelor se realizează în baza Capitolului VIII anexa V din Legea nr.153/2017, familia ocupațională Justiție, în timp ce specialistului antifraudă i se stabilește salarizarea conform art. 89 alin. 4 din Legea nr.188/1999, stabilind în acest context că nu are relevanță, din perspectiva art. 89 alin. 4 din Legea nr. 188/1999, faptul că pe durata detașării la parchet inspectorii antifraudă vor primi ordine doar de la procurorul general și vor exercita doar atribuțiile specifice funcției publice generale de specialist, după cum nu este relevant nici avizul ANFP 3811/2014, prin care, la solicitarea Parchetului de pe lângă ÎCCJ, s-a avizat asimilarea funcției publice specifice cu funcția publică generală și salariilor funcției de specialist antifraudă cu cea de specialist.

Practic, arată revizuentul, s-a ajuns să fie cenzurată hotărârea de fond din perspectiva unor aspecte fără nicio legătură cu raportul juridic împrocesuat, respectiv, în timp ce reclamantul și instanța de fond au considerat dreptul din perspectiva Legii unice de salarizare nr. 284/2010, respectiv a actelor normative anuale de salarizare emise în considerarea acesteia, instanța de recurs a considerat nelegală hotărârea instanței de fond fată de conținutul unui Ordin emis în aplicarea Legii nr. 153/2017.

Consideră că revizuirea hotărârii instanței de recurs se impune și din perspectiva cazului de revizuire reglementat de art. 509 pct. 5 Cod procedură civilă, în contextul în care recurentul a deținut, dar le-a ținut ascunse, pe durata judecării recursului, acte prin care, față de dreptul de a asimila salariul specialiștilor antifraudă cu cele ale specialiștilor din cadrul parchetelor, a dispus salarizarea la același nivel.

Problema de drept a asimilării drepturilor salariale ale specialiștilor antifraudă cu cele ale specialiștilor face obiectul de verificare a ÎCCJ, pe dezlegarea unei chestiuni de drept, ce se va judeca pe data de 11.11.2019, în dosar nr. 1521/1/2019.

În drept, a invocat dispozițiile art. 509 și urm. Cod procedură civilă.

Intimatul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, legal citat, nu a depus întâmpinare.

Curtea, analizând cererea de revizuire prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor dosarului, a constatat că este nefondată pentru considerentele prezentate în continuare:

Cererea de revizuire formulată de revizuientul (IR), îndreptată împotriva Deciziei nr. (...)/CA/14.06.2019, pronunțată Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/(...)/2017, a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. 1 pct. 1 și 5 Cod procedură civilă.

În susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, s-a invocat, în esență, faptul că instanța de recurs a dat mai mult decât s-a cerut prin cererea de recurs în condițiile în care în motivarea deciziei s-a reținut în mod eronat că prima instanță a constatat existența unei discriminări între inspectorii antifraudă și specialiștii din cadrul parchetelor prin înlocuirea normelor legale cu norme create pe cale judiciară, precum și faptul că instanța de recurs s-a pronunțat asupra unui lucru ce nu s-a cerut prin reținerea că specialiștii din cadrul parchetelor sunt salarizați potrivit cap. VIII, anexa V din Legea nr. 153/2017, în timp ce specialiștii antifraudă sunt salarizați conform art. 89 alin. 4 din Legea nr. 188/1999 în condițiile în care prima instanță a considerat dreptul din perspectiva Legii nr. 284/2010 și a legilor anuale de salarizare.

Curtea a reținut că acest motiv de revizuire vizează situația în care instanța s-a pronunțat, din eroare, și asupra unui lucru ce nu s-a cerut - extra petita sau a dat mai mult decât s-a cerut - plus petita. Textul de lege se referă la obiectul cererilor cu care a fost sesizată instanța, deci la pretențiile concrete formulate de părți prin cereri având natura juridică a cererii de chemare în judecată, motivul de revizuire în discuție fiind o aplicare a principiului disponibilității, precum și a obligației instanței de a judeca toate pretențiile deduse judecății.

Având în vedere aceste considerente de drept și criticile din cuprinsul cererii de revizuire, din care rezultă cu puterea evidenței că revizuientul este nemulțumit de motivele pe care se fundamentează soluția instanței de recurs de respingerea a acțiunii deduse judecății, și nu de faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra unei pretenții deduse judecății ori că s-ar fi pronunțat asupra unei pretenții ce nu a făcut obiectul litigiului, Curtea a constatat că nu este incident motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă.

Din considerentele deciziei atacate rezultă că în rejudecarea fondului instanța de recurs a analizat exact pretenția dedusă judecății de reclamantul (IR), respectiv îndreptățirea acestuia, ce era angajat ca inspector antifraudă în cadrul ANAF și detașat din anul 2014 pe postul de specialist în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul (...), la stabilirea și plata unui salariu de bază la nivelul maxim aflat în plată în cadrul parchetelor specializate DNA și DIICOT.

Curtea a constatat că nu este incident nici motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, care privește situația în care după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, având în vedere că revizuientul nu a indicat și depus la dosarul cauzei niciun înscris, care oricum trebuia să îndeplinească condițiile anterior menționate.

Pentru aceste motive, în baza art. 513 Cod procedură civilă Curtea a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul (IR) împotriva Deciziei nr. (...)/CA/14.06.2019, pronunțată de Curtea de Apel (...) în dosarul nr. (...)/(...)/2017.

Nu s-au acordat cheltuieli de judecată intimatului, care a câștigat procesul, nefiind solicitate.

Domenii speta

Spete similare