Contestaţie la executare

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti la data de 02.08.2019 sub nr 3317/260/2019 contestatoarea R. E., în contradictoriu cu intimata I. L., a formulat contestaţie la executare în dosarul de executare nr. 922/2019 al B. V. C., solicitând să se constate că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, cu cheltuieli de judecată.

În subsidiar, a invocat drept motiv de contestație la executare, excepția lipsei calității de reprezentant a intimatei față de împrejurarea că cererea de începere a executării silite a fost formulată de o persoană ce nu avea calitatea de reprezentant.

În final, a solicitat întoarcerea executării silite.

În motivare, a arătat că la data de 19.07.2019 i-au fost comunicate acte de executare întocmite în dosarul de executare nr. 922/2019 al B. V. C., mai precis încheierea de încuviințare a executării silite împreună cu somația și titlul executoriu.

A apreciat că întreaga procedură de executare este nelegală întrucât dreptul creditoarei de a obține executarea silită este prescris. În acest sens, a arătat că a achitat ultima rată în anul 2013 astfel că, din acel moment și până în anul 2019 când a fost demarată procedura de executare silită au trecut mai bine de 3 ani.

De asemenea, a precizat că prin raportare la considerentele Deciziei nr. 19 pronunţată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în dosarul nr. 3251/1/2017, contestatoarea a invocat faptul că lipsește calitatea de reprezentant a K. R. S.R.L. pentru intimata I. C. LTD, astfel cum este prevăzută de art. 84 alin. (1) din C.proc.civ.

În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect întoarcerea executării silite a arătat că, subsecvent soluției de anulare a actelor de executare întocmite în dosarul de executare nr. 922/2019 al B. V. C. se impune restabilirea situației anterioare.

În drept, a invocat prevederile art. 706, 707, 711, 723-725 C.proc.civ.

În dovedire, a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 1000 de lei pentru capătul de cerere având ca obiect ”contestație la executare” și 300 de lei pentru capătul de cerere având ca obiect ”întoarcere executare”, chitanţele care atestă plata fiind depuse la dosar (f. 112-113).

Intimata a formulat întâmpinare la data de 14.08.2019, prin care a invocat excepţiile netimbrării acţiunii și lipsei calității de reprezentant iar pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată (f. 87-103).

În privinţa excepţiei netimbrării, intimata a arătat că în situaţia în care nu a fost timbrată cererea conform art. 148 alin. (6) C.proc.civ. raportat la art. 10 din OUG 80/2013, se impune anularea cererii.

Cu referire la excepția lipsei calității de reprezentant a arătat că nu a fost depusă la dosar împuternicirea avocațială, astfel cum prevăd dispozițiile art. 83 alin. (1) teza I și art. 85 C.proc.civ.

Pe fondul cauzei a arătat în esenţă că, în calitate de cesionar, în baza contractului de cesiune încheiat cu primul creditor cedent, a procedat la demararea procedurii de executare silită în mod legal, împotriva contestatoarei, întrucât aceasta nu a restituit sumele datorate în temeiul contractului de credit nr. 421702G0170581844 încheiat cu P. B. S.A.

A adăugat că excepția lipsei calității de reprezentant este neîntemeiată întrucât cererea de executare silită a fost demarată prin avocat P. C., astfel cum reiese din actele de executare silită și împuternicirea depusă la dosar.

În continuare, a arătat că și excepția prescripției dreptului de a cere executare silită, invocată drept motiv de contestație la executare, este neîntemeiată, contestatoare efectuând plăți voluntare în contul contractului de credit încheiat la data de 18.06.2008 și ulterior acestui moment.

În plus, a menționat faptul că la data de 29.06.2016 a intervenit cesiunea de creanță între instituția financiar bancară, în calitate de cedent și intimată, în calitate de cesionar, debitoarea fiind notificată în acest sens. A subliniat faptul că această notificare, precum și încercările ulterioare de soluționare pe cale amiabilă a diferendului au întrerupt cursul prescripției.

În drept, au fost invocate prevederile art. 205 C.proc.civ.

Instanţa a încuviinţat şi administrat pentru părţi proba cu înscrisuri.

La solicitarea instanţei a fost depus dosarul de executare nr. 922/2019 al B. V. C..

La termenul din data de 05.11.2019, instanța a respins ca neîntemeiate excepţiile netimbrării acţiunii și lipsei calității de reprezentant invocate de intimată prin întâmpinare, pentru considerentele inserate în cuprinsul încheierii de ședință de la acea dată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Între contestatoarea R. E., în calitate de împrumutat şi P. B.S.A., în calitate de împrumutător, a intervenit contractul nr. 421702G0170581844/26.06.2008 având ca obiect acordarea unui împrumut în sumă de 12.479,25 euro pentru o perioadă de 120 luni (f. 30-36).

La data de 22.03.2010, respectiv 16.05.2011 au fost încheiat un acte adiționale la contractul de credit nr. 421702G0170581844/26.06.2008 (f. 37).

Între P. S.A., în calitate de cedent şi K. R. S.R.L în calitate de cesionar, a intervenit contractul de cesiune de creanţe din data de 29.06.2016 având ca obiect creanţa pe care banca o deţinea împotriva împrumutatului iar la data de 30.06.2016 această din urmă societate a cedat creanța, la rândul său, către intimata din cauză, I. LTD (f. 43 și următoarele).

Cesiunile succesive au fost înscrise în Arhiva Electronică de Garanţii Reale Imobiliare (f. 56-57).

Cesiunile de creanţă au fost notificate debitoarei.

În baza cererii de executare silită formulată de intimata I. LTD, prin reprezentant convențional avocat P. C., cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură la KRUK România S.R.L., înregistrată la BEJ V. C. la data de 21.06.2019 (f. 27-28), a fost demarată executarea silită împotriva contestatoarei în baza titlului executoriu reprezentat de contractul nr. 421702G0170581844/26.06.2008 încheiat cu P. B. S.A., pentru recuperarea sumei de 14.644,20 euro, fiind deschis dosarul de executare nr. 922/2019.

Prin încheierea din data de 04.07.2019 din dosarul nr. 2829/260/2019 al Judecătoriei Moineşti, a fost încuviinţată executarea silită, prin toate formele de executare, în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit arătat mai sus, pentru recuperarea sumei de 14.644,20 euro (f. 69-70).

Debitoarea contestatoare a fost înştiinţată despre măsura executării silite prin comunicarea titlului executoriu, a încheierii de încuviinţare a executării silite şi a actelor de executare din data de 19.07.2019 (f. 77).

În drept, potrivit art. 712 alin. (1) C.proc.civ împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în condiţiile legii.

Conform art. 632 alin. (1) C.proc.civ executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu. Potrivit alin. (2) constituie titluri executorii hotărârile executorii prevăzute la art. 633, hotărârile cu executare provizorie, hotărârile definitive, precum şi orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.

Prin contestația formulată, contestatoarea a arătat că întreaga procedură de executare este nelegală întrucât a intervenit prescripția dreptul de a cere executarea silită și lipsește calitatea de reprezentant al societății K. R. S.R.L. pentru creditoarea I. LTD.

Referitor la titlul executoriu ce stă la baza executării silite, instanţa reţine că acesta îl constituie contractul nr. 421702G0170581844/26.06.2008 încheiat cu Piraeus Bank S.A., cesionat succesiv, ultimul creditor cedent fiind intimata I. LTD.

Analizând motivul de contestație referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită, instanța reține că este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 706 alin. (1) și (2) C.proc.civ, dreptul de a obţine executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. În cazul titlurilor emise în materia drepturilor reale, termenul de prescripţie este de 10 ani. Termenul de prescripţie începe să curgă de la data când se naşte dreptul de a obţine executarea silită. În cazul hotărârilor judecătoreşti şi arbitrale, termenul de prescripţie începe să curgă de la data rămânerii lor definitive.”

Cu privire la momentul de început al termenului, instanţa constată că acesta este data scadenţei finale a creditului, în lipsa vreunei dovezi privind declararea scadenței anticipate.

Scadența finală a contractului de credit a avut loc la expirarea termenului de 120 de luni prevăzut în contractul intervenit între părți la data de 26.06.2008.

Termenul de prescripție ce a început să curgă, așadar, în anul 2018, a fost întrerupt prin formularea cererii de executare silită.

Astfel, contractul de credit, ca varietate a contractului de împrumut, este prin natura lui un contract cu executare uno ictu. Faptul că banca îşi asumă o obligaţie care se execută dintr-o dată, iar cealaltă parte îşi asumă o obligaţie de restituire succesivă nu face ca natura acestuia să fie succesivă, ştiut fiind că acesta nu poate să aibă natură dublă, cu executare dintr-o dată pentru o parte şi cu executare succesivă pentru cealaltă parte. Prin urmare, restituirea creditului cu dobânda în rate lunare nu este decât o modalitate de executare a obligaţiei, obligaţia de restituire fiind unică, ratele succesive alcătuind prin natura lor un tot unitar.

Prin urmare, atâta timp cât contractul de credit nu a fost declarat scadent anticipat, nu se poate aprecia că ar fi început să curgă termenul de prescripție, obligația de plată a ratelor de către împrumutat subzistând.

Contestoarea invocă faptul că ar fi efectuat o ultimă plată în anul 2013, apreciind astfel, în mod vădit neîntemeiat, că propria culpă în neexecutarea obligațiilor ar putea declanșa sancțiunea împotriva creditorului a calculării începutului termenului de prescripție de la acel moment.

Prin urmare, motivul de contestație referitor la prescripția dreptului de a cere executarea silită nu va fi reținut de instanță ca întemeiat.

În ceea ce priveşte motivul de contestaţie privind excepţia lipsei calităţii de reprezentant, instanţa reţine că cererea de executare silită a fost demarată de intimata I. LTD, prin reprezentant convențional cu împuternicire avocațială depusă la dosar, avocat P. C., cu adresa pentru comunicarea actelor de procedură la KRUK România S.R.L. (f. 27).

Se reţine, așadar, că au fost respectate dispozițiile art. 84 C.proc.civ. care prevede că persoanele juridice pot fi reprezentate convenţional în faţa instanţelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condiţiile legii.

Intimata a indicat societatea K. R. S.R.L. doar în contextul alegerii locului pentru comunicarea actelor de procedură, nefiind făcută mențiunea privind o eventuală calitate de mandatar sau reprezentant al acestei societăți.

Prin urmare, și acest motiv de contestație este neîntemeiat.

Pentru considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, va respinge contestaţia la executare formulată de contestatoarea R. E., în contradictoriu cu intimata I. LTD, ca neîntemeiată.

Față de soluția ce urmează a fi pronunțată, instanța nu va mai analiza capătul de cerere având ca obiect ”întoarcere executare” întrucât a rămas fără obiect.

Întrucât contestatoarea este în culpă procesuală, prin demararea, în mod neîntemeiat, a prezentei acțiuni, o va obliga pe aceasta la plata către B. V. C. a sumei de 92 de lei reprezentând contravaloare cheltuieli xerocopiere dosar de executare (f. 26).

Va lua act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată de către partea care a câștigat procesul.

Domenii speta

Spete similare