Incuvintare xecutare silita

Sentinţă penală 1236/2018 din 26.06.2018


Document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:JDRAC:XXX

Dosar nr. xxx

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂCARI - JUDEŢUL DÂMBOVIŢA

SENTINŢA PENALĂ NR. XXX

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE  04.07.2019

INSTANŢA CONSTITUITĂ DIN:

PREŞEDINTE:XXX

GREFIER: XXX

Ministerul Public a fost reprezentat de procuror  XXXdin cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari

Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe contestatorul Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari cu sediul în oraş Răcari, sat Ghergani, judeţ Dâmboviţa, intimat XXXXXXXXXX, domiciliat în XXXXXXXXXX, având ca obiect contestaţie la executare.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc in şedinţa publica din data de 25.06.2019, fiind consemnate in încheierea de şedinţa de la acea data, care face parte integranta din prezenta, când instanţa  pentru a da posibilitate Reprezentantului Ministerului Public să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea pentru data de 04.07.2019, când a pronunţat prezenta hotărâre:

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea având ca obiect contestaţie la executare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari sub nr. xxx la data de 07.06.2019, Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari a solicitat modificarea pedepsei stabilite prin sentinţa penală nr. xxx, pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. xxx.

În motivarea cererii, se arată că prin rechizitoriul nr. xxx al Parchetului de pe lângă Judecătoria Răcari a fost trimis în judecată, în stare de libertate, inculpatul XXXXXXXXXX pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 336 alin. 1 Cod Penal.

Instanţa, prin dispozitiv a hotărât următoarele: în temeiul art. 336 alin 1 Cod penal, raportat la art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală a condamnat pe inculpatul XXXXXXXXXX, domiciliat în XXXXXXXXXX, la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

A fost anulată liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. xxx a Judecătoriei Găeşti.

S-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti definitivă prin neapelare la 4.10.2016, prin sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr. xxx a Curţii de Apel Ploieşti şi prin prezenta sentinţă penală sunt concurente.

 Au fost descontopite pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare_aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti, definitivă prin neapelare la 4.10.2016, în următoarele pedepse componente:

 - 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzute de art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b şi alin. 3 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 38 Cod penal aplicată prin sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa

 - măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 3 lit. a Cod penal (2009), persoană vătămată XXXXXXXXXX, faptă din data de 13.03.2013 (faptă ce a făcut obiectul sentinţei penale nr. xxx a Judecătoriei Găeşti) şi pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă calificată prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal rap. la art. 229 alin. 1 lit. b şi alin. 3 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.l Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 113 şi următoarele Cod penal şi art. 38 Cod penal şi dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 308 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 113 Cod penal şi următoarele şi art. 38 Cod penal (fapte ce au făcut obiectul sentinţei penale nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa).

În baza art. 40 rap. la art. 39 lit. b) C. pen. şi art. 129 alin 2 lit. b. C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, astfel că inculpatul execută pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pe care o majorează cu 9 luni din durata măsurii educative aplicată prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti, definitivă prin neapelare la 4.10.2016, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Menţine dispoziţia cuprinsă în sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr. xxx a Curţii de Apel Ploieşti şi în sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti definitivă prin neapelare la 4.10.2016, privitoare la:

 - pedeapsa accesorie aplicată inculpatului constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi k şi alin. 2 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată

 - pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi k şi alin. 2 Cod penal pe o durată de 4 ani, socotită conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

Deduce din durata pedepsei 4 ani închisoare stabilite prin prezenta sentinţă penală, durata reţinerii de 24 de ore luată la data de 10 decembrie 2014, perioada arestării preventive începând cu data de 11 decembrie 2014 până la data de 15 decembrie 2014, perioada arestului la domiciliu, începând cu data de 15 decembrie 2014 până la data de 01 aprilie 2015 cât şi perioada detenţiei efectiv executate, respectiv de la data de 12.04.2016 până la 27.03.2018.

In baza art. 105 alin 2 Cod penal rap. la art. 100 C. pen, acordă inculpatului liberarea condiţionată, termenul de supraveghere urmând a se calcula de la data de 27.03.2018.

Potrivit art. 129 alin. 2 Cod Penal în cazul săvârşirii a două infracţiuni, dintre care una în timpul minorităţii şi una după majorat, pentru infracţiunea comisă în timpul minorităţii se ia o măsură educativă, iar pentru săvârşirea după majorat se stabileşte o pedeapsă, după care:

b) dacă măsura educativă este privativă de libertate, iar pedeapsa este închisoarea, se aplică pedeapsa închisorii, care se majorează cu o durată egală cu cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas de neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat.

Potrivit D. C. C. nr. xxx (în vigoare la 13 decembrie 2018) sintagma cel puţin din cuprinsul art. 129 alin. 2 lit. b Cod Penal este neconstituţională.

Având în vedere art. 31 al 1 din Legea 47/1992 potrivit căruia decizia prin care se constată neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe în vigoare este definitivă şi obligatorie, în prezenta cauză este aplicabilă şi Decizia C. C. nr. xxx.

Instanţa, pronunţându-se pe fondul cauzei a reţinut că în baza art. 40 rap. la art. 39 lit. b) C. pen. şi art. 129 alin 2 lit. b. C. pen., contopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa cu pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, astfel că inculpatul execută pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pe care o majorează cu 9 luni din durata măsurii educative aplicată prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti, definitivă prin neapelare la 4.10.2016, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Judecătoria Găeşti a pronunţat sentinţa penală nr. xxx prin care a aplicat inculpatului măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. 1 - art. 229 alin. 3 lit. a Cod penal (2009), persoană vătămată XXXXXXXXXX, faptă din data de 13.03.2013.

Având în vedere că fapta pentru care a fost cercetat în prezenta cauză, la data de 13.12.2015 (în timp ce era major) şi faptă săvârşită pe data de 13.03.2013 (în timp ce era minor), pentru care i s-a aplicat măsura educativă privativă de libertate de internare într-un centru educativ pe o perioadă de doi ani a fost săvârşită în stare de concurs de infracţiuni, în cauză, în ceea ce priveşte tratamentul sancţionator este aplicabil art 129 al 2 lit. b C.pen şi D.C.C. nr. xxx.

La momentul pronunţării nu s-a avut în vedere şi Decizia C. C. nr. xxx care prevedea că sporul aplicat în urma contopirii trebuie să fíe de o pătrime, şi nu de cel puţin o pătrime din durata măsurii educative ori din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat. Dat fiind că măsura educativă în cauză pronunţată de Judecătoria Găeşti a fost de 2 ani, sporul în cauză ce putea fi aplicat era de 6 luni (o pătrime din doi ani, conform Decizie. CC xxx) sau o pătrime din restul rămas neexecutat din aceasta la data săvârşirii infracţiunii comise după majorat, şi nu de 9 luni.

Având în vedere cele expuse, apreciază că această cauză se află în situaţia prevăzută de art. 598 alin. 1 lit. d C.pr.pen, când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei, iar prezenta contestaţie la executare este legală şi temeinică

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa penală nr. xxx, pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. xxx, instanţa a hotărât următoarele: În temeiul art. 336 alin 1 Cod penal, raportat la art. 375 şi art. 396 alin. 10 Cod de procedură penală, condamnă pe inculpatul XXXXXXXXXX, domiciliat în XXXXXXXXXX, la o pedeapsă de 9 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

Anulează liberarea condiţionată dispusă prin sentinţa penală nr. xxx a Judecătoriei Găeşti.

Constată că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti definitivă prin neapelare la 4.10.2016, prin sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr. xxx a Curţii de Apel Ploieşti şi prin prezenta sentinţă penală sunt concurente.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4  ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti, definitivă prin neapelare la 4.10.2016, în următoarele pedepse componente:

-3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzute de  art. 228 alin. 1 rap. la art. 229 alin. 1 lit. b şi alin. 3 lit. a Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod proc. penală, art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal şi art. 38 Cod penal aplicată prin sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa

-măsura educativă privativă de libertate a internării într-un centru educativ pe o perioadă de 2 ani, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 228 alin. 1 – art. 229 alin. 3 lit. a  Cod penal (2009), persoană vătămată XXXXXXXXXX, faptă din data de 13.03.2013 (faptă ce a făcut obiectul sentinţei penale nr. xxx a Judecătoriei Găeşti) şi pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat în formă calificată prev. de art. 228 alin. 1 Cod penal rap. la art. 229 alin. 1 lit. b şi alin. 3 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 35 alin.1 Cod penal, art. 77 alin. 1 lit. a Cod penal, art. 113 şi următoarele Cod penal şi art. 38 Cod penal şi dare de mită în formă continuată, prev. de art. 290 alin. 1 Cod penal, rap. la art. 308 Cod penal cu aplicarea art. 35 alin. 1 Cod penal, art. 113 Cod penal şi următoarele şi art. 38 Cod penal (fapte ce au făcut obiectul sentinţei penale nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa).

În baza art. 40 rap. la art. 39 lit. b) C. pen. şi art. 129 alin 2 lit. b. C. pen., contopeşte  pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa cu pedeapsa de 9 luni  închisoare  aplicată prin prezenta sentinţă penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa  cea mai grea de 3 ani închisoare, la care adaugă o treime din totalul celorlalte pedepse, astfel că inculpatul execută pedeapsa de 3 ani şi 3 luni închisoare, pe care o majorează cu 9 luni din durata măsurii educative aplicată prin sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti, definitivă prin neapelare la 4.10.2016, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.

Menţine dispoziţia cuprinsă în sentinţa penală nr. xxx a Tribunalului Dâmboviţa, definitivă prin decizia penală nr. xxx a Curţii de Apel Ploieşti şi în sentinţa penală nr. xxx pronunţată de Judecătoria Găeşti definitivă prin neapelare la 4.10.2016, privitoare la:

- pedeapsa accesorie aplicată inculpatului constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi k şi alin. 2 Cod penal din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată

-  pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 66 alin. 1 lit. a, b şi k şi alin. 2 Cod penal pe o durată de 4 ani, socotită conform art. 68 alin. 1 lit. c Cod penal.

Deduce din durata pedepsei 4 ani închisoare stabilite prin prezenta sentinţă penală, durata reţinerii de 24 de ore luată la data de 10 decembrie 2014, perioada arestării preventive începând cu data de 11 decembrie 2014 până la data de 15 decembrie 2014, perioada arestului la domiciliu, începând cu data de 15 decembrie 2014 până la data de 01 aprilie 2015 cât şi perioada detenţiei efectiv executate, respectiv de la data de 12.04.2016 până la 27.03.2018.

În baza art. 105 alin 2 Cod penal rap. la art. 100 C. pen, acordă inculpatului liberarea condiţionată, termenul de supraveghere urmând a se calcula de la data de 27.03.2018.

Ia act că inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. obligă inculpatul la plata sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva sentinţei mai sus menţionate inculpatul şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari nu au formulat cale de atac.

Potrivit art. 598 cod procedură penală, Contestaţia împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripţia, graţierea sau orice altă cauză de stingere ori de micşorare a pedepsei.

Codul de procedură penală menţionează expres cazurile în care poate fi folosită contestaţia la executare, iar prin limitarea acestora, legiuitorul a urmărit să nu transforme acest mijloc procesual într-o cale prin care să se împiedice procedura normală de punere în executare a hotărârilor definitive, putând fi vizate exclusiv aspecte ce se referă la executarea hotărârii intrate în puterea lucrului judecat, fără a se putea aduce modificări în ceea ce priveşte soluţia.

După cum s-a reţinut şi în doctrină [M. Udroiu (coord.), Codul de procedură penală. Comentariu pe articole, ed. 2, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2017], contestaţia la executare reprezintă un mijloc procesual cu caracter jurisdicţional, prin intermediul căruia se soluţionează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătoreşti.

De asemenea, s-a arătat că o contestaţie la executare făcută în afara cazurilor expres prevăzute de lege este inadmisibilă, pe această cale neputându-se invoca aspecte ce ţin de judecata în fond a cauzei şi care se bucură de autoritate de lucru judecat [Codul de procedură comentat/Andreea Simona Uzlău (coord.); coord. şt. Nicolae Volonciu – Ed. a 3-a – Bucureşti, Editura Hamangiu, 2017].

Pe calea contestaţiei la executare ce face obiectul prezentului dosar se solicită reducerea pedepsei aplicate inculpatului XXXXXXXXXX prin sentinţa penală nr. xxx, pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. xxx, arătându-se, în esenţă, că aceasta este nelegală, prin raportare la Decizia Curţii Constituţionale nr. xxx.

Reţine instanţa că, pentru a fi incident cazul de contestaţie la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală, cauzele care ţin de stingerea ori micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei. În prezenta cauză, motivul invocat în susţinerea solicitării de reducere a pedepsei este reprezentat de Decizia Curţii Constituţionale nr. xxx, publicată în Monitorul Oficial nr. 1057 din 13 decembrie 2018, fiind, aşadar, anterioară rămânerii definitive a sentinţei penale nr. xxx, pronunţată de Judecătoria Răcari în dosarul nr. xxx.

În opinia instanţei, reanalizarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului prin sentinţa penală anterior menţionată şi chiar reducerea acestuia nu reprezintă un incident ce are legătură cu executarea şi, mai mult decât atât, implică repunerea în discuţie a unor aspecte tranşate de instanţa care a soluţionat fondul litigiului şi cu privire la care nici una dintre persoanele prevăzute de art. 409 cod procedură civilă nu a formulat calea de atac a apelului.

Referitor la acest aspect, este de menţionat şi Decizia Curţii Constituţionale nr. xxx, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 897 din 2 decembrie 2015, în considerentele căreia se arată că noţiunea de cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei din cuprinsul art. 598 alin. (1) lit. d) din Codul de procedură penală nu are în vedere o revizuire a cuantumului pedepsei dispus prin hotărârea judecătorească definitivă, deoarece aceasta ar echivala cu o încălcare a autorităţii de lucru judecat (paragraf 29).

De asemenea, instanţa are în vedere şi Decizia nr. xxx, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. Deşi instanţa supremă a respins sesizarea, în considerentele deciziei anterior amintite a reţinut aspecte relevante în ceea ce priveşte admisibilitatea prezentei contestaţii la executare, arătându-se că Doctrina, dar şi practica judiciară au statuat constant că prin contestaţie la executare nu se poate schimba sau modifica soluţia care a dobândit autoritatea de lucru judecat. Cazurile care ţin de stingerea ori de micşorarea pedepsei trebuie să apară ulterior dobândirii autorităţii de lucru judecat, iar instanţa de executare să nu fi fost în măsură să ia cunoştinţă de acestea la data soluţionării cauzei.

În ceea ce priveşte jurisprudenţa depusă la dosar în susţinerea contestaţiei la executare, pe de o parte, se reţine că, spre deosebire de deciziile pronunţate de Curtea Constituţională şi de instanţa supremă în cadrul procedurii prevăzute de art. 475 şi urm. cod procedură penală, deciziile de speţă nu obligă în nici un fel instanţele în ceea ce priveşte modalitatea de soluţionare a unor cauze similare. Pe de altă parte, se reţine că opinia exprimată în cuprinsul deciziei nr. xxx, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală este nuanţată, instanţa arătând că atunci când se contestă legalitatea pedepsei, indiferent dacă motivul este descoperit anterior sau ulterior pronunţării hotărârii puse în executare, trebuie să existe un instrument procesual apt a valorifica acest interes legitim.

În cauza de faţă, după cum s-a reţinut şi anterior, presupusul motiv de nelegalitate a pedepsei exista anterior pronunţării sentinţei penale nr. xxx, iar inculpatul, precum şi Ministerul Public aveau posibilitatea de a formula calea de atac a apelului împotriva hotărârii instanţei.

Privitor la decizia nr. xxx, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia Penală, se reţine că această are ca obiect o contestaţie la executare, însă este întemeiată pe dispoziţiile art. 598, lit. c cod procedură, care presupune verificarea existenţei unor alte incidente privitoare la executare decât cele prevăzute de dispoziţiile art. 598, lit. d, respectiv existenţa unei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau a unei împiedicări la executare.

În doctrină [Codul de procedură comentat/Andreea Simona Uzlău (coord.); coord. şt. Nicolae Volonciu – Ed. a 3-a – Bucureşti, Editura Hamangiu, 2017], s-a apreciat că printr-o contestaţie la executare pot fi aplicate în mod direct dispoziţiile Convenţiei europene a drepturilor omului, cu referire la art. 7, parag. I, teza finală [Nimeni nu poate fi condamnat pentru o acţiune sau o omisiune care, în momentul săvârşirii, nu constituia o infracţiune potrivit dreptului naţional sau internaţional. De asemenea, nu se poate aplica o pedeapsă mai severă decât aceea aplicabilă în momentul săvârşirii infracţiunii.], în acest sens fiind prezentată cu titlu de exemplu soluţia Curţii Supreme de Justiţie de admitere a contestaţiei la executare privitoare la o cauză în care s-a aplicat o pedeapsă mai mare decât maximul special prevăzut de lege.

Reţine însă instanţa că între această speţă şi prezenta cauză existe diferenţe semnificative, care fac ca soluţia cu privire la contestaţia la executare ce face obiectul acestui dosar să fie una diferită. Astfel, spre deosebire de cauza de faţă, în speţa analizată în lucrarea citată anterior, pedeapsa al cărei cuantum depăşea maximul special prevăzut de lege fusese aplicată de către instanţa de control judiciar învestită în ultimă instanţă, deci fără posibilitatea unei căi ordinare de atac. După cum s-a reţinut şi anterior, împotriva sentinţei penale nr. xxx, inculpatul şi Ministerul Public aveau posibilitatea de a formula calea de atac a apelului prin care să invoce inclusiv nelegalitatea pedepsei aplicate, însă nici una dintre aceste persoane nu a înţeles să uzeze de calea de atac oferită de legiuitor.

Având în vedere considerentele expuse anterior, instanţa apreciază ca fiind inadmisibilă contestaţia la executare formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari şi, pentru acest motiv urmează a o respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge contestaţia la executare formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Răcari.

În baza art 275 al 3 C pr pen, cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Cu drept de contestaţie în termen de 3 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 04.07.2019.

 PREŞEDINTE

XXX GREFIER

XXX

 red/tehnored XXX./XXX

 ex.4/ 04.07.2019