Contraventie - Anularea procesului verbal

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea  formulată şi înregistrată  pe rolul acestei instanţe la data de 21.12.2018, sub nr. 5863/260/2018, petenta L. T., în contradictoriu cu intimata P. L. M. a solicitat ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună  anularea procesului-verbal nr. 494/29.11.2018 întocmit de intimată.

 În expunerea în fapt a motivelor, petenta a arătat că a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei întrucât ar fi construit un gard fără autorizaţie de construire.

A învederat petenta că este proprietar al unui imobil situat în Moinești, str. Atelierelor nr. 18, jud. Bacău, rămas moștenire de la fratele său G.M., decedat la data de 17.04.2018. A menționat că fratele său a făcut în timpul vieții împrejmuiri din tablă la imobilul-teren pe care îl deținea, astfel că afirmațiile intimatei, pentru care a fost sancționată contravențional, nu sunt conforme cu realitatea, lucrările efectuate fiind doar unele de reparație.

A adăugat că agentul constatator i-a cerut pe un ton agresiv, în luna mai a anului 2018, să demoleze gardul întrucât Primăria Moinești ar vrea să închirieze o suprafață de teren către o persoană juridică, deși a prezentat actele de proprietate pentru terenul în suprafață de 250 mp și garaj în suprafață de 60 mp. A menționat, de asemenea, că nu a avut niciodată probleme sau litigii cu vecinii și nici nu ocupă nimic din proprietatea Primăriei Moinești.

Petenta a arătat că nu au fost încălcate prevederile art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, întrucât, astfel cum prevede excepția inclusă în art. 26 alin. (2) din același act normativ, lucrările de reparații la împrejmuiri, cum este cazul în speță, se pot executa fără autorizație de construire.

În dovedire, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și testimonială.

În drept,  plângerea  a fost întemeiată  pe dispoziţiile O.G. 2/2001.

Plângerea a fost timbrată cu taxă  judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f. 3).

Intimata P. L. M. a solicitat prin întâmpinarea formulată respingerea plângerii ca neîntemeiată şi menţinerea procesului-verbal de constatare a contravenţiei nr. 494/29.11.2018.

 În motivare, s-a arătat că în data de 17.11.2018, agenți ai poliției locale, în timp ce se aflau în patrularea auto pe str. Atelierelor din mun. Moinești, au observat că se efectuau lucrări de construcție a unui gard din tablă la o proprietate. În urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că numitul B. P. din Moinești, împreună cu trei muncitori, realizau împrejmuirea respectivă. S-a arătat că la fața locului au fost efectuate fotografii și a fost încheiat un proces-verbal de intervenție. S-a menționat că, ulterior, agenții P. L. s-au deplasat la adresa respectivă, unde au constatat că imobilul în discuție aparține numitei L. T., că în apropierea punctului de lucru aparținând S.C. M. S.R.L. a fost edificată o împrejmuire din panouri metalice sudate pe stâlpi metalici, fără fundație iar la momentul controlului numitul B. P. a declarat verbal că este cumnatul proprietarei terenului și are acordul pentru efectuarea lucrărilor de construcție.

Întrucât petenta a încălcat prevederile  art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 1000 de lei şi  s-a dispus ca măsură complementară oprirea lucrărilor şi intrarea în legalitate până la data de 01.03.2019, conform prevederilor Legii 50/1991.

Intimata a arătat că după analizarea planurilor de situație, atât din actele petentei cât și din actele UAT Moinești rezultă o suprapunere de aproximativ 19 mp, teren ce aparține domeniului privat al UAT Moinești, ocupat prin împrejmuirea cu gardul metalic efectuată de contravenientă.

A învederat intimata că nu există niciun viciu de formă sau de conţinut al procesului-verbal de contravenţie contestat de societatea  petentă care să atragă  nulitatea absolută a  actului constatator în temeiul art. 17 din OG nr. 2/2001. Fapta contravenţională a fost constatată personal de poliţistul local, astfel că operează prezumţia de autenticitate, legalitate şi veridicitate a  procesului-verbal de contravenţie.

În dovedire, au fost depuse înscrisuri (f. 20-44).

În drept, întâmpinarea  a fost întemeiată pe dispoziţiile  art. 205- 208 din C.proc.civ.

În probaţiune, instanţa a încuviinţat părţilor proba cu înscrisuri și pentru petentă, proba testimonială cu martorul asistent indicat în cuprinsul procesului-verbal de contravenție contestat.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenţiei nr. 494/29.11.2018 încheiat de intimata  P. L. M., s-a  reţinut în sarcina petentei că la data de 17.11.2018  a  executat fără autorizaţie de construire la imobilul situat în Moinești, str. Atelierelor nr.18 lucrări de construcție a unei împrejmuiri de tablă cutată H10, sudată pe stâlpi metalici fără fundație pe două laturi, cu lungimile de 6, respectiv 7 m.

Constatând că fapta reţinută în sarcina petentei  întruneşte elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 26 alin. 1  lit. a din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulteriore, intimata a aplicat petentei amendă contravenţională în cuantum de 1000 lei iar ca măsură complementară a dispus oprirea lucrărilor şi intrarea în legalitate până la data de 01.03.2019, conform prevederilor Legii 50/1991.

Împotriva procesului-verbal de contravenţie petenta a formulat în termen legal prezenta plângere contravenţională.

Examinând  procesul verbal sub aspectul legalităţii, instanţa retine că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art.17 din OG 2/2001 cuprinzând toate menţiunile prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii absolute, iar faptei i s-a dat o corecta încadrare juridică, sancţiunea aplicată fiind în limitele prevăzute de lege.

Sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, deşi O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziţii exprese cu privire la forţa probantă a actului de constatare a contravenţiei, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravenţional face dovada situaţiei de fapt şi a încadrării în drept până la proba contrară, acesta beneficiind de o prezumţie relativă de legalitate şi veridicitate, care  prin ea însăşi, nu este contrară art. 6 par. 2 din CEDO.

Forţa probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanţa fiecărui mijloc de probă, însă instanţa are obligaţia de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează şi apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franţa, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancţionată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă şi să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situaţia de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfăşurare al evenimentelor, iar sarcina instanţei de judecată este de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale prin impunerea unor condiţii imposibil de îndeplinit şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional.

Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulteriore (în forma existentă la  data săvârşirii faptei contravenţionale) „  executarea lucrărilor de construcţii este permisă numai pe baza unei autorizaţii de construire sau de desfiinţare, emisă în condiţiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren şi/sau construcţii - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel”. În art. 3 alin. 1 lit. e din acelaşi act normativ se prevede obligativitatea obţinerii autorizaţiei de construire pentru „împrejmuiri”.

Legiuitorul a  prevăzut în  art. 11 din  Legea  nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, faptul că se  pot  executa fără autorizaţie de construire lucrări care nu modifică structura de rezistenţă şi/sau aspectul arhitectural al construcţiilor,cum ar fi: reparaţii la împrejmuiri, acoperişuri, învelitori sau terase, atunci când nu se schimbă forma acestora şi materialele din care sunt executate; zugrăveli şi vopsitorii exterioare, dacă nu se modifică elementele de faţadă şi culorile clădirilor; reparaţii şi înlocuiri la pardoseli; finisaje interioare şi exterioare - tencuieli, placaje, altele asemenea; trotuare, ziduri de sprijin ori scări de acces.

În raport de probatoriul administrat în cauză şi de prevederile legale precitate, instanţa  reţine că petenta – proprietar asupra terenului pe care s-au edificat construcţiile avea obligaţia legală de a obţine anterior efectuării lucrărilor de împrejmuire autorizaţie de construire, deoarece lucrările executate de aceasta nu intră sub incidenţa dispoziţiilor  art. 11 din Legea  nr. 50/1991, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Instanța reține, din planșele fotografice depuse la dosar de intimată și în pofida susținerilor petentei, că lucrările efectuate nu au fost doar reparații la împrejmuiri ci executare efectivă de împrejmuiri (f. 21).

De asemenea, din nota de constatare depusă de intimată reiese că împrejmuirea constatat a fi fost efectuată la data de 19.11.2018 la imobilul proprietatea pârâtei a fost edificată parțial pe terenul aparținând domeniului privat al municipiului Moinești (f. 32).

Fără a discuta problema întinderii dreptului de proprietate al fiecăreia dintre părți, instanța reține că petenta nu a procurat alte probe concrete din care să rezulte că înainte de data consemnată în cuprinsul-verbal de contravenție contestat, pe acel aliniamentul ce delimitează proprietatea sa de proprietatea vecinilor a existat un gard iar lucrările efectuate pentru împrejmuirea proprietății ar fi fost doar unele de reparație.

Instanța nu va reține ca fiind relevante declarațiile martorului J C, acesta semnând procesul-verbal în calitate de martor asistent doar pentru a atesta faptul că întocmirea actului de constatare și sancționare a contravenției a avut loc în lipsa contravenientului, nedeținând vreo informație despre situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia.

Prin urmare, instanţa reţine temeinicia procesului - verbal întocmit petentei.

Referitor la sancţiunea aplicată petentei, aceasta este proporţională cu gradul de pericol social al faptei, avându-se în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele  de săvârşire (după efectuarea controlului petenta nu a început demersurile pentru a intra în legalitate) de scopul urmărit (eludarea cu bună ştiinţă a dispoziţiilor legale) dar și de comportamentul ulterior al petentei care, prin plângerea contravențională formulată a înțeles să formuleze insulte împotriva angajaților primăriei în loc să se limiteze la susținerea lipsei caracterului contravențional al faptei. În plus, prin limitele amenzii stabilite de către legiuitorul s-a  apreciat un grad de pericol  social ridicat al faptei de a construi fără autorizaţie de construire.

În temeiul tuturor considerentelor de fapt şi de drept reţinute, instanţa va respinge plângerea formulată de petenta L. T. în contradictoriu cu intimata P. L. M., împotriva procesului-verbal nr. 494/29.11.2018, ca neîntemeiată.

Domenii speta

Spete similare