Sedinta din Camera de Consiliu

R O M   N I A

TRIBUNALUL BUCURESTI - SECTIA A II – A  PENALA

DOSAR NR.19844/3/2006

Î N C H E I E RE

Sedinta din Camera de Consiliu din data de 03 Iunie 2006

Tribunalul constituit din :

PRESEDINTE : ANTONELA COSTACHE – Presedinte Sectie

GREFIER : PETER FODOR

Ministerul Public reprezentat de PROCUROR IULIA CIOLCA din cadrul Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism

Pe rol fiind pronuntarea hotarârii în cauza penala de fata ce are ca obiect solutionarea propunerii formulate de Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism privind prelungirea duratei masurii arestarii preventive luate fata de inculpatul IANCU ALEXANDRU MARIAN în cursul urmaririi penale, potrivit disp. art.155 si urm. C.pr.pen.

Dezbaterile asupra propunerii formulate au avut loc în sedinta din camera de Consiliu din data de 02.06.2006, fiind consemnate în încheierea de sedinta de la aceea data, încheiere ce face parte integranta din prezenta încheiere de sedinta si când, Tribunalul, fata de gradul de complexitate al cauzei penale de fata, având nevoie de mai mult timp pentru deliberare în vederea adoptarii hotarârii a facut aplicatiunea disp. art.306 C.pr. pen. dispunând amânarea pronuntarii hotarârii pentru astazi, data de mai sus si când, deliberând, a hotarât urmatoarele:

 T R I B U N A L U L ,

 Deliberând asupra propunerii de fata, constata urmatoarele :

Prin referatul întocmit în dosarul nr.692/D/P/2005 la data de 01.06.2006 Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – D.I.I.C.O.T. a solicitat prelungirea masurii arestarii preventive a inculpatului IANCU ALEXANDRU MARIAN – fiul lui Eugeniu si Floarea, nascut la data de 10.07.1965 în Bucuresti, cetatean român, studii superioare, casatorit, stagiul militar satisfacut, fara antecedente penale, domiciliat în Bucuresti, str. Stelutei nr. 6, Sector 1 – pentru savârsirea urmatoarelor infractiuni :

- complicitate la înselaciune, prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 si 5 C.p. constând în aceea ca inculpatul Iancu Alexandru Marian împreuna cu Dumitrescu Cicilia l-au ajutat pe inculpatul Tender Ovidiu Lucian sa induca în eroare APAPS – Departamentul Post-Privatizare în legatura cu îndeplinirea „obligatiei” SC TENDER SA Timisoara de a efectua investitii tehnologice  si de mediu la SC CAROM SA, în conditiile în care aceste investitii în realitate au fost efectuate cu banii proprii ai SC CAROM SA încalcându-se dispozitiile art. 14 lit.b din OG nr. 25/2002;

- instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanei în forma calificata si continuata prev de art.  art. 25 rap. la art. 246 C.p. cu aplic. art. 2481 C.p. rap. la art. 41 alin.2 C.p. (doua infractiuni) pentru ca  în baza procurii primite de la SC TENDER SA si în calitate de reprezentant al SC VGB OIL SRL, societate care detinea aproximativ 43% din actiunile SC CAROM SA a determninat-o pe Dumitrescu Cicilia, împreuna cu inc. Tender Ovidiu, ca în calitate de  director general al SC CAROM SA, sa încheie în mod nelegal, cu încalcarea atributiilor de serviciu contractul de cesiune de creanta nr. 260bis/2003 prin care creanta de aproximativ 1400 miliarde lei a trecut nelegal în patrimoniul SC TENDER SA si,  în aceeasi maniera l-a determinat pe inc. Gaureanu Toader ca  în calitate de administrator unic la SC RAFO SA sa încheie nelegal o serie de contracte comerciale  prin care SC RAFO SA a suferit  un prejudiciu de aproximativ 1300 miliarde lei

- apartenenta la un grup de criminalitate organizata, prev. de art. 7 lit. a din Legea nr. 39/2003, constând în aceea ca întreaga activitate infractionala derulata în perioada ianuarie – decembrie 2003 de inculpatul Iancu Alexandru Marian împreuna cu inc. Tender Ovidiu Lucian si învinuitii Gaureanu Toader, Dumitrescu Cicilia, Badea Marin, Salajan Bogdan si Basaran Kadri, a fost efectuata în vederea obtinerii de fonduri  financiare frauduloase a caror sursa a fost disimulata prin încheierea cu încalcarea atributiilor de serviciu a unor contracte comerciale nelegale, constatându-se ca fiecare învinuit si inculpat a avut un rol bine  determinat în realizarea scopului urmarit

- infractiunea de spalare de bani, prev de art. 23 lit. a din Legea nr. 656/2002 constând în aceea ca  a contribuit la realizarea unor circuite financiare frauduloase asimilate infractiunii de spalare a banilor, asa cum rezulta din informarile Oficiului National  pentru Prevenirea si Combaterea Spalarii Banilor, în scopul disimularii sursei ilicite a sumelor de bani obtinute din infractiunile savârsite mai sus, toate cu aplic. art. 33 lit.a Cod penal.

Se arata ca inculpatul Iancu Alexandru Marian face parte, alaturi de inculpatul Tender Ovidiu Lucian, dintr-un triunghi financiar-comercial în care sunt angrenate societati comerciale controlate direct sau indirect de catre acestia si care se afla într-o strînsa interdependenta: SC TENDER SA Timisoara, SC VGB IMPEX SRL si BALKAN PETROLEUM LTD.

La SC BALKAN PETROLEUM LTD , actionar cu 50% actiuni  este SC VGB INVEST SA, societate care face parte din "grupul de firme VGB", controlat si administrat de catre inc. IANCU ALEXANDRU MARIAN, care  este administrator de fapt la SC VGB IMPEX SRL si persoana de decizie pe aceasta societate.

În acelasi timp, inculpatul IANCU ALEXANDRU MARIAN este si presedintele BALKAN PETROLEUM LTD, societate care din iulie 2003 a devenit actionar cu aprox. 49% actiuni la SC RAFO SA Onesti, iar din septembrie 2004 a devenit actionar si la SC CAROM SA Onesti, cu 51% actiuni.

Inculpatul TENDER OVIDIU este actionar cu 90%  actiuni si presedintele Consiliului de Administratie la SC TENDER SA Timisoara si este de asemenea persoana care a sustinut financiar firma BALKAN PETROLEUM LTD, prin plata primei rate din contractul de novatie încheiat de aceasta din urma societate si APAPS pentru preluarea SC RAFO SA Onesti si careia, de asemenea, i-a cesionat fara a încasa pretul cesiunii, pachetul de actiuni detinut  la SC CAROM SA Onesti.

SC TENDER SA Timisoara a încheiat la data de 9.06.2003 cu APAPS contractul de vînzare-cumparare actiuni vizînd pachetul de 51% actiuni apartinînd SC CAROM SA Onesti. Prin acest contract,  SC TENDER SA Timisoara în calitate de investitor, si-a asumat obligatia sa majoreze  capitalul social al SC CAROM SA Onesti cu 3.542.000 USD prin investitii de mediu si cu 2.000.000 EURO, capital de lucru si aport în numerar.

Referitor la îndeplinirea acestor obligatii procurorul retine,  pe baza  probelor administrate, ca SC VGB IMPEX SRL, societate al carui administrator de fapt si persoana de decizie era inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN, a fost cea care a achitat în perioada martie-septembrie 2004, prin ordine de plata suma de 195.021.698.075 lei catre SC CAROM SA Onesti, la ordinul SC TENDER SA Timisoara.

Aceasta plata s-a facut de catre inculpatul IANCU ALEXANDRU MARIAN  în baza contractului de cesiune de creanta nr.260 bis din 05.09.2003 încheiat între SC TENDER SA si SC CAROM SA Onesti, reprezentata de învinuita DUMITRESCU CICILIA, prin care se preluau datoriile de 1.434.911.670.083 lei ale SC VGB IMPEX SRL fata de SC CAROM SA Onesti.

 Potrivit acestui contract inc.TENDER OVIDIU se obliga sa achite contravaloarea cesiunii la valoarea nominala de 1.434.911.670.083 lei (aprox. 43 milioane USD),  fara însa a se mentiona termenul de plata contrar dispozitiilor legale.

Se mai retine ca în baza acestui contract de cesiune de creanta si altui contract similar încheiat cu SC RAFO SA, din septembrie 2003 pîna în iunie 2004, SC TENDER SA Timisoara primeste de la SC VGB IMPEX SRL si SC RAFO SA Onesti suma de 1.193.260.337.735 lei bani pe care îi utilizeaza pentru finantarea activitatii SC TENDER SA Timisoara, fara a achita nimic catre SC CAROM SA Onesti în conditiile în care aceste sume reveneau de drept ultimei societati daca aceste contracte de cesiune de creanta anterior mentionate nu s-ar fi încheiat.

Pe baza  procesului-verbal din 17.05.2005 al Ministerului de Finante – ANAF, în referatul procurorului se retine ca prin intermediul celor doua contracte de cesiune SC CAROM SA Onesti a fost lipsita de disponibilitatile financiare necesare inclusiv pentru achitarea obligatiilor la bugetul de stat.

De asemenea, din probele administrate în cauza a mai rezultat faptul ca inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN în aceasta perioada era împuternicit din partea SC TENDER SA sa reprezinte societatea în relatia cu SC CAROM SA Onesti în conditiile în care acesta era si persoana de decizie a SC VGB OIL SRL, celalalt actionar de la SC CAROM SA care împreuna cu SC TENDER SA detinea aprox.96% din pachetul de actiuni al acestei societati.

Verificîndu-se în contabilitatea  SC VGB IMPEX SRL actele care au stat la baza achitarii de catre aceasta societate a sumei mai sus mentionate catre SC TENDER SA a rezultat faptul ca plata s-a facut în baza contractului de cesiune de creanta nr.260 bis/2003, realizîndu-se în acest fel în fapt plata investitiilor asumate de catre SC TENDER SA cu privire la SC CAROM SA cu banii ultimei societati, deoarece în situatia în care acest contract nu ar fi fost încheiat, suma de 1.400 miliarde lei cesionata conform acestuia ar fi revenit de drept SC CAROM SA.

În contabilitatea SC TENDER SA Timisoara respectivele tranzactii financiare în suma de 195.021.698.075 lei au aparut ca înregistrari dispuse de catre inc.TENDER OVIDIU în contul creditori - analitic VGB si implicit în contul debitori – analitic CAROM, constatîndu-se ca el, în calitate de creditor, a dispus transferarea acestor sume catre SC CAROM SA Onesti în contul obligatiilor asumate prin contractul de privatizare nr.18/9.06.2003.

Urmare a acestor transferuri inc.TENDER OVIDIU a comunicat în mod fals catre APAPS îndeplinirea obligatiilor contractuale asumate prin contractul de privatizare nr.18, asa cum rezulta din adresa acestei institutii nr.P/6912/11.08.2004.

Se retine ca, practic, finantatorul întregii activitati desfasurata de SC TENDER SA Timisoara în legatura cu SC CAROM SA Onesti, a fost însusi SC CAROM SA Onesti, societate care cu proprii bani ce urmau a fi primiti ca datorie de la SC VGB IMPEX SRL, responsabili de aceasta situatie fiind inc.TENDER OVIDIU, inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN si înv.DUMITRESCU CICILIA.

De asemenea, analizînd modalitatea de încheiere a contractului de cesiune de creanta nr.260 bis/2003 se poate constata ca acesta a fost încheiat de înv.DUMITRESCU CICILIA la initiativa inc.TENDER OVIDIU si a inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN, cu încalcarea procedurii de încheiere si semnare a unui asemenea contract si implicit a atributiilor sale de serviciu, acceptînd ca datoria de aprox. 1.400 miliarde lei pe care SC CAROM SA Onesti o avea de recuperat de la SC VGB IMPEX SRL sa fie garantata cu o garantie reala mobiliara supraevaluata, în speta actiunile de la SC UTON SA.

Se arata în referat ca în aceeasi maniera a fost încheiat si contractul de garantie reala mobiliara subsecvent contractului de cesiune de creanta nr.260 bis/2003, în sensul ca învinuita a acceptat raportul de evaluare întocmit pro-causa SC TENDER SA, de catre cei 3 experti la initiativa numitului BADEA MARIN, angajat si membru în Consiliul de Administratie la SC CAROM SA.

Modalitatea în care inculpatii si învinuitii au reusit sa încheie cele doua contracte cu aparenta de legalitate astfel încît datoria SC VGB IMPEX SRL catre SC CAROM SA sa fie stinsa în detrimentul ultimei societati, este realizata pe de o parte prin modificarea scopului pentru care raportul de evaluare a fost întocmit în aceasta maniera implicit denaturîndu-se metodele de evaluare alese, iar pe de alta parte s-a realizat prin executarea voita a garantiei supraevaluata cu consecinta directa a constituirii provizionului de pierdere de 1.350 miliarde lei în ianuarie 2005.

O situatie similara ca si modus operandi se retine în referatul Parchetului si la nivelul SC RAFO SA Onesti unde actionar majoritar este BALKAN PETROLEUM LIMITED, societate care în iulie 2003 a devenit actionar cu aprox. 49% actiuni la SC RAFO SA Onesti, în conditiile în care "actionar la actionarul strategic" era SC VGB INVEST SA, societate care de asemenea, facea parte din "grupul de firme VGB" controlat de inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN.

În aceste conditii, se constata faptul ca inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN era administrator de fapt la SC VGB IMPEX SRL si persoana de decizie pe aceasta societate, detinând o pozitie privilegiata în relatia cu SC RAFO SA Onesti, în sensul ca a reusit sa încheie cu rafinaria un contract de distributie exclusiva cu produse petroliere care similar cu cel încheiat la SC CAROM SA i-a permis sa achizitioneze produse fara a achita pretul.

În activitatea sa infractionala inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN a fost sprijinit si ajutat direct de inc.GAUREANU TOADER care pâna la  data de 06 octombrie 2003 era  administrator unic cu puteri largite la SC RAFO SA Onesti si care, dupa aceasta data, drept „recompensa” pentru serviciile aduse,  a fost primit postul de director general la FABER INVEST & TRADE INC SUA DELAWERE societate al carei presedinte este tot inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN.

În sprijinul afirmatiei de mai sus, în  referatul Parchetului se retine ca de comun acord cu inc.GAUREANU TOADER si inc.TENDER OVIDIU, inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN  a stabilit o „schema financiar – comerciala” care a permis SC VGB IMPEX SRL ca în decurs de un an de zile sa achizitioneze „mascat pe un contract de vînzare – cumparare de exclusivitate produse petroliere”, benzina si motorina de la SC RAFO SA Onesti, pentru care nu a achitat pretul, dupa cum urmeaza:

-în prima faza inc.TENDER OVIDIU în numele SC TENDER SA a semnat un contract de delegatie imperfecta cu SC RAFO SA Onesti, reprezentata de inc.GAUREANU TOADER si SNP PETROM, prin care îsi asuma obligatia alaturi de rafinarie ca va plati restantele avute de acesta fata de ultima societate.

- în a doua faza inc.GAUREANU TOADER a semnat cu SC VGB IMPEX SRL un contract de vînzare produse petroliere, ce asigura distributia exclusiva pentru aceasta societate, prin care SC TENDER SA, date fiind "bunele relatii" avute cu SC VGB IMPEX SRL, primea garantia ca îsi va recupera banii platiti în contul SC RAFO SA Onesti.

Acest contract a fost semnat de toti factorii de decizie ai rafinariei si el a reprezentat pentru SC VGB IMPEX SRL, baza legala pentru a scoate produse petroliere din rafinarie.

-al treilea pas l-a constituit semnarea „într-un cadru privat”, numai cu administratorul SC VGB IMPEX SRL, de catre inc.GAUREANU TOADER a doua acte aditionale aferente acestui contract, prin care s-a stabilit ca data a scadentei de plata a facturilor de livrare produse petroliere catre SC VGB IMPEX SRL,  ultima zi a lunii decembrie 2003.

-urmatorul pas în realizarea rezultatului dorit a apartinut inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN  si a fost acela de a gasi modalitatea prin care SC RAFO SA Onesti sa acumuleze o datorie fata de SC VGB IMPEX SRL, într-o suma echivalenta cu suma datorata de societate pentru produsele primite, timp de un an de zile si care  era de aprox. 1.400 miliarde lei.

În acest sens, se arata ca  inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN  a negociat si transferat printr-o serie de societati comerciale, ai caror administratori îi erau cunoscuti, urmare a mai multor „afaceri” încheiate, o serie de utilaje a caror valoare a fost supraevaluata progresiv, ajungîndu-se la o suma de aproximativ 1.300 de miliarde lei, în conditiile în care aceste bunuri au fost vîndute initial de la Combinatul Arpechim Arad, aflat în lichidare, ca utilaje scoase din functiune, pentru suma de aprox. 3,5 miliarde lei.

Deoarece suma nu era suficienta, ea a fost completata cu o serie de terenuri distribuite la nivelul întregii tari, vîndute de SC VGB IMPEX SRL catre SC RAFO SA Onesti la preturi foarte mari, nejustificate din punct de vedere al pretului zonei si lipsite de interes economic pentru rafinarie.

Nici cu aceste bunuri nu se ajungea la echivalentul datoriei de aprox. 1400 miliarde lei, astfel ca „a  mai fost necesara introducerea unei a treia categorii de bunuri” constînd în statii de distributie carburanti, vîndute de SC VGB IMPEX SRL, dupa o prealabila achizitionare de la SC PORTO PETROL SRL, societate la care SC VGB OIL SA detinea 50% din actiuni.

Urmare a acestor „tranzactii” inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN cu ajutorul unilateral dat de inc.GAUREANU TOADER, a reusit sa creeze pentru SC VGB IMPEX SRL o creanta fata de SC RAFO SA Onesti în valoare de aprox. 1400 de miliarde lei astfel ca produsele petroliere achizitionate în decursul unui an, nu au mai trebuit a fi platite.

Se mai precizeaza în referat ca utilajele cu care cei doi inculpati „au modernizat” SC RAFO SA Onesti, conform declaratiilor martorilor audiati în cauza, dar si a documentelor atasate la dosar, nu au fost folosite niciodata, fiind depozitate din anul 2003 în aer liber, în curtea SC RAFO SA Onesti. Nici terenurile cu „mare valoare economica” achizitionate de rafinarie, în mare parte terenuri agricole, nu au putut primi eficienta.

În concluzie - se arata în referatul parchetului -  înv. GAUREANU TOADER a realizat toata activitatea sa cu încalcarea atributiilor de serviciu, la initiativa inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN si profitînd de ajutorul dat de inv.BASARAN KADRI MAZHAR si SALAJAN BOGDAN LUCIAN.

 Se mai arata, de asemenea, ca din întreaga activitate infractionala derulata de  inculpatii si învinuitii  susmentionati în perioada ianuarie - decembrie 2003, se poate constata ca avem de-a face cu o grupare de criminalitate organizata anume constituita de inc. OVIDIU TENDER, .IANCU ALEXANDRU MARIAN, si învinuitii GAUREANU TOADER si DUMITRESCU CICILIA, la care au achiesat si învinuitii BADEA MARIN .SALAJAN BOGDAN si BASARAN KADRI MAZHAR, în vederea obtinerii de fonduri financiare frauduloase a caror sursa urma a fi disimulata.

În sedinta din Camera de Consiliu din data de astazi, inculpatul, prin aparator ales a aratat ca în cauza urmarirea penala pentru infractiunile mentionate în referatul de prelungire a m asurii arestarii preventive a început la data de 10.01.2005 si organele de urmarire penala în actul de inculpare întocmit în dosarul Nr.171/D/P/2003 arata ca “disjunge cauza pentru a se finaliza urmarirea penala privind pe înv.Tender Ovidiu, Dumutrescu Cicilia, Iancu Alexandru Marian si Gaureanu Toader. Fata de inculpat, în toata aceasta perioada s-a dispus masura arestarii preventive pe o perioada de 161 de zile si anume : 131 zile în dosarul nr.171/D/P/2003 (fila 261 rechizitoriu) si 30 de zile în dosarul nr.692/D/P/2005. Astfel, prin prelungirea duratei masurii arestarii inculpatului pentru înca 30 de zile ar fi încalcate disp. art23 alin 4/1 Constitutie si art.159/1 alin. 13 C.pr.pen. în sensul ca durata masurii arestarii preventive ar depasi 180 zile. Astfel chiar organul de urmarire penla sublinieaza ca a fost efectuata urmarirea penala cu privire la infractiunile ce se retin în sarcina lui Iancu Alexandru Marian, disjungând pentru a se finaliza urmarirea penala.

Referitor la cererea formulata în sedinta din Camera de Consiliu din data de 02.06.2006 de a se constata ca printr-o noua prelungire a duratei masurii arestarii preventive a inculpatului s-ar încalca disp. art.23 alin. 4/1 din Constitutie si art.159/1 alin. 13 C.pr.pen. în sensul ca durata arestarii preventive ar depasi 180 de zile, Tribunalul va avea în vedere urmaîtoarele :

Dosarul nr.692/D/P/2005 în care Parchetul a formulat propunerea de prelungire a duratei masurii arestarii preventive este disjuns din dosarul nr.171/D/P/2003 al aceluiasi organ de urmarire penala, dosar în care inculpatul Iancu Alexabdru Marian a fost arestat preventiv în periaoad 14.02.2005 pâna la 24.06.2005.

Dosarul nr.171/D/P/2003 a fost trimis în judecata în luna septembrie 2005 când prin disjungere a fost format dosarul nr.692/D/P/2005. La pag.273 din Rechizitoriul emis în dosarul nr.171/D/P/2003, la pct. 7 se arata ca se face disjungerea cauzei pentru a se finaliza urmarirea penala în legatura cu modul în care învinuitii Tender Ovidiu, Dumitrescu Cicilia si inculpatii Iancu Alexandru Marian si Gaureanu Toader au derulat relatii comerciale în legatura cu SC Carom SA, SC Rafo SA, SC VGB Impex SRL si SC Tender SA.

Nu putem retine apararea formulata de inculpat în sensul ca s-ar depasi termenul de 180 de zile prev. de art.159/1 alin. 13 C.pr.pen. printr-o noua prelungire a duratei arestarii preventive întrucât asa cum rezulta din dispozitivul rechizitoriului emis în dosarul nr-171/D/P/2003, procurorul a dispus disjungerea cauzei pentru a se finaliza urmarirea penala în legatura cu modul în care învinuitii Tender Ovidiu, Dumitrescu Cicilia si Iancu Alexandru Marian respectiv Gaureanu Toader au derulat relatii comerciale în legatura cu SC Carom SA, SC Rafo SA, SC VGB Impex SRL si SC Tender SA. deoarece între prezenta speta si starea de fapt retinuta în sarcina inculpatilor trimisi în judecata nu exista o legatura de cauzalitate, astfel încât se impune administrarea de probe pentru a se asigura corecta stabilire a starii de fapt în cauza. Prin urmare, nu putem considera ca se cumuleaza durata arestarii preventive dispuse în dosarul nr.171/D/P/2003 cu cea dispusa în dosarul nr.692/D/P/2005.

Referitor la propunerea de prelungire formulata, în raport de actele de la dosar si având în vedere motivele invocate de procurer în cuprinsul referatului si reglementarile legale în matgerie, aprecieam ca aceasta este neîntemeiata pentru urmatoarele considerente :

Dispozitiile art.155 si urm. C.pr.pen. constituie sediul legislativ al cauzei penale de fata. Din analiza dispozitiilor legale enuntate, Tribunalul retine ca arestarea inculpatului dispusa de instanta poate fi prelungita în curul urmaririi penale, motivat, daca temeiurile care au determinat arestarea initiala impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care sa justifice privarea de libertate. Prin urmare, ceea ce este de analizat de catre instanta învestita cu solutionarea unei propuneri privind pelungirea masurii arestarii preventive în cursul urmaririi penale este împrejurarea daca temeiurile de fapt si de drept avute în vedere la luarea masurii arestarii se mentin si impun în continuare privarea de libertate sau daca au intervenit temeiuri noi care sa impuna în continuare cercetarea inculpatului în stare de arest preventiv.

Cu privire la conditiile prev. de art.143 C.pr.pen. mentionat în referatul Parchetului ca temei al prelungirii masurii arestarii preventive se va avea în vedere ca în sarcina inculpatului  este retinuta savârsirea infractiunilor de complicitate la înselaciune, instigare la abuz în serviciu contra intereselor persoanei în forma calificata si continuata, infractiunea de spalare de bani si cea de constituire si apartenenta la un grup de criminalitate organizata prev. de art.26 rap. la art.215 alin. 1, 2, 3, 5 C.p. si art.25 rap. la art.246 C.pen. cu aplic. art248 C.pen., rap. la art.41 alin. 2 C.pen., art.23 lit. a din Legea nr.656/2002 si art.7 lit. a din Legea Nr.39/2003, toate cu aplic. art.33 lit. a C.pen.

Sunt îndeplinite cerintele art.143 C.pr.pen. atunci când în cauza exista probe ca elemente de fapt, care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea faptuitorului, la cunoasterea împrejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei sau indicii temeinice ca s-a comis o fapta prevazuta de legea penala, adica din datele existente în cauza rezulta presupunerea ca persoana fata de care se efctueaza urmarirea penala a savârsit fapta.

Aceste dispozitii ale legii interne sunt în concordanta cu art.5/1 lit. c CEDO care conditioneaza legalitatea privarii de libertate a unei personae de existenta unor motive verosimile de a banui ca persoana care urmeaza a fi lipsita de libertate a savârsit o infractiune.

În acceptiunea Curtii Europene a Drepturilor Omului, prin motive verosimile se înteleg date, informatii de natura a convinge un observator obiectiv ca este posibil ca persoana respectiva sa fi savârsit infractiunea respectiva. Aceste date nu trebuie sa aiba aceeasi forta cu cele necesare pentru a justifica o condamnare sau pentru a formula o acuzare, nefiind necesar ca persoana sa fie într-un final acuzata sau trimisa în judecata.

Fata de piesele dosarului de urmarire penala din aceasta perspectiva se constata ca exista motive verosimile de banuiala în sensul Conventiei ca inculpatul Iancu Alexandru Marian este implicat alaturi de alte persoane în comiterea unor fapte de natura penala, fiind relevante astfel :

- constatarea tehnico-stiintifica încheiata de ANAF – Ministerul Finantelor Publice la data de 17.05.2005 din care rezulta ca prin contractul de cesiune de creanta nr.260 bis/5.09.2003 încheiat de SC CAROM SA, reprezentata de înv.DUMITRESCU CICILIA si SC TENDER SA, reprezentata de inc.TENDER OVIDIU prima societate a fost prejudiciata cu suma de 1.434.911.670.083 lei, suma care i s-ar fi cuvenit de drept pentru prestarile de servicii si livrarile de marfa catre SC VGB IMPEX SRL;

- declaratiile învinuitei Dumitrescu Cicilia si ale inculpatului Tender Ovidiu din care rezulta ca încheierea contractului de cesiune de creanta nr. 260 bis/2003 ca si garantarea acestuia cu pachetul de actiuni de la UTON SA, care a determinat înregistrarea unui provizion de pierderi de cca.1350 miliarde s-au facut la initiativa inculpatului Tender si a inculpatului Iancu, ceea ce infirma sustinerile acestuia din urma ca nu a avut nici un fel de implicare; 

-împuternicirea nr.265/5.06.2002 data de SC TENDER SA inculpatului .IANCU ALEXANDRU MARIAN pentru a o reprezenta  în relatia cu APAPS pentru recuperarea creantei detinuta asupra SC CAROM SA de aprox. 10 milioane USD;

-împuternicirea data de numitii MARGARIT CONSTANTIN si IANCU OCTAVIAN, asociati ai SC VGB IMPEX SRL inculpatului IANCU ALEXANDRU MARIAN pentru a  reprezinta aceasta societate în relatia cu SC CAROM SA;

-rapoartele de evaluare a actiunilor SC UTON SA,

- declaratiile martorilor POPA LUCICA, ROSCA TRAIAN, BOCIOAGA DUMITRITA, COJOCARU MARIUS VÎLCU ION, DUMITRU MARIANA, VITELUS MARIA, NECULA IZABELA, STANCU MARIANA, HULUTA NARCISA, GRIGORAS NECULAI, ROSU VIORICA, SAVIN VIORICA, BACALU MIHAELA, OLTEANU ADINA, MOMANU CAMELIA, CÎSU MIHAELA angajati ai SC CAROM SA din care rezulta ca  toate contractele de cesiune de creanta avînd ca parti SC CAROM SA, SC TENDER SA si SC VGB IMPEX SRL s-au încheiat atipic, într-un cadru privat, fara ca salariatii abilitati conform normelor interne ale societatii, sa-si poata preciza punctul de vedere;

- declaratia martorului IOFCEA GHEORGHE din care rezulta  ca dupa ce SC TENDER SA a devenit actionar la SC CAROM SA  inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN s-a prezentat ca reprezentant al acestei societati si ca în conditiile în care SC TENDER SA si SC VGB OIL SRL detineau împreuna aproximativ 90% din capitalul social al societatii, practic semnarea contractelor de cesiune în favoarea SC TENDER SA a fost impusa SC CAROM SA; de asemenea, martorul a mai precizat faptul ca dupa ce SC TENDER SA, prin inc.TENDER OVIDIU ca nu va achita suma de 1400 miliarde lei desi s-a solicitat rezilierea contractului, AGA SC CAROM SA compusa din SC TENDER SA si SC VGB OIL SRL reprezentata de inculpatul Iancu Marian,  nu au fost de acord cu acest lucru si ca atare societatea a fost obligata sa execute  garantia mobiliara care a avut ca urmare o pierdere de 1350 miliarde;

-declaratiile înv.BADEA MARIN care a precizat faptul ca a fost administratorul special al SC CAROM SA si confirma ca pentru SC TENDER SA, raspundea inc.TENDER OVIDIU, iar pentru SC VGB IMPEX SRL si SC VGB OIL SRL, inc.IANCU ALEXANDRU MARIAN;

-contractele de vânzare-cumparare de exclusivitate produse petroliere încheiate între SC RAFO ONESTI SA si SC VGB IMPEX SRL ;

-actele aditionale la aceste contracte prin care se modifica termenele de plata a facturilor de livrare prouse petroliere în  sensul ca se stabileste ca data scadenta a platii 31dec. 2003 în loc de termenul de 30 de zile de la facturare cum era stabilit în contractele de vânzare-cumparare;

- declaratiie învinuitului Gaureanu Toader din care rezulta ca modificarea termenelor de plata a fost  solicitata de inculpatul Iancu Alexandru Marian, care în acest fel nu a mai fost obligat sa plateasca penalitati de întârziere în plata pretului;

-declaratiile martorilor Paval George si Marin Marin, angajati ai SC RAFO Onesti SA din care rezulta ca nu aveau cunostinta de existenta actelor aditionale si ca lunar se prezentau de catre compartimentele specializate în urmarirea creantelor din cadrul  rafinariei situatii prin care se reclama debitul mare la plata acumulat de Sc VGB IMPEX SRL, fara însa sa se faca demersuri în vederea achitarii pretului; 

- declaratiile martorilor Dumitrescu Bogdan, Panait Margareta, Ionita Liliana, Dolis Liviu privind încheierea contractelor de distributie a produselor petroliere ;

-declaratiile  martorului Potîrca Constantin Ninel privind achizitionarea utilajelor care au fost ulterior facturate catre SC RAFO SA Onesti.

În cuprinsul referatului cu propunere de prelungire procurorul arata ca temeiurile la prelungirea mandatului de arestare preventive sunt reprezentate de disp. art.148 lit. e, h si i C.pr.pen. constând în aceea ca inculpatul a comis noi infractiuni, a savârsit infractiuni pentru vcare legea prevede pedeapsa închisorii mai marfe de 4 ani si existpa probe certe ca lasarea sa în libertate prezinta un pericol concret pentru ordinea publica si, de asemenea, exista date si indici suficiente care justifica temerea ca inculpatul va exercita presiuni asupra persoanei vatamate sau va încerca vreo întelegere frauduloasa cu aceasta.

Cu privire la incidenta art.148 lit.e c.p.p. se arata în referatul cu propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive  ca acest temei este întemeiat pe dispozitiile tezei a II –a, respectiv “din datele existente rezulta necesitatea împiedicarii savârsirii unei alte infractiuni”. Se arata ca legiuitorul nu a impus drept conditie savârsirea unei noi infractiuni ci doar posibilitatea savârstirii acesteia.

Asa cum rezulta din piesele dosarului, inculpatul Iancu Alexandru Marian „a fost trimis în judecata prin rechizitoriul nr.171/D/P/2003 pentru fapte de natura penala comise în perioada 2002 – iunie 2003 (s.n) iar dupa data ultimei infractiuni savârsite pentru care a fost trimis în judecata (adica iunie 2003, n.n.) s-a constatat ca si-a continuat activitatea infractionala si în perioada ianuarie – decembrie 2003, aspect rezultat din probele administrate în cauza”.

În primul rând, sustinerile procurorului sunt total eronate pentru ca la pag.nr. 169 din rechizitoriul nr. 171/D/P/ 2003 întocmit în 29.09.2005 se arata ca  în sarcina inculpatului Iancu Alexandru Marian se retine, printre altele, savârsirea infractiunii de evaziune fiscala prev de art. 11 lit.c din Legea nr. 161/2003 teza a II-a cu aplic. art. 13 si 41 alin.2 cod penal, constând în aceea ca în perioada martie 2000-decembrie 2003 (s.n) în mod repetat si în realizarea aceleiasi rezolutii infractionale ...a coordonat si determinat înregistrarea în contabilitatea societatii a unor documente justificative care contin date nereale...”  Asadar, ultimul act de executare, component al infractiunii de evaziune fiscala pentru care a fost trimis anterior în judecata inculpatul s-a comis în luna decembrie 2003. Prin urmare, infractiunile care sunt cercetate în prezenta cauza si  despre care se afirma în referat ca au fost comise în perioada ianuarie-decembrie 2003, nu au cum sa constituie o „continuare a activitatii infractionale” .

În realitate, aceste fapte au constituit, alaturi de alte infractiuni,  obiectul cercetarilor penale desfasurate în dosarul nr. 171/P/2003 dar prin rechizitoriul întocmit în acel dosar s-a dispus „disjungerea cauzei pentru a se finaliza urmarirea penala în legatura cu modul în care învinuitii Tender Ovidiu, Dumitrescu Cicilia, Iancu Alexandru Marian si Gaureanu Teodor au derulat relatii comerciale în legatura cu SC CAROM SA, SC RAFO SA, SC VGB IMPEX SRL si SC TENDER SA” (fila 273), adica exact faptele care sunt cercetate în prezentul dosar.  În acest context, în nici un caz, infractiunile din prezenta cauza nu pot  fi considerate „noi infractiuni”.

Mai mult decât atât, din economia dispozitiilor art. 148 lit.e teza I c.p.p. rezulta ca acest caz este incident în situatia în care, dupa ce s-a început urmarirea penala pentru anumite fapte, inculpatul comite din nou o  infractiune. În speta, urmarirea penala împotriva inculpatului Iancu Alexandru Marian s-a început în februarie 2005 iar  infractiunile care i se retin în sarcina se presupune a fi comise în ianuarie-decembrie 2003.

În cuprinsul referatului, procurorul în sustinerea incidentei dispozitiilor art. 148 lit. e c.p.p. arata ca prin sesizarea nr.S/428/O/2005 Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor a informat Parchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie se mentioneaza ca în continuare inculpatul Iancu Alexandru Marian desfasoara fapte de natura penala, care constituie indicii temeinice de savârsire a infractiunii de spalare de bani, prev de art. 23 lit.a din Legea nr. 656/2003.

Cu privire la aceste aspecte se  constata ca prin sesizarea la care se face referire în referatul parchetului Oficiul National de Prevenire si Combatere a Spalarii Banilor arata ca în perioada 06.07.2005 – 11.11.2005 Balkan Petroleum LTD a încasat, fara nici o justificare economica, de la firma cipriota Expanet Investments LTD suma de aproximativ 2.600.000 lei Eur, care ulterior a fost transferata în conturile mai multor societati comerciale implicate în operatiuni de spalare de bani – RAFO SA, VGB INVEST SA, VGB MANAGEMENT GRUP SA, FOTBAL CLUB UNIVERSITAR POLITEHNICA TIMISOARA SA. Se mentioneaza ca inculpatul a creat în mod artificial circuite financiare prin care au fost introduse în economia româneasca importante sume de bani ce provin din activitati ilicite de comercializare a produselor petroliere (s.n.).

Asa cum rezulta din declaratia data de inculpat cu ocazia ascultarii sale de catre judecator, inculpatul a aratat ca societatea Balkan Petroleum Limited, factor major în circuitele financiare considerate „suspecte” a devenit proprietar al SC RAFO ONESTI, cumparând un procent de 97,94% actiuni  ale acestei societati.  Ulterior, a încheiat un contract de vânzare-cumparare cu SC CALDER INTERNATIONAL B.V contract în baza caruia a încasat de la SC Expanet Trading LTD, care a platit pentru CALDER-A INTERNATIONAL B.V suma de 30.11.815.000 USD, reprezentând o parte a contravalorii actiunilor vândute de catre SC Balkan Petroleum Limited. Din aceasta suma, BKP a facut numeroase plati : investitii în SC RAFO de 11.006.300 USD, cumparari active si diverse materiale necesare societatii, unele plati din aceasta categorie fiind facute cu avizul procurorului, plati care constituie aport la capitalul social al SC Balkan Petroleum SA si al SC Euroasig SA, plati pentru consultanta, pentru prestari servicii si publicitate, plati cu titlu de sponsorizari pentru societati fara scop lucrativ si societati non-profit ( ex., FCU Politehnica Timisoara, Asociatia Club Sportiv BKP Rasing), plati cu titlu de donatii ( organizarea si managementul facute cu ocazia evenimentului „Seara campionilor” România 94 – Brazilia 94 din 16.07.2005, sume platite pentru construirea de locuinte pentru sinistrati, plati pentru cheltuieli de deplasare în strainatate a unei delegatii a BKP. Cu privire la suma de 1.500.000 USD mentionata la pct.15 din sesizarea ONPSB inculpatul sustine ca aceasta a fost transferata de la Balkan Petroleum LTD Anglia pentru necesitatile aceleiasi firme la reprezentanta din România.

Toate aceste aparari ale inculpatului sunt confirmate de actele cuprinse în cele 18 anexe (copii contracte, facturi, extrase de cont, materiale de consultanta etc.) si care au aparenta de legalitate.  Mai mult decât atât, prin plângerea penala formulata împotriva inculpatului, SC CALDER –A INTERNATIONAL B.V confirma faptul ca în baza contractului de vânzare-cumparare actiuni RAFO a platit integral pretul de 30.112.000 USD (cca.26.000.000 Euro) în perioada 05.07.-25.10.2005. Asadar, cel putin la acest moment, afirmatia procurorului, preluata din Sesizarea ONPSB , în sensul ca sumele de bani rulate de inculpat în perioada iulie-noiembrie 2005 au o sursa ilicita, provenind din comert ilegal cu produse petroliere este fara acoperire.

Atât Conventia  cadru cât si  cele trei contracte încheiate  între  parti în executarea acesteia sunt  fara  îndoiala contracte de vânzare  - cumparare de actiuni.  actiunile respective  urmau sa fie dobândite de catre  vânzatoare numai  ca o  consecinta  a aproibarii si  punerii în executare a  Planului de  reorganizare a  SC  Rafo SA, prin conversia  unor  creante ale vânzatoarelor  în actiuni la  aceasta  societate comerciala. Nu suntem  în prezenta  unor  cesiuni de creante în  bloc,  prin contracte  de  vânzare -  cumparare,  din urmatoarele  motive:

a)toate cele  trei contracte  punctuale  poarta  clar denumirea de „de vânzare de actiuni”  si, nicidecum de „cumparare de  creane”; actiunile nu  pot fi  confundate cu  creante.

Actiunile sunt bunuri incorporale si  fac  obiectul  dreptului  de  proprietate al titularului  sau  posesorului  lor; dreptul de proprietate al  actionarului are ca obiect valoarea,  care  reprezinta  o  parte din  capitalul social  al unei  anumite  societati  comerciale pe actiuni.

Spre  deosebire  de actiuni, dimpotriva,  creantele sunt drepturi  persoanle  care nu  confera prerogative  concrete titularului  lor asupra  capitalului  social  si  bunurilor debitorului.  Asadar,  cesiunea de  creante nu  poate  fi confundata  cu  cesiunea de actiuni; cele doua  operatii  au obiect diferit.

b) formularea  punctului 3.1,  text identic  în fiecare  din cele  trei  contracte, este clara  „ vânzatorul  vinde,  transfera,  cesioneaza si transmite  cumparatorului toate  actiunile  sale în Rafo  si  toate  drepturile si  obligatiile  decurgând  din acestea”; asadar, obiectul  contractului consta din  actiunile vânzatorului  si  drepturile precum si obligatiile care îsi au  etiologia în acele  actiuni  si  le  însotesc.

c) nici  o  clauza  contractuala  nu  contine  vreo mentiune  despre  cesiunea  unor  creante  preexistente  pe  care societatile  vânzatoare  din aceste contracte le aveau  la data  contractarii  împotriva  debitoarei  lor  SC  Rafo  SA.  De asemenea, având  în vedere  ca toate  clauzele  acestor  contracte au fost formulate  de catre  parti  cu  concursul avocatilor proprii,  specialisti  în  contracte comerciale,  rezulta ca  ele  nu  pot  avea un continut ândoielnic  sau amfibologic, care  ar necesita interpretarea lor de natura  a  duce  la  concluzia  ca  obiectul vânzarii-  cumpararii  în discutie  ar consta în creantele vânzatoarelor  si  nicidecum în actiunile pe care  urmau  sa le  dobândeasca  la SC Rafo  SA.

Pe  cale  de consecinta,  avînd  în vedere  constatarile  de mai  sus,  din economia  clauzelor  care  alcatuiesc  continutul identic  al  celor  trei contracte,  putem spune  ca  obiectul  lor îl constituie  înstrainarea prin  vânzare-  cumparare  a actiunilor  pe care  vânzatoarele urmau  sa  le  dobândeasca  la  SC  Rafo  SA,  în  urma  admiterii  de catre  justitie  si  punerii în aplicare  a  Planului de reorganizare judiciara  propus,  potrivit  Legii nr.64/1995.  Prin urmare,  actiunile în cauza  nu  existau înca  la momentul  prefectarii  „ contractelor de vânzare-  cumparare unor  actiuni  viitoare  la respectiva societate comerciala, debitoare a celor  trei  vânzatoare. Conform  art.965 alin.1  cod  civil, vânzarea -  cumpararea  de bunuri  viitoare este, în principiu,  valabila. Numai ca  la  data  cînd  bunul  viitor  va  fi realiat  sau, dupa caz,  dobândit de catre vânzator. Si mai mult,  dat fiind  ca dobândirea bunului viitor nu  este  sigura,  vânzarea este  aleatorie.  Situatia  se  prezinta  în  acest fel si  în  cazul contractelor de fata.  Hotarârea  A.G.A  din 30 martie 2005 a SC Rafo SA prin care  s-a aprobat  conversia  creantelor apartinând vânzatoarelor  în actiuni face obiectul unei actiuni în nulitate;  de altfel, instanta de fond -  Tribunalul bacau - a constat nulitatea  absoluta  a acestei hotarâri;  urmeaza  ca daca  hotarârea  acestei instante  va  fi confirmata  de instantele de  control judiciar,  actiunile care  fac obiectul  celor trei contracte nu vor intra în patrimoniul  vânzatoarelor;  contractele  în  cauza, desi valabil încheiate ca  vânzari  de bunuri viitoare, vor  deveni  caduce, fiind  ineficace, deoarece le  va lipsi  obiectul ca element  esential al  eficacitatii lor, fiind  caduce  vor  fi imposibil  de  executat. 

Împrejurarea ca partenerul strain a formulat plângere penala împotriva inculpatului pentru savârsirea infractiunii de înselaciune, considerându-se indus în eroare la încheierea contractului, faptul ca la data încheierii contractului de vânzare-cumparare actiuni nu exista acordul prealabil al AVAS sau ca inculpatul a solicitat pe calea unei actiuni în justitie rezolutiunea  contractului pe motiv de imposibilitate de executare urmare intervenirii unui caz de forta majora (instituirea sechestrului asigurator de catre parchet pe actiunile BKP) sunt  lipsite de relevanta sub aspectul analizat. Ceea ce intereseaza la aprecierea  incidentei art. 148 lit.e c.p.p.  este existenta contractului de vânzare-cumparare actiuni RAFO încheiat între BKP si Calder International SA si efectuarea platilor, considerate suspecte, în baza acestui contract.  Nu se poate presupune  ca ar fi  existat o întelegere frauduloasa între inculpat si SC CALDER INTERNATIONAL SA în privinta virarii sumelor de bani si a titlului cu care s-au facut platile întrucât, asa cum am aratat, partenerul strain a formulat plângere penala împotriva inculpatului, cu care se afla si  în litigiu civil la acest moment, solicitând si restituirea banilor.

Ramâne în sarcina organelor de urmarire penala, potrivit art. 65 c.p.p,  sa demonstreze ca apararile inculpatului sunt neîntemeiate si ca,  în realitate, sursa sumelor de bani rulate de acesta, nu o constituie contractul susmentionat ci efectuarea unor actiuni ilicite de comercializare a produselor petroliere, dupa cum va trebui sa faca dovada ca actele justificative ale platilor facute din sumele de bani încasate sunt false iar  operatiunile la care se refera acestea sunt fictive.

Cu privire la incidenta art. 148 lit.h c.p.p. se arata ca „întelesul atribuit art.148 lit.h  nu este cel ca inculpatului i se imputa deja savârsirea unei infractiuni, fapt ce nu poate fi stabilit decât prin hotarârea de condamnare definitiva, ci ca exista probe sau indicii temeinice în raport cu stadiul în care se afla procesul penal, despre savârsirea unei infractiuni, pentru ca, pe acest temei sa se poata lua masura arestarii preventive daca fapta este pedepsita de lege cu închisoare mai mare de 4 ani, or aceste indicii temeinice si probe exista”.

Se mai arata totodata ca susmentionata conditie se realizeaza atunci când în urma analizei tutror circumstantelor referitoare la fapta si fatuitor ca lasarea în libertate ar constitui un pericol pentru ordinea publica. Particularizant pentru infractiunile de natura economico-financiara este faptul ca elemental timp scurs de la savârsirea faptelor nu este relavant atâta vreme cât inculpatul ocupa si în present aceleasi functii în aceleasi societati comerciale de care acesta s-a folosit în activitatea sa infractionala, cu implicatii directe pe patrimonial acestora, deci un pericol imediat si concrte îl reprezinta lasarea sa în libertate pentru ordinea publica.

Potrivit art. 136 alin. 8 c.p.p. alegerea masurii preventive se face tinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infractiunii, de sanatatea, vârsta, antecedentele si alte situatii privind persoana fata de care se ia masura”.

Pe de alta parte, probele ce dovedesc savârsirea faptei prevazute de legea penala nu trebuie confundate cu împrejurarile  care fac dovada temeiurilor de arestare enumerate de art. 148 c.p.p., acestea din urma necesitând o motivare proprie, distincta.

Cât priveste  continutul art. 148 lit.h c.p.p. acesta nu cuprinde referiri la existenta probelor sau indiciilor temeinice ca s-a savârsit o fapta penala, aceasta cerinta fiind prevazuta de art. 148 alin.1 care face trimitere la art.143 c.p.p. ci impune îndeplinirea cumulativa a doua conditii : inculpatul sa fi  savârsit o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa detentiunii pe viata alternativ cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si sa existe probe certe ca lasarea sa în libertate  prezinta un pericol concret pentru ordinea publica (s.n.).

Pericolul pentru ordinea publica nu se confunda cu pericolul abstract al infractiunii, care se reflecta în limitele de pedeapsa si nici cu pericolul social concret al infractiunii, care constituie un criteriu de individualizare judiciara a pedepsei potrivit art. 72 cod penal ci se refera la persoana inculpatului. Acest pericol nu se presupune generic, astfel cum rezulta din referatul parchetului, ci trebuie sa fie de ordinul evidentei si nemijlocit dovedit, aspect care rezulta indubitabil din formularea actuala a art. 148 lit. h c.p.p.

Suntem de acord, însa, ca în aprecierea pericolului pentru ordinea publica nu se poate face total abstractie de natura si gravitatea faptei, dar numai aceste elemente fara sa fie corelate cu altele care tin de persoana si conduita inculpatului nu pot fundamenta luarea fata de acesta a unei masuri preventive. De altfel, în speta, natura faptelor retinute în sarcina inculpatului este una economica si nu de violenta sau de pericol, astfel ca, si din acest punct de vedere, masura arestarii preventive nu s-ar justifica.

În raport cu dispozitiile exprese ale art.148 lit.h c.p.p, pentru a solicita arestarea inculpatului Iancu Alexandru Marian pe acest temei, procurorul ar fi trebuit sa demonstreze nu numai ca acesta este cercetat pentru o infractiune pentru care pedeapsa prevazuta de lege este mai mare de 4 ani ci si  ca, lasat în libertate, acesta pune în primejdie  o întreaga colectivitate. Aceasta interpretare este în acord si cu jurisprudenta CEDO care a statuat ca detentia unui inculpat nu poate sa fie legitima decât daca ordinea publica este efectiv amenintata,  respectiv  daca  inculpatul, liber fiind, ar fi predispus sa pericliteze ordinea publica prin suscitarea unei tulburari sociale de natura sa justifice o detentie provizorie.

Dreptul la libertate si siguranta prev. de art.5 CEDO este consacrat ca drept fundamental si inviolabil si în Constitutia României respectiv în art23; în consecinta interpretarea disp. art.148 C.pr.pen. trebuie facuta în strânsa corelatie cu reglemantarile internationale, nefiind de ignorat disp. art.136 C.pr.pen. care stipuleaza în concret scopul masurilor preventive.

Potrivit disp. art6 CEDO, orice persoana are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public si într-un termen rezonabil a cauzei sale.

 Simpla referire  a procurorului la crearea unor disfunctii în mentinerea ordinii publice de catre organele abilitate în cazul în care inculpatul ar fi lasat liber, nu poate constitui temei al arestarii preventive câta vreme nu se aduce în sprijinul acestei sustineri  nici o proba certa, astfel cum cere art. 148 lit.h si câta vreme nu se arata  de ce pâna la acest moment organele abilitate au reusit sa mentina ordinea de drept, desi inculpatul a fost liber si de ce, de acum încolo ,activitatea acestora ar fi împiedicata daca inculpatul nu ar fi privat de libertate.

Cât priveste referirea  la reactiile societatii civile si la temerea colectiva ca „împotriva unor infractiuni deosebit de grave organele statului nu actioneaza eficient”, credem ca aceasta îsi gasea justificarea în situatia în care propunerea de arestare preventiva s-ar fi facut la momentul descoperirii faptelor si a faptuitorilor si nu dupa mai mult de un an de zile de la începerea urmaririi penale si cunoasterea lor ( a faptelor si faptuitorilor) de catre societate, prin mijloacele mass-media. Ar fi greu de explicat de ce  pâna acum nu au existat aceste riscuri privind reactiile societatii civile  si de ce aceasta a devenit brusc amenintata  si revoltata de lasarea inculpatului în libertate.

Din jurisprudenta CEDO rezulta ca se poate considera în mod rezonabil ca o tulburare a ordinii publice exista la început  dar trebuie sa se fi risipit dupa un anumit timp.

În aprecierea pericolului pentru ordinea publica judecatorul nu poate face abstractie  de conduita avuta de inculpat pe parcursul desfasurarii urmaririi penale. Sub acest aspect, din actele si lucrarile dosarului rezulta cu certitudine ca din 24 iunie 2005 când a fost pus în libertate  dupa o perioada de cca 5 luni de sub puterea unui mandat de arestare preventiva emis în dosarul nr.171/P/2003 ca inculpatul a raspuns constant solicitarilor organelor de urmarire penala si s-a  supus tuturor actelor procesuale si procedurale dispuse în privinta sa, inclusiv prezentarea din proprie initiativa la parchet în vederea punerii în executare a mandatului de arestare preventiva emis în baza încheierii de sedinta din 4.04.2006 a Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a Penala

Propunerea Parchetului trebuie privita nu numai prin prisma îndeplinirii cerintelor procedurale si a caracterului rezonabil al suspiciunilor ci si în raport cu caracterul legitim al scopului urmarit prin luarea masurii arestarii preventive : asigurarea bunei desfasurari a urmaririi penale sau împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmarirea penala, de la  judecata sau de la executarea pedepsei (art.136 alin.1 c.p.p).

Cu privire la incidenta art. 148 lit.i c.p.p, se arata în referatul cu propunerea de prelungire a masurii arestarii preventive ca la data de 24.02.2006 SC RAFO SA Onesti a formulat o plângere penala în care precizeaza ca  desi se suspendase de catre instanta adunarea actionarilor inculpatul a hotarât,  totusi,  ca aceasta sa aiba loc si prin intermediul numitilor Rosianu Emil, Mihai Rapcea si Florin Miclea a încheiat un proces-verbal prin care se hotara înlocuirea administratorului de drept SC V V TRADING COMPANY SA cu numitul Salajan Bogdan, sens în care a inculpatul a facut demersuri începând cu luna decembrie 2005.

 Mai arata procurorul ca „ dat fiind faptul ca la data de 24.02.2006 judecatorul delegat la Oficiul Regsitrului Comertului a admis cererea de înlocuire a administratorului unic SC V V TRADING COMPANY SRL cu inculpatul Salajan Bogdan este tocmai modelul de presiune pe care legiuitorul l-a prevazut în cadrul art. 148 lit.i c.p.p.”

În primul rând, afirmatia procurorului privind admiterea cererii  de înlocuire a administratorului unic al SC RAFO  de catre judecatorul de la Registrul Comertului nu corespunde realitatii. La data de 23.02.2006, inculpatul Iancu Alexandru Marian a solicitat, într-adevar, la Registrul Comertului de pe lânga Tribunalul Bacau înregistrarea mentiunilor referitoare la modificarea actului constitutiv cu privire la administrarea societatii, respectiv înlocuirea administratorului unic dar, întrucât s-au formulat obiectiuni de catre SC RAFO  SA si SC Sierra Quadrant SRL Bacau, administratorul judiciar al SC  RAFO, prin încheierea din 02.03.2006 judecatorul delegat a dispus trimiterea cererii spre competenta solutionare Tribunalului Bacau , sectia comerciala si de contencios administrativ.

În al doilea rând,  pentru a fi incident cazul prev de art. 148 lit.i cod procedura penala ar fi trebuit sa se faca dovada existentei unor date sau indicii ca inculpatul va  exercita presiuni asupra administratorului unic al SC Rafo Onesti (persoana vatamata în cauza) pentru a-l determina sa faca sau sa nu faca ceva ori sa ajunga la o întelegere frauduloasa cu acesta  în legatura cu cercetarile penale care se efectueaza în aceasta cauza ( ca, de exemplu, sa nu exercite actiunea civila,  sa nu puna la dispozitia organelor de urmarire penala anumite acte care ar dovedi implicarea sa în comiterea infractiunilor pentru care este cercetat, sa nu dea  declaratii defavorabile inculpatului sau sa revina asupra unor asemenea declaratii,  etc.).

 Împrejurarea ca în calitate de proprietar al  unui procent de cca 98% din actiunile SA RAFO Onesti SA inculpatul  a facut demersuri pentru înlocuirea administratorului unic, pe motiv ca este nemultumit de felul în care acesta se ocupa de administrarea societatii sau ca-l suspecteaza de neloialitate, (potrivit declaratiei acestuia) nu satisface, în opinia noastra, cerintele art. 148 lit.i c.p.p. 

Analiza singulara, independenta a cazurilor si conditiilor ce au fundamentat luarea masurii arestarii preventive (existenta indiciilor temeinice care sa confirme presupunerea faptului ca inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, astfel cum disp. art.143 C.pr.pen. prevad, regasirea unuia sau unora din cazurile prev. de art.148 C.pr.pen., justificarea îndeplinirii scopului prev. de art.136 C.pr.pen.) ori stabilirea unor elemente noi care sa justifice privarea de libertate nu sunt suficiente pentru a motiva legal si temeinic admiterea unei cereri având ca obiect prelungirea duratei masurii arestarii preventive câta vreme nu se justifica acel caracter de necesitate la care textul legal se refera.

Or, în prezenta cauza, activitatile procesuale în considerarea carora se solicita prelungirea masurii arestarii preventive, justificându-se caracterul de necesitate al acestei cereri sunt :

•De reaudiat si confruntat inculpatul Iancu Alexandru Marian cu învinuitii Gaureanu Toader si Dumitrescu Cicilia si inculpatul Tender Ovidiu, având în vedere pozitiile contrare ale acestora;

•De audiat martora Butnarus Elena cu privire la contextul în care a semnat adresa prin care  S.C.Rafo Onesti S.A. a solicitat S.N.P.Petrom rezilierea contractului de delegatie imperfecta;

•De audiat învinuitul Toader Gaureanu si inculpatul Iancu Alexandru Marian cu privire la contractul de reesalonare a datoriilor Nr.C/Rafo/DM/698/2003;

•Administrarea probelor solicitate în aparare de inculpatul Inacu Alexandru si Toader Gaureanu cu privire la expertizele grafoscopice solicitate, referitor la faptul ca acestia au contestat unele semnaturi identificate de anumiti martori ca apartinându-le pe unele contracte;

•De identificat si audiat reprezentantii în AGA de la S.C. Carom S.A Onesti pentru actionarii S.C. Tender S.A. Timisoara si S.C. VGB Oil S.A. pentru a se constata în ce mod au fost votate si aprobate copntractele de cesiune de creanta si respectiv garantiile reale imobiliare;

•De identificat si audiat angajati ai SC SNP Petrom care au încheiat contractul de cesiune de creanta vizând S.C. Carom S.A. Onesti cu S.C. Tender S.A. Timisoara;

•De finalizat verificarile financiar-fiscale dispuse de specialistii ANAF, referitor la activitatea S.C. Carom S.A., S.C.SNP Petrom. S.C. VGB Impex SRL, SC Atlas GIP si SC Prospectiuni SA;

•Depunerea de catre expertii desemnati a expertizei financiar-contabile dispuse în cauza;

•Finalizarea verificarilor dispuse cu privire la infractiunea de spalare de bani de catre specialistii din cadrul DIICOT – Structura Centrala;

•Depunerea raporului de expertiza de evaluare dispus de procuror prin ordonanta nr.692/D/P/2005:

•Depunerea de catre diversele autoritati a tuturor documentelor solicitate si mentionate în cuprinsul referatului;

•De audiat martorii Rosianu Emil, Iliescu Florin, Vatafu Aronica si Alexa Victor, angajatii departamentului marketing de la S.C.Rafo Onesti S.A. si secretara oficiului juridic al aceleiasi societati, persoana ce urmeaza a fi identificata datorita fluxului mare de personal ce a existat pe aceasta functie;

•Efectuarea oricaror alte activitati ce vor aparea ca necesare;

Cu usurinta se poate observa ca activitatile enumerate mai sus pot fi realizate independent de starea în care inculpatul s-ar regasi (cea de libertate, normala, fireasca ce se doreste democratica ori de arest preventiv), buna desfasurare a procesului penal nefiind cu nimic impietata de continuarea urmaririi penale cu inculpatul în stare de libertate.Toate aceste activitati enumerate în referatul Parchetului sunt activitati cu un continut generos dar generic, în realizarea carora starea de libertate a inculpatului nu ar putea interveni negativ, câta vreme nu se cunosc eventualele declaratii ale peroanelor ce urmeaza a fi audiate, rezultatele cercetarilor prvind eventuale alte fapte similare, rezultatul confruntarilor ce urmeaza a se efectua etc., existând, cel putin în plan teoretic si posibilitatea ca aceste viitoare activitati sa infirme situatia de fapt retinuta pâna la acest moment, astfel ca ele nu numai sa nu poata justifica o eventuala prelungire, ci dimpotriva sa demonstreze caracterul netemeinic si nelegal.

Având în vedere aceste considerente, Tribunalul va aprecia ca neîntemeiata propunerea formulata de Ministerul Public – Parchetul de pe lânga Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T.  în raport de disp. art.155 si urm. C.pr.pen. si o va respinge ca atare.

Cheltuielile judiciare urmeaza a ramâne în sarcina Statului.

D I S P U N E

Respinge ca neîntemeiata sesizarea Ministerului Public – Pacrchetul de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie – Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism privind prelungirea duratei masurii arestarii preventive luate fata de inculpatul IANCU ALEXANDRU MARIAN, fiul lui Eugeniu si Floarea, nascut la data de 10.07.1965 în Bucuresti, arestat preventin în baza M.A.P. Nr.157/UP/04.04.2006.

Cheltuielile judiciare ramân în sarcina Statului.

Cu drept de recurs în 24 de ore de la pronuntare.

Pronuntata în sedinta publica, astazi 03 iunie 2006

PRESEDINTE,  GREFIER,

ANTONELA COSTACHE PETER FODOR 

PROCES – VERBAL

încheiat astazi, 03.06.2006 orele 11:15

Dupa pronuntarea hotarârii în sedinta publica Reprezentanta Ministerului Public declara oral RECURS împotriva prezentei încheieri.

GREFIER,

PETER FODOR

Domenii speta

Spete similare