Stabilire domiciliu minor

Sentinţă civilă 1137/2816 din 27.09.2018


Cod ECLI ECLI:RO:JDRAC:2018:001.001137

DOSAR Nr. 4230/284/2017

Cod operator date cu caracter personal 8183

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA RĂCARI - JUDEŢUL DÂMBOVIŢA

SENTINTA CIVILA NR. 1137

Şedinţa  publică din data de 27.09.2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE:

GREFIER:

Pe rol soluţionarea cauzei civile formulată de reclamantul-pârât H.C.V, domiciliat in comuna Valea Lunga, str. Mihai Eminescu, nr. 341, judeţul Alba, cu sediul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedura in Aiud, P-ta Cuza Vodă, nr.13, judeţul Alba, la Cabinet de Av. Koble Ladislau Levente, împotriva pârâtei-reclamante G.P, domiciliata în comuna Branistea, sat Dambovicioara, nr. 331, judeţul Dâmboviţa, în contradictoriu cu autorităţile tutelare Primăria Braniştea şi Primăria Valea Lunga, având ca obiect stabilire domiciliu minor.

Dezbaterile şi prezenţa au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 12.09.2018, care face parte integrantă din prezenta hotarâre, când instanţa având nevoie de timp pentru de delibera, a amânat pronunţarea pentru data de azi, când în aceeaşi compunere, a pronunţat următoarea soluţie.

I N S T A N T A,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Răcari la data de 08.11.2017, sub numărul de dosar XXX, reclamantul-pârât H.C.V în contradictoriu cu pârâta-reclamantă G.P, a solicitat stabilirea locuinţei minorei H.G.C.G la domiciliul său, precum şi obligarea pârâtei la plata unei pensii de întreţinere în favoarea minorei.

În motivare, reclamantul-pârât a arătat în esenţă că, prin sentinţa civilă nr. XXX din data de 04.03.2016 a Judecătoriei XXX pronunţată în dosarul numărul XXX, definitivă prin decizia civilă nr. XXX a Tribunalului XXX, s-a dispus stabilirea locuinţei minorei H.G.C.G la domiciliul pârâtei-reclamante şi obligarea reclamantului-pârât la plata unei pensii de întreţinere faţă de minora în cuantumul prevăzut de lege.

Relevă reclamantul-pârât, că în prezent există o modificare a împrejurărilor care au dus la pronunţarea hotărârii indicate mai sus. Aceste schimbări sunt referitoare la modul în care este îngrijită minora de către mama sa, precum şi la condiţiile în care minora locuieşte.

Astfel, în ultima perioadă, pârâta-reclamantă părăseşte în mod frecvent domiciliul, fără a se interesa de minoră, face deplasări frecvente în alte oraşe, pe distanţe şi perioade lungi, uneori fiind însoţită de către copil, iar în aceste împrejurări, sunt ignorate necesităţile minorei, iar reclamantul-pârât se află în situaţia de a nu cunoaşte locaţiile în care se află fiica sa.

De asemenea, o altă modificare pentru care se impune admiterea acţiunii, în opinia reclamantului-pârât este faptul că situaţia de la domiciliul pârâtei-reclamante s-a deteriorat, în sensul că bunica maternă nu mai locuieşte împreună cu aceasta, fiind plecată în altă ţară, iar tatăl pârâtei-reclamante nu are capacitatea şi îndemânarea de a ajuta la creşterea şi educarea copilului.

Se învederează, că pârâta-reclamantă, în ultima perioadă, nu deţine loc de muncă, fiind astfel în imposibilitatea asigurării unor condiţii minime de creştere, educare şi întreţinere a minorei.

În drept, au fost invocate, dispoziţiile art. 403, art. 496 şi art. 529 din C. civ.

În probaţiune, au fost solicitate proba cu înscrisuri, proba testimonială, interogatoriu, efectuarea de anchete sociale la domiciliile ambelor părţi, efectuarea vunei expertize psihologice a minorei, precum şi orice altă probă a cărei utilitate ar rezulta din dezbateri.

La cererea de chemare în judecată au fost ataşate în copie următoarele înscrisuri: carte de identitate, certificat de naştere H.G.C.G, încheiere de îndreptare a erorii materiale din data de 26.97.2016, sentinţa civilă nr. XXX din data de 04.03.2016 a Judecătoriei XXX, încheiere din data de 23.02.2016 a Judecătoriei XXX, decizia civilă nr. XXX a Tribunalului XXX (f. 15-31).

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 40 lei, potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. e) din OUG. nr. 80/2013 (f. 37).

La data de 08.01.2018, pârâta-reclamantă G.P a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Prin întâmpinare, aceasta a precizat că nu este de acord cu cererea formulată de reclamantul-pârât, aceasta fiind nefondată sub aspectul tuturor capetelor de cerere.

Afirmaţiile reclamantului-pârât referitoare la deplasările sale în alte oraşe împreună cu minora, sunt făcute cu rea-credinţă şi nu au niciun suport probator.

Acesta menţionează că este foarte implicată în viaţa copilului, îi urmăreşte parcursul şcolar, este ajutată în continuare de către bunici materni, chiar dacă acesţia, efectuaeză deplasări rare şi pe o perioadă scurtă, la fiica acestora din Spania.

În privinţa condiţiilor de locuit, se învederează că acestea sunt aceleaşi cu cele avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. 157 din data de 04.03.2016 a Judecătoriei XXX, fiind apreciat la acel moment că asigurarea unor condiţii bune de locuit sub aspect material reprezintă o cerinţă importantă, dar nu esenţială şi determinantă pentru stabilirea interesului superior al minorului.

Se menţionează de către pârâta-reclamantă că minora se dezvoltă armonios, este foarte ataşată de ea şi de bunici materni, frecventează grădiniţa fără a avea probleme de adaptare, nu prezintă probleme medicale, este bine îngrijită şi este înconjurată de afecţiune.

Pe calea cererii reconvenţionale, pârâta-reclamantă solicită schimbarea modalităţii de exercitare a legăturilor dintre reclamantul-pârât şi minoră. Astfel, deşi prin sentinţa civilă nr. XXX din data de 04.03.2016 a Judecătoriei XXX, s-a stabilit ca reclamantul-pârât să aibă legături personale cu minora în prima şi a treia săptămână, de vineri seara şi până duminică seara, se impune modificarea acestuia, în sensul restrângerii programului, şi anume prin luarea de către tată o dată pe lună, în primul week-end din ziua de vineri, orele 17:00 şi până duminică, ora 17:00.

În motivare, se arată că, o astfel de modificare este necesară, deoarece reclamantul-pârât nu a respectat programul instituit de către instanţa de judecată, iar minora este bulversată, având în vedere şi distanţa mare dintre domiciliile celor două părţi.

Totodată, se relevă de către pârâta-reclamantă că, nerespectarea programului de a avea legături personale cu minora, a determinat-o să formuleze plângere penală, sub aspectul săvârşirii infracţiunii de nerespectarea hotărârilor judecătoreşti.

În probaţiune, au fost solicitate proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială, cu martora Ilie Emilia Consuela.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 205 şi art. 209 din C. de proc. civ., precum şi art. 401 din C. civ.

Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, potrivit dispoziţiilor art. 15 lit. e) din OUG. nr. 80/2013 (f. 64).

La data de 15.02.2018, reclamantul-pârât H.C.V a formulat răspuns la întâmpinare şi întâmpinare la cererea reconvenţională, prin care a solicitat respingerea apărărilor inserate în cuprinsul întâmpinării, precum şi respingerea cererii reconvenţionale ca vădit neîntemeiată, şi chiar nelegală.

De asemenea, au fost solicitate cheltuieli de judecată.

La termenul de judecată din data de 18.04.2018, a fost încuviinţată administrarea următoarelor mijloace de probă: proba cu înscrisuri ataşate cererii de chemare în judecată, precum şi cele depuse după introducerii acţiunii, interogatoriul pârâtei-reclamante şi reclamantului-pârât, proba testimonială cu martorele S.A.M şi I.E.C, referate de anchete-sociale la domiciliile ambelor părţi.

A fost respinsă proba constând în efectuarea unei expertize psihologice a minorei H.G.C.G, motivată de vârsta fragedă a acesteia.

La termenul de judecată din data de 30.05.2018, a fost încuviinţată în cadrul probei cu înscrisuri efectuarea unei anchete psihosociale de către Direcţia de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dâmboviţa, în care să se evalueze din punct de vedere psihologic minora H.G.C.G.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

Prin sentinţa civilă nr. XXX din data de 04.03.2016 a Judecătoriei XXX pronunţată în dosarul nr. XXX, s-a dispus ca exercitarea autorităţii părinteşti cu privire la minora H.G.C.G să fie exercitată în comun de către reclamantul-pârât H.C.V şi pârâta-reclamanta G.P, s-a stabilit ca locuinţa minorei să fie la pârata-reclamantă, iar reclamantului-pârât i s-a conferit dreptul de a avea legături personale cu minora, prin preluarea acesteia de la domiciliul mamei în prima şi a treia săptămână din lună, de vineri seara, de la ora 17:00 până duminică seara, ora 17:00, câte o săptămână în vacanţa de iarnă şi în vacanţa de primăvară şi o lună în vacanţa de vară (f. 20-22).

Prin decizia civilă nr. XXX din data de 22.09.2016 a Tribunalului XXX, a fost admis apelul declarat de către reclamantul-pârât H.C.V, s-a dispus schimbarea în parte a sentinţei atacate sub aspectul datei de care reclamantul-pârât este obligat la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei H.G.C.G şi cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată (f. 26-31).

Din examinarea certificatului de naştere şi a susţinerilor părţilor, a rezultat faptul că din relaţia de concubinaj a părţilor a rezultat minora H.G.C.G, fiind aplicabile prin analogie prevederile art. 403 din C. civ., care statuează că, în cazul schimbării împrejurărilor, instanţa de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile şi îndatoririle părinţilor divorţaţi faţă de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinţi sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituţiei de ocrotire, a instituţiei publice specializate pentru protecţia copilului sau a procurorului (f. 16).

Măsura stabilirii locuinţei minorei H.G.C.G la reclamantul-pârât impune instanţei aprecierea condiţiilor de care părintele căruia copilul nu i-a fost încredinţat spre creştere şi educare a avut parte la momentul încredinţării copilului către celălalt părinte.

Având în vedere probatoriu administrat în cauză, instanţa apreciază că nu s-au schimbat împrejurările care au fost avute în vedere la pronunţarea sentinţei civile nr. XXX din data de 04.03.2016 a Judecătoriei XXX în dosarul nr. XXX.

Pentru a reţine că această situaţie, instanţa are în vedere interesul superior al minorului, principiu care primează în adoptarea oricărei măsuri, care îl vizează, în acord cu prevederile art. 263 alin. (1) din C. civ., care dispune că, orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie să fie luată cu respectarea interesului superior al copilului.

În primul se are în vedere că, sursa conflictului dintre cele două părţi a fost determinat de faptul că reclamantul-pârât nu a respectat programul de a avea legături personale cu minora, instituit prin hotărâre judecătorească definitivă, aşa cum acesta a menţionat în interogatoriul luat, în care a arătat a ţinut minora la domiciliu său pe o perioadă de trei luni, pe motiv că aceasta nu a dorit să se întoarcă la mama sa (f. 86-87).

Astfel, prin luarea unei astfel de măsuri, reclamantul-pârât a determinat ca pârâta-reclamantă să se deplaseze la grădiniţa la care minora se afla, pentru a o putea prelua.

Instanţa consideră că este de notorietate pentru orice cetăţean al statului că o hotărâre judecătorească trebuie respectată indiferent de propriile convingeri coroborat cu faptul că, în această materie, prin atitudinea adoptată de către reclamantul-pârât, minora este perturbată, devenind confuză în privinţa programului său.

Instanţa are în vedere că, în situaţia în care doi părinţi ajung să se despartă şi să locuiască la domicilii diferite, este una extrem de delicată, atât pentru cei doi, dar mai ales pentru minor, iar aceştia trebuie să gestioneze cu mult tact situaţia copilului şi să fie capabili de a dovedi fermitate atunci când se impune respectarea unei hotărârii judecătoreşti.

Din întregul material probatoriu rezultă că pârâta-reclamantă se ocupă de creştere, îngrijirea şi educarea minorei, având în vedere depoziţia marorei I.E.C coroborat cu ancheta socială efectuat la domiciliul pârâtei-reclamante (f. 78, 91-92).

În depoziţia dată în faţa instanţei, martora a arătat că, minora este bine îngrijită, mama acesteia se ocupă de creşterea şi îngrijirea sa, iar relaţia dintre cele două este foarte bună. Acesta a precizat că, a auzit-o pe minora spunând că, tatăl său nu îi dă voie să aducă la domiciliul pârâtei-reclamante jucăriile pe care i le cumpăra în perioada în care stă la acesta.

De asemenea, martora a menţionat că, minora H.G.C.G frecventează zilnic cursurile preşcolare, cu excepţia perioadele în care este bolnavă.

În referatul de anchetă socială efectuat la domiciliul pâratei-reclamante G.P, s-a consemnat că, imobilul în care aceasta locuieşte este construit din cărămidă, acoperit cu tablă, are un număr de trei camere, plus dependinţe, în mod corespunzător mobilate şi bine întreţinute. Reclamanta-pârâta şi fiica sa, deţin un dormitor propriu, mobilat adecvat, curat şi bine aerisit. Imobilul este dotat cu baie, grup sanitar şi bucătărie, ambele mobilate adecvate, unde există apă curentă.

În cuprinsul aceluiaşi înscris, s-a arătat că minora este bine îngrijită.

Aceleaşi aspecte sunt inserate şi în cuprinsul raportului de anchetă psihosocială privind situaţia minorei H.G. C. G. (f. 111-118).

La adoptarea soluţiei, instanţa nu poate avea în vedere declaraţia martorei S. A. M., având în vedere că aceste nu se coroborează cu niciun mijloc de probă (f. 93-94).

Astfel, sub aspectul schimbării împrejurărilor avute în vedere la momentul stabilirii locuinţei minorei prin sentinţa civilă nr. XXX din data de 04.03.2016 a Judecătoriei XXX pronunţată în dosarul nr. XXX, instanţa apreciază că, imobilul deţinut de către pârâta-reclamantă nu au intervenit modificări, care să impună schimbarea locuinţei minorei de la mama sa.

În ceea ce priveşte susţinerea reclamantului-pârât că minora este neglijată în urma deplasările pe care mama sa le face, instanţa constată că aceasta nu sunt întemeiată, având în vedere probele adminstrate în faza cercetării procesului nu rezultă că minorei nu i acordă îngrijirea, întreţinerea şi educaţia de care nevoie.

Din înregistrările video depuse la dosarul cauzei, instanţa apreciază că acestea nu sunt de natură a demonstra faptul că pârâta-reclamantă îşi neglijează copilul sau că exercită o influenţa negativă asupra acestuia, având în vedere că, aceasta a executat un dans, în care a avut o ţinută casual, nefiind sumar îmbracată şi mai mult decât atât, la acel moment în prezenţa sa, nu se afla minora.

Din mijloc de probă anterior menţionat, nu se poate trage concluzia că pârâra-reclamantă frecventează locuri vădit necorespunzătoare.

Pentru aceste motive, instaţa va respinge neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H.C.V.

În ceea ce priveşte cererea recovenţională formulată de către pârâta-reclamantă, instanţa are în vedere că, minora H.G.C.G îşi doreşte să fie în prezenţa tatălui său, nu resimte ca fiind o povara deplasările pe care trebuie să le facă la domiciliul acestuia, de două ori pe lună, aşa cum reiese din raportul de anchetă psihosocială privind situaţia minorei (f. 111-117).

Prin aceeaşi evaluare, s-a constatat că pârâta-reclamantă a dezvoltat o latură posesivă, din cauza divergenţelor existente între aceasta şi tatal minorei.

Astfel, potrivit art. 2 din Legea nr.272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, orice act juridic emis sau încheiat în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului. Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate deciziile şi demersurile care privesc copilul.

În considerarea interesului  superior al  copilului, unul din drepturile copilului garantate prin Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, este potrivit art. 16 alin. (1), acela de a menţine relaţii personale şi contacte directe cu părinţii, în sensul acestei legi, relaţiile personale realizându-se conform art. 15 prin:  a) întâlniri ale copilului cu părintele ori cu o altă persoana care are, potrivit prezentei legi, dreptul la relaţii personale cu copilul; b) vizitarea copilului la domiciliul acestuia; c) găzduirea copilului pe perioadă determinată de către părintele sau de către o altă persoană la care copilul nu locuieşte în mod obişnuit; d) corespondenţa ori altă formă de comunicare cu copilul;  e) transmiterea de informaţii copilului cu privire la părintele ori la alte persoane care au, potrivit prezentei legi, dreptul de a menţine relaţii personale cu copilul; f) transmiterea de informaţii referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau şcolare, către părintele sau către alte persoane care au dreptul de a menţine relatii personale cu copilul.

De asemenea, în cadrul ocrotirii părinteşti, deplina egalitate în drepturi a părinţilor în ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi îndatoririlor faţă de copii minori reprezintă unul dintre principiile de bază ale Codului civil.

Potrivit art. 8 alin. (1) al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului “Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului sau şi a  corespondenţei sale”. Conform alineatului 2 “nu este admis  amestecul unei autorităţi publice în executarea acestui drept decât în măsură în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă constituie o măsura care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională şi siguranţa publică, bunastarea economică a ţării, apararea ordinii şi prevenirii  faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei, ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora”. Prin acest articol, Convenţia protejează o sferă largă de interese de natură personală, aceste dispoziţii aplicându-se pe deplin  în cazul relaţiilor dintre părinţi  şi  copii, astfel  cum a statuat Curtea Europeană a  Drepturilor  Omului în cauza Ignaccolo-Zenide împotriva României, în care s-a  apreciat  că  ,,art. 8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum şi obligaţia autorităţilor naţionale de a dispune aceste măsuri. Respectarea vieţii de familie astfel înţeleasă, implică, pentru stat, obligaţia de a acţiona în aşa fel, încât  să permită dezvoltarea normală a acestor raporturi. De asemenea, în cauza Amanalachioai împotriva României, Curtea  Europeană  a Drepturilor  Omului  a statuat  că, interesul copiilor prezintă un dublu aspect: pe de o parte, să le garanteze copiilor o evoluţie într-un mediu sănătos; pe de altă parte, să menţină legăturile acestora cu familia. Interesul copilului impune ca numai anumite circumstanţe cu totul excepţionale să poata duce la o ruptură a unei părţi a legăturii de familie şi ca să se facă tot posibilul să se păstreze relaţiile personale şi, dacă este cazul, la momentul potrivit, “să se reconstituie” familia.

Concluzionând în lumina acestor prevederi legale şi a interpretării  Curţii  Europene  a Drepturilor  Omului, prevederilor art. 8  din Convenţie, se apreciază că interesul  copilului  impune respectarea dreptului acestuia de a avea o viaţă de familie, deziderat  care nu se poate realiza decât prin menţinerea legăturilor  personale, în mod efectiv, între copil şi părintele căruia nu  i-a fost încredinţat, cu  excepţia acelor situaţii excepţionale în care se probează că există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Astfel, se apreciază în aceeaşi ordine de idei că indiferent de problemele existente între părinţi, copiii trebuie să crească într-un climat armonios, propice dezvoltării şi securităţii psihice şi morale. Un copil traumatizat de neînţelegerile dintre părinţi, poate fi afectat ireversibil, cu consecinţe grave asupra dezvoltării sale armonioase, indiferent că vina unuia dintre părinţi este mai mare sau mai mică. Ceea ce este important în ceea ce priveşte consolidarea relaţiei dintre părinte şi copilul minor, la această vârstă relativ fragedă, este contactul direct şi regulat al acestora.

Pe de altă parte, în considerarea jurisprudenţei Curţii de la Strasbourg, anterior citată,  legăturile fireşti dintre părinte şi copil nu se pot stabili decât în situaţia în care cei doi beneficiază de condiţii optime pentru  realizarea acestui deziderat, impunându-se ca dispoziţiile adoptate în acest sens să nu fie formale, ci susceptibile de aducere eficientă la îndeplinire şi, în mod necesar, să asigure valorificarea optimă a dreptului  acestora  de a avea o  viaţă de familie.

În acelaşi  timp,  în  interesul superior al copilului, părinţii sunt datori să  comunice unul celuilalt toate informaţiile privind starea de sănătate şi nevoile concrete de creşere şi îngrijire a copilului, în  sensul art. 15 lit. f) din Legea nr. 272/2004 şi  să  colaboreze în  scopul luării celor mai potrivite măsuri în  legătură cu persoana copilului, iar nu să  obstrucţioneze în  orice mod desfăşurarea firească a legăturilor dintre copil şi părintele care nu a obţinut încredinţarea minorului.

În acest  sens,  în spiritul  bunei  credinţe si al înţelegerii, în interesul  superior al copilului, principial, ambii părinţi  trebui să manifeste  o  disponibilitate maximă  şi  o  cooperare  deplină, de aşa manieră încât copilul să se bucure de prezenţa şi afecţiunea ambilor părinţi, care, prin comportamentul lor ar trebuie să aibă în vedere în permanenţă principiul interesului superior al copilului.

Nu în ultimul rând, părinţii trebuie să conştientizeze că dovada cea mai mare de afceţiune pe care o pot avea pentru propriul copil, nu se concretizează în bunurile materiale ce îi sunt achiziţionate, ci în disponibilitatea acestora de a trece peste orice resentimente şi de a ajunge la o înţelegere cu privire la toate aspectele în care este implicat minorul.

Pentru aceste considerente, instanţa urmează a respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă G.P împotriva pârâtului-reclamant H.C.V.

Reţinând culpa procesuală a ambelor părţi şi examinând prevederile art. 451-453 din C. de proc. civ., instanţa urmează a compensa cheltuielile de judecată.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul H.C.V, CNP 1820723011855, cu domiciliul în comuna XXX, str. XXX nr. XXX, judeţul XXX, cu domiciliul procesual ales în municipiul XXX, judeţul XXX, în contradictoriu cu pârâta-reclamanta G.P, cu domiciliul în comuna XXX, sat XXX, judeţu lXXX.

Respinge ca neîntemeiată cererea reconvenţională formulată de pârâta reclamantă G.P în contradictoriu cu reclamantul-pârât H.C.V.

Compensează cheltuielile de judecată.

Cu drept de a formula cerere de apel, care se depune la Judecătoria Răcari în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunţarea hotărârii s-a realizat prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, la data de astăzi, 27.09.2018.

REŞEDINTE, GREFIER,

Cichi Alina Elena Achim Liliana

Red./tehnored/CAE/ AL/ex.4/25.10.2018

Domenii speta