Recinoastere hotarare straina

Asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt la data de 25.11.2019, sub nr. X/104/2019, reclamanta S C, în contradictoriu cu pârâtul M I P, a solicitat recunoaşterea judecătorească a hotărârii străine nr. X/2016 pronunţată de Instanţa de Prim Grad nr. 7 din C la data de 09.03.2019, rămasă definitivă la data de 22.04.2016, după comunicarea sentinţei către părţi şi după expirarea termenului de recurs, având ca obiect „încredinţare şi custodie copil minor”, pronunţată în baza art. 748.4 din Legea de procedură civilă şi art. 770.6 din Convenţia de la Haga din 19.10.1996, purtând apostila.

În motivare, reclamanta a arătat că, în fapt, hotărârea judecătorească a cărei recunoaştere o solicită, respectiv sentinţa nr. X/2016 pronunţată de Instanţa de Prim Grad nr. 7 din C la data de 09.03.2019, rămasă definitivă la data de 22.04.2016, după comunicarea sentinţei către părţi şi după expirarea termenului de recurs, având ca obiect „încredinţare şi custodie copil minor”, sentinţă pronunţată în baza art. 748.4 din Legea de procedură civilă şi art. 770.6 din Convenţia de la Haga din 19.10.1996.

Arată că prin hotărârea mai sus invocată s-a dispus atribuirea în favoarea sa a custodiei şi exercitarea exclusivă a autorităţii părinteşti asupra fiicei sale, I C, născută la data de 12.09.2006, rezultată din relaţia de concubinaj cu pârâtul M I P, nu s-a stabilit nici un program de vizite între tată şi minoră, acesta a fost obligat să îi plătească lunar o pensie alimentară de 250 Euro lunar şi s-a dispus totodată ca cheltuielile extraordinare necesare pentru fiică să fie suportate de ambii părinţi în procent de 50% fiecare.

Reclamanta solicită recunoaşterea acestei hotărârii întrucât în prezent îi este necesară.

În drept, a invocat dispoziţiile art. 167-172 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat şi art. 1094 din Noul Cod de procedură civilă.

În susţinerea cererii, înţelege să facă dovada cu înscrisuri.

Pârâtul M I P nu a formulat întâmpinare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:

În conformitate cu dispoziţiile art. 1095 din Codul de procedură civilă hotărârile străine sunt recunoscute de plin drept în România dacă se referă la statutul personal al cetăţenilor statului unde au fost pronunţate, fie că au fost pronunţate în statul de origine, fie într-un alt stat, au fost recunoscute  în statul de cetăţenie al fiecărei părţi, ori în lipsă de recunoaştere au fost pronunţate în baza legii determinate ca aplicabilă conform dreptului internaţional privat român, nu sunt contrare ordinii publice de drept internaţional privat român şi a fost respectat dreptul la apărare.

Art.1096 Cod de procedură civilă prevede că hotărârile referitoare la alte procese decât cele arătate în art. 1095 Cod de procedură civilă, pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

a) hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată;

b) instanţa care a pronunţat-o a avut, potrivit legii menţionate, competenţa să judece procesul;

c) există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârilor străine între România şi statul instanţei care a pronunţat hotărârea.

Pe de altă parte, potrivit art. 1097 Cod procedură civilă, recunoaşterea hotărârii străine poate fi refuzată în unul dintre următoarele cazuri:

1. hotărârea este manifest contrară ordinii publice de drept internaţional privat roman;

2. hotărârea pronunţată într-o materie în care persoanele nu dispun liber de drepturile lor a fost obţinută cu scopul exclusive de a sustrage cauza incidenţei legii aplicabile conform dreptului internaţional privat roman;

3. procesul a fost soluţionat între aceleaşi părţi printr-o hotărâre, chiar nedefinitivă, a instanţelor române sau se afla în curs de judecare în faţa acestora la data sesizării instanţei străine.

4. este inconciliabilă cu o hotărâre pronunţată anterior ei în străinătate şi susceptibilă de a fi recunoscută în România;

5. instanţele române aveau competenţa exclusivă pentru judecarea cauzei;

6. a fost încălcat dreptul la apărare.

7. hotărârea poate face obiectul unei căi de atac în statul în care a fost pronunţată.

În cauză, Tribunalul constată că nu poate fi reţinută nicio situaţie dintre cele expres prevăzute de art. 1097 Cod procedură civilă, care constituie motive de refuz ale recunoaşterii.

Mai mult, potrivit dispoz. art. 1094 C.pr.civ,  ,,În sensul prezentului titlu (,,Eficacitatea hotărârilor străine”- n.n.) termenul de hotărâri străine se refera la actele de jurisdicţie  contencioasă sau necontencioasă ale instanţelor judecătoreşti, cele notariale,  sau ale oricăror autorităţi competente dintr-un stat nemembru al Uniunii Europene.”

Totodata se constată îndeplinite condiţiile prev de art. 1096 cod de procedură civilă: hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunţată - potrivit mentiunii de la fila 21 dosar, instanţa care a pronunţat-o a avut competenţa să judece procesul; si există reciprocitate in ceea ce priveşte efectele hotărârilor străine intre România si Spania, stabilita prin  Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului  Europei din 27 noiembrie 2003, privind competența, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie matrimonială și în materia răspunderii părintești.

Ca atare, instanţa considerând că este întemeiată cererea reclamantei, urmează a o admite şi a dispune recunoaşterea  pe teritoriul României a sentinţei  nr. X/2016 din data de 09.03.2016, pronunţată de Judecătoria de Primă Instanţă nr. 7 C.

Data publicarii pe portal: 09.03.2020

Domenii speta

Spete similare