Divort

Divorţ

Data publicare portal: 09.12.2011

Prin sentinţa civila nr. 11121/25.10.2011 pronunţata in cauza nr. 66893/311/2011 Judecătoria Slatina a admis acţiunea civilă având ca obiect divorţ formulată de reclamanta O.S.M. împotriva pârâtului O.C. cu precizarea din data de 20.09.2011 şi în consecinţă dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de  1.04.2006 şi înregistrată în registrul de stare civilă al P.M.S. sub nr.70 din 1.04.2006 ,din culpa exclusivă a pârâtului.

După desfacerea căsătoriei, pârâtul va reveni la numele purtat anterior şi anume acela de B.

A dispus ca după desfacerea căsătoriei exercitarea autorităţii părinteşti asupra minorei O.A.M.  născută la data de 11.05.2007 să se facă în comun de ambii părinţi  până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către aceştia.

A stabilit locuinţa efectivă a minorei O.A.M. născută la data de 11.05.2007  la domiciliul mamei reclamante  respectiv la adresa din S..

A obligat ambii părinţi să ofere întreţinere  minorilor  după cum urmează: mama va presta întreţinerea în natură prin asigurarea celor necesare traiului precum si a cheltuielilor pentru educare, învăţătură si pregătire profesională, iar tatăl va fi obligat la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 167,5 lei lunar începând cu data de 30.05.2011 si până la data finalizării studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.

S-a dispus poprire la cerere.

S-a lua act de declaraţia reclamantei că nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 6689/311/2011  reclamanta  O.S.M. a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâtul O.C. , solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va  pronunţa să se dispună desfacerea căsătoriei încheiată între părţi la data de 1.04.2006 şi înregistrată sub nr. 70 din 1.04.2006 în registrul de stare civilă al P.M.S. ,să i se încredinţeze spre creştere şi educare pe minora ,O.A.M. născută la data de 11.05.2007 , pârâtul să revină la numele purtat anterior respectiv B. ,să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.

În fapt ,părţile sunt căsătorite de la data de 1.04.2006 ocazie cu care P.S. jud. Olt a eliberat certificatul de căsătorie seria CD cu nr. 032835 căsătoria fiind înregistrată sub nr. 70 din 1.04.2006 în registrul de stare civilă de pe lângă P.S. .

Din relaţiile de căsătorie a rezultat minora O.A.M. născută la data de 11.05.2007 .S-a mai menţionat că în prezent reclamanta şi pârâtul  sunt despărţiţi în fapt şi nu au mai luat legătura unul cu celălalt, motiv pentru care în prezent relaţiile de căsătorie sunt grav şi iremediabil vătămate astfel că în aceste condiţii ,continuarea căsătoriei este vădit imposibilă, solicitând  admiterea acţiunii ,desfacerea căsătoriei şi de asemenea încredinţarea spre creştere şi educare a minorei O.A.M. născută la data de 11.05.2007 ,pârâtul să revină la numele purtat anterior respectiv B. ,să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere în favoarea minorei.

În drept ,îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art.38 alin1 din C .fam raportat la art.607 şi urm. CPCIV.

În susţinerea acţiunii s-a depus la dosar ,următoarele înscrisuri certificatul de căsătorie ,copie de cartea de identitate ,procura specială act de rezidenţă şi certificat de recensământ şi s-a timbrat legal acţiunea.

În dovedirea acţiunii, s-a solicitat proba cu înscrisuri, martori şi interogatoriul pârâtului.

La data de 20.09.2011 reclamanta a formulat şi a depus la dosar , precizare la acţiune solicitând desfacerea căsătoriei, din culpa exclusivă a pârâtului, ,să fie obligat pârâtul la plata pensiei de întreţinere ,în favoarea minorei ,în funcţie de venitul minim pe economie, ,efectuarea anchetei sociale la domiciliul reclamantei din S.

În cauză s-a efectuat şi s-a depus la dosar de către autoritatea tutelară de la domiciliul indicat de către reclamantă în precizare ,ancheta socială, prin care s-a concluzionat că se lasă la aprecierea instanţei să se pronunţe cu privire la încredinţarea minorei ,deoarece nu se cunosc condiţiile de locuit ale pârâtului precum şi faptul că nu s-a putut discuta cu reclamanta.

Pârâtul legal citat la domiciliul comun al părţilor nu s-a prezentat în instanţă, şi întrucât s-a solicitat luarea unui interogatoriu acestuia s-a cerut de către reclamantă să se facă aplicarea art.225 CPCIV.

In dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei testimoniale cu martorii D.E. şi BEE .

Din declaraţiile martorilor audiaţi în cauza instanţa reţine că părţile sunt căsătorite din 2005-2006 cu aproximaţie iar din relaţia acestora rezultând o minoră , O.A.M. născută la data de 11.05.2007 iar de 2-3 ani părţile  au plecat  împreună să lucreze în Spania, pentru scurt timp  însă ,deoarece pârâtul s-a întors în ţară ,plecând din nou ulterior în F., dată de la care nu a mai revenit în ţară şi nici în domiciliul conjugal,  iar minora a rămas în grija bunicii materne.

În toată această perioadă de timp ,reclamanta a fost ceea care s-a ocupat de întreţinerea materială a minorei, urmând ca în luna decembrie a acestui an  aceasta să se întoarcă în ţară.

Analizând înscrisurile existente la dosarul cauzei, precum şi întregul material probator administrat în cauză  instanţa apreciază că acţiunea promovată de către reclamantă este întemeiată pentru următoarele considerente

În drept, potrivit art.  373 din Codul civil divorţul poate avea loc:

a) prin acordul soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată de celălalt soţ;

b) atunci când, din cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;

c) la cererea unuia dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2 ani;

d) la cererea aceluia dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă continuarea căsătoriei.

De asemenea, art. 379 alin (1) prevede că „în cazul prevăzut la art. 373 lit. b), divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ”.

Potrivit art. 39 din Legea 71/2011 privind punerea în aplicare a noului Cod Civil „dispoziţiile Codului civil privind divorţul se aplică fără a se deosebi între căsătoriile încheiate înainte sau după intrarea sa în vigoare, iar divorţul pronunţat anterior intrării în vigoare a Codului civil produce efectele stabilite de legea în vigoare la data când s-a pronunţat hotărârea rămasă irevocabilă.”

Aceeaşi lege prevede că în cazul cererilor de divorţ formulate anterior intrării în vigoare a Codului civil, instanţa de judecată poate să dispună divorţul în temeiul

prevederilor art. 373 lit. b) şi art. 379 alin. (1) din Codul civil, chiar dacă reţine culpa exclusivă a reclamantului, în măsura în care motivele de divorţ subzistă şi după intrarea în vigoare a Codului civil. ”

Din probele administrate în cauză, instanţa reţine că s-a dovedit de către reclamantă că  pârâtul a părăsit domiciliul comun  iar de 2-3 ani părţile  au plecat  împreună să lucreze în Spania, pentru scurt timp  însă ,deoarece pârâtul s-a întors în ţară ,plecând din nou ulterior în Franţa , dată de la care nu a mai revenit în ţară şi nici în domiciliul conjugal, iar minora a rămas în grija bunicii materne. 

Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa apreciază că în speţă este vorba de o culpă exclusivă a pârâtului, acesta contribuind la deteriorarea relaţiei de căsnicie, astfel că în temeiul art. 373 lit. b raportat la art. 617 Cod proc. civilă astfel cum a fost modificat prin Legea nr.71/2011, va dispune desfacerea căsătoriei dintre părţi din culpa exclusivă a pârâtului .

In ceea ce priveşte  numele de familie după căsătorie potrivit art. 383  Cod civil „la desfacerea căsătoriei prin divorţ, soţii pot conveni să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei. Instanţa ia act de această înţelegere prin hotărârea de divorţ, iar pentru motive temeinice, justificate de interesul unuia dintre soţi sau de interesul superior al copilului, instanţa poate să încuviinţeze ca soţii să păstreze numele purtat în timpul căsătoriei, chiar în lipsa unei înţelegeri între ei. Dacă nu a intervenit o înţelegere sau dacă instanţa nu a dat încuviinţarea, fiecare dintre foştii soţi poartă numele dinaintea căsătoriei.”

 În consecinţă în raport de aceste dispoziţii legale instanţa va dispune ca după desfacerea căsătoriei ,pârâtul  să revină  la numele purtat anterior şi anume acela de B..

Potrivit art.396 Cod Civil instanţa de tutela hotaraste odată cu pronunţarea divorţului asupra raporturilor dintre părinţii divorţaţi si copii lor minori ţinând seama de interesul superior al copiilor de concluziile raportului de ancheta psihosociala precum si daca este cazul de învoiala părinţilor pe care in asculta.

După divorţ exercitarea autorităţii părinteşti se exercita in comun de ambii părinţi  afara de cazul in care instanţa decide astfel. 

Potrivit art.398 Cod Civil daca exista motive temeinice având in vedere interesul superior al copilului instanţa hotaraste ca autoritatea părinteasca sa fie exercitata numai de către unul dintre părinţi.

Celalalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creştere si educare a copilului precum si dreptul de a consimţi la adopţia acestuia.

 In consecinţa in raport de aceste dispoziţii legale  precum si aşa  cum rezultă  din referatul  întocmit de către  A.T. de la  domiciliile  părţilor, din declaraţiile  martorilor  audiaţi  în cauză , instanţa în  conformitate  cu dispoz. art.  396 si art. 398 din Codul Civil  raportat la dispoz. Legii nr. 272/2004 va dispune ca exercitarea autorităţii părinteşti să se facă în comun de ambii părinţi  până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu de către aceasta.

In conformitate cu art. 400 din Codul Civil va stabili locuinţa efectivă a minorei O.A.M.  născută la data de 11.05.2007  la domiciliul mamei reclamante  respectiv la adresa din Slatina  în vederea  respectării principiului  interesului  superior  al  minorei având  în  vedere  vârsta  acesteia, ataşamentul  afectiv  faţă  de reclamanta  şi  condiţiile  materiale  şi  morale  asigurate de către  aceasta  în  domiciliul său aşa cum sânt reglementate de dispoziţiile legale mai sus arătate.

De asemenea  instanţa reţine că potrivit art. 499 al.1 Cod civil, „tatăl şi mama sunt obligaţi, în solidar, să dea întreţinere copilului lor , asigurându-i cele necesare traiului, precum şi educaţia, învăţătura şi pregătirea sa profesională.”

Alin 2 al aceluiaşi articol stabileşte că „dacă copilul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea si pregătirea sa profesională.”

Potrivit art.525 al.1 Cod Civil „minorul care cere întreţinere de la părinţii săi se află în nevoie dacă nu se poate întreţine din munca sa chiar dacă ar avea bunuri”.

Relativ la cuantumul obligaţiei de întreţinere, se au în vedere  dispoziţiile art. 529 Cod civil, potrivit cărora  întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui care urmează a o plăti, trebuind totodată să fie respectate limitele întreţinerii ce urmează a fi acordată  de părinte  din venitul sau din muncă.

Având in vedere ca paratul nu desfăşoară activităţi remunerate, mijloacele acestuia prevăzute de art. 529 Cod Civil in funcţie de care se va stabili cuantumul pensiei de întreţinere sunt reprezentate de salariul de baza minim brut pe tara garantat in plata, astfel cum a fost stabilit prin H.G. nr. 1193/2010.

 Ţinând cont de vârsta minorei şi văzând şi dispoz .art. 529 al.2 Cod Civil  potrivit cărora „când întreţinerea este datorată de părinte, ea se stabileşte până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii”, instanţa va obliga pe pârât  la plata unei pensii de întreţinere în cuantum de 167,5 lei lunar începând cu data de 30.05.2011 si până la data finalizării studiilor, dar nu mai târziu de 26 de ani.

Alin 2 al aceluiaşi articol stabileşte că „dacă minorul are un venit propriu care nu este îndestulător, părinţii au obligaţia de a-i asigura condiţiile necesare pentru creşterea, educarea si pregătirea sa profesională.”

La stabilirea cuantumului pensiei instanţa a avut în vedere atât posibilităţile de plată ale pârâtului, cât şi nevoile minorei.

Se va înfiinţa poprire la cererea reclamantei.

Se va lua act de declaraţia reclamantei că nu solicită cheltuieli de judecată.

Domenii speta

Spete similare