Penal.reabilitare judecătorească

Deliberând asupra cauzei penale având ca obiect reabilitare judecătorească, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău în 19 septembrie 2019, petentul B. (fost A.) V., cu domiciliul în ..., a solicitat instanţei, ca prin hotărârea pe care urma a o pronunţa în cauză, să dispună reabilitarea sa judecătorească.

În motivare, petentul a indicat că prin sentinţa penală nr. ..., pronunţată în dosarul nr. .../200/2009 a fost condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de proxenetism, infracţiune săvârşită în perioada iulie – decembrie 2008. Acesta a indicat că sentinţa a rămas definitivă prin respingerea apelului ca nefondat, prin decizia penală nr. ....

Petentul indicat că de la data executării şi până la momentul formulării cererii de reabilitare nu a mai suferit o nouă condamnare, astfel cum prevede art. 166 din Codul penal, precizând că a avut o bună conduită şi că a achitat cheltuielile judiciare. De asemenea, a indicat că a obţinut venituri din activitatea de lăutar.

În probaţiune, petentul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri reprezentând copii legalizate de pe hotărârile de condamnare, biletul de liberare din penitenciar şi dovada că nu are datorii.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile cuprinse în art. 198 din Codul penal şi art. 529 din Codul de procedură penală.

Ca urmare a demersurilor instanţei în acest sens, la dosarul cauzei au fost ataşate sentinţa penală nr. ..., pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2009 (fila 26-30), însoţită de referat privind modul de rămânere definitivă, sentinţa penală nr. ..., pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../1997 (fiele 80-83), însoţită de referat privind modalitatea de rămânere definitvă a hotărârii, respectiv fişa de cazier actualizată a petentului (filele 34-35).

Analizând prezenta cauză, prin prisma actelor dosarului şi a normelor legale incidente, reţine următoarele:

În fapt, prin sentinţa penală nr. Sentinţa penală nr. ... pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../1997, def. Prin Decizia penală nr. ...a Curţii de Apel Ploieşti, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de tâlhărie săvârşite în minorat, potrivit art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) din Codul penal de la 1968.

Pentru această infracţiune, petentul a fost arestat preventiv în temeiul mandatului nr. ... emis de Judecătoria Buzău, şi a fost eliberat condiţionat în 31 ianuarie 2000, cu rest de executat 1.466 de zile (fila 39).

De asemenea, prin Sentinţa Penală nr. ... pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2009 def. prin Decizia penală  nr. ... a Tribunalului Buzău, petentul a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârşirea unei infracţiuni de proxenetism, potrivit art. 329 alin. (1) din Codul penal din 1968.

Pentru această faptă petentul a fost arestat preventiv în 7 ianuarie 2009, în temeiul mandatului de arestare preventivă nr. ..., emis de Judecătoria Buzău, fiind ulterior eliberat condiţionat în urma condamnării, în 28 decembrie 2010, conform Sentinţei penale nr. ..., cu un rest de executat de 373 de zile.

Analizând fişa de cazier depusă la dosarul cauzei, instanţa reţine că petentul nu a mai suferit condamnări ulterioare.

De asemenea, instanţa reţine că prin sentinţa penală nr. ..., petentului i-a fost respinsă o cerere de reabilitare de către Judecătoria Buzău, constatându-se că petentul nu a achitat cheltuielile judiciare la care a fost obligat prin sentinţele penale de condamnare.

În drept, instanţa constată, în prealabil, că reabilitarea reprezintă o măsură de politică penală menită să stimuleze efortul de îndreptare şi integrare al fostului condamnat în cadrul societăţii, prin repunerea acestuia în deplinătatea drepturilor politice şi social-economice pe care le-a avut înainte de condamnare, făcând să înceteze pentru viitor decăderile, interdicţiile şi incapacităţile ce rezultă din respectiva condamnare. În legislaţia penală română, reabilitarea este consacrată sub două forme: reabilitarea de drept şi reabilitarea judecătorească.

În ceea ce priveşte legea aplicabilă, se constată că de la data săvârşirii infracţiunilor, când a luat naştere raportul juridic penal de conflict şi până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, potrivit art. 246 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Codului penal, a intrat în vigoare Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, în 1 februarie 2014.

Necesitatea stabilirii legii penale mai favorabile cu privire la instituţia reabilitării judecătoreşti se desprinde inclusiv din considerentele Deciziei nr. 214 din 16 iunie 1997 a Curţii Constituţionale, publicată în M. Of. nr. 234 din 08.09.1997, prin care s-a arătat că „situaţia tranzitorie în succesiunea legilor penale se iveşte, dacă de la data săvârşirii infracţiunii, când ia naştere raportul juridic penal de conflict, şi până la încetarea sau stingerea acestui raport prin executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate, iar uneori până la înlăturarea consecinţelor condamnării prin reabilitare, au intervenit una sau mai multe legi penale, legea aplicabilă este întotdeauna legea cea mai favorabilă.”

Prin urmare, instituţia reabilitării judecătoreşti este o instituţie de drept substanţial supusă exigenţelor art. 15 alin. 2 din Constituţia României privind legea penală mai favorabilă, în cazul situaţiilor tranzitorii, luându-se în calcul succesiunea de legi începând cu data săvârşirii infracţiunii şi până la înlăturarea tuturor consecinţelor condamnării.

În acest sens, instanţa reţine că, potrivit art. 166 alin. 1 lit. b) şi art. 167 C. pen., termenul de reabilitare este de 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani, termen care se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale. De asemenea, În cazul condamnărilor succesive, termenul de reabilitare se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea şi curge de la data executării ultimei pedepse.

Totodată, potrivit art. 135 alin. 1 lit. b) C. pen. din 1969 şi art. 136 C. pen. din 1969, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar până la 10 ani, termenul de reabilitare este de 5 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, în prezenta cauză rezultând un termen de 8 ani şi 6 luni, termen care se calculează de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale.

Prin urmare, din compararea condiţiilor prevăzute de cele două texte de lege rezultă că legea mai favorabilă în ceea ce priveşte reabilitarea judecătorească este reprezentată de Noul Cod Penal, raportat la cuantumul celei mai grele pedepse aplicate condamnatului (7 ani închisoare), precum şi la condiţiile reabilitării judecătoreşti, astfel instanţa va examina prezenta cerere prin raportare la dispoziţiile art. 166 - 168 din Codul penal actual.

Astfel, dispoziţiile art. 168 C. pen. reglementează condiţiile reabilitării judecătoreşti, după cum urmează:

Cererea de reabilitare judecătorească se admite dacă cel condamnat întruneşte următoarele condiţii:

a) nu a săvârşit o altă infracţiune în intervalul de timp prevăzut în art. 166;

b) a achitat integral cheltuielile de judecată şi şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când acesta dovedeşte că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunţat la despăgubiri.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 166 alin. 1 lit. b C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, de instanţa judecătorească după 5 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care nu depăşeşte 10 ani.

Prin raportare la dispoziţiile legale redate supra, instanţa reţine că termenul de reabilitare urmează a fi calculat prin raportare la condamnarea de 7 ani închisoare, termenul începând să curgă după considerarea ca executată a condamnării la pedeapsa închisorii de 3 ani.

Instanţa reţine că petentul îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de lege pentru a se dispune reabilitarea.

Astfel, se constată că acesta a fost liberat condiţionat în 28 decembrie 2010, cu un rest neexecutat de 373 de zile, după cum rezultă din fişa de cazier judiciar depusă la fila 39.

De asemenea, potrivit art. 106 C. pen., în cazul liberării condiţionate pedeapsa se consideră executată la expirarea termenului de supraveghere.

Astfel, instanţa constată că termenul de reabilitare a petentului a început să curgă la data de 5 ianuarie 2012, urmând să se împlinească după 5 ani, adică la data de 5 ianuarie 2017. Aşadar, instanţa reţine că termenul de reabilitare este împlinit în prezenta cauză, fiind îndeplinită prima condiţie impusă de legiuitor.

Analizând cea de-a doua condiţie, instanţa reţine că petentul a făcut dovada faptului că a achitat toate sumele pe care le datora bugetului de stat, în acestea fiind incluse şi cheltuielile judiciare. De asemenea, acesta nu a fost obligat la achitarea unor despăgubiri pe latură civilă.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite toate cerinţele impuse de art. 168 din Codul penal, în temeiul art. 528 din Codul de procedură penală coroborat cu art. 5 din Codul penal raportat la art. 166 din Codul penal, va admite cererea de reabilitare formulată de petentul B. (A.) V. . În acest sens va dispune reabilitarea petentului cu privire la condamnarea de 7 (şapte) ani închisoare stabilită prin Sentinţa penală nr. ... pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr. .../1997, def. Prin Decizia penală nr. ...a Curţii de Apel Ploieşti şi cu privire la condamnarea de 3 (trei) ani închisoare stabilită prin Sentinţa Penală nr. ... pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr. .../200/2009 def. prin Decizia penală  nr. ... a Tribunalului Buzău.

Domenii speta

Spete similare