Pretenții

DREPT PROCESUAL CIVIL

Pretenții

- art. 201 alin. 2, art. 204 alin. 1 teza a II-a, art. 13 - 14 și art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă

Este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă în situația în care prima instanță nu a procedat la comunicarea cererii adiționale pârâților în vederea formulării întâmpinării, deși acest act de procedură era obligatoriu potrivit art. 204 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, și s-a pronunțat asupra cererii introductive fără a avea în vedere cererea adițională depusă în termenul legal și prin care reclamanții au renunțat la cererea privind aplicarea amenzii pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, ori prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă tocmai prin raportare la petitul anterior menționat.

În plus, nu au fost comunicate reclamanților întâmpinările depuse de pârâți, prin care au fost invocate atât excepții procesuale, cât și apărări de fond, deși comunicarea era obligatorie potrivit art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă. Prin această omisiune a fost încălcat dreptul la apărare al reclamanților și contradictorialitatea, prevăzute de art. 13 și 14 Cod procedură civilă, în condițiile în care aceștia aveau posibilitatea de a depune răspuns la întâmpinare, conform art. 204 alin. 2 din același act normativ.

Curtea de Apel Oradea - Secția a II-a civilă de contencios administrativ și fiscal

Decizia nr. 971 din 20 noiembrie 2019

Curtea de Apel, deliberând asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

1. Hotărârea primei instanțe

Prin Sentința nr. (...)/CA din 26.07.2019 Tribunalul (...) a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâții ANRP și (P2), prin întâmpinările formulate, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanții (R1) și (R2) în contradictoriu cu pârâții ANRP și (P2), în calitate de președinte al ANRP, fără cheltuieli de judecată.

Ambele categorii de sancțiuni prevăzute de art. 24 alin. 1 și 3 din Legea nr. 554/2004, respectiv, amenda și despăgubirile constituie forme ale răspunderii juridice, dar și o garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o astfel de obligație.

Procedura specială prevăzută de art. 24 din Legea 554/2004 este incidentă dacă sunt îndeplinite condițiile:

- neexecutarea să privească o hotărâre judecătorească pronunțată de instanța de contencios administrativ, și

- prin dispozitivul hotărârii judecătorești se instituie o obligație care presupune o anumită acțiune a autorității publice obligate, respectiv aceea de a emite un act administrativ sau de a efectua o operațiune administrativă, fiind vorba de obligații de a face care nu pot fi aduse la îndeplinire decât de autoritatea publică, prin reprezentantul său.

Aplicarea amenzilor reglementate de art. 24 din lege nu este posibilă în primul rând pentru că este vorba de o hotărâre pronunțată de instanța civilă și apoi pentru că, prin hotărâre se dispune la cerere asupra unei obligații de plată a unei sume de bani, reprezentând dobânda legală, întrucât norma are caracter special, fiind de strictă interpretare, fiind incidentă doar în cazul obligației de a face și nu în cazul obligație de a da, cum se solicită în cauză (prin obligarea pârâtei ANRP, prin reprezentant legal, să calculeze și să plătească reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 234.336 lei pentru perioada 11.12.2017 - 27.02.2018 și pentru suma de 187.468,80 lei cu începere din data de 28.02.2018 până la data plății efective).

Prin urmare, dispoziția instanței cuprinsă în Decizia civilă nr. (...)/2019-A/07.02.2019, pronunțată în dosarul (...)/(...)/2018* de Curtea de Apel (...), rămasă definitivă privind obligarea pârâtei ANRP, prin reprezentant legal (pârâtul (P2), de a calcula și plăti reclamanților dobânda legală aferentă sumei de 234.336 lei pentru perioada 11.12.2017 - 27.02.2018 și pentru suma de 187.468,80 lei cu începere din data de 28.02.2018 până la data plății efective, nu poate fi adusă la îndeplinire prin prezenta procedură, deoarece, reclamanții pot parcurge procedura de executare silită, reglementată de Codul de procedură civilă.

De altfel, așa cum rezultă și din înscrisurile încuviințate în probațiune, filele 66 - 72, pârâții au procedat la punerea în executare silită a dispozițiilor instanței fiind achitată suma totală de 5731,66 lei prin OP nr. (...)/02.07.2019, compusă din de 799,95 lei, reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 234.336 lei, calculată pentru perioada 11.12.2017 - 27.02.2018 și suma de 4931,71 lei reprezentând dobânda legală aferentă sumei de 187.468,80 lei calculată pentru perioada 28.02.2018 - 01.07.2019.

Instanța de fond a constatat că este întemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârâții ANRP și (P2), prin întâmpinările formulate.

2. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, au declarat recurs recurenții-reclamanți (R1) și (R2), solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul retrimiterii dosarului primei instanțe în vederea judecării pe fond, iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acesteia astfel cum a fost precizată.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au arătat că înțeleg să critice hotărârea primei instanțe, care, în mod nefondat și neîntemeiat a respins acțiunea pe excepția inadmisibilității, reținând că, în speță pârâții nu aveau de îndeplinit o obligație de a face, pentru a fi incidente dispozițiile contenciosului administrativ, ci o obligație de a da, căreia i se aplică dispozițiile dreptului comun.

Reținând această excepție în principal, instanța de fond, nu a mai analizat celelalte capete de cerere și nu s-a mai pronunțat asupra lor.

Sub acest aspect, au arătat că prima instanță a încălcat prevederile art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă, în sensul că, în primul rând, nu le-a dat posibilitatea să se apere, respectiv nu le-au fost comunicate întâmpinările celor doi pârâți spre a putea răspunde la excepția ce o invocau prin întâmpinare. Întâmpinările celor doi pârâți au ajuns la dosar la data de 22.07.2019 și, respectiv, la data de 25.07.2019, cu o zi înaintea primului termen de judecată când părțile puteau pune concluzii. În finalul precizării de acțiune, depusă la dosar la data de 22.07.2019, înaintea primului termen de judecată, reclamanții au arătat expres primei instanțe faptul că întâmpinarea pârâților 1 și 2 nu le-a fost comunicată până la acea dată (22.07.2019), pentru a putea răspunde la apărările cuprinse în întâmpinare, cu toate că dispozițiile art. 206 alin. 1 Cod procedură civilă sunt foarte clare în acest sens, respectiv obligă la comunicarea întâmpinării.

Recurenții au mai susținut că art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă a fost încălcat întrucât prima instanță nu a comunicat precizarea de acțiune depusă de ei la dosar la data de 22.07.2019, prin care au renunțat la petitul 1 din acțiunea introductivă și l-au înlocuit cu altul, prin care au solicitat obligarea pârâtului 1 la calculul și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 234.336 lei pentru perioada 11.12.2017 - 27.02.2018 și pentru suma de 187.468,80 lei cu începere de la data de 28.02.2018 și până la data plății efective, celelalte două petite din acțiunea introductivă fiind menținute.

Necesitatea precizării acțiunii a fost impusă de faptul că, urmare a obligării în mod definitiv a pârâtului 1 la calculul și plata dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 234.336 lei pentru perioada 11.12.2017 - 27.02.2018 și pentru suma de 187.468,80 lei cu începere de la data de 28.02.2018 și până la data plății efective prin Decizia nr. (...)/2019-A/07.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel (...), pârâtul 1 a pus în aplicare cu întârziere hotărârea, calculând eronat dobânda legală ce li se cuvenea, fără a aplica dobânda legală penalizatoare, cum ar fi fost corect, potrivit legii și fără a respecta perioada pentru care trebuia să calculeze și să le achite dobânda legală.

Or, cu toate că, la petitul 1 al acțiunii introductive, au renunțat expres prin precizarea de acțiune depusă la data de 22.07.2019, pentru termenul de judecată din data de 26.07.2019, prima instanță s-a pronunțat prin hotărârea atacată în continuare pe petitul 1 al acțiunii introductive. Procedând astfel, prima instanță a încălcat prevederile art. 488 alin. 1 pct. 5 și 6 Cod procedură civilă.

În cazul reținerii cauzei spre rejudecare în fond, au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate în sensul admiterii acesteia așa cum a fost precizată, prima instanță încălcând dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, interpretând eronat normele de drept material, reținând că pârâții și-au îndeplinit obligațiile stabilite de Curtea de Apel (...) care a pronunțat Decizia nr. (...)/2019-A/07.02.2019, definitivă.

3. Apărările formulate în cauză

Intimații, legal citați, nu și-au precizat poziția față de prezentul recurs.

4. Soluția instanței de recurs

Instanța de recurs, analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale incidente și a actelor și lucrărilor dosarului, a constatat următoarele:

Recurenții-reclamanți au criticat sentința primei instanțe din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și 8 Cod procedură civilă. A fost indicat și pct. 6 al articolului anterior menționat însă cererea de recurs nu cuprinde critici ce pot fi circumscrise acestui motiv de casare, astfel că nu s-a reținut investirea instanței de recurs cu acest motiv.

Circumscris motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, ce se impune a fi analizat cu prioritate, recurenții reclamanți au invocat faptul că prima instanță nu le-a comunicat întâmpinarea depusă de pârâți la dosar, act prin care s-a invocat excepția inadmisibilității, fiindu-le încălcat dreptul la apărare, precum și faptul că nu a fost luată în considerare precizarea de acțiune depusă înaintea primului termen de judecată, act de procedură prin care au renunțat la capătul 1 al cererii introductive, formulând o nouă pretenție împotriva pârâților, cărora nici nu li s-a comunicat cererea modificatoare.

Examinând aceste critici Curtea a reținut că sunt fondate.

Astfel, din actele dosarului rezultă că la data de 22.07.2019, respectiv anterior primului termen de judecată, reclamanții au depus, cu respectarea prevederilor art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă, o cerere adițională prin care și-au modificat cererea dedusă judecății, în sensul că au solicitat, în locul petitului 1 din cererea introductivă și care privirea aplicarea unei amenzi pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, obligarea pârâtului Statul Român la calcularea și achitarea dobânzii legale penalizatoare aferentă sumei de 234.336 lei pentru perioada 11.12.2017 - 27.02.2018 și pentru suma de 187.468,80 lei cu începere de la data de 28.02.2018 și până la data plății efective, fiind menținute celelalte pretenții.

Curtea a constatat că prima instanță nu a procedat la comunicarea cererii adiționale pârâților în vederea formulării întâmpinării, deși acest act de procedură era obligatoriu potrivit art. 204 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, și s-a pronunțat asupra cererii introductive fără a avea în vedere cererea adițională depusă în termenul legal și prin care reclamanții au renunțat la cererea privind aplicarea amnezii pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești, or prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă tocmai prin raportare la petitul anterior menționat.

În aceste condiții Curtea a constatat că hotărârea primei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 204 alin. 1 Cod procedură civilă.

De asemenea, s-a reținut că este corectă susținerea recurenților-reclamanți potrivit căreia nu le-au fost comunicate întâmpinările depuse de pârâți, prin care au fost invocate atât excepții procesuale, cât și apărări de fond, deși comunicarea era obligatorie potrivit art. 201 alin. 2 Cod procedură civilă. Prin această omisiune se poate reține că a fost încălcat dreptul la apărare al reclamanților și contradictorialitatea, prevăzute de art. 13 și 14 Cod procedură civilă, în condițiile în care aceștia aveau posibilitatea de a depune răspuns la întâmpinare, conform art. 204 alin. 2 din același act normativ.

Faptul că reclamanții au fost citați pentru primul termen de judecată cu mențiunea de a se pronunța asupra excepției inadmisibilității acțiunii, nu poate duce la o concluzie contrară celei anterior reținută cu privire la respectarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității având în vedere faptul că în adresa comunicată părților nu au fost expuse motivele de fapt și de drept care au fost avute în vedere la invocarea excepției inadmisibilității acțiunii.

Având în vedere incidența în speță a motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă și faptul că se impune casarea sentinței primei instanțe cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță întrucât nu a fost soluționată cererea astfel cum a fost modificată de reclamanți, nu s-a mai justificat analizarea criticilor invocate de recurenți în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, acestea privind modul de soluționare a petitului la care s-a renunțat prin cererea modificatoare.

Pentru aceste motive, în baza art. 496 rap. la art. 498 alin. 2 Cod procedură civilă Curtea a admis recursul declarat de recurenții-reclamanți, a casat în tot Sentința nr. (...)/CA din 26.07.2019 pronunțată de Tribunalul (...) și a trimis cauza pentru o nouă judecare la aceeași instanță, urmând a se proceda la comunicarea întâmpinărilor depuse de pârâți, a cererii modificatoare depuse de reclamanți și la soluționarea cauzei cu respectarea limitelor investirii, conform art. 201, 204 și 22 alin. 6 Cod procedură civilă.

Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.

Domenii speta

Spete similare