Contestaţie la executare. Interpretarea greşită a legii

În litigiile cambiale debitorul are posibilitatea de a se apăra împotriva pretenţiilor posesorului cambiei prin invocarea unor excepţii. Conform art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile privind nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19. Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţionare şi întotdeauna întemeiate pe probă scrisă (art. 63 alin. 2 din Legea nr. 58/1934).

Apelanta-contestatoare a ales să se prevaleze de ambele categorii de excepţii pe care legiuitorul i le-a pus la îndemână, invocând atât excepţii obiective cât şi excepţii subiective.

Instanţa de apel împărtăşeşte opinia exprimată în literatura de specialitate, conform căreia cambia (sau biletul la ordin, în cazul nostru) care conţine o dată inexactă (antedată sau postdată) nu este nulă, debitorul având posibilitatea să facă dovada datei exacte. Aceasta, în măsura în care există un raport juridic care să justifice emiterea cambiei, situaţie care nu se regăseşte în speţă, astfel încât se dovedesc a fi fondate criticile apelantei din perspectiva lipsei raportului juridic fundamental, pentru următoarele considerente

Prin sentinţa civilă nr. 9689/07.12.2016 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2647/182/2016 s-a respins excepţia nulităţii titlului executoriu, s-a respins contestaţia la executare formulată contestatoarea N S.R.L. în contradictoriu cu intimata V S S.R.L. şi s-a obligat contestatoarea la plata către intimată a sumei de 3600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei prima instanţă a reţinut următoarele:

Între pârâtă, în calitate de vânzătoare şi contestatoare, în calitate de cumpărătoare s-a încheiat la data de 11.09.2014 contractul de vânzare-cumpărare produse petroliere nr. 1 având ca obiect comercializarea de carburanţi către contestatoare, oferiţi spre vânzare de către pârâtă.

Instanţa a reţinut că în speţă au fost depuse la dosarul cauzei două contracte încheiate în aceeaşi dată, respectiv 11.09.2014 şi înregistrate sub nr. 1.

Contestatoarea a învederat instanţei că cel de-al doilea contract a fost încheiat la rugămintea administratorul societăţii intimate întrucât doreşte să acceseze un credit bancar, „dar nu s-a pus problema vreodată că va utiliza instrumentul de plată sau că va solicita penalităţi” , însă instanţa va înlătura apărarea contestatoarei în acest sens, reţinând că de vreme ce actul îndeplineşte condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului prevăzute de art. 1179 Cod civil,  produce efecte juridice între părţi, dând naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina acestora.

În baza contractului anterior menţionat pârâta a emis facturile depuse la dosar.

Potrivit disp. art. 4.2 din contract părţile au convenit ca pentru garantarea obligaţiilor cumpărătorului, acesta din urmă să predea vânzătorului biletul la ordin în alb seria BRDE 3AB nr. 0607049, avalizat, cu menţiunile la ordin şi fără protest, urmând ca în situaţia neexecutării în tot sau în parte a obligaţiilor vânzătorului să aibă dreptul să completeze biletul la ordin cu sumele reprezentând debite restante şi penalităţi de întârziere aferente , sau numai cu sumele reprezentând penalităţi contractuale în situaţia executării cu întârziere a obligaţiilor, prezenta cauză constituind prin voinţa părţilor convenţie de completare a biletului la ordin, în sensul legii nr. 59/1934, respectiv  Legii nr. 58/1934. După completare biletul la ordin va putea fi utilizată de vânzător fără restricţii.

 În esenţă contestatoarea a solicitat anularea biletului la ordin emis în alb BRDE3AB nr. 0607049 cu scadenţă la 02.03.2016 în valoare de 1006139,80 de lei, deoarece biletul la ordin nu conţine condiţiile de formă şi de fond prevăzute de lege, respectiv de Normele Cadru BNR 6/1994 şi cele prevăzute de Legea cambiei şi a biletului la ordin nr. 58/1934.

În speţă sunt aplicabile  pct. 70 şi 72 din Normele Cadru BNR 6/1994 care prevăd că biletul la ordin în alb constituie acel titlu de credit care poartă semnătura emitentului, menţiunile obligatorii prevăzute de lege urmând a fi completate ulterior, cu excluderea intervenţiei emitentului.

 Astfel, dreptul de completare aparţine posesorului biletului la ordin, acest drept fiind transmis odată cu remiterea titlului.

În ceea ce priveşte motivul referitor la completarea abuzivă a biletului la ordin, instanţa reţine că potrivit disp. art. 12 din Legea cambiei şi a biletului la ordin nr. 58/1934, nerespectarea înţelegerii intervenite nu poate fi opusă posesorului decât în cazul în care acesta a dobândit titlul cu rea-credinţă sau a săvârşit o greşeală gravă în dobândirea sa.

 În speţă dobândirea biletului la ordin s-a făcut cu bună credinţă, în baza raporturilor comerciale dintre părţi, contestatoarea emiţând biletul la ordin în baza prevederilor contractului nr. 1 din data de 11.09.2014

Nu poate fi reţinută nelegalitatea introducerii la plată a biletului la ordin prin prisma excepţiei reglementată de art. 19 din Legea nr. 58/1934, privitoare la raportul juridic fundamental care a generat emiterea lui, deoarece buna credinţă se prezumă, iar contestatoarea nu a răsturnat această prezumţie şi nu a dovedit că pârâta, ar fi fost de rea credinţă la momentul dobândirii biletului la ordin.

De asemenea, instanţa va înlătura apărarea contestatoarei conform căreia biletul la ordin  atestă o falsă realitate întrucât la data completării sale, respectiv 14.01.2015 nu deţinea biletul la ordin, raportat la dispoziţiile art. 72 din Norma-cadru, care prevăd că biletul la ordin în alb poate fi completat de posesorul acestuia în orice moment anterior prezentării acestuia la plată.

Astfel, instanţa a reţinut că pârâta a completat biletul la ordin conform prevederilor disp. art. 4.2 din contractul încheiat între părţi, respectiv în ceea ce priveşte penalităţile de întârziere aferente facturilor neachitate la scadenţă, astfel cum reiese din documentele contabile depuse de pârâtă la dosarul cauzei la filele 474-477 şi necontestate de către contestatoare.

Faţă de cele expuse, instanţa a reţinut că în speţă nu se identifică niciun motiv de nulitate al biletului la ordin, motiv pentru care va respinge excepţia nulităţii acestuia şi va respinge contestaţia la executare formulată de contestatoare, potrivit dispozitivului.

În temeiul disp. art. 453 C, proc. civilă obligă contestatoarea la plata către intimată a sumei de 3600 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat conform înscrisului depus la fila 177.

Împotriva sentinţei civile nr. 9689/07.12.2016 a Judecătoriei Baia Mare a declarat apel contestatoarea SC N SRL solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 9689 din 07.12.2016, în sensul admiterii contestaţiei la executare şi constatării nulităţii absolute a biletului la ordin seria BRDE3AB nr.0607049 emis la data de 14.01.2015 cu scadenţa la data de 02.03.2016 pentru suma de 1.006.139,80 lei în favoarea societăţii V S SRL şi pe cale de consecinţă anularea acestuia, iar ca o consecinţă a anulării instrumentului de plată, anularea executării silite înseşi întocmite în dosar execuţional nr. 171/2016 al SCPEJ Morari si Asociaţii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea apelului a arătat că formulează prezentul apel în condiţiile incidenţei prev. art. 62 aliniat 3 din Legea 58/1934 unde s-a prevăzut în mod expres faptul că apelul se formulează de la pronunţare, chiar dacă pe portalul instanţei se menţionează că apelul se va face de la comunicare. Precizează că instanţa de fond a respins cererea de constatare a nulităţii instrumentului de plată respingând şi excepţiile invocate, în mod nefondat, urmând a realiza critici punctuale în raport de hotărârea instanţei de fond în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii, neputând anticipa motivele care au stat la baza pronunţării hotărârii de către instanţa fondului.

Astfel, cererea cu care a fost investită instanţa de fond a vizat solicitarea de a se constata nulitatea absolută a biletului la ordin şi implicit a se anula un instrument de plată utilizat în afara raportului de drept fundamental dintre cele două părţi implicate. S-a solicitat anularea instrumentului de plata completat în mod abuziv cu o sumă pe care nu o datorează, o sumă enormă de 1.006.139,80 lei solicitată cu titlu de penalităţi de întârziere în absenţa oricăror facturi, iar titlului îi lipsesc elementele prevăzute la art. 104 din Lege 58/1934 cu consecinţa prev. art. 105 aliniat 1 din Legea 58/1934 astfel cum aceasta se completează cu prevederile Normei 6/1994 a BNR privind cambia şi biletul la ordin în sensul incidenţei punctelor 30-33 din Norma cadrul 6/1994 coroborat cu punctele 496, 502, 506 şi următoarele din aceeaşi Normă Cadru coroborat cu punctul 324 din Norme: „În cazul în care titlul nu se prezintă la plată regulat ca formă, lipsindu-i unul sau mai multe dintre elementele esenţiale, comentate în prezentele norme-cadru în legătură cu art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, un asemenea titlu nu are valoarea juridică a unei cambii. O astfel de cambie este nulă din punctul de vedere al dreptului cambial Nulitatea cambiei pentru asemenea vicii de formă rezultă din chiar cuprinsul cambiei şi nu necesită alte probe.”

Explicitând viciile evidente, clare ale instrumentului de plata atât în ceea ce priveşte data emiterii cât şi în ceea ce priveşte scadenţa acestuia, precum şi faptul că instrumentul de plată a fost utilizat fără respectarea raportului contractual dintre cele două părţi, s-a arătat că: s-a invocat o excepţie privind nulitatea titlului în sensul că biletul la ordin are ca şi dată de emitere o dată care nu este posibilă, o dată la care însăşi biletul în materialitatea sa nu există, biletul fiind pus în circulaţie de către Bancă la data de 02.02.2015, iar data de emitere a acestuia este 14.01.2015, incidente fiind prev. art. 1 şi art. 2 din Legea 58/1934 coroborat cu pct. 4 şi pct. 30 şi pct. 31 coroborat cu punctul 506 din Norma Cadru 6/1994: „Data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă”.

Astfel, data trecută pe ordinul de plată nu este posibilă, judecătorul de la fond fiind ţinut de textul legal să constate în condiţiile probării certe a acestui fapt că data de emitere nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de Legea 58/134 şi de prev. Normei cadru 6/1994, punctele 30 şi 31 coroborat cu pct. 506.

Instanţa fondului se pare că în mod greşit nu a făcut aplicarea prevederile din Norma Cadru 6/1994 care explicitează Legea 58/1934 în sensul că potrivit punctelor 31 şi 32, coroborat cu pct. 506 din Norma cadru 6/1994 chestiunea este clara: data emiterii trebuie să fie unică, posibilă şi certă data înscrisă pe titlu este prezumată, certă şi opozabilă tuturor până la proba contrară.

Ori în cazul de faţă s-a depus adresa nr. 2125 eliberată la data de 14.03.2016 de către BRDE Sucursala Baia Mare si adresa emisa de BRDE din 02.02.2015 prin care li s-a înmânat acest bilet la ordin, făcând în mod indubitabil proba contrară în sensul prev. punctului 32 din Norma Cadru 6/1994 în sensul că data emiterii nu este o dată posibilă şi nu este o dată opozabilă lor sau vreunui terţ sau chiar trasului.

În privinţa acestei excepţii a nulităţii titlului dovedita in mod indubitabil prin adresele de la Banca care atesta ca biletul nu exista in materialitatea sa la data de 14.01.2015, instanţa de fond era chemata sa aplice textul legal pct. 30, 31 si 32 din Norma cadru 6/1994 si sa constate ca s-a făcut proba contrara si sa admită excepţia. Instanţa era chemata sa constate ca legiuitorul a utilizat verbul «a trebui» la punctul 31 din Norma 6/1994 in sensul ca data emiterii trebuie sa fie posibila, adică este imperativ sa fie posibil in caz contrar titlul nu este valabil, iar in cazul in care nu este posibila titlul nu mai deţine valenţele cerute la art. 14 din Legea 58/1934 si este nul. Făcându-se proba contrara in sensul punctului 32 din Norma cadru coroborat cu faptul intimata care a completat biletul la ordin nu a înţeles sa ofere nici un fel de explicaţii cu privire la data, nu a realizat nici un fel de apărări, instanţa se impunea sa admită excepţia invocata.

Apreciază că instanţa fondului prin neaplicarea Legii 58/1934 astfel cum se completează cu Norma cadru 6/1994 a realizat o judecata nefondata a cauzei, neînţelegând sa reţină incidenţa prev. punctului 324 coroborat cu pct. 510 din Norma Cadru 6/1994 in privinţa datei de emitere a titlului «în cazul în care titlul nu se prezintă la plată regulat ca formă, lipsindu-i unul sau mai multe dintre elementele esenţiale, comentate în prezentele norme-cadru în legătură cu art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, un asemenea titlu nu are valoarea juridică a unei cambii. O astfel de cambie este nulă din punctul de vedere al dreptului cambial. Nulitatea cambiei pentru asemenea vicii de formă rezultă din chiar cuprinsul cambiei şi nu necesită alte probe.”

În privinţa acestei chestiuni a solicitat a se avea in vedere de către instanţa de fond decizia civila nr. 226 din 2008 pronunţata de către Curtea de Apel Cluj in dosar nr. 1457/100/2008 unde instanţa de judecata a statuat asupra importantei datei de emitere si asupra condiţiilor de emitere a unor instrumente de plata in alb.

O altă excepţie invocată privind nulitatea titlului a fost excepţia privitoare la data scadentei inserată în instrumentul de plată. Data scadenţei a fost inserată o dată la care contul apelantei deschis la trasul BRDE era închis.

Este evident că în condiţiile in care s-a trecut ca si scadenta o data la care societatea nu mai deţinea conturi deschise la trasul BRDE, biletul a fost completat in afara oricăror înţelegeri existente intre parti, cu atât mai mult cu cât raporturile contractuale s-au derulat si stins in 2015, când soldul datorat de apelanta către intimata ca si debit era "0", apelanta nefiind notificata vreodată in cursul anului 2015 ca ar urma sa i se solicite penalităţi contractuale de către intimata si nici nu i-au fost comunicate facturi după fiecare plata pe care ipotetic intimata ar fi apreciat-o ca fiind făcuta după scadenta. A se retine ca in cursul anului 2015 apelanta nu a primit nici o factura de penalităţi de la intimata, facturi care in măsura in care se aprecia ca s-a achitat cu întârziere vreun debit trebuie comunicate in parte pentru fiecare factura achitata cu întârziere.

Concluzionând apreciază ca se impunea anularea instrumentului de plata in raport de faptul ca potrivit pct. 491 aliniatul 3 din Norma cadru „Biletul la ordin trebuie să îndeplinească condiţiile de formă şi de fond obligatorii descrise de prezentele norme-cadru”, iar biletul la ordin dedus judecaţii conţine o data de emitere ce nu este posibila, o data a scadentei care in condiţiile in care contul in banca era închis este evident ca biletul a fost completat in afara intelegerii pârtilor, sens in care se impune reţinerea incidenţei pct. 31 din Norma Cadru 6/1994 unde se arata cu titlu imperativ ca data emiterii trebuie sa fie certa si posibila sens in care consecinţa este enunţata de punctul 509 din Norma Cadru: „Datorită caracterului formal al biletului la ordin, dacă titlului îi lipseşte vreuna din condiţiile obligatorii menţionate în art. 104 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, titlul este nul.

Interpretând coroborat cele doua excepţii invocate in raport de nulitatea titlului”. respectiv excepţia privind nulitatea datei de emitere si excepţia privind nulitatea scadentei, in sensul ca la data emiterii s-a făcut dovada contrara ceruta de lege ca acea data nu era o data posibila si la data scadentei s-a indicat si recunoscut de către intimata ca, contul la BRDE era închis, astfel ca nu se poate retine ca biletul a fost completat conform înţelegerii părţilor, instanţa se impunea a anula instrumentul de plata reţinând ca potrivit pct. 324 din Norma cadru 6/1994:» în cazul în care titlul nu se prezintă la plată regulat ca formă, lipsindu-i unul sau mai multe dintre elementele esenţiale, comentate în prezentele norme-cadru în legătură cu art. 1 din Legea asupra cambiei şi biletului la ordin, un asemenea titlu nu are valoarea juridică a unei cambii. O astfel de cambie este nulă din punctul de vedere al dreptului cambial. Nulitatea cambiei pentru asemenea vicii de formă rezultă din chiar cuprinsul cambiei şi nu necesită alte probe.»

De asemenea, in raport de prev. art. 12 din Legea 58/1934 coroborat cu pct. 328 coroborat cu pct. 321 litera b din Norma Cadru 6/1994 s-au invocat si excepţii personale in cazul de fata in raport de nerespectarea raportului fundamental care a determinat circulaţia cambiei. A se retine ca biletul la ordin a fost predat in alb, cu titlu de bonitate/garanţie - de fapt este scris si in biletul la ordin «garanţie contract», nu plata facturi etc. - dar a fost completat după încheierea relaţiilor dintre cele două societăţi, când datoria societăţii N fata de V S SRL era 0 LEI si contrar oricăror înţelegeri intre cele doua părţi.

Excepţia referitoare la raportul de drept fundamental invocată prin contestaţie se impunea a fi admisa si aceasta, in condiţiile in care modalitatea de completare a biletului la ordin, la o data care nu este posibila, cu o scadenta la o data la care societatea nu mai deţinea conturi deschise la BRDE, coroborat cu faptul ca se solicita exclusiv penalităţi in absenta comunicării unor facturi de penalităţi dupa scadenta fiecărei sume care se apreciaza ca a fost achitata cu întârziere, in condiţiile in care soldul intre societăţi la finalul raporturilor in decembrie 2015 era 0, iar SC N SRL nu are vreo datorie fata de societatea V S SRL la data emiterii somaţiei, converg înspre o singura concluzie respectiv aceea ca biletul la ordin a fost utilizat in mod abuziv in afara raporturilor contractuale dintre parti, instanţa de fond ar fi trebuit sa retina incidenţa prev. pct. 74 coroborat cu pct. 510 din Norma Cadru 6/1994, în sensul că din multitudinea de elemente inexacte sau nereale probate instanţei rezultă completarea biletului cu nerespectarea înţelegerii părţilor respectiv o încălcarea a voinţei societăţii N care a lăsat biletul la ordin la rugămintea administratorului societăţii V S insa nu in scopul utilizării acestuia pentru plata unor sume nedatorate de societatea N.

De asemenea se pare ca instanţa de fond nu a dat curs prev. art. 1266 aliniat 2 cod civil invocate in sensul ca la stabilirea voinţei concordante se va tine seama de scopul contractului, de practicile statornicite intre aceştia si de comportamentul contractual ulterior încheierii contractului, mai exact instanţa nu a analizat deloc faptul ca societatea V S in tot cursul anului 2015 când s-au derulat raporturile contractuale intre cele doua parti, a acceptat fara rezerve modalitatea in care s-au realizat plăţile între cele doua societăţi, fie in avans, fie compensare, fie in alt mod, neemiţând vreodată pretenţii cu privire la plata unor penalităţi sau neemitand vreodată facturi cu privire la penalităţi datorate punctual pentru fiecare eventuala factura plătită dupa o anumita scadenta apreciata de intimata, instanţa se pare ca nu a inteles sa constate ca părţile au acceptat modalitatea in care au inteles sa colaboreze in acest mod, si ca per a contrario din modul cum s-au desfăşurat raporturile, in condiţiile in care nu exista somaţii ori facturi de penalităţi, nici nu a existat vreodată înţelegerea de penalităţi între părţi. Instanţa se pare ca nu a apreciat in sensul prevederilor legale incidente faptul ca fata de niciuna din plăţile pe care acum V susţine ca le-ar fi făcut cu întârziere in 2015, la acel moment, la data aşa zisei plaţi cu întârziere, nu au fost somaţi, nu li s-a comunicat factura de penalităţi conform art. 155 aliniat 5 cod fiscal vechi, nici măcar la finalul anului 2015 nu ni s-a comunicat factura de penalităţi.

Respingând excepţia invocata privind raportul de drept fundamental si solicitarea de constatare a nulităţii biletului la ordin, instanţa fondului in mod greşit nu a dat eficienta nici prevederilor art. 1539 teza finala din codul civil, in sensul ca se poate observa clar ca intimata a acceptat fara rezerve plăţile făcute in baza facturilor in anul 2015, atât din actele contabile depuse cat si din poziţia intimatei si din actele depuse de către aceasta, intimata neemiţând vreo factura cu penalităţi deja din prima luna când s-a achitat cu întârziere în opinia sa, sens in care instanţa trebuia sa retina ca nici nu se putea discuta de penalităţi contractuale in condiţiile acceptării in 2015 a tuturor plaţilor fara rezerve de către intimata – art. 1539 teza finala cod civil, iar in absenta penalităţilor datorate este evident ca biletul a fost completat cu nerespectarea raportului de drept fundamental dintre părţi, şi contrar oricăror înţelegeri între părţi.

Se pare ca nici faptul ca nu au fost emise facturi pentru penalităţi si nici incidenţa art. 155 aliniat 6 din codul fiscal vechi unde se arata exista anumite situaţii pentru care nu se emit facturi dar intimata nu se regăseşte in acele situaţii, sens in care, per a contrario aceasta era obligata sa emită factura fiscala nu a fost apreciata fondat de către instanţa.

Nu in ultimul rând a arătat faptul ca raporturile dintre parti s-au derulat in baza contractului nr. 01 din 11.09.2014 - având numărul si data contractului dactilografiate in contract, adică contractul anexat contestaţiei la executare de către contestatoare, arătând in mod expres în răspunsul la întâmpinare că acela este contractul ce reglementează raporturile dintre părţi. În cadrul acestui contract după cum se poate observa nici nu există o clauza privind plata unor penalităţi şi nici scadenţa in ceea ce priveşte plata mărfurilor livrate. Celălalt contract, de care înţelege sa se folosească intimata a fost semnat in februarie 2015 adică in plina derulare a contractului din 11.09.2014, la solicitarea domnului I C V care i-a adus la cunoştinţă administratorului societăţii N ca doreşte sa acceseze un credit bancar si pentru acest fapt are nevoie de un contract in care sa se prevadă acordarea unui instrument de plata pentru garantarea executării obligaţiilor contractuale, doar in acest scop fiind încheiat acel contract.

A se retine ca, contractul la care se face referire tot timpul de către intimata a fost un contract încheiat ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare între parti depus de N la instanţa, contractul ulterior fiind încheiat la rugămintea administratorului societăţii V S care a solicitat administratorului societăţii N sa se faca un contract in aceasta forma pentru ca are nevoie la banca, dar nu s-a pus problema vreodată ca va utiliza instrumentul de plata sau ca va solicita penalităţi. De altfel, primul contract nu a fost reziliat, nu a fost anulat, nu a fost denunţat de către intimata.

Conform Normelor Cadru 6/1994 BNR pct. 74 „Cu ocazia completării cambiei în alb, beneficiarul sau un posesor ulterior trebuie să respecte întocmai înţelegerile dintre trăgător şi beneficiar stabilite în momentul emiterii titlului” coroborat cu pct. 14 se arata ca odată cu completarea cambiei în alb, beneficiarul sau un posesor ulterior trebuie să respecte întocmai înţelegerile dintre trăgător şi beneficiar stabilite în momentul emiterii titlului, iar în caz contrar se apreciază că rubricile ce nu corespund înţelegerii sunt nescrise şi coroborat cu dispoziţiile art. 2 raportat la art. 1 din Legea nr. 58/1934, biletului îi lipseşte unul din elementele prevăzute la art. 1 si nu are valoarea unui bilet la ordin, cu alte cuvinte acesta este lovit de nulitate absolută. Solicită a se constata ca din chiar cuprinsul contractului de care se prevalează V S, care societăţii N nu ii este opozabil, rezulta ca biletul la ordin a fost lăsat pentru garantarea obligaţiilor, adică pentru a garanta că debitele din facturile de achiziţie a produselor vor fi achitate. Câtă vreme debitele au fost achitate, câtă vreme societatea N nu a fost notificata vreodată in cursul anului 2015 de către societatea V ca datorează si penalităţi, apreciază că, completarea instrumentului de plata cu o suma reprezentând doar penalităţi nefacturate reprezintă o nerespectare a raportului de drept fundamental si o denaturare a scopului acestuia.

Un aspect deloc de neglijat în privinţa cererii de anulare a instrumentului de plata supus atenţiei instanţei de fond, a fost şi faptul că în cadrul instrumentului de plata, la rubricatura: valoarea reprezintă: se indica menţiunea «garanţie contract», ori in cazul de fata, prin întâmpinare, se arata ca se solicita la plata penalităţi contractuale, chestiune ce trebuia sa se regăsească si in rubricatura amintita a instrumentului de plata cu menţiunea penalităţi conform facturii etc. Este cu atât mai evident ca se impune anularea instrumentului de plata câtă vreme valoarea în cazul de faţă este reprezentata, după indicaţiile din întâmpinare ale intimatei, de sume datorate cu titlu de penalităţi, în contradicţie cu menţiunea olografă de pe instrumentul de plată: garanţie contract.

Potrivit punctul 4 aliniat 1 din Norma Cadru 6/1994 prin titlul creat de trăgător se da ordin trasului sa se plătească o suma fixata la o data determinata, insa in cazul de fata, societatea N nu deţine datorii fata de V S, nu a achiesat la plata vreunei sume fata de V S - de altfel reprezentanţii N nu au completat suma din biletul la ordin, iar acesta din urma in mod cert a fost utilizat si completat in afara respectării convenţiilor si raporturilor contractuale existente intre parti.

De asemenea potrivit pct. 14 din Norma Cadru 6/1994 rezulta faptul ca din redactarea textului cambiei trebuie sa rezulte obligaţiile părţilor şi natura juridică strictă a raporturilor dintre acestea; dupa cum se poate observa biletul la ordin a fost lăsat cu titlu de garanţie, menţiune trecuta chiar pe biletul la ordin, ori debitul datorat fiind achitat, garanţia nu mai are obiect, iar prin întâmpinare se arata ca suma completata in instrumentul de plata reprezintă penalităţi contractuale.

În drept, invocă prev. Legii 58/1934, Norma cadru nr. 6/1994, art. 466 si urm Ncpc, art. 470 Ncpc, art. 476 si urm Ncpc, art. 480 alin. 2 Ncpc.

La data de 06.01.2017 apelanta a depus la dosar completare la motivele de apel prin care a arătat că din motivarea succinta a hotărârii de către instanţa de fond rezultă în mod evident că hotărârea a fost dată cu aplicare greşită a legii, cu interpretarea greşită a legii si a actelor deduse judecaţii, instanţa omiţând chiar să analizeze aspectele puse în discuţie de către  contestatoare. Instanţa a interpretat greşit si aplicat greşit prev. art. 12 si 19 din Legea 58/1934.

Instanţa de fond a motivat hotărârea raportându-se la art. 19 din legea 58/1934 articol care se referă la girul cambiei şi care nu este aplicabil în cazul de faţă, pentru ca biletul nu a fost girat, astfel că întreaga hotărâre se conturează în jurul unei interpretări eronate a legii.

Precizează că instanţa de fond a motivat întreaga hotărâre pornind de la o greşeală clară de analiză a textului legal, în sensul că şi-a raportat întreaga motivare la prev. art. 12 din legea 58/1934 arătând ca posesorului de bună credinţă nu îi pot fi opuse nici un fel de apărări, însă instanţa fondului a omis să constate că intimata este însăşi beneficiarul cambiei în sensul punctului 4 din Norma cadru 5/1994, Norma care defineşte clar « CAMBIA este un titlu de credit, sub semnătură privată, care pune în legătură în procesul creării sale trei persoane: trăgătorul, trasul şi beneficiarul ».

Instanţa de fond nu a înţeles să lectureze Norma cadru 6/1994 pentru a constata că potrivit art. 75 din aceasta Norma «Posesorului de bună-credinţă nu i se poate imputa nerespectarea înţelegerilor dintre trăgător şi beneficiar exprimate prin cambia în alb la momentul emiterii acesteia, dacă titlul a fost completat în mod abuziv de către beneficiar sau de către un alt posesor al titlului». Adică beneficiarului pot să îi fie opuse excepţii atât privind nulitatea titlului cât şi excepţii privind nerespectarea raportului de drept fundamental şi utilizarea abuzivă, instanţa omiţând să reţină incidenţa prev. art. 63 din legea 58/1934 care infirma însăşi motivarea instanţei de fond. În acelaşi sens face distincţie si punctul 72 din Norma Cadru 6/1994, care delimitează între primitorul cambiei şi posesorii succesivi.

De asemenea în mod greşit instanţa a arătat ca potrivit art. 19 din legea 58/1934 nu s-ar putea opune posesorului excepţiile rezultând din raporturile personale, însă instanţa este evident în eroare pentru că excepţiile s-au opus însuşi beneficiarului, adică chiar raportul personal de care discuta art. 19 s-a pus in discuţie între părţile raportului, iar nu intre trăgător şi un posesor ulterior al cambiei. De altfel daca instanţa lectura cu atenţie legea 58/1934 putea sa constate ca a citat un articol de la girul cambiei, ceea ce nu este identificabil in situaţia de fata, nefiind vorba de un bilet girat.

Astfel, în mod greşit instanţa fondului arată că odată emis biletul la ordin nerespectarea înţelegerii intervenite între părţi nu poate fi opusă posesorului decât în cazul în care acesta a dobândit titlul cu rea credinţă sau a săvârşit o abatere gravă în dobândirea sa, instanţa omiţând a constata că nu discutăm de posesorul cambiei care dobândeşte cambia prin gir spre exemplu ci discutăm de însăşi beneficiarul cambiei.

Totodată, arată că instanţa de fond nu a analizat nerespectarea condiţiilor de forma privind emiterea biletului la ordin, nu a înţeles să detalieze care ar fi motivele pentru care instanţa ar putea sa menţină un instrument de plata care conţine o dată de emitere care nu este posibila pentru că însăşi instrumentul de plată nu există în circuitul bancar la acea dată, astfel că acesta nu putea fi emis la acea dată, fiind făcută dovada clară cu cele două adrese de predare a biletului de către banca către contestatoare. Instanţa de fond nu a analizat nici una din apărările contestatorului privind excepţiile privind nulitatea titlului si excepţiile personale privind nerespectarea raportului de drept fundamental neînţelegând să facă nici o trimitere la Norma Cadru 6/1994 care în cadrul punctelor 321 şi următoarele detaliază condiţiile ce trebuiesc respectate pentru ca un bilet la ordin să poată fi pus în executare. Instanţa de fond a interpretat prevederile art. 12 din Legea 58/1934 în mod absolut, fără a face distincţie între beneficiar al biletului la ordin şi posesor al biletului la ordin şi fără a corobora textul legal cu celelalte prevederi legale care impun respectarea unor condiţii în utilizarea instrumentelor de plată de către beneficiarii acestora. Mai mult chiar, instanţa de fond nu a înţeles să analizeze nici sentinţele şi deciziile puse cu titlu de practica în sensul celor invocate in cadrul contestaţiei la executare ignorând cele stipulate in punctul 324 si următoarele din Norma 6/1994 privind neprezentarea regulata a titlului la plata.

Arată că în cadrul motivării instanţei de fond nu se regăseşte nici o trimitere la faptul ca intre parti au existat doua contracte cu aceeaşi data, nici o apreciere legata de modul in care trebuie interpretata voinţa pârtilor intr-o astfel de situaţie in sensul ca se interpretează in favoarea celui care se obliga si nu se regăseşte nici o apreciere in legătura cu faptul ca din punctul de vedere al contestatoarei nu a fost vorba vreodată de penalităţi de intarizere acceptate sau asumate, ba mai mult instanţa de fond nu intelege sa retina faptul ca s-a invocat incidenţa prev. 1539 teza finala din codul civil si nici nu intelege sa analizeze aceasta chestiune detaliata de către contestatoare, in sensul ca intimata a acceptata plăţile si ca nu poate pretinde penalităţile. În mod greşit însă instanţa de fond retine ca, contestatoarea nu ar fi contestat penalităţile, aceasta în condiţiile în care contestatoare nu doar le-a contestat ci a arătat ca nu le datorează, adică a contestat însăşi dreptul de a fi solicitate ori însăşi existenta acestora sau opozabilitatea acestora.

De asemenea s-a arătat instanţei de fond faptul că societăţii contestatoare nu i s-au comunicat vreodată facturi în cursul anului 2015, facturi cuprinzând penalităţile datorate, având în vedere faptul ca instrumentul de plata a fost completat cu o suma datorată cu titlu de penalităţi pe care contestatoarea ar datora-o intimatei. Nici cu privire la aceasta chestiune instanţa de fond nu a înţeles să se pronunţe, apreciind probabil ca odată lăsat instrumentul de plata putea fi completat cu orice suma, chiar si cu sume nedatorate, acest raţionament al instanţei de fond rezultând din citarea in abstract a prev. art. 12 din legea 58/1934.

Contrar celor reţinute de instanţa de fond, practica s-a pronunţat în mod constant în sensul că instrumentul de plată trebuie completat cu respectarea înţelegerii dintre părţi, neputând fi utilizat abuziv, solicitând a reţine contrar raţionamentului instanţei şi decizia nr. 226/2008 a Curţii de Apel Cluj pronunţată în dosar nr. 1457/100/2008 depusă la dosarul cauzei.

În drept, invocă prev. Legii 58/1934, Norma cadru nr. 6/1994, art. 466 si urm Ncpc, art. 470 Ncpc, art. 476 şi urm. Ncpc, art. 480 alineat 2 Ncpc.

Intimata SC V St SRL, a formulat întâmpinare solicitând ca prin decizia ce se va pronunţa în prezenta cauza în contradictoriu cu apelanta ă se dispună suspendarea judecării prezentei cauze, având în vedere faptul că prin încheierea civilă nr. 2828/15.12.2016, pronunţată în dosar nr. 2680/100/2016, de către Tribunalului Maramureş, Apelanta a intrat procedura generală de insolvenţă la cererea acesteia, motiv pentru care devin aplicabile disp. art. 75, alin. (1) din Legea 85/2014; respingerea prezentului apel ca fiind lipsit de obiect prin raportare la disp. art. 75, alin (1), teza finală, L 85/2014 iar pe fond, respingerea apelului formulat ca netemeinic si nefondat;

În motivarea întâmpinării a arătat că apelanta este în procedura de insolvenţă prevăzută de Legea 85/2014. În atare situaţie se impune, în primul rând citarea în prezenta cauză a administratorului judiciar provizoriu.

În al doilea rând, disp. art. 75, alin. (1), L58/2014, prevede suspendarea de drept, a oricăror acţiuni judiciare şi extrajudiciare sau măsuri de executare silită asupra averii debitorului, dispunând în teza finală măsura încetării acţiunilor judiciare sau extrajudiciare, cât şi a executărilor silite suspendate, la data rămâneri definitive a hotărârii de deschidere a procedurii.

În atare situaţie, având în vedere natura litigiului dedus judecăţii, respectiv a contestaţiei la executare, coroborat cu faptul că hotărârea de deschidere a procedurii insolvenţei a rămas definitivă prin neformularea nici unei opoziţii şi/sau prin neapelare, au intervenit două efecte succesive de drept, respectiv la data pronunţării hotărârii de deschidere a procedurii a intervenit suspendarea executării silite ceea ce determină suspendarea judecării contestaţiei, iar la data rămânerii definitive a aceleiaşi hotărâri, a intervenit încetarea executării silite, ceea ce determină o lipsă de obiect a apelului declarat.

În ceea ce priveşte fondul, arată faptul că între cele două societăţi au intervenit două contracte de vânzare-cumpărare, ambele având nr. 1, din data de 11.09.2014. în vederea garantării obligaţiilor contractuale, decurgând din cel de al doilea contract (act nedepus în probaţiune de către contestator), contestatorul a înţeles că, în conformitate cu disp. art. 4.2, din contract să emită în favoarea subscrisei BO-ul seria BRDE 3AB, NR 0607049, în alb, la ordin şi fără protest.

Conform convenţiei cambiale stipulate la acest articol părţile au convenit „în situaţia neexecutării în tot sau în parte a obligaţiilor vânzătorului să aibă dreptul să completeze fila CEC sau BO cu sumele, reprezentând debite restante şi/sau numai cu sumele penalităţilor contractuale în situaţia executării cu întârziere a obligaţiilor, prezenta clauză constituind prin voinţa părţilor convenţie de completare a filei CEC sau biletului la ordin în alb, în sensul Legii nr. 59/1934, respectiv Legii nr. 58/1934. După completare fila cec sau biletul la ordin vor putea fi utilizate de către vânzător fără restricţii."

Este de menţionat faptul că numărul şi data contractului, seria şi numărul BO-ului, precum şi semnătura aplicată la rubrica cumpărător sunt menţiuni olografe inserate în cadrul contractului de către reprezentantul contestatoarei personal şi că, în probaţiunea acţiunii introductive, acest contract nu s-a anexat, fiind depus doar de intimată împreună cu întâmpinarea în faţa primei instanţe.

Prin contestaţia cambială formulată se invocă excepţii de nulitate a titlului, cât şi excepţii personale referitoare la lipsa raportului fundamental care a stat la baza emiterii BO-ului. Aceste excepţii sunt reluate şi prin cererea de apel formulată.

Ca şi excepţii de nulitate a titlului, se arată în motivarea contestaţiei faptul că BO-ul este informal, invocându-se excepţii de formă, făcându-se referire la disp. art. 1, pct. 7 si art. 2 din L 58/1934, precum şi la disp. pct. 321, 322, si 324 din Norma Cadru BNR nr. 6/1994. Se învederează în justificarea excepţiei formale faptul că la data de 14.01.2015, dată menţionată pe BO ca fiind data emiterii, faptul ca acest act se află în posesia băncii emitente, fiind în opinia contestatorului incidentele disp. pct. 31, a Normei Cadru BNR nr 6/1994.

Prima chestiune pe care a supus-o atenţiei instanţei şi pe care o reiterează în prezenta etapă procesuală, pentru a fi clarificată în prezenta speţă, prin întâmpinarea formulată, se referă la determinarea tipului BO-ului dedus prezentei judecăţi.

Acest BO a fost emis în alb de către emitent în vederea garantării obligaţiilor de plată decurgând din contractul de vânzare-cumpărare nr. 1, din data de 11.09.2014, contractul care are menţiunile olografe ale debitorului cambial inserate în cuprinsul său. Prin urmare, acest act este în esenţa lui un BO emis în alb, fiindu-i aplicabile disp. art. 106, coroborat cu disp. art. 12. din L58/1934.

Conform disp. pct. 70, cambia în alb este un titlu ce poarta doar semnătura trăgătorului, iar conform disp. pct. 71, menţiunile care lipsesc trebuie să fie completate de către posesor la momentul introducerii la plată.

Conform pct. 72 din Norma cadru, primitorul cambiei în alb, precum şi eventualii posesori succesivi ai acestuia, au dreptul să completeze titlul respectiv conform înţelegerilor avute anterior. Conform convenţiei cambiale inserate la art 4.2 din contract părţile au convenit în mod expres, dreptul posesorului de a completa BO-ul, şi în ce condiţii dreptul de a trece data emiterii aparţinându-i posesorului. în această situaţie, excepţia formală apare ca fiind nefondată.

În altă ordine de idei, atât numărul si data încheierii contractului, cât si seria si numărul BO-ului, sunt menţiuni olografe efectuate de către trăgătorul-contestator personal, contractul fiind datat cu data de 11.09.2014. Susţinerea conform căreia la data de 14.01.2015 BO-ul se află în posesia băncii emitente apare ca nefondată, în condiţiile în care la data încheierii contractului datele acestuia au fost inserate în contract, de însuşi reprezentantul contestatoarei.

În ceea ce priveşte susţinerea conform căreia la data depunerii BO-ului la plata, societatea contestatoare nu mai avea cont deschis la BRD, învederează că acest lucru demonstrează încă o dată în plus reaua credinţă a contestatoarei. Aceasta deşi ştia de emiterea titlului, a înţeles să închidă contul si nu a adus acest lucru la cunoştinţa posesorului. Această stare de fapt nu numai că nu generează o eventuala nulitate a titlului, dar duce prezenta speţă în sfera infracţiunii de înşelăciune săvârşita cu intenţie de către contestatorul trăgător.

A doua excepţie cambiala invocată de către contestator este cea a lipsei raportului fundamental. Astfel se invoca faptul că societatea trăgător nu are nici o creanţă faţă de subscrisa societate încălcându-se astfel disp. art. 12 din L 58/1934, în sensul că la momentul completării titlului, nu am respectat înţelegerile dintre părţi.

Învederează instanţei faptul că acest BO a fost emis în condiţiile disp. art. 4.2 din Contract în alb, tocmai în vederea garantării oricăror plăţi decurgând din prezentul contract, făcându-se menţiunea expresă, cu sumele reprezentând debite restante şi/sau numai cu sumele penalităţilor contractuale în situaţia executării cu întârziere a obligaţiilor.

umele inserate în cadrul titlului reprezintă penalităţi contractuale datorate de către trăgător în baza contractului de credit, generate de nerespectarea scadenţelor contractuale.

În acest sens a depus în probaţiune actele contabile şi modul de calcul al acestora pentru a putea fi verificate şi de instanţa de judecată, modalitate de calcul care nu a fost contestată de către contestatoare şi nici nu s-a adus nici o contraprobă în acest sens.

Prin concluziile orale enunţate de către contestatoare cu ocazia dezbaterii fondului, s-a învederat de către reprezentantul acesteia faptul că suma menţionată în BO-ul supus analizei instanţei nu se datorează, în condiţiile în care, suma reprezintă doar penalităţi, iar debitul de bază a fost achitat, opinând că prin achitarea debitului a înlăturat obligaţia de achitare a penalităţilor, titlul de creanţă fiind astfel folosit în mod abuziv şi în afara convenţiei stabilite de părţi.

Acest aspect nu putea fi primit de către instanţa de judecată. Dispoziţiile art. 4.2 din contract menţionează în mod expres faptul ca BO-ul va fi completat cu sumele reprezentând debit şi/sau numai penalităţi rezultate din efectuarea cu întârziere a plăţilor. Contractul are putere de lege între părţile contractante, fiind un principiu universal de drept. Orice susţinere contrară în acest sens urmează, în opinia noastră să primească un fine de neprimire.

De asemenea, nici susţinerile contestatoarei expuse verbal în concluziile orale în faţa primei instanţe, reiterate în cererea de apel, prin care face referire la disp. art. 1539 Cod Civ, nu sunt pertinente, textul de lege prevăzând, în mod expres, faptul că executarea în natură a obligaţiilor sau a penalităţilor nu poate fi cerută de către creditor în afară de cazul în care penalitatea a fost stipulată pentru neexecutarea contractului la timp sau în locul stabilit. Ori în prezenta speţă, penalitatea a fost stipulată tocmai în acest sens.

Analizând apelul declarat în cauză tribunalul constată că acesta este fondat pentru cele ce urmează:

În litigiile cambiale debitorul are posibilitatea de a se apăra împotriva pretenţiilor posesorului cambiei prin invocarea unor excepţii.  Conform art. 63 alin. 1 din Legea nr. 58/1934, debitorul nu va putea opune posesorului decât excepţiunile privind nulitatea titlului, potrivit dispoziţiunilor art. 2, precum şi cele care nu sunt oprite de art. 19. Excepţiunile personale vor trebui să fie de grabnică soluţionare şi întotdeauna întemeiate pe probă scrisă (art. 63 alin. 2 din Legea nr.58/1934).

Apelanta-contestatoare a ales să se prevaleze de ambele categorii de excepţii pe care legiuitorul i le-a pus la îndemână, invocând atât excepţii obiective cât şi excepţii subiective.

Una dintre criticile aduse titlului de valoare supus analizei instanţei, formulată  în conţinutul contestaţiei şi reluată în memoriul de apel, ţine de nulitatea biletului la ordin, generată de faptul că data emiterii înscrisă pe biletul la ordin nu poate fi posibilă, atestând o falsă realitate.

Instanţa de apel împărtăşeşte opinia exprimată în literatura de specialitate, conform căreia cambia (sau biletul la ordin, în cazul nostru) care conţine o dată inexactă (antedată sau postdată) nu este nulă, debitorul având posibilitatea să facă dovada datei exacte. Aceasta, în măsura în care există un raport juridic care să justifice emiterea cambiei, situaţie care nu se regăseşte în speţă, astfel încât se dovedesc a fi fondate criticile apelantei din perspectiva lipsei raportului juridic fundamental, pentru următoarele considerente:

Potrivit susţinerilor intimatei, biletul la ordin în discuţie, şi care fundamentează executarea silită demarată împotriva contestatoarei, a fost emis în considerarea raportului juridic fundamental  născut prin încheierea între părţi a unui contract de vânzare-cumpărare la data de 11.09.2014. Contractul depus de către intimata-creditoare, datat 11.09.2014, poartă nr.1 şi are ca obiect comercializarea de carburanţi, conform anexelor care fac parte integrantă din contract (fila 178-181 din dosarul judecătoriei).

Contestatoarea susţine însă că raportul juridic care a existat între aceasta şi intimată este reflectat de înscrisul depus la  filele 19-21 din dosar. Este  vorba despre un contract de vânzare-cumpărare cu  obiect similar celui menţionat în actul depus de către  intimată şi care poartă tot numărul 1 şi aceeaşi dată.

Intimata nu a oferit nicio explicaţie  pentru a lămuri raţiunile pentru care între părţi s-au încheiat la aceeaşi dată, sub acelaşi număr, două contracte cu obiect similar,  care însă conţin anumite  clauze cu conţinut diferit.

Contestatoarea a expus propriile susţineri şi explicaţii în fundamentarea acestei realităţi faptice şi juridice susţinându-şi argumentele inclusiv prin demararea unui proces penal.

Instanţa civilă nu deţine toate elementele probatorii necesare pentru a stabili contextul în care intimata-creditoare a ajuns în posesia biletului la ordin.

Însă, aflându-se în prezenţa a două înscrisuri conţinând clauzele contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părţi, instanţa este chemată să stabilească voinţa reală a părţilor în încheierea actului juridic.

În lipsa unor explicaţii raţionale aduse de către  intimata-creditoare pentru a justifica încheierea sub acelaşi număr şi aceeaşi dată a celor două acte, instanţa constată că se află în faţa unui singur raport juridic existent între părţi şi nu înaintea a două contracte de vânzare-cumpărare.

Potrivit art.1266 Cod civil contractul se interpretează după voinţa concordantă a părţilor, iar nu după sensul literal al termenilor.

Aplicând regulile de interpretare a contractului prevăzute la art.1266-1269 Cod civil, instanţa constată că se impune aplicarea regulii subsidiare de interpretare prevăzute de art.1269 alin. 1 Cod civil, conform căreia, dacă după aplicarea regulilor de interpretare, contractul rămâne neclar, acesta se  interpretează în favoarea celui ce se obligă.

Aplicând şi regulile speciale din materia vânzării se constată că, în conformitate cu prevederile ar.1671 Cod civil, clauzele îndoielnice în contractul de vânzare-cumpărare se interpretează în favoarea cumpărătorului.

Date fiind prevederile legii civile, interpretarea convenţiei încheiate între contestatoare şi intimată la data de 11.09.2014 se va face în favoarea cumpărătorului - contestator, respectiv  a celui care se obligă dacă avem în vedere faptul că în discuţie este clauza conţinând obligaţia contestatoarei-cumpărătoare de a suporta penalităţi de întârziere în caz de neplată la scadenţă a preţului mărfii ce i-a fost livrată, în contextul în care suma înscrisă în biletul la ordin reprezintă, conform creditoarei, penalităţi de întârziere.

În susţinerea acestei interpretări vin şi anumite elemente conţinute de înscrisurile existente la dosarul cauzei, elemente care, coroborate, conduc spre concluzia potrivit căreia voinţa reală a părţilor este reflectată de contractul nr. 01/14.09.2014, în conţinutul susţinut de către contestatoare.

Data contractului este 11.09.2014. La art.4.2  din contractul depus la filele 178-181 de către creditoarea SC V S SRL se menţionează că părţile contractante convin ca, pentru garantarea obligaţiilor cumpărătorului, acesta să predea vânzătorului fila CEC sau BO,  fiind înscrisă în corpul art. 4.2 din contract seria şi numărul biletului la ordin emis  de către cumpărător în favoarea vânzătorului, şi anume BRDE3AB nr. 0607049. Însă, potrivit adresei BRD existentă la fila 18 din dosarul primei instanţe, respectivul BO a fost eliberat SC N SRL de-abia la data de 02.02.2015.

În contraprobă intimata nu a adus nicio dovadă pentru înlăturarea celor arătate de către bancă.

În condiţiile în care biletul la ordin a fost eliberat contestatoarei de-abia în februarie 2015, înscrierea lui cu serie şi număr în septembrie 2014  nu era posibilă, ceea ce conduce spre concluzia potrivit căreia materializarea convenţiei în forma reflectată de contractul  în care s-a menţionat garantarea obligaţiilor cumpărătorului cu biletul la ordin şi asumarea de către cumpărător a plăţii penalităţilor de întârziere s-a realizat de-abia ulterior datei de 02.02.2015. Astfel încât biletul la ordin  nu poate fi justificat de raportul juridic fundamental născut în septembrie 2014.

 Lipsa unei obligaţii valabile de plată, respectiv a raportului fundamental care să genereze obligaţia de plată pe temeiul biletului la ordin de care se prevalează intimata, lipseşte de cauză solicitarea de plată, ceea ce atrage nulitatea absolută a instrumentului prin intermediul căruia se solicită plata nedatorată, respectiv a  biletului la ordin seria BRDE3AB nr. 0607049.

Drept pentru care se impune admiterea contestaţiei la executare promovate de către debitoare, cu consecinţa constatării nulităţii absolute a titlului de valoare pentru lipsa raportului fundamental şi cu obligarea intimatei, conform art. 453 alin. 1 C.pr.Civ, la plata către contestatoare a sumei de 4000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanţă reprezentând onorariu avocaţial. Sumele achitate de către contestatoare cu titlu de taxa judiciară de timbru nu vor fi putea fi puse în sarcina părţii adverse, dat fiind faptul că există posibilitatea recuperării lor pe calea unei cereri întemeiate pe prevederile art. 45 din OUG 80/2013.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 2 C.pr.civ., tribunalul va admite apelul conform dispozitivului prezentei decizii, obligând-o pe intimată la plata către apelantă a sumei de 1700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocaţial. 

Domenii speta

Spete similare