Litigii cu profesionişti- Suspendarea executării silite în temeiul art 6 din Legea 77/2016

ROMÂNIA

TRIBUNALUL C

SECŢIA A II -A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.91

Ședința publică din data de 26.11.2020

Completul constituit din:

Președinte – T I

Judecător– S B A I

Judecător – M M N

Grefier – V S C

S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de recurentul CEC B S.A., cu sediul în B, și de recurenții V V Cabinet de Avocat, cu sediul în mun. C și V V, cu domiciliul în C, în contradictoriu cu intimatul CEC B SA Sucursala C, cu sediul în C și terțul poprit Casa de Asigurări a Avocaților din România prin Filiala C, cu sediul în mun. C, , împotriva sentinței civile nr. 11709/07.11.2018.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa din data de 06.11.2020, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta încheiere civilă, iar instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera,  a amânat pronunţarea la data de  13.11.2020,după care la data de 20.11.2020 , iar apoila data de 26.11.2020  pentru când:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 27506/212/2016 din 10.10.2016, contestatoarele CABINET DE AVOCAT V V, şi V V, în contradictoriu cu intimata SC CEC B SA, a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 148/2012 al BEJ B S.

În motivare se contestă cuantumul şi componenţa debitului astfel cum a fost indicat de către executorul judecătoresc, comunicată contestatoarelor  prin adresa nr. 148/2012/16.09.2016, arătându-se că suma de 391.809,36 lei care reprezintă debitul la zi datorat către intimată este nelegal, fiind în afara modului de calcul prevăzut de contractul de împrumut încheiat de către părţi.

S-a mai arătat că modul de stabilire şi cuantumul cheltuielilor de executare sunt nelegale contestaţia vizând şi înştiinţarea nr. 148/2012/15.09.2016 privind înfiinţarea popririi.

Astfel, arată contestatoarele calculul efectuat de către executorul judecătoresc este efectuat cu depăşirea nepermisă a cadrului contractual şi determină majorarea nelegală şi netemeinică a obligaţiilor asumate prin contract prin dublarea sumei împrumutate.

Se mai arată că deşi atât intimata cât şi executorul judecătoresc au reprezentarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale privind dobânda, dobânda penalizatoare şi comisioanele aplicabile, suma calculată are un cuantum exagerat, nelegal şi abuziv, neregăsindu-se în nici un mod în clauzele contractuale.

Se solicită ca instanţa să dispună stabilirea corectă şi legală a cuantumului debitului pe care contestatorul Cabinetul de avocat îl datorează conform contractului.

Se mai arată că la data de 02.06.2016 a intervenit suspendarea executării silite conform art. 6 alin. 1 din Legea 77/2016.

Faţă de înştiinţarea privind înfiinţarea popririi, se arată că modul de redactare a acestei adrese este efectuat cu încălcarea gravă a prevederilor legale fără a se ataşa sau indica înscrisuri care să lămurească conţinutul şi natura juridică a măsurii dispusă la data de 16.09.2016 de către executorul judecătoresc.

Astfel, susţin contestatoarele dreptul la apărare este lezat prin faptul că se indică ca temei legal art. 454 din CPC deşi executarea silită este supusă vechilor prevederi de procedură civilă. De asemenea prin modul de comunicare a actelor de procedură de către executorul judecătoresc fără ca acestea să fie în plic închis cu încălcarea art. 154 alin. 2 din CPC se solicită să se dispună ca intimata prin executor judecătoresc să respecte aceste norme.

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile art. 399, art. 401  din CPC.

La data de 25.10.2016, intimata, legal citată a formulat întâmpinare, prin care solicita instanţei respingerea contestaţiei la executare ca fiind neîntemeiată.

Pe cale de excepţie intimata a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei Cabinet de avocat în ceea ce priveşte contestarea înştiinţării de înfiinţare a popririi veniturilor contestatoarei V V.

Intimata a arătat că între aceasta şi contestatoarea V V a intervenit contractul de credit nr RQ08109927281770/08.10.2008 prin care s-a acordat suma de  550.000 lei pentru o durată de 23 ani, împrumut acordat cu titlu de nevoi personale , garanţia rambursării creditului fiind două imobile cu destinaţia de locuinţă conform contractului de garanţie reală imobiliară nr. 525/10.10.2008.

Dosarul execuţional nr. 148/2012 al executorului B S are ca obiect recuperarea creanţei  rezultate din acest contract de credit şi nu recuperarea creditului acordat persoanei juridice  Cabinet de Avocat, această din urmă creanţă făcând obiectul dosarului execuţional nr. 149/2012.

Pe fondul cauzei, aceasta a susţinut că nu se invocă motive de nelegalitate ale creanţei ci se solicită executorului judecătoresc comunicarea modului de calcul , fiind invocat generic „ depăşirea nepermisă a cadrului contractual” şi un pretins caracter abuziv al clauzelor contractuale privind dobânda, dobânda penalizatoare şi comisioanele cunoscut de către bancă şi executorul judecătoresc.

În acest context arată că deşi se invocă un pretins caracter abuziv al clauzelor contractuale, până la acest moment nicio instanţă de judecată nu a constatat pretinsul caracter abuziv.

La data de 16.01.2017, contestatoarele au formulat  o cerere de modificare a cererii de chemare în judecată ( f. 58 ) prin care invocau excepţia decăderii intimatei din dreptul de a completa biletul la ordin în alb din data de 18.09.2008 ca sancţiune a nerespectării termenului de trei ani pentru completarea acestuia astfel că această decădere antrenează imposibilitatea demarării executării silite în temeiul biletului la ordin respectiv.

În temeiul excepţiei invocate contestatoarele au solicitat admiterea contestaţiei la executare, anularea tuturor actelor de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr. 148/2012, întoarcerea executării silite şi restabilirea situaţiei anterioare precum şi restituirea taxei de timbru ce a fost achitată de către contestatoare.

În continuare au solicitat ca în cazul în care instanţa nu va primi solicitarea legată de excepţia decăderii intimatei din dreptul de a completa biletul la ordin în alb din data de 18.09.2008, să se dispună anularea actelor de executare ca fiind efectuate faţă de o persoană pentru care nu a fost încuviinţată executarea silită, respectiv a popririi nr. 148/2012/13.02.2015 către CJP C, poprirea către Casa de Asigurări a Avocaţilor nr. 148/2012/30.08.2016 şi restituirea tuturor sumelor încasate cu plata dobânzii legale de la momentul reţinerii distinct a fiecărei sume până la plata efectivă.

În motivare se arată că în dosarul de executare silită nr. 148/2012 contestatoarea V V  persoană fizică nu are calitatea de debitor, instanţa de executare nedispunând încuviinţarea executării silite şi faţă de această contestatoare.

S-a mai solicitat anularea întregii proceduri de vânzare a bunului imobil ipotecat prin contractul de ipotecă nr. 160/2008, anularea publicaţiei de vânzare nr. 148/2012/06.07.2016 şi a publicaţiei anterioare acesteia şi a actelor subsecvente acestora, anularea raportului de evaluare a imobilului şi a altor acte care au ca obiect vânzarea bunului ipotecat cu anularea în totalitate a procedurii de vânzare ca fiind efectuată faţă de alt bun decât cel ipotecat, executorul judecătoresc scoţând la vânzare un alt bun imobil decât cel asupra căruia purta ipoteca instituită în favoarea intimatei.

Se mai invocă nelegalitatea declarării exigibilităţii scadenţei anticipate a întregului credit acordat contestatoarei Cabinet de avocat V V, pentru împrejurarea că declararea anticipată a scadenţei nu se regăseşte în niciuna dintre ipotezele contractului şi să se dispună anularea acesteia cu consecinţa reluării plăţilor astfel cum erau ele stabilite la data scadenţei anticipate şi cu emiterea unui nou grafic de rambursare a creditului.

Se mai solicită a se constata că adresa prin care s-a comunicat cuantumul datoriei este efectuată în forma neprocedurală aceasta trebuind a fi întocmită sub forma unui proces verbal al executorului judecătoresc, astfel că acesta urmează a fi anulat de către instanţă ca act nevalid de executare. Contestatoarele solicită de asemenea a se constata că de fapt suma datorată este mult mai mică decât cea care a fost pusă în vedere acestora spre a fi achitată.

Se mai solicită ca instanţa să ia act de suspendarea legală a executării silite în cadrul dosarului de executare nr. 148/2012 în temeiul prevederilor Legii 77/2016 şi să se dispună anularea adresei de poprire nr. 148/2012/30.08.2016, sistarea reţinerilor din drepturile de pensie efectuate prin poprirea 148/2012/13.02.2015 către CJP C şi restituirea tuturor sumelor poprite cu dobândă legală, obligarea reprezentantului legal al intimatei la plata de daune de 1000 lei / zi pentru fiecare zi de întârziere de la data cererii şi până la restituirea efectivă a sumelor reţinute nelegal, anularea publicaţiei de vânzare nr. 148/2012/06.07.2016 a procesului verbal de licitaţie din data de 27.07.2016 a înscrierii în registrul electronic şi retragerea de pe toate site-urile unde a fost publicată, obligarea intimatei a opri activitatea execuţională a BEJ B S în cadrul dosarului nr. 148/2012 pe toată perioada suspendării, obligarea intimatei a ridica popririle pe conturi bancare ale contestatoarelor şi obligarea intimatei şi a executorului judecătoresc a lua toate măsurile în vederea respectării dreptului la suspendarea silită a oricărei măsuri de executare silită.

Întrucât suspendarea se întinde doar până la rămânerea definitivă a hotărârii pronunţate a solicitat disjungerea capătului de cerere referitor la decăderea intimatei din dreptul de a completa biletul la ordin şi judecarea acestuia cu prioritate.

Prin Sentinţa Civilă nr. 4583/2017, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant faţă de intimata CEC B Unitatea centrală invocată de către contestatoare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei Cabinet de avocat V V , această contestatoare nu are calitate procesuală activă în ceea ce priveşte contestarea înştiinţării de înfiinţare a popririi veniturilor contestatoarei V V, a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare sub forma contestaţiei la titlu împotriva titlului  executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008, invocată de către intimată şi a constatat că contestaţia la executare în această modalitate este tardivă, a respins ca tardivă excepţia decăderii intimatei din dreptul de a completa titlul executoriu reprezentat  de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008, invocată de către contestatoare şi totodată a admis în parte contestaţia la executare formulată de către contestatoarele CABINET DE AVOCAT V V, în referire la contestația la executarea propriu-zisă, legat de modalitatea de calculare a sumelor pe care contestatoarele le mai aveau de achitat în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de  credit nr. 164/18.09.2008 şi a dispus anularea tuturor actelor subsecvente efectuării acestui calcul în dosarul de executare nr. 148/2012 al BEJ B S.

Prin Decizia Civilă nr.165/08.11.2017, Tribunalul C, a admis recursurile formulate de părţi, şi a casat sentinţa recurată, trimitând cauza spre rejudecare, stabilind limitele rejudecării la motivele invocate de contestatoare prin completarea cererii din data de 16.01.2017, urmare a decăderii nelegale dispuse de instanţa de fond.

Prin sentinţa civilă nr 11709 din 07.11.2018 a Judecătoriei C s-a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii de reprezentant faţă de intimata CEC B Unitatea centrală invocată de către contestatoare, s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei CABINET DE AVOCAT V V în ceea ce priveşte contestarea înştiinţării de înfiinţare a popririi veniturilor contestatoarei V V, s-a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare sub forma contestaţiei la titlu împotriva titlului  executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008, invocată de către intimată, s-a respins contestaţia la executare împotriva titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008, ca fiind tardiv formulată, s-a respins ca tardiv formulată excepţia decăderii intimatei din dreptul de a completa titlul executoriu reprezentat  de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008, invocată de către contestatoare, s-a admis în parte contestaţia la executare formulată de către contestatoarea CABINET DE AVOCAT V V, în contradictoriu cu intimata SC CEC B SA, în referire la contestația la executarea propriu-zisă, legat de modalitatea de calculare a sumelor pe care contestatoarea le mai are de achitat în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 164/18.09.2008 şi s-a dispus anularea tuturor actelor subsecvente efectuării acestui calcul în dosarul de executare nr. 148/2012 al BEJ B S, s-a respins ca neîntemeiată cererea referitoare la stabilirea de către instanţă a cuantumului debitului pe care contestatoarea îl mai are de achitat în temeiul contractului de credit nr. 164/18.09.2008 ce constituie titlul executoriu pus în executare în dosarul de executare nr. 148/2012 al BEJ B S, s-a admis contestaţia la executare formulată de către contestatoarea V V şi pe cale de consecinţă  a constatat nulitatea absolută a actelor de executare silită efectuate în dosarul execuţional nr. 148/2012, în ceea ce priveşte actele de executare efectuate împotriva debitorului V V, a dispus anularea actelor de executare silită efectuate împotriva debitorului V V, ca fiind efectuate împotriva unei persoane faţă de care nu s-a dispus încuviinţarea executării silite şi a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea tuturor sumelor de bani executate  prin măsura popririi veniturilor debitoarei V V.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin cererea de chemare în judecată, contestatoarele au formulat contestaţie la executare împotriva executării silite ce face obiectul dosarului de executare nr. 148/2012 al BEJ B S, contestându-se :

- cuantumul şi componenţa debitului astfel cum a fost indicat de către executorul judecătoresc, comunicat contestatoarelor prin adresa nr. 148/2012/16.09.2016,

- modul de stabilire şi cuantumul cheltuielilor de executare ,

- înştiinţarea nr. 148/2012/15.09.2016 privind înfiinţarea popririi.

De asemenea prin intermediul aceleiaşi contestaţii la executare s-a solicitat şi ca instanţa să dispună stabilirea corectă şi legală a cuantumului debitului pe care contestatorul Cabinetul de avocat îl datorează conform contractului.

Ulterior formulării contestaţiei la executare, contestatoarele au formulat cerere de modificare a cererii iniţiale, invocând:

-excepţia decăderii intimatei din dreptul de a completa biletul la ordin în alb din data de 18.09.2008 ca sancţiune a nerespectării termenului de trei ani pentru completarea acestuia astfel că această decădere antrenează imposibilitatea demarării executării silite în temeiul biletului la ordin respectiv;

- anularea actelor de executare ca fiind efectuate faţă de o persoană pentru care nu a fost încuviinţată executarea silită, respectiv a popririi nr. 148/2012/13.02.2015 către CJP C, poprirea către Casa de Asigurări a Avocaţilor nr. 148/2012/30.08.2016 şi restituirea tuturor sumelor încasate cu plata dobânzii legale de la momentul reţinerii distinct a fiecărei sume până la plata efectivă;

-anularea întregii proceduri de vânzare a bunului imobil ipotecat prin contractul de ipotecă nr. 160/2008, anularea publicaţiei de vânzare nr. 148/2012/06.07.2016 şi a publicaţiei anterioare acesteia şi a actelor subsecvente acestora, anularea raportului de evaluare a imobilului şi a altor acte care au ca obiect vânzarea bunului ipotecat cu anularea în totalitate a procedurii de vânzare ca fiind efectuată faţă de alt bun decât cel ipotecat, executorul judecătoresc scoţând la vânzare un alt bun imobil decât cel asupra căruia purta ipoteca instituită în favoarea intimatei;

-precum şi nelegalitatea declarării exigibilităţii scadenţei anticipate a întregului credit acordat contestatoarei Cabinet de avocat V V, pentru împrejurarea că declararea anticipată a scadenţei nu se regăseşte în niciuna dintre ipotezele contractului şi să se dispună anularea acesteia cu consecinţa reluării plăţilor astfel cum erau ele stabilite la data scadenţei anticipate şi cu emiterea unui nou grafic de rambursare a creditului.

Pentru aceste motive instanţa a constatat că în cauză au fost invocate următoarele excepţii de către contestatoare : excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a intimatei CEC B unitatea centrală pentru lipsa  de la dosarul cauzei a dovezii calităţii de reprezentant şi excepţia decăderii din dreptul de a completa biletul la ordin de către intimată, iar de către intimată au fost invocate excepţiile lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei Cabinetul de avocat în ceea ce priveşte contestarea înştiinţării de înfiinţare a popririi veniturilor contestatoarei V V şi excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare.

Analizând inscrisurile aflate în dosarul execuţional nr. 148/2012 al BEJ B S, cererea de executare silită a fost formulată la data de 05.04.2012, astfel că în raport de această împrejurare, instanţa a constatat că în temeiul art. 3 alin. 1 din Legea 76 / 2012 prezentei contestaţii la executare îi vor fi aplicabile vechile prevederi de procedură.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii de reprezentant faţă de intimata CEC B Unitatea centrală, invocată de către contestatoare, instanţa a constatat că întâmpinarea depusă de către intimată în această cauză este formulată de către Direcţia contencios – Serviciul contencios din cadrul intimatei ( f. 17 ), această întâmpinare fiind semnată de către directorul şi directorul adjunct al intimatei alături de un consilier juridic din cadrul intimatei.

La termenul de judecată din data de 10.04.2017, intimata a depus la dosarul cauzei prin intermediul consilierului juridic o împuternicire prin care intimata împuternicea consilierul juridic să reprezinte interesele sale în faţa instanţei, această împuternicire fiind emisă de aceeaşi Direcţia contencios – Serviciul contencios, care a formulat şi întâmpinarea.

Cu toate acestea, instanţa a reţinut că în realitate contestatoarele  au invocat împrejurarea că sucursala teritorială a intimatei ar fi trebuit să formuleze apărările în cauză, de vreme ce aceasta a fost chemată în judecată. Astfel, instanţa a reţinut că din moment ce activitatea intimatei este împărţită pe direcţii şi servicii şi deoarece Direcţia contencios – Serviciul contencios din cadrul unităţii centrale a intimatei şi-a însuşit şi a formulat apărările faţă de toate motivele invocate de către contestatoare depunând şi împuternicirea, instanţa a respins ca neîntemeiată această excepţie.

În referire la excepţia lipsei calităţii procesual activă a contestatoarei Cabinet de avocat V V, în ceea ce priveşte contestarea înştiinţării de înfiinţare a popririi veniturilor contestatoarei V V persoană fizică, instanţa a constatat că din analizarea cererii de contestaţie la executare, cele două contestatoare invocă împreună motivele menţionate în această cerere, solicitând admiterea contestaţiei la executare.

Din analiza adresei nr. 148/2012/15.09.2016 ( f. 52, vol. 2 din dosarul de executare ) rezultă că executorul judecătoresc aduce la cunoştinţa contestatoarei V V împrejurarea conform căreia s-a dispus înfiinţarea popririi asupra veniturilor realizate de această parte. Faţă de cele arătate mai sus, instanţa a considerat că excepţia este întemeiată şi  că, în prezenta cauză contestatoarea Cabinetul de avocat V V nu are calitate procesuală activă în ceea ce priveşte contestarea înştiinţării de înfiinţare a popririi veniturilor contestatoarei V V.

 Cu privire la  excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare invocată de către intimată.

În susţinerea acestei excepţii intimata arată că întrucât în prezenta contestaţie sunt defăimate actele de executare precum şi titlurile executorii ce fac obiectul executării silite din cadrul dosarului de executare nr. 148/2012, acestea având cunoştinţă despre această executare încă de la momentul la care a fost pornită, contestaţia la executare apare ca fiind tardiv formulată.

Instanţa a constatat că obiectul contestaţiei la executare poate fi reprezentat de contestaţia la executarea propriu-zisă, contestaţia împotriva oricăror acte de executare, contestaţia împotriva refuzului executorului de a îndeplini anumite acte de executare şi contestaţia împotriva titlului executoriu.

Ori, în prezenta cauză, contestatoarele au formulat o contestaţie la executare prin care au contestat cuantumul şi componenţa debitului astfel cum a fost indicat de către executorul judecătoresc, comunicat contestatoarelor prin adresa nr. 148/2012/16.09.2012, modul de stabilire şi cuantumul cheltuielilor de executare şi înştiinţarea nr. 148/2012/15.09.2016 privind înfiinţarea popririi.

Conform art. 401 alin. 1, pct. 3 din CPC dacă prin lege nu se prevede altfel, contestaţia privitoare la executarea silită propriu-zisă se poate face în termen de 15 zile de la data când: …lit. b) cel interesat a primit după caz, comunicarea ori înştiinţarea privind înfiinţarea popririi, iar dacă poprirea este înfiinţată asupra unor venituri periodice, termenul de contestaţie pentru debitor începe cel mai târziu la data efectuării primei reţineri din aceste venituri de către terţul poprit şi lit. c) debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Având în vedere aceste dispoziţii, precum şi inscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanţa a constatat că contestatoarele au formulat o contestaţie la executarea propriu – zisă reprezentată de contestarea cuantumului debitului calculat de către executorul judecătoresc şi o contestaţie împotriva încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare silită respectiv o contestare a unui act de executare reprezentat de înştiinţarea de înfiinţare a popririi.

Din analiza copiei dosarului de executare silită rezultă că titlul executoriu în cadrul executării silite este reprezentat de contractul de credit nr. 164/2008, biletul la ordin emis la data de 18.09.2008 şi contractul de garanţie reală imobiliară nr. 160/2008.

De asemenea instanţa a constatat că petentele au invocat şi excepţia decăderii intimatei din dreptul de a completa biletul la ordin, astfel că această instanţă a considerat că această excepţie se leagă de titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008, instanţa constatând că astfel contestatoarele au formulat şi o contestaţie la titlu, iar în temeiul art. 401 alin. 1¹ din CPC contestaţia privind lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu se poate face oricând înăuntrul termenului de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită.

În conformitate cu prevederile art. 106 din Legea 58 / 1934, sunt aplicabile biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu, dispoziţiunile relative la cambie, privind …prescripţia, scadenţa, acţiunea sau executarea cambială. Conform art. 61 din acelaşi act normativ, cambia are valoare de titlu executor pentru capital şi accesorii, acest articol aplicându-se şi în cazul biletului la ordin, conform art. 106 menţionat anterior.

Din analiza prevederilor art. 94 din Legea 58 / 1934, instanţa a constatat că orice acţiuni rezultând din cambii împotriva acceptantului se prescriu prin trei ani, socotiţi de la data scadenţei, iar acţiunile posesorului împotriva giranţilor şi împotriva trăgătorului se prescriu printr-un an socotit de la data protestului făcut în timp util sau de la data scadenţei în caz de stipulaţiune, fără cheltuieli, astfel în acest act normativ sunt prevăzute două termene de prescripţie , respectiv un termen de prescripţie de trei ani în care se poate porni executarea împotriva acceptantului şi un alt termen de un an în care se poate porni executarea împotriva giranţilor şi a trăgătorului.

Astfel cum rezultă din analiza menţiunilor cuprinse de titlul executoriu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008 termenul de scadenţă este stipulat a fi la data de 06.12.2011, de la această dată curgând cele două termene legale în care intimata putea porni executarea silită în temeiul acestui titlu executoriu, aceleaşi termene fiind aplicabile şi contestatoarelor în cazul contestaţiei la executare formulată în modalitatea contestaţiei la titlu.

Pe baza acestor considerente instanţa a constatat că termenul în care contestatoarele puteau formula contestaţia la acest titlu executoriu este reprezentat de termenul de trei ani pentru contestatoarea Cabinet de avocat V V în calitatea sa de tras respectiv de un an de către contestatoarea V V în calitatea sa de girant, astfel că termenul prevăzut de art. 401 alin. 1¹ din CPC este depăşit în această cauză, astfel cele două contestatoare nu mai pot solicita pe calea contestaţiei la executare analizarea acestui titlu executoriu chiar şi prin prisma decăderii intimatei din dreptul de a completa biletul la ordin, ca motiv de contestaţie la executare.

Având în vedere aceste aspecte, instanţa a admis excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare sub forma contestaţiei la titlul executoriu reprezentat de titlul executoriu biletul la ordin emis la data de 18.09.2008 şi a respins ca tardiv formulată contestaţia la executare legată de acest titlu executoriu respectiv excepţia decăderii intimatei din dreptul de a completa titlul executoriu reprezentat  de biletul la ordin arătat.

Pe fondul cauzei, legat de contestaţia la executare prin care contestatoarele au contestat cuantumul şi componenţa debitului astfel cum a fost indicat de către executorul judecătoresc, comunicat contestatoarelor prin adresa nr. 148/2012/16.09.2016, modul de stabilire şi cuantumul cheltuielilor de executare şi înştiinţarea nr. 148/2012/15.09.2016 privind înfiinţarea popririi, instanţa a constatat următoarele :

Din analiza contractului de credit nr. 164/18.09.2008 ( f. 33, vol. 1 din dosarul de executare ) rezultă că contestatoarea Cabinet de avocat V V are calitatea de debitor împrumutat, contestatoarea V V are calitatea de garant ( f. 41 ) iar intimata are calitatea de creditor. De asemenea din analiza contractului de garanţie reală imobiliară nr. 160/2008 ( f. 58, vol. 1 din dosarul de executare )  intimata are calitatea de creditor iar contestatoarea Cabinet de avocat are calitatea de garant real.

Referitor la contestaţia la executare propriu-zisă instanţa a constatat că astfel cum rezultă din analizarea ştampilei aplicată de către organele poştei române pe plicul cu care contestaţia la executare a fost înaintată ( f. 14 ) contestatoarele au înaintat-o la data de 05.10.2016.

Din analiza actelor de executare, raportat la motivele contestaţiei la executare, respectiv la modalitatea de calculare a sumelor pe care contestatoarele le mai aveau de achitat în temeiul titlului executoriu, instanţaa  reţinut că la data de 15.09.2016 ( vol. II din dosarul de executare ) contestatoarea V V se adresează executorului judecătoresc şi solicită comunicarea debitului care mai este de achitat la data de 15.09.2016 ( vol. II din dosarul de executare ) şi care rezultă din calculul pe care executorul judecătoresc îl consideră legal datorat.

Urmare acestor demersuri, executorul judecătoresc se adresează intimatei la data de 16.09.2016, ora 15:43 ( vol. II din dosarul de executare ) şi solicită să-i fie înaintat un calcul al debitului restant al contestatoarelor şi al componenţei acestuia, la aceeaşi dată, fiind recepţionat răspunsul cu privire la cuantumul şi componenţa debitului restant al contestatoarei Cabinet de avocat V V.

Acest calcul a fost comunicat contestatoarei V V la data de 19.09.2016, ora 15:50 conform semnăturii efectuată de către contestatoarea V V pe dovada de comunicare ( vol. II din dosarul de executare ).

Conform art. 371² alin. 2 din CPC :” în cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalităţi sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de organul de executare, potrivit legii iar conform alin. 3 teza I al aceluiaşi articol dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda la cererea creditorului şi la actualizarea acestei sum.

Aşadar, actualizarea creanţei reprezintă alinierea creanţei prevăzută în titlul executoriu (creanţa iniţială) la anumite valori, pe baza criteriilor prevăzute de părţi ( în speţa de faţă conform titlului executoriu reprezentat de contract ), textul de lege menţionat consacră regula potrivit căreia atunci când prin titlul executoriu sunt stabilite criterii de actualizare, executorul judecătoresc, la cererea creditorului, va actualiza valoarea obligaţiei principale prin raportare la aceste criterii de asemenea calculând şi valoarea penalităţilor pentru a se stabili câtimea acestora.

Aşa cum reiese din cele menţionate anterior în cuprinsul acestor considerente, nu executorul judecătoresc este cel care a calculat penalităţile de întârziere stabilite de titlul executoriu sub forma dobânzilor.

De asemenea nu executorul judecătoresc este cel care a efectuat actualizarea creanţei pe baza criteriilor stabilite în cuprinsul contractului ce reprezintă titlul executoriu, ci creditorul a fost cel care a efectuat aceste calcule la cererea executorului judecătoresc.

Cu alte cuvinte întrucât instanța a constatat că procedura legală ce este reglementată de normele legale mai sus evocate reglementează o procedură execuţională dată în mod firesc în competenţa organului de executare, în cadrul căreia executorul nu are de soluţionat un litigiu ci doar de a stabili valoarea actualizată a creanţei potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu,  în această operaţie nu se poate interveni de către niciuna dintre părţile executării silite, în cauza dedusă judecăţii instanţa trebuind să se raporteze pe baza apărărilor formulate de către contestator la verificarea legalităţii procedeului folosit de către executorul judecătoresc, instanţa se află în imposibilitate de a proceda de o asemenea manieră de vreme ce pe de o parte câtimea sumelor nu a fost calculată de către executor şi pe de altă parte nu este indicată modalitatea de calculare a acestor sume.

Pe baza acestor considerente instanţa a constatat că susținerile contestatoarelor sunt întemeiate motiv pentru care instanța a admis contestația la executare în referire la contestația la executarea propriu-zisă legat de modalitatea de calculare a sumelor pe care contestatoarele le mai aveau de achitat în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de  credit nr. 164/18.09.2008 şi a dispus anularea tuturor actelor subsecvente efectuării acestui calcul.

Pe baza aceloraşi argumente instanţa a dispus respingerea ca neîntemeiată a cererii referitoare la stabilirea de către instanţă a cuantumului debitului pe care contestatoarele îl mai au de achitat în temeiul contractului de credit nr. 164/18.09.2008 ce constituie titlul executoriu pus în executare în dosarul de executare nr. 148/2012 al BEJ B S, întrucât sarcina  de a efectua acest calcul este dată în mod exclusiv în competenţa executorului judecătoresc, acesta urmând a face acest calcul pe baza tuturor criteriilor prevăzute în cuprinsul titlului executoriu.

Referitor la cererea formulată de către contestatoare prin care contestă modul de stabilire şi cuantumul cheltuielilor de executare, instanţa a constatat că pe de o parte contestatoarele nu indică procesul verbal prin care au fost stabilite aceste cheltuieli de executare şi că pe de altă parte nu arată şi motivul pentru care consideră că executorul judecătoresc nu a stabilit aceste cheltuieli de executare în mod legal, astfel încât această instanţă s-a găsit în imposibilitate de a proceda la analizarea acestor susţineri.

Referitor la contestarea înştiinţării nr. 148/2012/15.09.2016 privind înfiinţarea popririi, instanţa a reţinut că această înştiinţare nu este un veritabil act de executare efectuat de către executorul judecătoresc şi că anularea ei ar fi putut interveni doar ca urmare a anulării înfiinţării popririi dispuse de către executorul judecătoresc, cerere ce nu face obiectul acestei cauze, în plus faţă de motivele pentru care se solicită anularea acestei înştiinţări, instanţa a considerat că ele nu pot face obiectul unei analize dedusă pe calea judecării unei contestaţii la executare.

Pe baza tuturor argumentelor arătate, instanţa a admis doar în parte contestaţia la executare reţinând amendamentul efectuat anterior la momentul analizării modalităţii de stabilire a cuantumului debitului de achitat în sarcina contestatoarelor.

In referire la contestarea actelor de executare de către debitoarea V V, şi anume lipsa încuviinţării executării silite împotriva acesteia, instanţa a admis acest capăt de cerere, raportat la următoarele argumente:

Potrivit dispoziţiilor art.373 ind.1 alin 3 :”în temeiul încheierii prin care se admite cererea de încuviinţare a executării silite, executorul judecătoresc poate proceda la executarea silită a obligaţiei stabilite prin titlul executoriu în oricare dintre formele prevăzute de lege, dispoziţiile art. 371 ind.1 alin.3 aplicându-se în mod corespunzător”.

Potrivit încheierii Civile nr. 6443 din data de 24.05.2012 pronuntată de Judecătoria C în dosar nr. 12585/212/2012, instanţa a admis cererea formulată de către creditoarea CEC B SA, prin BEJ B S,  şi pe cale de consecinţă :” încuviinţează începerea executării silite împotriva debitorului V V CABINET DE AVOCAT în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de credit nr. 164/18.09.2008, BO emis la data de 18.09.2008 pentru suma de 235.514,21 lei , cu scadenţa la data de 06.12.2011 şi contractul de garanţie reală imobiliară autentificat sub numărul 2585/18.09.2008 la BNP Victoria Badea, creditor fiind CEC B SA.”

Aşadar, văzând dispoziţiile instanţei de încuviinţare, precum şi actele aflate la dosarul execuţional nr. 148/2012 instanţa a constatat că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare împotriva unui debitor pentru care nu s-a dispus încuviinţarea executării silite.

Potrivit dispoziţiilor legale în materie nicio executare silită nu poate demara fără a fi încuviintată de către instanţa de executare care prin încheiere stabileşte părţile executării silite, obiectul şi limitele desfăşurării executării silite.

Ori, din cuprinsul încheierii de încuviinţare rezultă cu evidenţă că instanţa de executare a încuviinţat executarea silită cu privire strict la debitorul V V CABINET DE AVOCAT (persoana juridică) şi nu şi împotriva numitei V V (persoana fizică).

Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat că executorul judecătoresc a efectuat acte de executare cu depăşirea limitelor stabilite prin încheierea civilă nr. 6443/24.05.2012 a Judecatoriei C, acte nelegale.

În ceea ce priveşte celelalte motive de nelegalitate a executării silite, invocate de către contestatoare, instanţa a constatat că o parte dintre acestea au făcut obiectul unei alte contestaţii la executare formulată de către aceleaşi contestatoare, dosar înregistrat cu nr. 15419/212/2012, soluţionat prin pronunţarea hotărârii civile nr. 20235 din data de 28.12.2012, prin care instanţa a dispus respingerea contestaţiei la executare astfel cum a fost formulată, hotărâre rămasă definitivă.

Astfel, instanţa a constatat că motivele invocate de către contestatoare prin cererea modificatoare privesc unele împrejurări cunoscute de către acestea la momentul formulării primei contestaţii la executare astfel că acestea nu mai pot fi invocate ulterior pe calea altei contestaţii la executare.

Împotriva acestei soluţii au formulat recurs ambele părţi.

Recurenta CEC B SA a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, în ceea ce priveşte soluţia de admitere în parte a contestaţiei la executare , anularea actelor de executare efectuate în dosarul de executare nr 148/2012 al BEJ B S ulterior comunicării calculului creanţei la data de 19.09.2016, anularea actelor de executare silită efectuate împotriva debitoarei V V şi întoarcerea executării silite prin restituirea sumelor încasate prin instituirea popririi, cu cheltuieli de judecată.

A criticat soluţia în ceea ce priveşte anularea actelor de executare subsecvente calculului creanţei în dosar nr 148/2012 al BEJ B S, arătând că în mod greşit a interpretat instanţa dispoziţiile art 371 indice 1 alin 2 şi 3 teza I Cod procedură civilă. Textul de lege atestă dreptul creditorului de a-i fi calculate dobânzi şi penalităţi, ci nu instituie o procedură obligatoriu de urmat în cadrul executării silite. Schimbul de e-mail-uri menţionat de instanţă nu face dovada că executorul judecătoresc nu a efectuat propriile calcule.

A criticat soluţia şi în ceea ce priveşte anularea actelor de executare efectuate împotriva debitoarei V V.

Faptul că din eroare instanţa a menţionaat în încheierea de încuviinţare a executării silite doar „ V V Cabinet dde Avocat” nu înseamnă că aceaastă eroare poate fi de natură să prejudicieze interesele creditoarei bănci, raportat la celelalte menţiuni din dispozitivul încheierii de executare silită, respectiv la faptul că este menţionat ca şi titlu executoriu biletul la ordin, în carre eeste menţionat caa şi avalist persoaanaa fizică V V.

În drept, a invocat art 304 alin 1 pct 9 din Codul dde procedură civilă.

Recurentele V V-CABINET DE AVOCAT şi V V au solicitat casarea sentinţei recurate, precum şi a încheierilor de şedinţă din 08.05.2018, 22.08.2018, 24.10.2018 şi 31.10.2018.

A criticat soluţia recurată pentru că instanţa nu ar fi ţinut cont de limitele rejudecării impuse prin decizia civilă nr 165/2017 a Tribunalului C, în ceea ce priveşte faptul că se impune rejudecarea cauzei pe aspectele vizând existenţa sau nu a calităţii de debitor a ambelor contestatoare în raport de titlul executoriu pus în executare, necesitatea anulării întregii proceduri de vânzare ca fiind făcută asupra unui alt bun decât cel ipotecat etc.

Astfel, recurentele critică:

-respingerea cererii privind cheltuielile de executare care au fost prinse în adresa din 16.09.2016 la ultima poziţie 10.460 lei şi nu separat printr-un act de executare separat

-soluţia vizând calitatea procesual pasivă, în contextul în care au arătat că înţeleg să se judece doar cu CEC B SA Sucursala C. Ca urmare a precizărilor făcute de CEC B SA au invocat pe cale de excepţie nulitatea contractului de împrumut nr 160/2008, în temeiul art 948 pct 1 Cod civil 1864. Instanţa însă a apreciat ca fiind tardiv formulată cererea, fără a indica un temei legal.

-respingerea  excepţiei lipsei calităţii pasive a CEC B Unitatea Centrală, pentru că instanţa a avut în vedere o altă cauză a excepţiei decât cea invocată de contestatoare-inexistenţa ca persoană juridică a acesteia.

-deşi contestaţia la executare a fost formulată în contradictoriu cu intimata CEC B SA-Sucursala C, instanţa s-a pronunţat în contradictoriu cu aceasta şi cu CEC B SA Bucureşti.

-instanţa nu a dat o dezlegare punctului D din cererea completatoare din 16.01.2017 privind lipsa caracterului exigibil al creanţei pentru lipsa notificării .

-instanţa nu a dispus nici cu privire la pct F, privind nerespectarea beneficiului suspendării imperative a oricărei executări silite după data de 02.06.2016, când a intervenit suspendarea impusă de legea 77/2016.

Intimata recurentă CEC B SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat de V V-Cabinet Avocat şi V V.

Intimatele recurente V V-Cabinet Avocat şi V V au formulat întâmpinare faţă de recursul CEC B SA, invocând excepţii care au fost soluţionate pe parcursul judecăţii în recurs, iar pe fond a arătat că Judecătoria C era necompetentă material de a învesti cu formulă executorie biletul la ordin, aceasta căzând în sarcina instanţei de la sediul CEC B SA Bucureşti Sector 3. A mai arătat că nu s-a pus în discuţie contradictorie cererea privind biletul la ordin.

Lipsa încuviinţării executării silite nu poate fi considerată o eroare a instanţei.

Recurenta CEC B SA a formulat completare la recurs, prin care a solicitat şi obligarea intimatelor recurente la restituirea sumei de 7.297,06 lei, achitată de bancă urmare a executării obligaţiilor stabilite în sarcina sa prin sentinţa 11709/2018, conform OP din 21.07.2019.

Recurenta CEC B SA a formulat precizări faţă de întâmpinarea V V-Cabinet Avocat şi V V.

Recurenta V V au formulat întâmpinare la completarea recursului băncii, invocând excepţia lipsei capacităţii de exerciţiu a băncii care a formulat cererea, nulitatea cererii petru lipsa dovezii calităţii de reprezentant, precum şi tardivitatea completării,toate soluţionate la termenul din 07.02.2020, iar pe fond a cerut respingerea cererii pentru că banca , în calitatea ei de debitoare a creditat un cont al acesteia, însă acesta este poprit din anul 2012.

V D a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul intimatei V V, respinsă la termenul din 07.02.2020.

La termenul de judecată din 09.03.2020, recurenta intimată V V a invocat dispoziţiile hotărârii CJUE în cauza C75/19, prin care se stabileşte că în contestaţiile la executare este posibilă analiza clauzelor abuzive.

Examinând recursurile de faţă, instanţa reţine următoarele:

Instanţa constată că recursul formulat de recurentele V V-Cabinet Avocat şi V V este întemeiat în parte.

Nu putem reţine critica potrivit cu care instanţa nu ar fi ţinut cont de limitele rejudecării impuse prin decizia civilă nr 165/08.11.2017 a Tribunalului C.

Astfel, chiar dacă Judecătoria în rejudecare nu s-a pronunţat expres pe anularea executării silite imobiliare, atâta vreme cât a anulat toate actele de executare silită subsecvente adresei din 16.09.2016, iar ultima publicaţie de vânzare imobiliară a imobilului din Strada Zorelelor , nr 9, C a fost încheiată ulterior acestei date, respectiv la data de 18.04.2018, înseamnă că aceste recurente nu au suferit niciun prejudiciu procesual real în sensul celor invocate.

În ceea ce priveşte decăderea intimatei creditoare din dreptul de a completa biletul la ordin, instanţa în rejudecare a dispus admiterea excepţiei tardivităţii contestaţiei împotriva titlului executoriu reprezentat de biletul la ordin, motivând amplu cele dispuse.

De asemeni, în ceea ce priveşte anularea actelor de executare sub forma popririi către CJP C şi CAA C,şi acest motiv al contestaţiei susţinut prin cererea completatoare a primit dezlegare şi motivarea soluţiei.

De asemeni, în ceea ce priveşte nelegalitatea notificării declarării anticipate a creditului, Judecătoria în rejudecare a administrat proba cu notificarea din 18592/12.07.2011, menţionând-o în situaţia de fapt.

Aspectul privind nemenţionarea cheltuuielilor de executare într-un act distinct nu mai trebuia să primească o dezlegare separată, atâta vreme cât instanţa a anulat modul de calcul din adresa nr 148/2012/16.09.2016.

Prin urmare, în dispozitiv, în considerente sau în mod implicit faţă de soluţia pronunţată în rejudecare, instanţa s-a pronunţat asupra tuturor aspectelor invocate prin cererea completatoare din 16.01.2016.

Nu reţinem nici criticile vizând modul de soluţionare a cererilor vizând nulitatea contractului de împrumut nr 160/2008 şi lipsa caracterului exigibil al creanţei pentru lipsa notificării. Atâta vreme cât Judecătoria a anulat toate actele de executare silită împotriva debitoarei V V, ca fiind efectuate împotriva unei persoane faţă de care nu s-a dispus încuviinţarea executării silite, această recurentă nici nu are un interes practic în susţinerea în recurs a nelegalităţii executării silite însăşi.

În ceea ce o priveşte pe recurenta Cabinet de avocat V V, constatăm că în mod legal şi temeinic a admis Judecătoria excepţia tardivităţii contestaţiei la executare sub forma contestaţiei la titlu reprezentat de biletul la ordin emis la data de 18.09.2008, tardivitatea extinzându-se şi asupra contestaţiei la executarea silită însăşi privind contractul de credit nr 164/2008 şi a celui de garanţie nr 160/2008. Astfel, atâta vreme cât somaţia din 30.05.2012 prevăzută de art 387 Cod procedură civilă a fost comunicată debitoarei Cabinet de avocatură V V la data de 05.06.2012, constatăm că această debitoare putea invoca motive de contestaţia la executarea silită însăşi doar într-un termen de 15 zile calculat pe zile libere începând cu data de 05.06.2012, potrivit art 401 alin 1 lit c din Codul de procedură civilă. Or, contestaţia la executare de faţă a fost introdusă la data de 05.10.2016, mult după împlinirea termenului. De altfel, Judecătoria trebuia să constate ca motiv al tardivităţii contestaţiei biletului la ordin, suplimentar şi faptul că a fost depusă cu nerespectarea termenului procedural prevăzut de art 62 din Legea nr. 58/1934.

Nu reţinem nici critica vizând cadrul procesual pasiv. Corect a constatat instanţa că atât contractul de credit nr 164/2008, contractul de credit de investiţii nr 164/2008cât şi cel de garanţie nr 160/2008 au fost încheiate de CEC B SA, reprezentată de Sucursala C. În mod corect a stabilit Judecătoria cadrul procesual pasiv. Judecătoria a pronunţat o soluţie legală sub acest aspect, având în vedere reprezentarea dată prin statutul CEC B SA din data de 14.02.2018, care este în acord cu dispoziţiile art. 43 alin. (1) din Legea 31/1990, potrivit cu care sucursalele sunt dezmembrăminte, fără personalitate juridică, ale societăţilor . Prin urmare, sucursala nu are un patrimoniu propriu pe care să-l acorde cu împrumut şi nu îşi asumă drepturi şi obligaţii în nume propriu.

Instanţa constată însă întemeiat motivul privind nerespectarea beneficiului suspendării imperative a oricărei executări silite după data de 02.06.2016, când a intervenit suspendarea impusă de legea 77/2016.

Într-adevăr, potrivit art 6 din Legea 77/2016,” De la data primirii notificării prevăzute la art. 5 se suspendă dreptul creditorului de a se îndrepta împotriva codebitorilor, precum și împotriva garanților personali sau ipotecari. În situația admiterii definitive a contestației prevăzute la art. 7, creditorul poate demara sau, după caz, relua orice procedură judiciară sau extrajudiciară atât împotriva debitorului, cât și împotriva altor garanți personali sau ipotecari.”

Prin urmare, începând cu data de 02.06.2016, creditoarea nu numai că nu putea emite publicaţii de vânzare imobiliară, popriri pe venituri, dar nu putea efectua nici actualizări de creanţă, fiind îngheţate atât debitul cât şi accesoriile.

De asemeni, instanţa constată întemeiată critica vizând modul de soluţionare a cererii contestatoarelor de analiză a caracterului abuziv al clauzelor privind dobânda, dobânda penalizatoare şi comisioanele aplicabile.

Analiza clauzelor abuzive în cadrul contestaţiilor la executare, cu depăşirea termenului legal de formulare a contestaţiei la executarea silită însăşi este reglementată prin decizia CJUE pronunţată în Cauza C75/19, potrivit cu care: ” Directiva 93/13 trebuie interpretată în sensul că se opune unei norme de drept naţional în temeiul căreia un consumator care a încheiat un contract de credit cu o instituţie de credit şi împotriva căruia acest profesionist a început o procedură de executare silită este decăzut din dreptul de a invoca existenţa unor clauze abuzive pentru a contesta procedura menţionată după expirarea unui termen de 15 zile de la comunicarea primelor acte ale acestei proceduri, chiar dacă acest consumator are la dispoziţie , în temeiul dreptului naţional, o acţiune în justiţie în scopul constatării existenţei unor clauze abuzive a cărei introducere nu este supusă niciunui termen, dar a cărei soluţie nu produce efecte asupra celei care rezultă din procedura executării silite şi care ii poate fi impusă consumatorului înainte de soluţionarea acţiunii în constatarea existenţei unor clauze abuzive.”

Potrivit art 4.1 din contractul de credit de investiţii nr 164/18.09.2008, rata de dobândă aplicabilă facilităţii de credit este rata procentuală anuală calculată ca fiind suma dintre dobânda de bază şi marja. La data încheierii contractului, dobânda de bază este Prime Rate , iar marja este de 3,6 pp. Banca are dreptul de a revizui oricând dobânda de bază . Cu excepţia modificării dobânzii de bază în funcţie de LIBOR/EURIBOR/ROBOR , care nu este notificabilă, modificarea dobânzii de bază va intra în vigoare în 5 zile de la momentul la care banca îi va aduce la cunoştinţă clientului prin extrasul de cont sau în alt mod.

Potrivit art 4.2 din contract, pentru întârzieri la plată, clientul datorează o rată de dobândă egală cu suma dobânzii de bază şi marjei majorate, calculată asupra soldului zilnic al creditului restant. Marja majorată este marja+3 pp, adică 6,6 pp..

Potrivit art 4.3 din contract, rata anuală a dobânzii penalizatoare  este rata dobânzii de bază + marja +3pp.

În ceea ce priveşte comisioanele contractuale, constatăm că acestea sunt, potrivit contractului: comision de gestiune de 1% plătit la data efectuării primei trageri din credit, comision de neutilizare de 0,5%, comision de rambursare anticipată de 1%, comision de contraexpertiză de 0,01%, comision de analiză de 0,5% , comision de reanaliză de 0,3% din valoarea reanalizată, comision de refinanţare de 3%, comision de 0,70% de rescadenţare, comision de reeşalonare de 0,70% şi un comision de 0,70% de restructurare a creditului.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 193/2000 orice contract încheiat între profesionişti  şi consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înţelegerea cărora nu sunt necesare cunoştinţe de specialitate, fiind interzis profesioniştilor stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Prin art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 prin consumator se înţelege orice persoană fizică sau grup de persoane fizice constituite în asociaţii, care, în temeiul unui contract care intra sub incidenţa prezentei legi, acţionează în scopuri din afara activităţii sale comerciale, industriale sau de producţie, artizanale ori liberale.

În cauza noastră, creditul a fost contractat de Cabinetul de avocat V V şi garantat imobiliar cu imobilul proprietatea cabinetului de avocat, persoana fizică V V având doar calitatea de garant.

Problema de drept a calităţii de consumator a cabinetului de avocatură a fost tranşată de către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-110/14, cu caracter obligatoriu, în sensul că CJUE a hotărât ca Directiva trebuie interpretată în sensul că o persoană fizică ce exercită profesia de avocat și încheie un contract de credit cu o bancă, fără ca scopul creditului să fie precizat în acest contract, poate fi considerată „consumator”, în sensul acestei dispoziții, atunci când contractul menționat nu este legat de activitatea profesională a acestui avocat. Împrejurarea că creanța născută din același contract este garantată printr o garanție ipotecară contractată de această persoană în calitate de reprezentant al cabinetului său de avocat și având ca obiect bunuri destinate exercitării activității profesionale a persoanei respective, precum un imobil care aparține acestui cabinet, nu este relevantă în această privință.

Având în vedere aceste dispoziţii legale se apreciază că prezentul litigiu priveşte raporturi juridice în materia dreptului consumatorului , fiind necesar astfel să asigure toate garanţiile impuse de legile interne , legislaţia europeană , precum şi jurisprudenţa CJUE în această materie.

Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000 o clauza contractuală care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuzivă dacă, prin ea însăşi sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului şi contrar cerinţelor bunei - credinţe, un dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor.

Prin art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 s-a stabilit că sunt clauze abuzive cele care dau dreptul comerciantului de a modifica unilateral clauzele contractului , fără a avea un motiv întemeiat care să fie precizat în contract. Aceste prevederi nu se opun clauzelor în temeiul cărora un furnizor de servicii financiare îşi rezervă dreptul de a modifica rata dobânzii plătibile de către consumator ori datorată acestuia din urmă sau valoarea altor taxe pentru servicii financiare, fără o notificare prealabilă, dacă există o motivaţie întemeiată, în condiţiile în care comerciantul este obligat să informeze cât mai curând posibil despre aceasta celeilalte părţi contractante şi acestea din urmă au libertatea  de a rezilia imediat contractul.

În ceea ce priveşte  condiţia lipsei unei negocieri directe a clauzei, se apreciază că aceasta este îndeplinită.

Potrivit art. 4 alin. 2 o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influenţeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condiţiile generale de vânzare practicate de comercianţi pe piaţa produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit unei jurisprudenţe constante a CJUE, sistemul de protecţie pus în aplicare prin Directiva nr. 93/13/CEE se bazează pe ideea că un consumator se găseşte într-o situaţie de inferioritate faţă de un vânzător sau un furnizor  în ceea ce priveşte atât puterea de negociere, cât şi nivelul de informare, situaţie care îl conduce la adeziune la condiţiile redactate în prealabil de către vânzător sau furnizor, fără a putea  exercita o influenţă asupra conţinutului acestora. Se instituie, prin urmare o prezumţie în sensul în care consumatorul se află pe o poziţie de inferioritate în raport de furnizor în negocierea contractului de credit, revenind băncii obligaţia de a răsturna această prezumţie.

Contractul de adeziune se caracterizează prin existenţa unei inegalităţi economice între  contractanţi, o parte având o poziţie economică superioară celeilalte; existenţa unei oferte generale şi abstracte, adresate tuturor potenţialilor contractanţi, permanente, privitoare la toate contractele  încheiate într-o anumită perioadă de timp  şi detaliate, cuprinzând în integralitate clauzele contractelor care vor fi încheiate; oferta de a contracta este rezultatul manifestării de voinţă a unei singure părţi contractante.

În speţă, contractul de credit de investiţii, ca parte din creditarea nr 164 din 18.09.2008, este un contract standard preformulat şi întruneşte toate caracterele unui contract de adeziune în sensul prevăzut de art. 4  alin. 3 din Legea nr. 193/2000.

Între părţile contractante există o evidentă poziţie de inegalitate economică întrucât contestatoarea debitoare, în calitate de parte contractantă a avut nevoie de obţinerea unui credit, iar intimata creditoare, în calitate de parte contractantă deţine resursele financiare necesare pentru obţinerea creditului de către consumator.

În ceea ce priveşte dobânda contractuală, se constată că aceasta cuprinde clauze generale, amănunţite , stabilite de bancă pentru toţi potenţialii clienţi aflaţi în aceeaşi situaţie cu reclamanta sau în alte situaţii  , fiind rezultatul manifestării de voinţă a băncii , în calitate de parte contractantă , manifestarea de voinţă a reclamantei constând doar în acordul de a încheia contractul cu clauzele  cum i s-au prezentat. Astfel, clauza de la art 4.1, menţionează posibilitatea modificării dobânzii de bază în funcţie de LIBOR/EURIBOR/ROBOR , care nu este notificabilă, însă nu este cazul contractului de faţă, pentru care se aplică dispoziţiile potrivit cu care modificarea dobânzii de bază va intra în vigoare în 5 zile de la momentul la care banca îi va aduce la cunoştinţă clientului prin extrasul de cont sau în alt mod.

Potrivit jurisprudenţei şi practicii judiciare , negocierea unui contract nu presupune oferirea unei ocazii abstracte de a face o contraofertă sau de a discuta stipularea unei clauze şi nici nu se limitează la ocazia oferită potenţialului client de a alege moneda creditului , de a citi condiţiile contractuale oferite de bancă, ci presupune ocazia oferită destinatarului de a influenţa efectiv conţinutul şi numărul clauzelor.

În speţă, banca nu a făcut dovada că reclamanta a avut şi alte opţiuni decât cea de a adera în integralitate  la clauzele prestabilite sau de a refuza în integralitate clauzele prestabilite, neoferindu-i-se posibilitatea reală de a încheia un contract cu dobândă raportată la indicele LIBOR/EURIBOR/ROBOR.

Faţă de motivele mai sus prezentate se constată că nu au fost negociate clauzele din contractul de credit privind dobânda contractuală şi cea penalizatoare, în mod direct cu contestatorul .

În ceea ce priveşte cea de-a doua condiţie, respectiv crearea unui dezechilibru semnificativ între drepturile şi obligaţiile părţilor, instanţa constată că este îndeplinită.

Dezechilibru semnificativ înseamnă că unul din contractanţi dobândeşte un avantaj nejustificat faţă de situaţia celeilalte părţi.

Întra-adevăr,  potrivit art. 969 C. civ. convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, însă în materia protecţiei consumatorilor acest principiu este aplicat în mod diferit , ideea că încheierea şi conţinutul contractului este rezultatul voinţei părţilor fiind deseori contrazisă de realitatea socială.

Caracteristica esenţială a contractelor sinalagmatice o constituie reciprocitatea şi interdependenţa obligaţiilor ce revin părţilor,  fiecare dintre părţi are, concomitent, faţă de cealaltă parte, atât calitatea de debitor, cât şi pe aceea de creditor ; obligaţia ce revine uneia din părţi îşi are cauza juridică în obligaţia reciprocă a celeilalte părţi ; ambele obligaţii sunt interdependente.

În situaţia în care unei părţi îi incumbă numai obligaţii fără a beneficia în schimb şi de drepturi se rupe echilibrul care trebuie să domine raporturile juridice, părţile ne mai aflându-se pe poziţii de egalitate, ci de subordonare, de putere, ceea ce este injust, cu atât mai mult cu cât unul dintre contractanţi este persoană fizică, iar celălalt contractant este persoană juridică.

În speţă, prin clauzele prevăzute la art. 4.1, 4.2 şi 4.3 din contractul de credit de investiţii nu au fost precizate în concret  criterii care sa ofere clientului posibilitatea de a şti încă de la început în ce situaţie concreta dobânda sa va fi mărita.

Mai mult decât atât, nici măcar modul de formare a dobânzii nu este o constantă pe toată durata contractului. Astfel, la art 4.1 se menţionează că :” La data încheierii contractului, dobânda de bază este Prime Rate , iar marja este de 3,6 pp.”, lăsând posibilitatea ca pe parcursul contractului dobânda de bază să se formeze şi altfel decât prin raportare la prime rate şi marjă. Nicăieri în cadrul contractului nu se defineşte în termeni inteligibili şi neechivoci noţiunea de prime rate şi nu se menţionează nici măcar ce valoare are accest prime rate la data încheierii contractului.

Practic, din clauzele contractului ce reglementează dobânda contractuală, nu se poate şti nici măcar care era procentul de dobândă aplicabil la data încheierii contractului.

O asemenea clauză de dobândă care nu are caracter determinat şi nici măcar determinabil, nedând posibilitatea consumatorului de a-şi calcula valoarea creditului raportat la un procent clar de dobândă, este o clauză abuzivă, care cumulează condiţiile legale prevăzute de art 4 alin 1 din Legea 193/2000.

Necircumstanţierea în nici un mod a elementelor care îi permit băncii modificarea unilaterala a dobânzii curente contractuale, lăsând la libera sa apreciere majorarea ei, încalcă prevederile legale incidente in materie, fiind de natura sa  prejudicieze consumatorul în mod „semnificativ”. Astfel, are caracter abuziv şi dispoziţia din art 4.1 ce reglementează modificarea dobânzii pe parcursul derulării contractului.

Lipsa oricărei negocieri a clauzelor, enunţarea intenţionat lacunara a condiţiilor in care dobânda se formează,  poate fi modificata, majorarea imediata si semnificativa a dobânzii fără posibilitatea de a verifica baza reala a acestei creşteri si pericolul unor astfel de majorări necontrolabile în viitor, ilustrează cu prisosinţa atât dezechilibrul creat in relaţiile contractuale cat si reaua credinţa a băncii in derularea relaţiilor contractuale.

Ca efect al constatării caracterului abuziv, cu consecinţa constatării nulităţii clauzei care reglementează dobânda de bază ca fiind „ prime rate”, se va constata că şi dispoziţiile art 4.2 şi 4.3 din contract, care reglementează modul de formare a dobânzii penalizatoare prin raportare la prime rate au caracter abuziv , fiind nule absolut.

În ceea ce priveşte caracterul abuziv al comisioanelor, este de remarcat în primul rând faptul că debitoarele contestatoare nu au indicat comisioanele considerate de ele abuzive. Prin urmare, instanţa le-a analizat pe toate şi a observat că toate au un caracter inteligibil, fiind indicate ca un procent sau cuantum fix şi raportat la un criteriu legal. Cuantumul comisioanelor este unul proporţional cu drepturile şi obligaţiile părţilor, iar neindicarea serviciului efectiv prestat în schimbul acestora nu este un element obligatoriu în contract, astfel după cum a statuat CJUE în cauza C-621/2017.

Prin urmare, constatând nulitatea absolută a acestor clauze, instanţa urmează să anuleze actele de executare emise în dosarul nr.148/2012 al BEJ B S în ce priveşte debitul constând în contravaloarea dobânzii de bază „Prime Rate”, calculată peste marja fixă de 3,6 p.p şi a dobânzii penalizatoare, calculată peste marja de 6,6 p.p, precum şi pentru cheltuielile de executare aferente acestui debit.

În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta CEC B SA, instanţa constată că acesta este neîntemeiat.

Într-adevăr , critica băncii vizând anularea de către Judecătorie a calculului creanţei din data de 16.09.2016 pe motiv că acesta ar fi fost realizat de creditor, iar nu de executorul judecătoresc este întemeiată. Dispoziţiile art 371 indice 1 Cod procedură civilă au fost greşit interpretate de instanţă. Nu are nicio relevanţă juridică faptul că pentru actualizarea creanţei executorul judecătoresc a solicitat precizarea creditului, atâta vreme cât el însuşi şi-a însuşit acest calcul. Mai mult decât atât, adresa din data de 16.09.22016 emană de la executorul judecătoresc, iar nu de la creditor, aşa încât rezultă că executorul îşi asumă rezultatul calculului.

Motivul pentru care această critică nu produce efecte favorabile recursului băncii constă în acela că pe data notificării dării în plată a imobilului cu care s-a garantat contractul de credit, în temeiul Legii 77/2016 se suspendă întreaga executare silită.

Prin urmare, ulterior lunii iunie 2016, executorul nu mai avea posibilitatea legală de a emite o adresă cu actualizarea creanţei la nivelul lunii septembrie 2019 şi cu ignorarea suspendării procedurii execuţionale.

Cea de-a doua critică a recurentei bănci în ceea ce priveşte anularea actelor de executare efectuate împotriva debitoarei V V nu poate fi reţinută de instanţă cu atât mai mult cu cât s-a tranşat în mod irevocabil în cadrul dosarului nr  12585/212/2012/a1, prin care s-a respins cererea băncii de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul încheierii de încuviinţare a executării silite nr 6443/24.05.2012 a Judecătoriei C . Instanţa a reţinut că aspectele învederate de petenta bancă, vizavi de omisiunea de a se încuviinţa executarea şi împotriva debitoarei V V nu reprezintă simple erori materiale sau omisiuni cu privire la numele sau calitatea părţilor, ci reprezintă în fapt petite ale cererii ce nu au fost analizate de instanţă, ce nu pot fi remediate pe calea procedurii prevăzute de art 281 alin 1 Cod procedură civilă 1865.

Faţă de toate acestea, potrivit art 312 alin 1 Cod procedură civilă, instanţa va respinge recursul băncii, iar în temeiul art 312 alin 2 Cod procedură civilă, instanţa va admite recursul recurentelor V V şi V V CABINET DE AVOCAT împotriva s.c  nr.11709/07.11.2018 a Judecătoriei C, în sensul că va modifica în parte hotărârea recurată şi va constata caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.4.1 şi art.4.2 şi 4.3 din Contractul de credit de investiţii nr.164/18.09.2008, în ceea ce priveşte dobânda de bază „Prime rate” şi dobânda penalizatoare raportată la „Prime Rate” şi, pe cale de consecinţă, constată nulitatea absolută a acestor clauze, va anula actele de executare emise în dosarul nr.148/2012 al BEJ B S în ce priveşte debitul constând în contravaloarea dobânzii de bază „Prime Rate”, calculată peste marja fixă de 3,6 p.p şi a dobânzii penalizatoare, calculată peste marja de 6,6 p.p, precum şi pentru cheltuielile de executare aferente acestui debit şi va anula actele de executare silită emise în dosarul nr.148/2012 al BEJ B S ulterior datei de 02.06.2016 a primirii notificării de dare în plată conform Legii 77/2016, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Potrivit art 45 alin 1 lit f din OUG 80/2013, instanţa va dispune restituirea către recurentele V V şi V V CABINET DE AVOCAT a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 500 lei, aferentă recursului, achitată cu chitanţa nr.60428/2019 0413518 emisă de SPIT C.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta CEC B S.A, ca neîntemeiat.

Admite recursul formulat de recurentele V V şi V V CABINET DE AVOCAT împotriva s.c  nr.11709/07.11.2018 a Judecătoriei C.

Modifică în parte hotărârea recurată, în sensul că:

Constată caracterul abuziv al clauzelor inserate la art.4.1 şi art.4.2 şi 4.3 din Contractul de credit de investiţii nr.164/18.09.2008, în ceea ce priveşte dobânda de bază „Prime rate” şi dobânda penalizatoare raportată la „Prime Rate” şi, pe cale de consecinţă, constată nulitatea absolută a acestor clauze.

Anulează actele de executare emise în dosarul nr.148/2012 al BEJ B S în ce priveşte debitul constând în contravaloarea dobânzii de bază „Prime Rate”, calculată peste marja fixă de 3,6 p.p şi a dobânzii penalizatoare, calculată peste marja de 6,6 p.p, precum şi pentru cheltuielile de executare aferente acestui debit.

Anulează actele de executare silită emise în dosarul nr.148/2012 al BEJ B S ulterior datei de 02.06.2016 a primirii notificării de dare în plată conform Legii 77/2016.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

Dispune restituirea către recurentele V V şi V V CABINET DE AVOCAT a taxei judiciare de timbru, în cuantum de 500 lei, aferentă recursului, achitată cu chitanţa nr.60428/2019 0413518 emisă de SPIT C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 26.11.2020.

Președinte, Judecător,  Judecător,

T I S B A I M M N

Grefier,

 V S C

Domenii speta

Spete similare