Plângere - Penitenciar

Rezoluţie 76 din 15.10.2015


Prin plângerea înregistrată la data de W sub nr. T petenta M.C.E.  a contestat hotărârea Comisiei de Disciplina din cadrul Penitenciarului Bacău nr. Z prin care a fost sancţionată potrivit art. 101 al. 1 lit. a din Legea nr. 254/2013. A fost ataşat. în copie, dosarul de incident.

Petenta a fost audiată de judecătorul de supraveghere în data de X.

Deliberând asupra cererii formulate judecătorul de supraveghere a privării de libertate constata următoarele :

Potrivit art. 81 lit. 1 din Legea nr. 254/2013 persoanele condamnate sunt obligate sa respecte orice alta obligaţie care rezulta din prezenta lege, din regulamentul de aplicare a acesteia, din ordinele si deciziile emise in baza acestora si din regulamentul de ordine interioara al penitenciarului.

Potrivit art. 101 al. 1 lit. a din Legea nr. 254/2013 una din sancţiunile care pot fi aplicate este avertismentul.

Potrivit art. 103 al. 6 din Legea nr. 254/2013, la stabilirea sancţiunii disciplinare se ţine seama de natura si modul de comite a abaterii, de persoana si starea de sănătate a condamnatului, de abaterile disciplinare săvârşite anterior, de atitudinea persoanei condamnate după săvârşirea abaterii si in timpul procedurii disciplinare.

Potrivit art. 100 al. 1 din Legea nr. 254/2013 constituie abateri disciplinare foarte grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. a-c şi la art. 82 lit. a-p, determinarea cu intenţie a altei persoanei condamnate sa săvârşească una dintre faptele prevăzute la art. 82 lit. a-p, precum si încălcarea altor obligaţii si interdicţii prevăzute ca abateri foarte grave in alte acte normative. Potrivit alin. 2, constituie abateri disciplinare grave încălcarea dispoziţiilor prevăzute la art. 81 lit. d-f si art 82 lit. q-ţ, precum si încălcarea altor obligaţii si interdicţii prevăzute ca abateri grave in alte acte normative. Potrivit al. 3 constituie abateri disciplinare uşoare încălcarea dispoziţiilor prev. de art. 81 lit. g-1 si art. 81 lit. u-x, precum si a celor prevăzute ca abateri uşoare in alte acte normative.

In fine, potrivit art. 104 alin. 7 din aceeaşi lege, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate pronunţa una din următoarele soluţii:

a) admite plângerea şi dispune anularea sau modificarea sancţiunii disciplinare aplicate de comisia de disciplina,

b) respinge plângerea, dacă aceasta este nefondată, rămasă tară obiect, tardiva sau inadmisibila, după caz,

c) ia act de retragerea plângerii.

Petenta a formulat plângere împotriva hotărârii nr. Z a Comisiei de disciplină din cadrul Penitenciarului Bacău prin care a fost sancţionată, potrivit art. 101 al. 1 lit. a din Legea nr. 254/2013, pentru luare de legături nepermise cu membrii familiei in cadrul unei activităţi organizate in comunitate in data de Q.

Audiata in fata comisiei petenta a afirmat ca nu a cunoscut faptul ca familia va veni la activitatea desfăşurată în oraşul H.  iar la un moment dat a avut acceptul de lua pe ruda x in braţe.

In referatul rezumativ de cercetare a incidentului disciplinar se retine ca in data de Q, cu ocazia ieşirii in cadrul expoziţiei regionale desfăşurată in localitatea H., deţinuta C.M.E. a luat legătura cu membrii familiei sale.

Potrivit art .102 din Legea nr. 254/2013 - Constatarea abaterilor disciplinare

1. Abaterile disciplinare se constata, din oficiu sau la sesizarea oricărei persoane, de catre personalul administraţiei penitenciarului si se consemnează intr-un raport de incident.

2. Raportul de incident se depune la şeful secţiei unde este deţinuta persoana condamnata in termen de 24 de ore de la data constatării abaterii.

3. Rapoartele de incident referitoare la abaterile disciplinare constatate in zilele de sâmbăta, duminica si sărbători legale se depun la seful de secţie unde este deţinuta persoana condamnata, nu mai târziu de prima zi lucrătoare.

Raportat la dispoziţiile legale mai sus menţionate, judecătorul de supraveghere constata ca incidentul disciplinar a avut loc in data de Q. intr-o zi de sâmbătă, iar sesizarea şefului de escorta Asp A.B. datează din data de E si nu din data de Q, cu mult peste termenul prevăzut de art. 102 al. 3 din Legea nr. 254/2013. De altfel, toate celelalte declaraţii si acte din dosarul disciplinar sunt datate in U, rezultând ca toata cercetarea s-a efectuat in aceasta luna, încălcându-se prevederile legale menţionate.

Analizând dosarul disciplinar, judecătorul de supraveghere remarca ca nu exista nici o explicaţie legala pentru aceasta întârziere in demararea acţiunii disciplinare. Agentul A.B. afirma la finalul declaraţiei din data de E ca nu a întocmit raport de incident deţinutei deoarece domnul N. era plecat in concediu si nu a vrut sa vorbească cu altcineva despre aceasta.. Aceasta explicaţie nu poate fi primita de judecătorul de supraveghere întrucât art. 102 al. 3 stabileşte un termen clar de depunere a raportului de incident, termen independent de concediile de odihna ale personalului unităţii.

Petenta a fost audiata de judecătorul de supraveghere in data de S. arătând ca îsi menţine plângerea si ca nu se face vinovata de abatarea disciplinara reţinuta in sarcina sa. A declarat ca, in data de Q, a participat alături de alte deţinute la o activitate care s-a desfăşurat in localitatea H. Nu si-a anunţat familia ca se va afla la H.. Fiul sau a aflat de aceasta activitate si, fără sa o anunţe a venit cu familia la H. sa o vada si sa îi facă o surpriza. Petenta afirma ca a cerut voie de la doamna J.O., angajata a Penitenciarului Bacău sa o ia in braţe pe nepoata sa în vârsta de X luni, nepoata pe care o vedea pentru prima data. Si-a luat nepoţica în braţe pentru câteva secunde , după care i-a dat -o norei sale întrucât copilul a început sa plângă. Fiul sau nu s-a apropiat, iar totul a durat foarte puţin, perioada in care petenta nu s-a mişcat de la standul unde îsi desfăşura activitatea. Mai declara petenta ca nu a fost sancţionată disciplinar si nu avea de ce sa isi faca probleme cu o săptămâna înainte de a intra in comisia de liberare condiţionata.

Analizând declaraţiile agenţilor care au tăcut parte din escorta in data de Q, se remarca ca intre acestea exista contradicţii. Astfel, din cele doua declaraţii date de asp A.B. rezulta ca. după ce familia petentei a plecat, aceasta i-ar fi mulţumit agentului A.C. pentru gestul făcut, 1-a pupat pe obraz strangandu-1 in braţe. Agentul A.C. la rândul sau, a afirmat :„ ai văzut ca a fost o surpriza plăcuta , iar deţinuta i-a mulţumit din nou.

ASA B.C. declara ca, aflându-se lângă ap A.C. 1-a auzit pe acesta spunandu-i fiului petentei „ aţi văzut ca am păstrat secretul " si ca a auzit-o pe petenta cerându-si voie sa îşi ia nepoata in braţe. Nu stie cine a aprobat cererea petentei.

Agentul A.C. declara ca nu a anunţat familia petentei sa aceasta va merge Ia H. si ca a afirmat, uite supriza " referindu-se la faptul ca fiul acesteia venise cu un copil mic, ulterior aflând ca este nepotul petentei.

Din declaraţiile deţinutelor prezente la incident rezulta aceiaşi situaţie de fapt relatata mai sus, in sensul ca petenta si-a întâlnit familia la activitatea desfăşurată in oraşul H., si-a luat nepoata in braţe pentru câteva secunde si ca ar fi cerut voie de la membrii escortei.

Având in vedere toate aceste contradicţii, precum data la care s-a demarat cercetarea disciplinara, se constata ca exista o îndoiala serioasa ca petenta s-ar face vinovata de comiterea abaterii, cu atât mai mult cu cat exista indicii ca i s-ar fi permis sa ia legătura cu familia.

In consecinţă, plângerea petentei urmează a fi admisă în temeiul art. 104 al. 7 din Legea nr. 254/2013, judecătorul dispunând revocarea sancţiunii disciplinare dispuse de comisia de disciplină din penitenciar.