Eliberarea certificatului de urbanism în scopul realizării unui branşament individual subteran de gaze naturale

Rezumat:

Certificatul de urbanism se eliberează, în principal, pentru obţinerea unei autorizaţii de construire.

Astfel, art.7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 prevede că autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, şi certificatul de urbanism.

Certificatul de urbanism mai poate fi necesar, conform art. 6 alin. (6) din Legea nr. 50/1991, şi în următoarele situaţii: a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii; b) în vederea adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de «Studiu de fezabilitate», potrivit legii; c) pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară, atunci când operaţiunile respective au ca obiect: comasarea, respectiv dezmembrarea terenurilor din/în cel puţin 3 parcele; împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii şi de infrastructură; constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

Sintetizând, din perspectiva legislaţiei urbanismului, rolul certificatului de urbanism este acela de a asigura, prin emiterea sa, aplicarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, astfel cum rezultă din reglementarea cuprinsă în cap. III secţiunea a 4-a din Legea nr. 350/2001, rol concretizat, în principal, prin îndeplinirea funcţiei de informare a administraţiilor publice, dar şi prin cea de mijloc de control de către autoritatea competentă a utilizării terenurilor, în anumite limite şi conform anumitor scopuri.

Astfel, o parte poate solicita eliberarea certificatului de urbanism în scopul declarat de realizare branşament individual subteran gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt.

Hotărârea:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 30.10.2018, sub nr. .../86/2018, reclamanta FU A., în contradictoriu cu pârâţii UAT Oraş B. şi Primarul oraşului B., a solicitat obligarea acestora la eliberarea în favoarea sa a Certificatului de urbanism în scopul declarat de realizare branşament individual subteran PE 100 HD SDR 11 gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt; cu cheltuieli de judecată.

 Pârâtul Oraşul B., prin primar, la data de 17.12.2018 a formulat întâmpinare la acţiunea promovată de FU A. solicitând respingerea acesteia ca nefondata.

Prin sentinţa nr. 160 din 28 februarie 2019, Tribunalul Suceava– Secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect „obligare emitere act administrativ” formulată de reclamanta FU A., în contradictoriu cu pârâţii UAT Oraş B. şi Primarul oraşului B.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a promovat recurs reclamanta FU A..

În motivarea căii de atac promovate, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. 1, pct. 6 şi 8 Cod procedură civilă, recurenta a susţinut că soluţia primei instanţei este nemotivată - mai precis, este motivată cu argumente străine de chestiunea a cărei verificare i s-a solicitat şi că materializează greşita aplicare a dispoziţiilor legale incidente.

Întocmai ca şi pârâţii, instanţa de fond a reţinut ca impediment la emiterea certificatul de urbanism împrejurarea că nu ar exista acte privitoare la construcţie, ignorând faptul că certificatul de urbanism s-a solicitat pentru obţinerea branşamentului individual subteran PE 100 HD SDR 11 gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt, branşamentul reprezentând conexiunea realizată între conducta de gaz existentă pe strada cu care terenul proprietatea sa se învecinează şi firida aflată la limita proprietăţii sale (staţie /post de reglate şi măsurare a debitului) şi, prin urmare, acesta se poate realiza independent de existenţa sau nu a unor construcţii pe terenul pentru care i s-a solicitat şi a depus acte justificative de proprietate.

Regulamentul privind racordarea la sistemul de distribuţie a gazelor naturale, aprobat prin Ordinul nr. 32/2017 emis de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei- ANRE prevede la art. 5 lit. g) că pentru racordarea la sistemul de distribuţie se parcurg următoarele etape: (...) obţinerea certificatului de urbanism, a avizelor şi autorizaţiilor emise de organismele abilitate pentru racord şi/sau SRM/SR/SM/PRM/PR/PM şi, după caz, pentru extinderea şi/sau redimensionarea obiectivului/conductei de distribuţie a gazelor naturale.

 A precizat recurenta că are acord de acces la sistemul de distribuţie a gazelor naturale obţinut conform HG 1043/2004, Anexa 2, art. 7 lit. A) - pentru realizarea unei noi instalaţii de racordare (branşament nou) - la care art. 40 alin. 1 din Regulamentul aprobat prin Ordinul ANRE nr. 32/2017 face referire, care a intrat în vigoare la 18.05.2018 (text care prevede că: Acordurile de acces la sistemul de distribuţie a gazelor naturale emise până la data intrării în vigoare a prezentului regulament sunt valabile până la expirarea termenului de valabilitate, tară a putea fi prelungite), nr. 210622532/19.09.2017, care echivalează cu acceptul C. privind accesul la sistemul de distribuţie din localitatea B., singura condiţie pentru încheierea contractului de racordare fiind eliberarea certificatului de urbanism. Acesta este motivul pentru care s-a adresat pârâţilor pentru eliberarea certificatului de urbanism, însă aceştia au refuzat nejustificat şi cu exces de putere eliberarea. Instanţa de fond, care eronat a făcut trimitere la art. 6 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 50/1991, respectiv la art. 37 din aceeaşi lege, pentru că în speţă nu este vorba de autorizare lucrări de construcţii, a reţinut că reclamanta era ţinută a face dovada proprietăţii construcţiilor printr-un extras CF.

 A precizat recurenta că nu a cerut eliberarea unui nou certificat de urbanism privitor la construcţii, pentru a fi ţinuţi a face dovada existenţei acestor construcţii, ci a unui certificat de urbanism pentru branşament individual subteran gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt şi cum branşamentul se face până la limita de proprietate (a terenului), rezultă că era suficientă depunerea extrasului CF pentru teren obligaţie pe care a îndeplinit-o.

Certificatul de urbanism negativ eliberat nr. 342/03.08.2018 menţionează că în documentaţia depusă există date referitoare doar la teren, nu şi la construcţii şi că s-a făcut dovada proprietăţii construcţiilor, iar în evidenţele financiar-contabile ale Primăriei B. nu apar declaraţiile legale referitoare la teren.

Construcţia, stadiul fizic la data formulării cererii, era înregistrată în contabilitate ca imobilizare în curs, contul 231. Prin urmare, clădirea nu este înregistrată din punct de vedere financiar-contabil în contul 212 - „Construcţii” şi nu se poate condiţiona eliberarea certificatului de urbanism pentru branşament individual subteran gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt de înscrierea în evidenţele fiscale a unei construcţii nefinalizate (lucru, de altfel, imposibil din punct de vedere legal).

A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi în rejudecare, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin întâmpinarea depusă la 25 iunie 2019, intimatul Oraşul B. prin Primar a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei recurate ca legală şi temeinică.

În susţinerea acestui punct de vedere, intimatul a arătat că după cum a menţionat şi prima instanţă certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art.4 şi la art.43 lit. a):fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii.

Conform art.37 din Legea nr. 50/1991 persoanele fizice şi juridice care realizează lucrări de construcţii în condiţiile prezentei legi au obligaţia de a executa integral lucrările până la termenul prevăzut în autorizaţie.

Analizând scopul pentru care s-a solicitat branşarea se poate observa că aceasta constă în branşament individual subteran PE 100HD SDR 11 gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt. Mai mult, obiectul contractului de racordare la sistemul de distribuţie a gazelor naturale punctul 2 respectiv 2.1 „obiectul prezentului contract îl constituie racordarea la sistemul de distribuţie a gazelor naturale a obiectivelor utilizatorului (o maşină de gătit, 2 friteuza, 2 grătare, 6 centrale). Ori, cum poate fi vorba de branşare obiective atâta vreme cât recurenta a invocat faptul că, construcţia nu este realizată, anexând copia unui extras de carte funciară în care apar menţionate autorizaţiile eliberate de primăria B. începând cu 2008. În opinia intimatei reiese intenţia vădită a recurentei de a se sustrage de la plata obligaţiilor fiscale şi a prejudicia bugetul local al Oraşului B..

Examinând sentinţa recurată prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor de recurs formulate, Curtea constată că recursul este fondat, urmând a-l admite, pentru următoarele considerente:

Astfel, referitor la motivul de recurs prevăzut de art.488 pct.6 c.p.c. invocat de recurent, curtea reţine că potrivit acestui temei legal casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Cu privire la acest motiv de nelegalitate a hotărârii, curtea reţine că potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit.b) C. proc. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii iar în considerente trebuie să cuprindă, printre altele, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Motivarea este, prin urmare, un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie.

Pe de altă parte, curtea reaminteşte faptul că motivarea hotărârii nu este o problemă de volum, ci una de conţinut. Astfel cum s-a reţinut şi în jurisprudenţa CEDO (cauza Albina contra României) obligaţia pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului instanţelor naţionale de a-şi motiva deciziile nu presupune existenţa unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, precitată, paragraful 81; Hotărârea Van der Hurk, precitată, p. 20, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, precitată, paragraful 29; a se vedea, de asemenea, Decizia Jahnke şi Lenoble împotriva Franţei, Cererea nr. 40.490/98, CEDH 2000-IX). Dimpotrivă, conform jurisprudenţei Curţii, noţiunea de proces echitabil presupune ca o instanţă internă care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuşi în mod real problemele esenţiale care i-au fost supuse.

Prin urmare, motivarea hotărârii nu presupune un răspuns detaliat la toate argumentele părţilor însă se impune ca solicitările părţilor să fie efectiv examinate de către instanţă aceasta având obligaţia de a analiza şi răspunde acestora.

Or, în cauza de faţă, curtea reţine că hotărârea judecătorească recurată este motivată cuprinzând aprecieri ale judecătorului fondului, în raport de soluţia pronunţată de acesta, cu privire la obiectul dedus judecăţii, la apărările părţilor şi la mijloacele de probă invocate de acestea.

Prin urmare, curtea consideră că acest motiv de recurs nu este întemeiat.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art.488 pct.8 c.p.c., curtea reţine că potrivit acestui temei legal casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material.

Acest motiv de recurs este întemeiat.

Astfel, se reţine că prin cererea formulată reclamanta recurentă FU A., în contradictoriu cu pârâţii UAT Oraş B. şi Primarul oraşului B., a solicitat obligarea acestora la eliberarea în favoarea sa a Certificatului de urbanism în scopul declarat de realizare branşament individual subteran PE 100 HD SDR 11 gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt.

Pârâţii intimaţi au refuzat eliberarea certificatului de urbanism solicitat motivând acest refuz pe faptul că reclamanta recurentă a solicitat eliberarea certificatului de urbanism pentru realizarea branşamentului la reţeaua de gaze naturale pentru un imobil pentru care au fost emise autorizaţii de construire nominalizate în Extrasul de carte funciară nr.35779 dar nu s-a făcut dovada că acest imobil a fost edificat, iar, la nivelul Primăriei B. în evidenţele financiar contabile nu se regăsesc declaraţiile legale referitoare la clădirea ce urmează a fi branşată la reţeaua de gaze naturale.

Curtea consideră că acest refuz al intimaţilor pârâţi este nejustificat fiind manifestat cu exces de putere.

Astfel, conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 certificatul de urbanism este actul de informare prin care autorităţile prevăzute la art. 4 şi la art. 43 lit. a): a) fac cunoscute solicitantului informaţiile privind regimul juridic, economic şi tehnic al terenurilor şi construcţiilor existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii; b) stabilesc cerinţele urbanistice care urmează să fie îndeplinite în funcţie de specificul amplasamentului; c) stabilesc lista cuprinzând avizele/acordurile necesare în vederea autorizării; d) încunoştinţează investitorul/solicitantul cu privire la obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, necesare în vederea autorizării.

De asemenea, art. 29 alin. (1) din Legea nr. 350/2001 prevede că certificatul de urbanism este actul de informare cu caracter obligatoriu prin care autoritatea administraţiei publice judeţene sau locale face cunoscute regimul juridic, economic şi tehnic al imobilelor şi condiţiile necesare în vederea realizării unor investiţii, tranzacţii imobiliare ori a altor operaţiuni imobiliare, potrivit legii.

Totodată, potrivit art.30 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii certificatul de urbanism este actul de informare al autorităţii administraţiei publice competente să emită autorizaţii de construire/ desfiinţare, prevăzute la art. 4 alin. (1) şi art. 43 lit. a) din Lege, care se emite, în principal, în vederea începerii procedurii de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, precum şi a instalaţiilor aferente acestora, inclusiv pentru desfiinţarea construcţiilor ori a altor lucrări ori amenajări. Prin Certificatul de urbanism, potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) din Lege, se aduc la cunoştinţă investitorului/solicitantului informaţii - existente la data solicitării, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii - cu privire la cerinţele tehnice ale amplasamentului, precum şi la obligaţiile pe care acesta le are în procedura de autorizare a executării lucrărilor de construcţii, privind: a) regimul juridic, economic şi tehnic al imobilului - teren şi/sau construcţii existente la data solicitării -, în conformitate cu prevederile planurilor urbanistice şi ale regulamentelor aferente acestora, ori ale planurilor de amenajare a teritoriului, după caz, avizate şi aprobate potrivit legii; b) cerinţele urbanistice specifice amplasamentului; c) avizele/acordurile legale necesare în vederea autorizării; d) obligaţia de a contacta autoritatea competentă pentru protecţia mediului, în scopul obţinerii punctului de vedere şi, după caz, al actului administrativ al acesteia, în vederea autorizării.

 Totodată, potrivit prevederilor art. 6 alin. (5) din Legea nr. 50/1991, în baza certificatului de urbanism nu este permisă executarea lucrărilor de construcţii. Certificatul de urbanism se eliberează, în principal, pentru obţinerea unei autorizaţii de construire. Astfel, art.7 alin. (1) din Legea nr. 50/1991 prevede că autorizaţia de construire se emite pentru executarea lucrărilor de bază şi a celor aferente organizării executării lucrărilor, în cel mult 30 de zile de la data depunerii documentaţiei pentru autorizarea executării lucrărilor de construcţii, care cuprinde, în copie, şi certificatul de urbanism.

Certificatul de urbanism mai poate fi necesar, conform art. 6 alin. (6) din Legea nr. 50/1991, şi în următoarele situaţii: a) în vederea concesionării de terenuri, potrivit legii; b) în vederea adjudecării prin licitaţie a proiectării lucrărilor publice în faza de «Studiu de fezabilitate», potrivit legii; c) pentru cereri în justiţie şi operaţiuni notariale privind circulaţia imobiliară, atunci când operaţiunile respective au ca obiect: comasarea, respectiv dezmembrarea terenurilor din/în cel puţin 3 parcele; împărţeli ori comasări de parcele solicitate în scopul realizării de lucrări de construcţii şi de infrastructură; constituirea unei servituţi de trecere cu privire la un imobil.

Sintetizând, din perspectiva legislaţiei urbanismului, rolul certificatului de urbanism este acela de a asigura, prin emiterea sa, aplicarea documentaţiilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, astfel cum rezultă din reglementarea cuprinsă în cap. III secţiunea a 4-a din Legea nr. 350/2001, rol concretizat, în principal, prin îndeplinirea funcţiei de informare a administraţiilor publice, dar şi prin cea de mijloc de control de către autoritatea competentă a utilizării terenurilor, în anumite limite şi conform anumitor scopuri.

În cauza de faţă, după cum s-a arătat anterior, recurentul a solicitat eliberarea certificatului de urbanism în scopul declarat de realizare branşament individual subteran PE 100 HD SDR 11 gaze naturale presiune redusă cu post de reglare măsurare la capăt.

După cum rezultă din actele dosarului, această racordare se va realiza de către recurent în baza contractului de racordare la sistemul de distribuţie a gazelor naturale încheiat cu C. Potrivit Anexei 1 la acest contract referitoare la etapele şi termenele de realizare a instalaţiei de racordare, printre documentele necesare realizării instalaţiei de racordare se regăseşte certificatul de urbanism şi autorizaţia de construire.

Prin urmare, faţă de aceste constatări, curtea reţine că este nejustificat refuzul pârâţilor intimaţi de a elibera recurentului reclamant certificatul de urbanism în scopul declarat.

În raport de cele mai sus arătate, constatându-se că este nelegală hotărârea pronunțată în cauză, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art.488 pct.8, art. 496 și art.498 alin.1 C. proc. civ., curtea va dispune admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în rejudecare, va admite acţiunea şi va obliga pârâţii să elibereze reclamatei FU A. Certificatul de urbanism în scopul declarat.

Ca parte căzută în pretenţii, pârâţii vor fi obligaţi potrivit art. 453 Cod procedură civilă să achite reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1750 lei.

Domenii speta

Spete similare