Cale extraordinară de atac. Revizuire .

Se pot circumscrie temeiului prevăzut de art. 509  alin.1 pct. 1 C.P.civ.  numai cererile asupra cărora, prin pronunţare, instanţa pune capăt litigiului dedus judecăţii , statuând fie prin admitere, fie prin respingere , în acea parte din hotărâre care este pusă în executare, adică dispozitivul.

Prin urmare, , textul are în vedere numai cererile principale, accesorii sau incidentale iar nu pe cele referitoare la probe , revizuirea sub acest temei referitoare la  o probă administrată în apel, căreia instanţa de apel i-a acordat relevanţă juridică în soluţia de menținere a deciziei de sancționare, fiind inadmisibilă.

Pe rol, soluționarea cererii de revizuire formulată de către …, împotriva deciziei civile nr. 1489 din data de 21 Mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova-Secția I Civilă, în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimata SC … SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns revizuenta  … şi avocat …, cu împuternicire avocaţială la dosarul cauzei, reprezentând-o pe intimata SC … SRL. 

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, în cadrul căruia a învederat următoarele:

-la data de 12.07.2019, revizuenta a depus la dosar precizări prin care a solicitat ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat, instanţa înaintându-i, cu adresă, formularul tip prevăzut de art. 14 din OUG nr. 51/2008, pentru a fi completat conform menţiunilor, solicitându-i-se, totodată,  depunerea de înscrisuri doveditoare în vederea soluţionării cererii formulate.

Revizuenta nu s-a conformat  celor dispuse de instanţă.

-la data de 26.07.2019 revizuenta a depus note scrise,

- la data de 21.08.2019, prin precizările depuse, revizuenta a indicat temeiul juridic al cererii de revizuire.

Apreciind că este necesar, pentru  respectarea dreptului revizuentei la apărare, Curtea - în raport cu conţinutul cererii inserate la fila 29 verso şi 30 - îi expune revizuentei  necesitatea  completării  formularului  tip prevăzut de art. 14 din OUG nr. 51/2008, conform menţiunilor precizate, pentru a beneficia de  ajutor public judiciar sub forma asistenței prin avocat.

 Se constată că revizuenta nu doreşte să completeze formularul prevăzut de OUG nr. 51/2008, privind ajutorul public judiciar, pentru care, de altfel, i-a fost înaintată adresă pentru termenul de astăzi, aceasta învederând că înţelege să se apere singură în proces.

Instanța a pus în discuție admisibilitatea cererii de revizuire, raportat la precizările depuse, la data de 21.08.2019, prin care s-au indicat  ca temei juridic al cererii de față, dispozițiile art. 509 pct. 1, 6, 9 Cod procedură civilă.

Referitor la pct. 1 din art. 509 Cod procedură civilă, revizuenta a susținut că la pronunțarea hotărârii,  instanța de apel și-a întemeiat soluția în mod eronat, pe fișa UPU din data de 14.05.2018, menținând astfel  decizia  de sancționare, deşi aceasta trebuia  să respingă această probă din dosar, actul medical fiind confidențial.

În susținerea pct. 6 din art. 509 Cod procedură civilă, a învederat că, în mod greșit, s-a schimbat hotărârea instanței de fond de către instanța de apel, prin admiterea apelului.

Referitor la pct. 9 din art. 509 Cod procedură civilă a arătat că, având avocat ales, toate actele de procedură au fost comunicate la sediul acestuia și nu a avut cunoștință de acestea și nici de termenul de judecată, fiind astfel împiedicată să se prezinte la data la care s-a judecat apelul, iar avocatul din rea-credință și motive personale, nu a făcut apărarea corect.

În sensul celor arătate este și faptul că apărătorul ales, plătit cu 2500 lei, a refuzat să formuleze calea extraordinară de atac a revizuirii, prevalându-se de caracterul definitiv al hotărârii.

Solicită admiterea cererii de revizuire astfel cum a fost formulată şi rejudecarea apelului .

Avocat …, reprezentând-o pe intimata SC … SRL, a apreciat că, așa cum a arătat și prin întâmpinare, cererea de revizuire este inadmisibilă, chiar și având în vedere cele trei puncte precizate pentru termenul de astăzi.

Referitor la pct. 1, art. 509 Cod procedură civilă, faptul că instanța nu ar fi trebuit să țină seama de fișa UPU, a precizat că aceasta este o probă care a fost administrată în faza de apel și de care instanța a ținut cont, coroborând cu celelalte probe administrate în cauză, nepunându-se problema de a se fi pronunțat asupra unor lucruri sau capete de cerere care nu s-au cerut , a nu se fi pronunțat asupra unor lucruri sau capete de cerere care s-au cerut , sau să se fi pronunțat pe mai mult decât s-a cerut.

În ceea ce privește pct. 6, art. 509 Cod procedură civilă a învederat că decizia revizuită nu se bazează pe nicio sentință civilă, cu atât mai mult să fie anulată, casată sau schimbată în tot, motiv pentru care a apreciat că și acest punct este inadmisibil.

Referitor la pct. 9, art. 509 Cod Procedură Civilă, a arătat că atâta timp cât revizuenta a avut angajat avocat, care s-a prezentat la termenul de judecată, este inadmisibil acest punct de vedere, cu atât mai mult cu cât susține că apărătorul nu a formulat cerere de revizuire, acesta nefiind angajat în acest sens, contractul de reprezentare juridică vizând doar apelul formulat în cauză.

A solicitat cheltuieli de judecată conform chitanței aflată la dosar.

În replică, față de susținerile reprezentantului intimatei, revizuenta apreciază că articolele precizate ca şi temei juridic al cererii de revizuire întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, hotărârea pronunțată în apel fiind lipsită de temei legal, nefăcându-se vorbire de toate apărările formulate în cadrul apelului.

Asupra cererii de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 1489 din data de 21 Mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă SC … SRL, împotriva sentinţei civile nr.13/15.01.2019, pronunţată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ….

S-a schimbat sentinţa în tot în sensul că s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziilor nr. 53/16.05.2018 şi nr. 93/25.05.2018.

A fost obligată intimata-reclamantă, către apelanta-pârâtă SC … SRL, la 1000 lei cheltuieli de judecată.

Analizând motivele de apel în raport cu sentința apelată, Curtea a reținut următoarele:

Contestatoarea a contestat în prezenta cauză două decizii de sancționare.

Prin prima decizie, nr. 53/16.05.2018, contestatoarea a fost sancționată cu avertisment scris pentru fapta constând în neprezentarea la serviciu conform programului de lucru, în data de 14.05.2018.

Prin decizia nr. 93/25.05.2018, contestatoarei i-a fost aplicată sancțiunea încetării contractului individual de muncă, pentru faptele constând în părăsirea locului de muncă, în timpul programului de lucru, în data de 16.05.2018, respectiv în data de 18.05.2018 și neîndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Prin sentința apelată, Tribunalul a anulat decizia nr. 53/2018 și în parte decizia nr. 93/2018, înlocuind sancțiunea aplicată, a desfacerii contractului individual de muncă, cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni.

Cu privire la această ultimă decizie, prima instanță a reținut că, deși faptele imputate reclamantei au fost dovedite de pârâtă prin actele depuse la dosar, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul diminuat de vinovăție a salariatei, consecințele reduse ale abaterii disciplinare săvârșite, instanța a dispus înlocuirea sancțiunii cu o sancțiune mai blândă.

În cauză, apelul a fost formulat exclusiv de către unitatea intimată, contestatoarea neformulând apel prin care să critice sentința sub aspectul celor reținute de către prima instanță în cea ce privește îndeplinirea condițiilor răspunderii disciplinare.

În consecință, Curtea a avut de analizat apelul din perspectiva celor invocate prin motivele de apel.

În ceea ce privește decizia nr. 53/16.05.2018, tribunalul a constatat că aceasta cuprinde toate elementele prevăzute de art. 252 alin.2 Codul Muncii, respectiv şi cele prevăzute de art. 252 (2) lit. d) CM, susținerile reclamantei cu privire la acest aspect fiind neîntemeiate.

Cu privire la aceste chestiuni, contestatoarea nu a formulat cale de atac, potrivit art. 461 alin. 2 C. proc. civ.

Tribunalul a analizat decizia din perspectiva faptei reținute ca abatere disciplinară, reținând că reclamanta a depus la dosarul cauzei adeverința medicală nr. …/14.05.2018, emisă de Spitalul Județean de Urgențe Slatina din care rezultă că în această dată a fost internată în Ambulatoriul acestui spital şi, pe cale de consecință, fapta săvârșită de reclamantă în data de 14.05.2018, de a solicita o zi din concediul de odihnă pentru a merge la medic, cerere ce i-a fost respinsă de pârâtă, ca apoi să prezinte acesteia adeverința medicală nr. 20319/14.05.2018 emisă de Spitalul Județean de Urgențe Slatina nu este de natură să atragă sancționarea reclamantei, aceasta putând fi pontată absent motivat şi nu absent nemotivat cum s-a procedat de angajator, reclamanta făcând dovada incapacității temporare de muncă prin această cu adeverința medicală.

În apel, unitatea apelantă a depus la dosar Fișa UPU/CPU din date de 14.05.2018, din care rezultă că în data respectivă, la ora 18.56, contestatoarea a primit consult medical. Prin urmare, prezentarea la unitatea spitalicească nu s-a realizat în timpul programului de lucru, ci seara la orele 18.56, în afara programului său de lucru.

Astfel de adeverințe medicale, cum este adeverința nr. 20319/14.05.2018 emisă de Spitalul Județean de Urgențe Slatina, fac dovada prezentării persoanelor la unitatea medicală, şi pot constitui motiv de absență motivată, așa cum a reținut prima instanță, însă numai în situația în care prezentarea la unitatea spitalicească ar fi avut loc în timpul programului de lucru sau a făcut imposibilă prezentarea la program. Însă aceste adeverințe nu suspendă contractul individual de muncă, suspendarea  operând doar în situația concediului pentru incapacitate temporară de muncă constatat prin certificat de concediu medical, eliberat potrivit OUG 158/2005.

Or, în cauză, s-a făcut dovada că prezentarea la unitatea spitalicească s-a făcut ulterior programului de lucru, astfel încât, în lipsa unui certificat medical care să ateste incapacitatea temporară de muncă şi să producă efecte cu privire la întreaga zi, neprezentarea la lucru în ziua respectivă a fost apreciată ca fiind  nejustificată, corect fiind reţinută ca absență nemotivată.

Prin urmare, decizia de sancționare a fost emisă în mod corect, sancțiunea aplicată fiind, pentru această faptă, avertismentul.

În ceea ce privește decizia nr. 93/2018, şi cu privire la aceasta, Curtea a constatat că prima  instanța a apreciat, pe de o parte, că pârâta a respectat dispozițiile imperative ale art. 251 Codul muncii, a efectuat cercetare disciplinară, înlăturând susținerile reclamantei, sub aceste aspecte ca neîntemeiate iar, pe de altă parte, că faptele imputate reclamantei au fost dovedite de pârâtă prin actele depuse la dosar. Cu privire la aceste chestiuni, contestatoarea nu a formulat cale de atac, potrivit art. 461 alin. 2 C. proc. civ.

Tribunalul, având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul diminuat de vinovăție a salariatei, consecințele reduse ale abaterii disciplinare săvârșite, a schimbat sancțiunea aplicată de către unitate, cu o sancțiune mai ușoară.

Curtea a reținut că, în raport și de constatarea legalității deciziei 53/2018, faptele săvârșite în datele de 16.05. 2018 şi 18.05.2018 sunt de natură a justifica aplicarea sancțiunii desfacerii contractului de muncă.

Prestarea muncii în timpul programului de lucru - potrivit obligațiilor asumate prin contractul de muncă -  este o obligație de esența contractului de muncă, ce-i revine salariatului.

Or, în cauză, în două rânduri s-a constatat că salariata contestatoare a părăsit locul de muncă în timpul programului de muncă, situație pe care angajatorul a considerat-o gravă şi producătoare de prejudiciu.

 În plus, așa cum s-a precizat mai sus, decizia nr. 53/2018 a fost emisă în mod temeinic şi legal, pentru același motiv, absentarea la programul de lucru. Toate aceste situații repetabile conduc la concluzia unei atitudini indiferente față de scopul activității angajatorului şi de obligațiile ce-i revin contestatoarei în calitate de salariat fiind  de natură să aducă prejudicii în raporturile contractuale pe care angajatorul, în calitate de prestator de servicii,  le are cu beneficiarii acestor servicii. Cu privire la acest ultim aspect s-au reținut constatările existente în referatul nr. 61/18.05.2018, prin care s-a constatat că nu au fost efectuate toate activitățile de curățenie la clădirea beneficiarului ....

În acest condiții, Curtea a apreciat că cele două decizii au fost emise în mod întemeiat, că sancțiunea este proporțională, situație în care a admis apelul, a schimbat sentința şi a respins contestația formulată împotriva deciziilor nr. 53/16.05.2018 şi nr. 93/25.05.2018.

În baza art. 453 C.pr.civ. a fost obligată intimata reclamantă la 1000 lei cheltuieli de judecată

Împotriva acestei decizii, …,  a formulat cerere de revizure.

Prin cererea de revizuire formulată la data de 28 mai 2019 , depusă şi în formă tehnoredactată la data de 19.06.2019 , faţă de care a formulat note scrise înregistrate la dosar la datele din 12.07.2019,  26.07.2019, respectiv 21.08.2019 revizuenta  a arătat în esenţă că , aşa cum specifică şi partea pârâtă, își presta orele de serviciu la …. – laborator, în funcţia de îngrijitor clădiri şi nu numai. Alăturat acestei clădiri se afla clădirea … - eliberări acte  , unde îşi presta orele de serviciu colega sa ...,  angajată a acestei firme în aceeaşi funcţie -îngrijitor clădiri.

Pe tot timpul angajării acestora la efectuarea concediului de odihnă, sau când aveau o problemă urgentă, se înlocuiau reciproc.

Motivul invocat al respingerii cererii de concediu de odihnă, din data de 14.05.2018 şi 24.05.2018 de către pârâtă, a fost acela că nu avea înlocuitor.

A precizat că era angajată de 2 ani şi 2 luni cu un  program de lucru de luni până joi -8 ore/zi, iar vinerea 7 ore,  programul nefiind fix după cum arată condica de prezenţă chiar pe luna mai/2018 a colegei sale şi aşa cum specifică şi revizuenta, fiind adaptat după programul angajaţilor …, acesta fiind un act întemeiat pentru zilele 17-18 Mai 2018, în care este acuzată de partea pârâtă, de părăsirea locului de muncă mai devreme şi anume: „în data de 16.05.2018, ora 14:40, iar în data de 18.05.2018 la ora 13:40 - această zi fiind zi de vineri".

A mai menționat că, un an şi 2 luni au fost angajate cu contract individual de muncă perioadă nedeterminată la SC … SRL - administrator şi angajator fiind …, după care, la cererea acestuia și-a dat demisia pe data de 28.06.2017, angajându-le tot în această zi, conform contractului individual de muncă nr. 2/28.06.2017 la firma SC … SRL - administrator şi angajator al acestora fiind în continuare …, soţia acestuia.

Revizuenta şi colega sa au prestat programul de lucru în continuare la … ca şi cum nu a avut loc această portare între firme.

Având în vedere, împrejurările în care a fost anterior şi anume, efectuarea concediului medical din data de 22.04.2018 până în data de 12.05.2018, în data de 14.05.2018 era prima zi când trebuia să se prezinte la programul de lucru, după efectuarea concediului medical mai sus menţionat.

Având în vedere că, în data de 14.05.2018 revenea dintr-un concediu medical, acest fapt motivează starea înrăutăţirii sănătăţii sale în continuare nefiind reală susţinerea intimatei că nicidecum nu a avut probleme de sănătate. Aducând la cunoștință părţii pârâte înrăutăţirea stării sale de sănătate în continuare, intimata  cu  rea-credinţă, nu numai că a refuzat cererea acesteia de concediu de odihnă în această zi, pentru a merge la UPU- Spitalul Judeţean …, dar a şi ameninţat-o cu  absenţă nemotivată în această zi şi cu desfacerea contractului individual de muncă.

După înmânarea adeverinţei medicale şi arătarea trimiterii din ziua de 14.05.2018 la clinica din Craiova părţii pârâte, aceasta din rea-credinţă nu le-a luat în seamă, refuzând în continuare orice cerere a revizuentei pentru a putea să-și facă investigaţiile în urma acestei trimiteri (investigaţii care se fac cu programare sau internare), punând-o absentă nemotivat în acea zi.

A mai arătat că a adus la cunoștință părţii pârâte de prima programare la Craiova din data de 24.05.2018, lăsându-i cererea de concediu de odihnă pentru această zi, înregistrată cu nr. 66/18.05.2018, cerere la care a primit viza de  neaprobare pentru această zi, invocându-se  lipsa  personalului, dar din înscrisul părţii pârâte,  motivul pentru neaprobării a fost: deşi ştiina din data de 18.05.2018 de programarea din ziua de 24.05.2019 la Clinica din Craiova, cu rea-credinţă i-a respins cererea,  în această zi redactând înscrisul în care urma să fie convocată pentru cercetare disciplinară.

În continuare a fost acuzată de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, în urma constatării la locul de muncă din 18.05.2018, fapt care nu este adevărat revizuenta îndeplinindu-şi  sarcinile de serviciu.

Începând programul de lucru pe data de 15.05.2018 i se atribuie înlocuitoarei sale sarcinile de serviciu în perioada concediului medical mai sus menţionat.

 Având dreptul la sănătate, a mers la programarea din data de 24.05.2018 la Craiova, iar în urma investigaţiilor i-a dat trimitere mai departe la o altă clinică medicală tot din Craiova pentru a-și efectua Doppler, fiind programată în data de 29.05.2018.

 Referitor la  decizia nr. 93/25.05.2018 a fost anunţată telefonic de către … să se prezinte în sala de conferinţe a … pentru cercetare disciplinară, această decizie fiind formulată şi desfacerea şi încetarea contractului de muncă începând cu data de 29.05.2018. S-a prezentat unde se afla acesta împreună cu soţia,  pârâta …, acesta i-a pus condiţia să răspundă cu DA sau Nu la întrebările care urmează să îi fie adresate.

Li s-a spus că au  cunoștință de cauză, căci revizuenta revenise dintr-un concediu medical,iar  starea ei de sănătate s-a înrăutăţit  în continuare în data de 14.05.2018.

A arătat că toate avertismentele, sancţiunile, procese verbale, constatări la locul de muncă, decizia disciplinară şi decizia finală de desfacere a contractului de muncă sunt făcute abuziv şi cu rea-credinţă de partea pârâtă pe motive de fapt neadevărate şi neîntemeiate.

Actele de mână şi e-mailul din partea beneficiarului … de care aminteşte partea pârâtă şi se află la dosar sunt un fapt şi un act oficial care trebuie semnat şi ştampilat, iar comisia de cercetare a fost formată din administrator …, fiind şi în calitate de martor al soţiei acestuia, ….

A menționat că, dovada o face cu înscrisurile certificate conform cu originalul care au

forţă probantă prin ele însele şi lucrările dosarului depuse la Tribunalul Olt.

A menționat faptul că, după efectuarea investigaţiei Doppler din data de 29.05.2018, a mers cu rezultatul la Spitalul Militar …, secţia chirurgie vasculară în urma căruia medicul i-a adus la cunoștință că trebuie să se supună la 2 operaţii chirurgicale, dar din motivul că firma pârâtă i-a desfăcut contractul individual de muncă în această zi, nu a efectuat aceste operaţii, din acest motiv sănătatea i-a fost pusă în pericol, nemaifiind angajată, trebuia să suporte cheltuieli cu spitalizarea şi nu își mai permitea, deoarece fiind dată afară de la locul de muncă şi având în întreţinere 2 copii sub tutela sa.

Medicul i-a eliberat scrisoare medicală, urmând tratament de specialitate până când va putea să se opereze. S-a reangajat la o nouă firmă la care după 3 luni de zile, i-a făcut contractul de muncă pe perioadă nedeterminată, acest fapt fiind în luna septembrie 2018, după care în luna octombrie s-a prezentat la Spitalul Militar … pentru prima operaţie, la scurt timp a urmat cea de-a 2-a operaţie (certificate medicale care au fost depuse la dosarul cauzei).

În concluzie, a solicitat a se analiza cauza respectivă şi în temeiul art. 80 din Codul Muncii, în cazul deciziei de concediere nelegală şi neîntemeiată -  în raport cu  starea sa de sănătate  -  instanţa poate să dispună anularea deciziei, salariatul având dreptul la despăgubiri calculate prin raportare la salariul pe care l-ar fi avut la zi, din data emiterii deciziei de concediere şi până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

Conform art. 80 alin. 1 Codul Muncii, aceste despăgubiri i se acordă salariatului indiferent dacă acesta ulterior concedierii s-a încadrat sau nu la alt angajator.

Din interpretarea coroborată a art. 80 alin. 1 Codul Muncii cu art. 253 alin. 1 din acelaşi cod, rezultă că angajatorul va fi obligat şi la plata de daune morale şi materiale în ceea ce o priveşte, având în vedere împrejurările în care se afla anterior şi ulterior din motive de sănătate pe care angajatorul SC . SRL le avea aduse la cunoștință verbal, dar şi prin acte medicale, dar din rea-credinţă angajatorul i-a refuzat orice cerere a sa privind investigaţiile de sănătate neluându-i în seamă actele doveditoare din punct de vedere medical, ameninţând-o, încă de la înmânarea primului concediului medical, că îi va desface disciplinar contractul individual de muncă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 21.06.2019, intimata a solicitat respingerea  cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă şi, în subsidiar, ca neîntemeiată, învederând că aceasta invocă motive de netemeinicie a soluţiei pronunţată în apel de Curtea de Apel Craiova, nicidecum motive de revizuire astfel cum sunt prevăzute de dispoziţiile art. 509 C.P.civ. 

Analizând cererea de revizuire prin prisma temeiurilor de drept invocate –art. 509  alin.1 pct. 1,6 şi 9 C.P.civ., Curtea constată aceasta  este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă.

Curtea constată că  dispoziţiile legale  precizate ca temei al cererii de revizuire  au fost invocate în mod generic, susţinerile revizuentei reprezentând în fapt,  exclusiv probleme de fond ale cauzei care ,anterior, au mai fost invocate şi în faţa instanţei de apel, fiind înlăturate motivat de către aceasta,  ele neputând fi circumscrise în nici un fel  motivelor de revizuire prevăzute de lege

Astfel, se reţine că, revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare , nesuspensivă de executare , dispoziţiile care reglementează această cale de atac fiind limitative, de strictă interpretare şi aplicare în ceea ce priveşte condiţiile de admisibilitate .

Revizuenta invocă drept temei al cererii de revizuire dispoziţiile art.  509  alin.1 pct. 1 C.P.civ. potrivit cărora instanţa de apel s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut, făcând referire la fișa UPU din data de 14.05.2018 utilizată în considerente de instanţa de apel  în soluţia de menținere a deciziei de sancționare, deşi o astfel de probă ar fi trebuit  să fie respinsă , respectivul  act medical fiind confidențial.

Modalitatea de interpretare  a temeiului juridic invocat de către revizuentă este eronată –textul prevăzut de art. 509  alin.1 pct. 1 C.P.civ  ca aplicare a principiului disponibilităţii vizează inadvertenţele strecurate intre  ceea ce s-a cerut şi ceea ce s-a acordat, cu precizarea că„ lucrul cerut” are in vedere numai cererile care au fixat cadrul litigiului - in condiţiile art. 9 alin.2 C.P.civ. respectiv art. 22 alin.6 C.P.civ. –care  au determinat deci limitele acestuia  şi au stabilit obiectul pricinii deduse judecăţii .

Este necesar a se sublinia  că se pot circumscrie temeiului prevăzut de art. 509  alin.1 pct. 1 C.P.civ  numai cererile asupra cărora, prin pronunţare, instanţa pune capăt litigiului dedus judecăţii , statuând fie prin admitere, fie prin respingere , în acea parte din hotărâre care este pusă în executare, adică dispozitivul, în cazul de faţă,  contestaţia impotriva celor două decizii, nr. 53/16.05.2018 de sancţionare respectiv nr. 93/25.05.2018 de încetare discplinară  a contractului de muncă  .

Prin urmare, , textul are în vedere numai cererile principale, accesorii sau incidentale iar nu pe cele referitoare la probe –revizuenta făcând trimitere la o probă administrată în apel, inscrisul -fişa UPU nr. 20319/14.05.2018. 

Susţinerile revizuentei referitoare la  fişa UPU nr. 20319/14.05.2018 – ca înscris probator nu pot atrage incidenţa dispoziţiilor art. 509  alin.1 pct. 1 C.P.civ, cererea  de revizuire sub acest temei fiind inadmisibilă întrucât obiectul contestaţiei deduse judecăţii l-au reprezentat cele două decizii de sancţionare asupra cărora instanţa de apel s-a pronunţat.

Cum instanţa de apel s-a pronunţat cu privire la ambele decizii ce constituiau obiectul contestaţiei formulată de revizuentă, statuând în sensul respingerii acestora , în cauză nu subzistă motivul de revizuire prevăzut de art. 509  alin.1 pct. 1 C.P.civ.în niciuna dintre modalităţile prevăzute de lege.

Cel de-al doilea temei precizat al revizuirii îl  constituie dispoziţiile art. 509 alin.1 pct.6 C.P.civ. : s-a casat , s-a anulat ori s-a schimbat hotărârea unei instanţe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Ipoteza acestui temei cere ca instanţa de apel-ca instanţă ce a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se solicită –să se fi sprijinit în soluţia sa de schimbare a sentinţei nr. 13/15.01 2019 , pe o altă hotărâre judecătorească , determinantă pentru decizia a cărei revizuire se cere.

Justificarea acestui caz de revizuire constă în modificările  materialului probator pe care,  decizia a cărei revizuire se cere, s-a sprijinit , modificări care influenţează deci şi  decizia revizuibilă.

Ori, sub acest aspect, Curtea constată că, în fundamentarea soluţiei pronunţate în apel , Curtea nu s-a sprijinit pe nicio altă hotărâre judecătorească pentru a se putea deschide calea unei revizuiri întemeiate pe dispoziţiile art. 509 alin.1 pct.6 C.P.civ.

Din parcurgerea considerentelor deciziei supuse revizuirii rezultă că între părţile în litigiu nu a existat un litigiu anterior , soluţionat printr-o hotărâre judecătorească, cu consecinţe juridice în acest litigiu subsecvent şi care să fi fost casată,  anulată ori s-a schimbată.

În mod eronat revizuenta invocă drept temei al cererii de revizuire hotărârea pronunţată în primă instanţă aceasta constituind  obiectul controlului judecătoresc al  deciziei din apel -  a cărei revizuire se cere  -  o cerere de revizuire, fundamentată pe o astfel de susţinere  fiind, de asemenea, inadmisibilă.

În fine, cu privire la cel de-al treilea temei al revizuirii invocat, art. 509 alin.1 pct 9 C.P.civ., legea cere ca revizuentul să fi fost împiedicată să se înfăţişeze la judecată şi să înştiinţeze instanţa despre aceasta ,dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.

Pentru a da conţinut acestui temei al revizuirii , revizuentul trebuie să invoce dar şi să dovedească îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: nu s-a putut înfăţişa la instanţă şi nici nu a putut înştiinţa iar această împiedicare s-a datorat unei împrejurări mai presus de voinţa părţii.

Prin urmare, împrejurarea mai presus de voinţa părţii este asimilată forţei majore care trebuie analizată ca atare.

Simpla absenţă a părţii la termenul la care s-a pronunţat soluţia a cărei revizuire se cere nu echivalează cu îndeplinirea cerinţei legale , revizuenta neproducând nicio dovadă cu privire la aceasta.

Pe de-o parte, procesul civil nu impune prezenţa părţilor la proces , cu atât mai mult cu cât acestea sunt reprezentate de apărătorul ales, art. 13 alin.4 C.P.civ dispunând că instanţa „poate” dispune înfăţişarea în persoană a părţilor , chiar şi atunci când sunt reprezentate  . Norma cu caracter dispozitiv implică deci ca instanţa să aprecieze necesară prezenţa părţii, per a contrario, dacă nu se apreciază a fi necesară prezenţa acesteia  ,partea nu este obligată să participe la proces.

Pe de altă parte, potrivit art. 229C.P.civ., partea care (…) a fost prezentă la un termen de judecată personal sau printr-un reprezentant legal ori convenţional, chiar neîmputernicit cu dreptul de al cunoaşte termenul,nu va fi citată în tot cursul judecării la acea instanţă , considerându-se că ea cunoaşte termenele de judecată ulterioare.

Cum în cauză, revizuenta a fost reprezentată de avocatul ales  şi nici nu s-a identificat niciuna dintre excepţiile prevăzute de alineatul al doilea al acestui articol, 229 C.P.civ, nu se poate susţine cu temei,  împiedicarea revizuentei să participe la proces  , dintr-o împrejurare mai presus de voinţa ei .

Susţinerea potrivit căreia „ împiedicarea participării la proces s-ar fi datorat avocatului său care i-a comunicat cu rea-credinţă  că nu este necesară prezenţa sa , dovada constituind -o împrejurarea că acesta a refuzat să o mai reprezinte în dosarul de revizuire” nu este de natură să conducă la admisibilitatea cererii de revizuire  astfel motivată.

Din parcurgerea documentelor din dosar rezultă că revizuenta a fost reprezentată de către acelaşi avocat în ambele etape procesuale, pentru fiecare dintre acestea avocatul încheind cu revizuenta câte un contract distinct de asistenţă judiciară.

Acesta a fost  prezent la toate termenele de judecată în fond şi apel întocmind pentru revizuentă actele  de procedură corespunzătoare calităţii procesuale a acesteia ,împrejurare din care se poate concluziona  că acesta şi-a îndeplinit îndatoririle ce rezultă din dispoziţiile art. 39 alin.1 şi 2 din legea 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată , .

Împrejurarea că avocatul nu a reprezentat-o pe revizuentă şi în prezenta cauză nu reprezintă o cauză de imputabilitate în sarcina acestuia, contractul de asistenţă juridică  reprezentând o convenţie pentru a cărei fiinţare este necesar acordul ambelor părţi.

În lipsa acestui acord –căci un astfel de contract de asistenţă juridică nu s-a mai încheiat  - revizuenta a avut garantată libertatea  de a consulta şi angaja un alt avocat –prin dispoziţiile  art. 2 alin.4  din acelaşi act normativ, în condiţiile în care , obligaţiile , respectiv respectarea îndatoririlor specifice  de către avocat  se nasc numai prin încheierea unui contract de asistenţă juridică între avocat şi client.

Pentru considerentele expuse Curtea  constată că, deşi în mod formal,  revizuenta a invocat dispoziţii legale prevăzute pentru promovarea cererii de revizuire, în fapt, motivele vizează  modul în care s-au interpretat anumite dispoziţii procedurale şi s-au aplicat  la  starea  de fapt ce a rezultat din dosar, operaţiune care este  incompatibilă cu structura căii  extraordinare de atac a revizuirii .

Acceptarea admisibilităţii căii de atac de retractare din cauza de faţă,  în afara cadrului legal expres prevăzut de dispoziţiile art. 509 C.P.civ. respectiv, reluarea judecăţii şi stabilirea unei alte situaţii de fapt sau de drept - astfel cum solicită revizuenta  - este inadmisibilă întrucât prin aceasta s-ar încălca principiul securităţii raporturilor juridice şi autoritatea de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive.

Acest principiu trebuie respectat chiar în ipoteza în care partea nemulţumită  ar susţine că s-au săvârşit erori de judecată şi s-ar pune în discuţie legalitatea unei hotărâri.

O astfel de concluzie se desprinde şi din practica instanţei europene de contencios al drepturilor omului, care  a afirmat constant că,  unul din elementele fundamentale ale supremaţiei dreptului este principiul siguranţei raporturilor juridice, potrivit căruia soluţia definitivă pronunţată de instanţe nu trebuie să  mai fie rejudecată la orice controversă ( Hotărârea din 8 nov. 2007 în cauza Rada c. României),  desfiinţarea  unei hotărâri judecătoreşti definitive neputând  fi justificată numai pe pretinsa apreciere injustă a probelor de către instanţa care a statuat în ultimă instanţă  ( Hotărârea  din 15 nov. 2007 în cauza Belasin c. României).

De asemenea , în cauza Precup contra României, Hotărârea din 27 ian. 2009, Curtea a reţinut că respectarea dreptului la un proces echitabil şi a principiului securităţii raporturilor juridice impune ca nicio parte să nu poată solicita desfiinţarea unei decizii definitive şi executorii într-o cale extraordinară de atac cu singurul scop de a obţine reexaminarea cauzei şi pronunţarea unei noi  hotărâri cu privire la acelaşi litigiu.

Curtea constată aşadar că susţinerile revizuentei subsumate temeiurilor invocate  nu se circumscriu cerinţelor legale ce se cer a fi indeplinite pentru admisibilitatea cererii de revizuire, aceasta urmând a fi respinsă, în consecinţă,  ca inadmisibilă,  sub toate cele trei temeiuri invocate. 

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către …, cu domiciliul în …, împotriva deciziei civile nr. 1489 din data de 21 Mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Craiova-Secția I Civilă, în dosarul nr. …, în contradictoriu cu intimata SC … SRL, cu sediul în ..

Obligă revizuenta către intimată la 500 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, diminuat.

Decizie definitivă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 26 August 2019.

Domenii speta

Spete similare