Recalificarea cererii. Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. i) Cod procedură penală. Competența de soluționare a cererii

DREPT PROCESUAL PENAL

Recalificarea cererii. Contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. i) Cod procedură penală. Competența de soluționare a cererii

- art. 425 ind. 1 alin. (7) punctul 2 lit. a); art. 426 lit. i); art. 429 alin. (2) și art. 598 Cod procedură penală

Instanța este obligată să dea cererii calificarea corectă, care rezultă din motivele de fapt și de drept invocate

Întrucât contestatorul a invocat faptul că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă, indicând și hotărârile pe care își întemeiază susținerea, Curtea a constatat că aceasta se circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) Cod procedură penală.

Contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzut în art. 426 lit. i) Cod procedură penală se introduce la instanța la care a rămas definitivă pe latura penală ultima hotărâre, prin care a fost încălcat principiul ne bis in idem.

Ca atare, a fost admisă contestația, a fost recalificată cererea în contestație în anulare și, având în vedere dispozițiile art. 429 alin. (2) Cod procedură penală, a fost trimisă cauza spre soluționare instanței competente.

Curtea de Apel Oradea, Secția penală și pentru cauze cu minori

Decizia penală nr. 1 din 9 ianuarie 2020

Prin Sentința penală nr. (...)/2019 din data de 28 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul (...), în baza art. 597 alin. (4) raportat la disp. art. 598 Cod procedură penală s-a respins contestația la executare formulată de petentul-condamnat (C).

În baza art. 272 Cod procedură penală s-a dispus virarea din contul Ministerului Justiției în contul Baroului (...) a sumei de 313 lei reprezentând onorariu pentru apărător (...), în substituirea av. (...), conform delegației nr. (...)/2019.

În baza art. 275 alin. (2) Cod procedură penală a fost obligat contestatorul la plata sumei de 400 lei cheltuieli judiciare către stat.

În motivarea soluției pronunțate prima instanță a reținut următoarele:

Prin contestația înregistrată la instanță sub dosar nr. de mai sus, contestatorul (C) a solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea condamnării de 9 ani închisoare aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, susținând că pentru această faptă a fost condamnat de două ori.

Tribunalul analizând cererea prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, a reținut faptul că, potrivit art. 598 alin. (1) Cod procedură penală contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Întrucât contestația la executare reprezintă un mijloc jurisdicțional de rezolvare a incidentelor survenite în cursul executării pedepselor, cererea contestatorului de „stingere sau micșorare” a pedepsei închisorii, aplicată prin hotărârea de condamnare, este inadmisibilă.

Astfel, acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 22 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. (...)/2013 pronunțată în dosar nr. (...)/(...)/2013 al Tribunalului (...) urmare a contopirii pedepselor aplicate prin sentința penală nr. (...)/P/2008 pronunțată de Tribunalul (...) în dosar nr. (...)/(...)/2006 și sentința penală nr. (...)/PI/21.03.2006 pronunțată de Tribunalul (T2) în dosar nr. (...)/P/2005, care a fost stabilită printr-o hotărâre definitivă, care se bucură de autoritate de lucru judecat, căreia nu i se poate aduce atingere printr-o contestație la executare. Împotriva hotărârilor penale rămase definitive pot fi exercitate căile extraordinare de atac, reglementate de Codul de procedură penală.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație condamnatul (C) solicitând să se dispună anularea condamnării de 9 ani închisoare, susținând că pentru această faptă a fost condamnat de două ori.

Examinând contestația formulată din oficiu și prin prisma motivelor invocate Curtea a apreciat-o ca fiind fondată pentru următoarele considerente:

Condamnatul (C) se află în executarea pedepsei de 22 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. (...) din 05 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul (...) în dosarul nr. (...)/(...)/2013, care reprezintă o hotărâre de contopire a pedepselor aplicate prin sentința penală nr. (...)/2008 a Tribunalului (...) (modificată prin Decizia penală nr. 2113/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție) și prin sentința penală nr. (...)/PI/2006 a Tribunalului (T2).

Practic, prin contestația din 1 iulie 2019 ce formează obiectul prezentei cauze, condamnatul (C) înțelege să atace sentința penală nr. (...)/PI din 21 martie 2006 a Tribunalului (T2), rămasă definitivă ca urmare a nerecurării deciziei penale nr. (...)/A din 31 mai 2006 a Curții de Apel (CA2) la o pedeapsă de 9 ani închisoare pentru comiterea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 Cod penal 1969 rap. la art. 211 alin. 21 lit. a) și c) Cod penal 1969, susținând că a fost condamnat de două ori pentru aceeași infracțiune, făcând referire la sentința penală nr. (...)/PI din 16 februarie 2005 a Tribunalului (T2) și la sentința penală nr. (...)/PI din 21 martie 2006 a Tribunalului (T2), rămasă definitivă prin decizia penală nr. (...)/A din 31 mai 2006 a Curții de Apel (CA2).

Instanța este obligată să dea calificarea corectă cererii, care rezultă din motivele de fapt și de drept invocate și, întrucât contestatorul a invocat faptul că a fost condamnat de două ori pentru aceeași faptă, indicând și hotărârile pe care își întemeiază susținerea, Curtea a constatat că aceasta se circumscrie cazului de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. i) Cod procedură penală.

Contestația în anulare întemeiată pe cazul prevăzut în art. 426 lit. i) Cod procedură penală se introduce la instanța la care a rămas definitivă pe latura penală ultima hotărâre, prin care a fost încălcat principiul ne bis in idem, or, în speță, instanța la care a rămas definitivă pe latura penală ultima hotărâre este Curtea de Apel (CA2).

Ca atare, în temeiul art. 425 ind. 1 alin. (7) punctul 2 lit. a) Cod procedură penală, a admis contestația formulată de contestatorul condamnat (C) [fiul lui (...), născut la data de (...) în (...), CNP (...), aflat în detenție în Penitenciarul (...)] împotriva sentinței penale nr. (...)/2019 din data de 28 octombrie 2019 pronunțate de Tribunalul (...), pe care a desființat-o în totalitate.

A recalificat cererea formulată de (C) împotriva sentinței penale nr. (...)/PI din 16 februarie 2005 a Tribunalului (T2) și a sentinței penale nr. (...)/PI din 21 martie 2006 pronunțată de Tribunalul (T2) în dosarul nr. (...)/2005, definitivă prin nerecurarea deciziei penale nr. (...)/A/31.05.2006 a Curții de Apel (CA2) în contestație în anulare și, având în vedere dispozițiile art. 429 alin. (2) Cod procedură penală, a trimis cauza Curții de Apel (CA2).

În baza art. 275 alin. (3) Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate în contestație vor rămâne în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) Cod procedură penală, cu referire la art. 272 alin. (1) Cod procedură penală, onorariul avocatului din oficiu (...), conform delegației nr. (...) din 18.12.2019, în cuantum de 313 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului (...).

Domenii speta

Spete similare