Contestatie la executare

Pe rol judecarea cauzei Litigii cu profesioniştii privind pe apelant S.C.  G  R  SRL şi pe intimat S B, având ca obiect contestaţie la executare, şi cu privire la apelul formulat împotriva sentinţei civile nr. 975/2016 pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul nr. 682/199/2016.

Prezenţa părţilor şi dezbaterile au fost consemnate în încheierea de şedinţa din data de 26.09.2017 dată la care, având nevoie de timp pentru a delibera, instanţa a amânat pronunţarea pentru data de 016.10.2017.

TRIBUNALUL

I. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buhuşi sub nr. 682/199/2016 la data de 22.04.2016,  contestatorul S B, cu domiciliul în loc. Buhuşi, jud.Bacău,  în contradictoriu cu intimata SC  G  R  SRL, cu sediul în Bucureşti,. a solicitat anularea actelor de executare efectuate de către BEJ  P A  în dosarul de executare nr. 146/2016, anularea somaţiei din data de 06.04.2016, anularea încheierii de stabilire cheltuieli executare nr.1/06.04.2016, anularea încheierii de încuviinţare a executării silite din dosarul nr.421/199/2016 al acestei instanţe, anularea adresei de înfiinţare a popririi şi anularea executării însăşi.

În motivarea de fapt a cererii, contestatorul a invocat excepţia prescripţiei executării silite, faţă de titlul executoriu reprezentat de contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017/15.06.2007, raportat la disp.art.705 al.1 şi art.706 C.pr.civ.

De asemenea, contestatorul a invocat nulitatea absolută a încheierii de încuviinţare a executării silite, a încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare şi a actelor de executare subsecvente, efectuate în dosarul nr.146/2016, întrucât contractul de cesiune creanţe din data de 20.08.2015, prin care Raiffeisen Bank a cesionat creanţa către SC  G  R  SRL nu constituie titlu executoriu. În acest sens, contestatorul invederează faptul că, între bancă şi cesionar a operat o sesiune de creanţă, iar nu o cesiune de contract de credit bancar, distincţia fiind importantă  sub aspectul efectului juridic diferit în ceea ce priveşte curgerea dobânzii şi modalitatea de recuperare a creanţei pe calea executării silite.

A mai invocat contestatorul excepţia lipsei calităţii procesual active a creditoarei SC  G  R  SRL, în raportul juridic de executare silită a titlului executoriu reprezentat de contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017/15.06.2007. Astfel, contestatorul ar avea calitatea de debitor în raport cu creditoarea Raiffeisen Bank , singura care ar putea sta în judecată inclusiv în faza executării silite, iar nu cesionarul SC  G  R  SRL. Pe de altă parte, susţine contestatarul eventuala calitate de creditoare a intimatei SC  G  R  SRL nu îi este opozabilă, deoarece nu  a fost notificat în legătură cu cesiunea de creanţe din data de 20.08.2015, prin care banca a cesionat intimatei creanţa deţinută faţă de debitorul contestatar.

Pe fondul cauzei, arată contestatarul faptul că sumele ce fac obiectul dosarului execuţional nu îndeplinesc caracterul cert al creanţei, în condiţiile în care valoarea maximă a descoperitului de card, conform contractului, era de 3000 lei, iar sumele solicitate de către executor se ridică la 10.124,46 lei, din care suma de 8921,48 lei reprezintă debit principal restant, iar intimatul nu a arătat, în concret, care este valoarea debitului restant scadent şi neplătit, cum şi în ce temei legal, la ce valoare şi de la ce moment au fost calculate dobânzile şi penalităţile solicitate, cum s-au calculat accesoriile etc.

În drept au fost invocate dispoziţiile art.711 şi urm. NCPC referitoare la executarea silită.

In dovedire, contestatorul a depus la dosar o serie de înscrisuri, respectiv: somaţia din 06.04.2016, înştiinţare privind măsura popririi cu aceeaşi dată, înştiinţarea privind demararea executării silite, încheierea nr. 1/06.04.2016 de stabilire a cheltuielilor de executare, încheierea instanţei de investire cu formulă executorie din 24.03.2016, contract de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr. 48885017/05.06.2017, dovada comunicării poştale din 11.04.2016.

Intimata SC  G  R  SRL a formulat întâmpinare, la data de 01.08.2016, prin care  a invocat, pe cale de excepţie, netimbrarea cererii, rap.la prevederile art.10 al.2 din OUG nr.80/2013, iar pe fond a solicitat respingerea contestaţiei ca neîntemeiată. În măsura în care instanţa va admite cererea, solicită exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi, pe cale de consecinţă, obligarea contestatorului la solicitarea restituirii taxei de timbru, în temeiul art.45 lit.f din OUG nr.80/2013. De asemene,a a solicitat, în baza art.453 C.pr.civ. obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea de fapt a întâmpinării, intimata a arătat, în ceea ce priveşte calitatea sa de cesionar creditor, raportat la prevederile art.645 al.1 C.pr.civ., faptul că la data de 20.08.2015 între Raiffeisen Bank SA şi SC  G  R  SRL a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare creanţe, prin care banca a cesionat către intimată mai multe creanţe, printre care şi cea deţinută de către contestator. La data de 02.09.2015 debitorul a fost notificat de către cedent i de către cesionar cu privire la cesiunea intervenită, urmând să răspundă, începând cu această dată, în  baza art.1578 C.civ.

În ceea ce priveşte existenţa titlului executoriu, precum şi a îndeplinirii  condiţiilor prevăzute de art.663 NCPC, intimata arată că, potrivit art.120 din OG nr.99/2006 privind instituţiile de credit, astfel cum a fost interpretat de către ICCJ prin dec.nr.3/2014, caracterul titlului executoriu este asociat cu creanţa, iar nu înscrisul ca atare, iar atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie. Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia astfel toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.

În legătură cu prescripţia dreptului de a cere executarea silită, arată intimata că ultima alimentarea contului a fost făcută la data de 12.03.2014, cu suma de 50 de lei, iar cererea de executare silită a fost introdusă în anul 2016, în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani.

Solicită respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, întrucât nu a intervenit prescripţia dreptului de a cere executarea silită. De asemenea, solicită respingerea susţinerilor contestatorului în ceea ce priveşte nulitatea absolută  a încheierii de încuviinţare a executării silite.

În susţinerea întâmpinării au fost depuse o serie de înscrisuri, regăsite la filele 134-189 dosar.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 01.09.2016, contestatorul a solicitat respingerea excepţiei netimbrării, întrucât acţiunea  a fost scutită parţial de la plata taxei de timbru, prin încheierea din data de 20.05.2016, prin care a fost soluţionată cererea de ajutor public judiciar formulată.

În ceea ce priveşte  susţinerile intimatei, referitoare la declararea scadenţei anticipate a sumei datorate, arată contestatorul că nu a fost niciodată notificat de către bancă, în acest sens, solicitând ca banca să facă dovada  comunicării pretins efectuate către dumnealui. Reiterează contestatorul susţinerile referitoare la caracterul cesiunii care a avut loc la data de 20.08.2015 o cesiune de creanţă, iar nu o cesiune de contract de credit bancar, nefiind incidente, în speţă, prevederile art.1578 C.civ., care se referă exclusiv la cesiunea de creanţă.

De asemenea, contestatorul arată că dec.nr.3/2014 a ICCJ nu se aplică în cauză, întrucât intimata nu re calitatea de cesionar în contractul de credit, care este titlu executoriu; or, decizia invocată se referă exclusiv la cesiunea contractelor de credit bancar, iar nu l contractele de cesiune de creanţă.

La solicitarea instanţei,  a  fost înaintat în copie de către BEJ Păncesu Daniel, dosarul de executare nr.146/2016, regăsit în copie la filele 31-124 dosar.

II. Prin Sentinţa civilă nr. 975/28.11.2016 pronunţată în dosar nr. 682/199/2016 Judecătoria Buhuşi a respins excepţia netimbrării cererii, invocată prin întâmpinare, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a creditorului, invocată de către contestator, a admis contestaţia la executare, a dispus anularea actelor de executare efectuate de către BEJ  P N  în dosarul de executare nr.146/2016, a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 1105,61 lei, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru, redusă – 305,61 lei şi onorariu avocat - 800 lei).

În motivare prima instanţă a reţinut următoarele: „La data de 16.03.2016 a fost înregistrată la BEJ  P D din Podu-Turcului, jud.Bacău, cererea de încuviinţare a executării silite, formulată de către creditoarea SC  G  R  SRL, în baza titlului executoriu reprezentat de contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017/05.06.2007, încheiat între debitorul S B şi banca cesionară Raiffeisen Bank SA.

Prin încheierea din data de 24.03.2016 a Judecătoriei Buhuşi  a fost admisă cererea de încuviinţare silită  formulată de către BEJ  P A , cu privire la titlul executoriu menţionat, pentru recuperarea creanţei în cuantum de 8921,48 lei.

Prin încheierea nr.1 din data de 06.04.2016 a BEL  P D au fost stabilite cheltuielile de executare datorate  în dosarul nr.146/2016, iar în aceeaşi zi a fost emisă somaţia prin care debitorul era invitata să achite, în termen de 1 zi, suma de 10.124,46 lei, compusă din debit (8921,48 lei) şi cheltuieli de executare (1202,98 lei).

La data de 23.05.2016 s-a dispus de către executor înfiinţarea popririi asupra tuturor conturilor deschise pe numele contestatorului.

Cu privire la excepţiile invocate, atât de către contestator, cât şi de intimat, instanţa urmează a se pronunţa cu prioritate, în conformitate cu dispoziţiile art.248 NCPC.

1. În ceea ce priveşte excepţia netimbrării contestaţiei, invocată de către intimată, instanţa constată că este neîntemeiată, întrucât prin încheierea din camera de consiliu din data de 20.05.2016, pronunţată în dosarul nr.682/199/2016/a1, ataşat, a fost admisă în parte cererea de ajutor public judiciar formulată de către contestator, în sensul  reducerii cu 50% a cuantumului iniţial, urmând ca acesta să fie obligat la achitarea unei taxe de timbru în valoare de 305,61 lei, ce a fost eşalonată în 5 (cinci) tranşe lunare egale, a câte 61,12 lei, iar contestatorul a achitat tranşele la termenele stabilite.

2. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesual active a creditoarei SC  G  R  SRL în raportul juridic de executare silită a titlului executoriu reprezentat de  contractul de credit-facilitate descoperire de cont persoane fizice nr.48885017 din data de 05.06.2007, încheiat între debitorul S B şi banca cesionară Raiffeisen Bank SA, instanţa apreciază că este întemeiată, urmând a fi admisă, pentru considerentele ce succed:

Prin contractul de cesiune creanţe din data de 20.08.2015 cedentul Raiffeisen Bank SA a cesionat în favoarea SC  G  R  SRL creanţele sale, împreună cu orice drepturi, dobânzi sau beneficii, prezente sau viitoare, cu privire sau în legătură cu contractul de credit încheiat la data de 05.06.2007. Astfel cum a recunoscut şi intimata prin răspunsul la solicitarea instanţei, înregistrat la dosar la data de 17.11.2016, prin convenţia de cesiune au fost transferate toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa cedată (art.1568 al.1 C.civ.) şi nu a avut loc şi o cesiune a contractului, ca atare, nu a intervenit şi o substituire în contract, a cedentului cu cesionarul. Importanţa distincţiei dintre cele două tipuri de cesiune o constituie efectul juridic diferit, în ceea ce priveşte curgerea dobânzii şi modalitatea de recuperare a creanţei, pe calea executării silite. Astfel, în cazul unei cesiuni de contract de credit bancar, dobânda ar continua să curgă, potrivit graficului iniţial de rambursare a creditului, iar acest contract ar constitui titlu executoriu pentru întreaga creanţă. În cazul cesiunii de creanţă, însă, dobânda nu mai continuă să curgă, potrivit graficului iniţial, contractul de credit bancar încetându-şi efectele, ca urmare a cesiunii. De altfel, potrivit art.632 C.pr.civ., coroborat cu art.120 din OUG nr.99/2006, doar contractele de credit constituie titluri executorii, nu şi contractele de cesiune de creanţă. Astfel cum s-a arătat în practica adoptată la nivel tot mai larg la nivelul instanţelor naţionale, la care achiesăm, caracterul de titlu executoriu al contractelor de credit a fost conferit de către legiuitor tocmai în considerarea persoanei creditorului-instituţia de credit care a acordat împrumutul bancar, contractul de credit fiind raportat strict cu privire la obiectul său: debitul principal şi accesoriile, precum şi la subiectele sale - instituţia bancară şi debitorul. În acest context, contractul de cesiune de care se prevalează creditoarea este un contract de sine stătător, care poate suporta transformări, în ceea ce priveşte întinderea dreptului de creanţă, debitorul având posibilitatea de a invoca apărări, inclusiv referitoare la opozabilitatea cesiunii.

Pentru considerentele expuse, instanţa urmează a admite excepţia invocată, urmând a dispune anularea actelor de executare efectuate de către BEJ  P N  în dosarul de executare nr.146/2016.

În temeiul rt.453 NCPC, va obliga intimata SC  G  R  SRL la plata către contestator a sumei de 1105,61 lei, datorată cu titlu de cheltuieli de judecată (taxă de timbru, redusă – 305,61 lei şi onorariu avocat - 800 lei).

III. Împotriva acestei sentinţe intimata  G  R  SRL a formulat apel prin care a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinţei pronunţate cu consecinţa respingerii excepţiei lipsei calităţii procesual active a creditorului  G  R  SRL cu constatarea faptului că nu deţine calitatea de creditor urmăritor faţă de intimatul contestator S B, respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare apelanta a mai indicat faptul că, a îndeplinit toate formalităţile de opozabilitate a cesiunii faţă de debitorul cedat iar din aceste motive deţine calitatea de creditor cesionar urmăritor faţă de intimatul contestator S B.

Apelanta a mai indicat faptul că, instanţa de fond a reţinut că doar contractele de credit constituie titluri executorii nu şi contractele de cesiune creanţă iar faţă de această interpretare înţelege să invoce dispoziţiile art. 632 NCPC  referitoare la caracterul executoriu al contractului de credit. Astfel  creanţa ce urmează a se recupera de la intimatul contestator îşi are izvorul în contractul ce credit – facilitate descoperit de cont persoane fizice din 48885017/05.06.2007 şi nu în contractul de cesiune de creanţă încheiat cu creditorul cedent Raiffeisen Bank SA. În acelaşi sens sunt şi considerentele I.C.C.J. din Decizia nr. 3/2014.

Apelanta a indicat faptul că, creanţa a fost calculată corect de către creditorul cedent, cuantumul ei fiind stabilit la data cesiunii, aceasta fiind solicitată şi prin cererea de executare silită, cerere prin care a arătat faptul că, aceasta îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 663 NCPC, referitoare la creanţa certă, lichidă şi exigibilă.

Apelanta a mai menţionat faptul că, interpretarea instanţei de fond este una eronată întrucât este rezultatul unei greşite interpretări şi aplicări a dispoziţiilor legale, conform cărora este fără de putinţă de tăgadă că deţine calitatea de creditor cesionar urmăritor, ca urmare a contractului de cesiune de creanţe încheiat, iar în această calitate s-a subrogat în drepturile creditorului cedent, executarea silită împotriva intimatului contestator fiind demarată pentru recuperarea creanţei cesionate, izvorâte din contractul de credit ce reprezintă titlul executoriu.

În drept, au fost invocate prevederile Noului Cod de procedură civilă.

IV. Cu privire la excepţia tardivităţii invocate prin întâmpinare, Tribunalul reţine faptul că, aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Tribunalul reţine incidenţa dispoziţiilor art. 248 alin. 1 N.C.proc.civ, (aplicabile în recurs conform art. 482 N. C.proc.civ) potrivit cărora „instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei”, precum şi faptul că excepţia tardivităţii este o excepţie de procedură, absolută şi peremptorie, fiind necesară soluţionarea cu prioritate a acesteia.

Potrivit art. 650 alin. 3 N. C.pr.civ (forma în vigoare la data introducerii contestaţiei la executare) „în toate cazurile instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.”.

Prin urmare, termenul de apel în materia executării silite este de 10 zile (derogatoriu de la dreptul comun), şi curge de la comunicarea hotărârii instanţei de fond.

Termenul prevăzut de norma sus-menţionată este un termen legal şi imperativ, nerespectarea sa având drept consecinţă decăderea părţii din dreptul de a formula apel.

Tribunalul constată că, sentinţa apelată a fost comunicată apelantului în data de 27.02.2017, iar cererea de apel a fost depusă prin poştă în data de 10.03.2017, apelul fiind astfel depus în ultima zi a termenului, cu respectarea prevederilor art. 650 alin. 3 NCPC (în prezent termenul de 10 zile fiind prevăzut de art. 651 alin. 4 Cod procedură civilă).

Aşadar, reţinând că apelul a fost depus în termenul legal, excepţia tardivităţii apare ca fiind neîntemeiată motiv pentru care având în vedere argumentele arătate mai sus, tribunalul va respinge excepţia tardivităţii ca neîntemeiată.

Prezenta decizie este definitivă, în conformitate cu dispoziţiile art. 634 pct. 4 N.C.P.C.

V. Cu privire la excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a consilierului juridic care a promovat apelul, Tribunalul apreciază că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Intimata a invocat în susţinerea excepţiei faptul că, promovarea unei căi de atac reprezintă un act de dispoziţie procesuală, art. 81 alin. 1 Cod procedură civilă impunând ca orice act de dispoziţie să fie efectuat de către împuternicitul unei persoane juridice, exclusiv în baza unui mandat special, or, la fila 17 se află o împuternicire generală de reprezentare a apelantei în cadrul dosarului, nicidecum o procură specială aşa cum este cerută de prevederile legale.

Tribunalul reţine însă aplicabilitatea prevederilor art. 86 Cod procedură civilă conform căruia mandatarul cu procură generală poate să reprezinte în judecată pe mandant, numai dacă acest drept i-a fost dat anume. Dacă cel care a dat procură generală nu are domiciliu şi nici reşedinţă în ţară sau dacă procura este dată unui prepus, dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat.

De asemenea, conform prevederilor art. 4 din Legea 514/2003 consilierul juridic în activitatea sa asigură consultanţă şi reprezentarea autorităţii sau instituţiei publice în serviciul căreia se află ori a persoanei juridice cu care are raporturi de muncă, apără drepturile şi interesele legitime ale acestora în raporturile lor cu autorităţile publice, instituţiile de orice natură, precum şi cu orice persoană juridică sau fizică, română sau străină; în condiţiile legii şi ale regulamentelor specifice unităţii, avizează şi contrasemnează actele cu caracter juridic.

Conform prevederilor art. 85 alin. 3 Cod procedură civilă împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedeşte prin înscris, potrivit legilor de organizare şi exercitare a profesiei.

Prin urmare, faţă de aceste dispoziţii legale, împuternicirea de la fila 17 dosar apel, prin care apelanta a împuternicit consilierul juridic P G I în cadrul dosarului nr. 682/199/2016 în vederea redactării, depunerii, semnării de acte şi cereri în dosarul indicat precum şi pentru asigurarea reprezentării juridice, respectă toate existenţe prevăzute de lege nefiind necesară existenţa unui mandat special.

Pentru aceste motive, Tribunalul va respinge excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant ca neîntemeiată.

VII. Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate de apelant, prin prisma înscrisurilor aflate la dosar, Tribunalul  constată că apelul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Tribunalul reţine faptul că, unica critică formulată de apelant impune a clarifica dacă  cesionarul unei creanţe constatate printr-un contract de credit, căruia legea îi recunoaşte caracterul de titlu executoriu, preia doar creanţa în substanţa sa sau şi atributul executorialităţii contractului de credit. Cu alte cuvinte se impune a stabilit dacă, cesionarul care nu este o instituţie de credit se poate prevala de dispoziţiile art. 120 din OUG 99/2006 sau trebuie să obţină un titlu executoriu prin promovarea  unei acţiuni împotriva debitorului cedat.

Tribunalul reţine faptul că, principala funcţie a cesiunii de creanţă a cesiunii de creanţă constă în transmiterea dreptului de creanţă, contractul producându-şi efectele între cedent şi cesionar din momentul perfectării contractului de cesiune. Cesionarul dobândeşte dreptul sau drepturile care au aparţinut cedentului iar prin cesiune nu se naşte un nou raport de obligaţii, aceasta rămânând acelaşi, schimbându-se doar titularul dreptului de creanţă, care este creditorul.

Se mai reţine faptul că, ceea ce se pune în executare nu este cesiunea de creanţă, ci contractul de credit, astfel încât nu este necesară dobândirea unui titlu executoriu nou, suplimentar contractului de credit, care beneficiază, în puterea legii, de acest caracter.

Prin urmare cesionarul preia (ca un succesor cu titlu particular) toate drepturile pe care cedent le avea cu privire la creanţă, această modificare a calităţii de creditor neafectând substanţa titlului executoriu.

Cu privire la această problemă de drept s-a pronunţat de altfel şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cadrul  Deciziei nr. 3/14.04.2014 pronunţată în dosar nr. 1/1/2014/HP în considerente reţinându - se următoarele:

 „Consacrarea, prin art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a caracterului executoriu al contractelor de credit, încheiate de o instituţie de credit, este impusă pentru a permite executarea silită a unei obligaţii (creanţe), iar nu a unui înscris, acesta fiind doar materializarea izvorului obligaţiei respective. În consecinţă, caracterul executoriu este asociat cu creanţa, iar nu cu înscrisul ca atare şi, atât timp cât legiuitorul a acordat contractelor de credit caracterul de titluri executorii, creanţa însăşi a devenit una executorie, astfel încât atributul executorialităţii nu se constituie într-un aspect de drept procesual, aşa cum a susţinut titularul sesizării, ci a devenit o calitate a creanţei, care se transmite prin cesiune.

 Totodată, trebuie subliniat că art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007, cu modificările şi completările ulterioare, nu a conferit contractelor de credit trăsătura de titlu executoriu în considerarea persoanelor semnatare ale unor asemenea contracte, ci a naturii respectivelor convenţii.

Modificarea părţilor originare ale actului juridic care constituie titlu executoriu nu afectează substanţa titlului executoriu, poziţia cesionarului fiind aceea a unui veritabil succesor cu titlu particular, care preia, astfel, toate drepturile pe care cedentul le avea în legătură cu creanţa.”

Aşadar, rezultă fără echivoc faptul că, creanţa transmisă prin cesiune nu îşi pierde caracterul executoriu conferit de prevederile art. 120 din O.U.G. 99/2006, faptul că, acest caracter executoriu nu a fost conferit în considerarea calităţii de instituţie de credit cu a naturii convenţiei, schimbarea de creditor intervenită ca efect al cesiunii de creanţă, neafectând substanţa titlului executoriu.

Prin urmare, având în vedere aspectele expuse, se reţine faptul că, instanţa de fond în mod eronat a considerat că intimata nu are un titlu executoriu, admiţând în mod greşit excepţia lipsei calităţii procesual active a creditoarei. Excepţia a fost admisă greşit atât din punct de vedere al normelor de drept material ce au fundamentat raţionamentul (pentru argumentele expuse mai sus) cât şi din punct de vedere procedural întrucât aceasta nu este o veritabilă excepţie de procedură, fiind o excepţie de drept material ar fi trebuit tratată exclusiv ca un motiv de contestaţie la executare.

Având în vedere aceste considerente, reţinând că raţionamentul primei instanţe a fost unul eronat cu privire la motivul de contestaţie analizat, în baza art. 480 alin. 6 Cod pr. civ. Tribunalul va anula sentinţa apelată şi va reţine cauza spre judecare, urmând a fi analizate şi restul motivelor de contestaţie ridicate prin cererea de chemare în judecată.

În acest scop Tribunalul va stabili termen pentru continuarea judecăţii la data de 28.11.2017, cu citarea părţilor, pentru noul termen, pentru când vor fi citate părţile şi se va emite adresă către Raiffeisen Bank SA prin care i va solicita să se indice prin raportare la cererea de descoperire cont nr. 48885017/ 05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B, care este cuantumul sumelor trase/acordate cu titlu de facilitate în temeiul contractului menţionat, data la care s-au efectuat tragerile, data scadenţei acestor sume, sumele ce au fost achitate de către intimatul S B şi data achitării acestora, să depună un exemplar în copie certificată pentru conformitate a cererii de descoperire cont nr. 48885017/05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B însoţită de toate anexele şi graficele de plăţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia tardivităţii şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant ca nefondate.

Admite apelul formulat de  G  R  SRL.

În baza art. 480 alin. 6 c.pr. civ. anulează sentinţa apelată şi reţine cauza spre judecare.

Stabileşte termen pentru continuarea judecăţii la data de 28.11.2017, cu citarea părţilor, pentru noul termen, pentru când vor fi citate părţile şi se va emite adresă către Raiffeisen Bank SA prin care i va solicita să se indice prin raportare la cererea de descoperire cont nr. 48885017/ 05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B, care este cuantumul sumelor trase/acordate cu titlu de facilitate în temeiul contractului menţionat, data la care s-au efectuat tragerile, data scadenţei acestor sume, sumele ce au fost achitate de către intimatul S B şi data achitării acestora, să depună un exemplar în copie certificată pentru conformitate a cererii de descoperire cont nr. 48885017/05.06.2007 încheiat între SC Raiffeisen Bank SA si S B însoţită de toate anexele şi graficele de plăţi.

Definitivă.

Domenii speta

Spete similare