Mandat de arestare emis pe durata de 29 zile în situaţia inculpatului aflat în stare de libertate. Eroare materială. Respingere.
Prin încheierea de şedinţă din 25 noiembrie 2005 pronunţată de Tribunalul Iaşi în dosarul penal nr.11087/2005 s-a admis propunerea formulată de Direcţia de Investigare a Infractorilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul teritorial Iaşi şi s-a dispus arestarea preventivă a 11 inculpaţi.
La data de 20 decembrie 2005 Tribunalul Iaşi prin încheierea dată în acelaşi dosar nr.11087/2005 a admis cererea formulată de procuror privind îndreptarea erorii materiale din cuprinsul mandatului de arestare preventivă nr.195/4/25.XI.2005 emis pe numele inculpatului S.A.
În baza art.195 Cod procedură penală s-a dispus îndreptarea erorii materiale din încheierea şi mandatul de arestare preventivă întocmite în dosar în sensul că în ce priveşte data de la care curge durata arestării preventive dispuse împotriva inculpatului se va însera „de la data încarcerării acestuia” în locul menţiunii „începând cu data de 25.XI.2005 până la 23.XII.2005”.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul S.A., prin apărător, care a criticat încheierea prin care s-a dispus schimbarea datei de la care curge durata arestării preventive, considerând greşit că o asemenea eroare poate fi îndreptată prin procedura prevăzută de art.195 Cod procedură penală
Curtea de Apel Iaşi, prin încheierea nr.21/03.02.2006, a admis recursul declarat de inculpat, a casat încheierea recurată şi a respins cererea de îndreptarea erorii materiale formulată de procuror.
Instanţa de control judiciar a reţinut următoarele:
Sub aspectul momentului de la care începe să curgă perioada celor 29 zile de arestare preventivă a inculpatului, prima instanţă a făcut o apreciere greşită a dispoziţiilor articolului 149 ind.1 Cod procedură penală ce impunea ca mandatul de arestare preventivă să fie valabil începând cu data încarcerării inculpatului ce a lipsit la momentul dispunerii măsurii de arestare preventivă.
Cum încheierea de luare a măsurii arestării preventive a fost recurată numai de inculpat, în virtutea principiului neagravării situaţiei în propriul recurs – art.385 ind.8 alin. l Cod procedură penală – Curtea a menţinut perioada arestării preventive cuprinse între 25.XI.2005 până la 23.XII.2005 stabilită de prima instanţă.
Ulterior pronunţării soluţiei la 20 decembrie 2005 instanţa de fond a fost sesizată de procuror cu privire la această eroare, însă pe calea procedurii prevăzute de art.195 Cod procedură penală şi nu a exercitării recursului împotriva încheierii greşite astfel cum era legal.
(Încheierea penală nr. 21/03.02.2006)
Judecătoria Iași
Înlocuirea controlului judiciar cu arestarea preventivă pentru nerespectarea obligaţiilor stabilite
Tribunalul Mehedinți
Articolul 160 ind.b alin.2 rap. la art.300 cod procedură penală privind verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive
Tribunalul Tulcea
Recurs. Încheiere de arestare preventivă în lipsă. Propunere de arestare formulată după 11 ani de la săvârşirea faptei a unei persoane neinclusă iniţial în cercul suspecţilor. Lipsa dovezilor privind sustragerea de la urmărire penală.
Curtea de Apel Timișoara
Înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi ţara. Semnificaţia duratei arestării preventive şi a schimbării declaraţiilor unor părţi vătămate, pentru a constata modificarea temeiurilor pentru care s-a luat măsura arestări
Tribunalul București
lipsire de libertate în mod ilegal, ultraj şi favorizarea infractorului