Măsuri alternative la starea de arest preventiv. Obligarea de a nu părăsi localitatea.

Prin încheierea nr. 21/17.10.2012 Judecatoria Rosiorii de Vede  a admis propunerea Parchetului de pe lânga aceeasi instanta si a dispus arestarea preventiva pentru 19 zile a inculpatului minor B.R.C  (nascut la 21.08.1995) începând cu 17 octombrie 2012 pâna la data de 4 noiembrie 2012.

Instanta de fond a retinut ca prin ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Rosiorii de Vede din data de 17 octombrie 2012 s-a dispus punerea în miscare a actiunii penale  împotriva inculpatului  pentru savârsirea infractiunii de  tâlharie, prevazuta si pedepsita de art. 211 alin. 1 si alin. 2 lit. b si c Cod penal, cu aplic. art. 99 si urmat. Cod penal.

Prin ordonanta de retinere din 16 octombrie 2012 a Politiei municipiului Rosiorii de Vede  s-a dispus retinerea inculpatului pe o perioada de 24 ore începând cu data de 16 octombrie 2012, ora 16,30, pâna la data de 17 octombrie 2012, ora 16,00. Prima instanta a apreciat ca în cauza se desprinde ideea existentei unor motive verosimile  pentru a presupune ca inculpatul a savârsit infractiunea de tâlharie, constând în aceea ca în seara zilei de 12.10.2012, prin folosirea violentei a deposedat-o pe partea vatamata C.I. de telefonul mobil marca Nokia X 6, în valoare de 600 lei, prejudiciu recuperat.

S-a retinut ca inculpatul se afla în situatia prevazuta de art. 148 lit. f Cod procedura penala, pedeapsa prevazuta de lege fiind mai mare de 4 ani si lasarea acestuia în libertate prezentând pericol concret pentru ordinea publica, data fiind gravitatea faptei.

Împotriva încheierii sus-mentionate a declarat recurs inculpatul,  criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

Tribunalul Teleorman a retinut ca avându-se în vedere întelesul notiunii de pericol concret pentru ordinea publica în jurisprudenta CEDO - cauza Letellier vs Franta, Tomase vs Franta, se accepta privarea de libertate a unei persoane atunci când se constata o stare de neliniste, de indignare sau de dezamagire a cetatenilor fata de lipsa unei riposte ferme a autoritatilor în raport de comiterea anumitor fapte penale.

Pe de alta parte, retinându-se caracterul exceptional al masurii arestarii preventive, care în temeiul art.148 alin.1 lit.f C.p.p. ar putea fi justificata doar de o reala necesitate de protejare a interesului public, tribunalul constata ca nu sunt suficiente date pentru a concluziona ca activitatea infractionala a inculpatului este de o gravitate care sa suscite o reala stare de puternica neliniste, indignare în cadrul comunitatii pentru ca natura faptei sa impuna luarea celei mai severe masuri.

Instanta de recurs a avut în vedere aspectele legate de faptul ca inculpatul  se cunostea cu victima, nu a premeditat savârsirea faptei, a solicitat cu titlu de împrumut telefonul pentru a suna pe cineva, apoi a avut ideea de a si-l însusi, nu a actionat dupa tiparul infractiunii de tâlharie, dar si circumstantele personale ale inculpatului care este elev, nu are antecedente penale, a recunoscut si regretat fapta savârsita.

În concluzie, masura arestarii preventive nu este  proportionata cu acuzatiile penale ce i se aduc inculpatului, impunându-se luarea unei masuri preventive restrictive de libertate, respectiv masura obligarii de a nu parasi localitatea, ce corespunde scopului prev. de art.136 alin.1 C.p.p. si asigura un control adecvat al conduitei procesuale ulterioare a inculpatului.

Având în vedere si dispoz. art.136 al.8 Cpp., precum si jurisprudenta CEDO, potrivit careia instanta trebuie sa ia în calcul masuri alternative cu ocazia solutionarii propunerii de arestare preventiva în cazul în care acuzatul prezinta garantii menite sa asigure prezenta la proces – cauza Calmanovici contra României,  în baza art.38515 pct.2 lit.d Cpp., a admis recursul inculpatului, împotriva încheierii nr.21 din 17 octombrie 2012 pronuntata de Judecatoria Rosiorii de Vede, a casat încheierea, respingând propunerea de arestare preventiva.

Aplicând dispoz. art.145 Cpp., a dispus luarea fata de inculpat a masurii obligarii de a nu parasi localitatea pe o perioada de 30 de zile, fara încuviintarea organului care a dispus aceasta masura.

Pe durata masurii obligarii de a nu parasi localitatea, inculpatul a fost obligat la respectarea urmatoarele obligatii:

a) sa se prezinte la organul de urmarire penala sau la instanta de judecata ori de câte ori este chemat;

b) sa se prezinte la organul de politie desemnat cu supravegherea  de organul judiciar care a dispus masura (Politia municipiului Rosiorii de Vede) conform programului de supraveghere întocmit de organul de politie sau ori de câte ori este chemat.

c) sa nu îsi schimbe locuinta fara încuviintarea organului judiciar care a dispus masura;

d)sa nu detina, sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme;

A atras atentia inculpatului asupra prevederilor art. 145 alin. 3 C.p.p.si a dispus

punerea sa în libertate, daca nu este arestat în alta cauza.

Domenii speta

Spete similare