Pretenții – lipsă calitate procesuală activă: pentru a putea promova o acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului, este necesar ca asigurătorul, în speță reclamanta, să facă dovada subrogaţiei în drepturile persoanei păgubi

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 05.06.2019, sub nr. …./299/2019, reclamanta societatea A S.A., prin lichidator judiciar, a formulat în contradictoriu cu pârâta B prin corespondent în România C cerere de chemare în judecată solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 3.137 lei, cu titlu de despăgubiri achitate de FGA pentru pagubele produse autovehiculului cu nr D şi a sumei de 159,98 lei penalităţi de întârziere calculate până la data introducerii cererii şi în continuare penalităţilor de întârziere de 0,1% pe zi de întârziere până la data plăţii efective.

În motivare, s-a arătat că la data de 07.05.2014 a avut loc un accident de circulaţie în care au fost implicate capul tractor cu nr E şi semiremorca D, vinovat de producerea accidentului fiind conducătorul autovehiculului cap tractor cu nr de înmatriculare E. A arătat reclamanta că semiremorca cu nr D era asigurată la societatea reclamantă, iar în baza asigurării de răspundere civilă auto obligatorie, Fondul de Garantare a Asiguraţilor a achitat asiguratului A despăgubiri în valoare de 3.137 lei, aşa cum rezultă din OP nr. 3053/24.02.2017. A arătat că împotriva reclamantei prin sentinţa civilă nr. …/03.12.2015 Tribunalul Bucureşti  a dispus în dosarul nr. …./3/2015 deschiderea procedurii falimentului, plata despăgubirilor rezultate din contractele de asigurare facultativă şi obligatorii încheiate în condiţiile legii fiind asigurată de Fondul de Garantare a Asiguraţilor.

A arătat că potrivit art. 11, 12 şi 13 din Ordinul 14/2011 al CSA, art. 19, 21, 22 din Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European  coroborate cu art. 49 din Legea nr. 136/1995 şi art. 2210 C.civ., suma de 3137 lei plătită drept despăgubire urmează a fi recuperat de la pârâtă întrucât persoana vinovată de producerea accidentului avea încheiată la data accidentului poliţă de asigurare Carte Verde la B, iar reprezentantul de despăgubiri pe Directiva IV pe teritoriul României ala cesteia este societatea C.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2210 din Codul civil, art. 49 şi art. 54 din Legea 136/1995, art. 64 din ORDINUL CSA 14/2011.

În dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a depus înscrisuri (f. 4-29).

La data de 22.08.2019, pârâta B a formulat întâmpinare (f. 35), prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât suma solicitată de reclamantă urmează să fie recuperată de aceasta din urmă în cadrul procedurii falimentului, precum şi că singurul care poate solicita despăgubirea este Fondul de Garantare a Asiguraţilor, întrucât această entitate a fost cea care a efectuat plata despăgubirii, iar nu reclamanta. Pe fondul cauzei a solicitat, respingerea cererii ca neîntemeiată, precizând că nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, având în vedere că în susţinerea pretenţiilor sale, reclamanta a indicat doar formularul de constatare amiabilă a accidentului.

La termenul de judecată din 24.10.2019, instanţa a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtă prin întâmpinare. 

Analizând cererile reclamantei şi înscrisurile depuse la dosar în vederea soluţionării excepţiei lipsei calităţii procesuale active, invocate de pârâtă, instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din Codul de procedură civilă, „calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond”.

Calitatea procesuală activă, condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, presupune existenţa unei identităţi între persoana reclamantului şi titularul dreptului din raportul juridic dedus judecăţii. Întrucât reclamantul este acela care declanşează procedura judiciară, acestuia îi revine obligaţia de a justifica atât calitatea sa procesuală, cât şi calitatea procesuală a pârâtului. Această obligaţie îşi are temeiul în dispoziţiile art. 194 Cod procedură civilă, care prevede că cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă, printre alte elemente, obiectul, precum şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia reclamantului. Prin indicarea pretenţiei sale, precum şi a împrejurărilor de fapt şi de drept pe care se bazează această pretenţie reclamantul justifică îndreptăţirea sa de a formula cererea de chemare în judecată.

În acest sens, instanța reține că, așa cum rezultă din Formularul de constatare amiabilă de accident tradus în limba română (f. 80), la data de 07.05.2014, a avut loc un accident de circulație în care au fost implicate autoturismul având numărul de înmatriculare E și autoturismul având nr. de înmatriculare D.

Instanţa constată că, la data producerii accidentului, autovehiculul cu număr de înmatriculare E era asigurat la B (F. 74) , pentru perioada 18.05.2012-17.05.2013.

De asemenea, autovehiculul cu numărul de înmatriculare D avea încheiată poliţă de asigurare facultativ de tip CASCO la societatea reclamantă, nr. AG0005130011344/06.11.2013, valabilă la data producerii accidentului.

Urmare a acestui accident, persoana păgubită s-a adresat cu o cerere de plată către Fondul de Garantare a Asiguraților (societatea reclamantă A fiind sub incidența Legii nr. 85/2014), care a achitat acesteia despăgubirea cuvenită dosarul de daună nr. BB1015CA006246, conform ordinului de plată nr. 5164/08.06.2016 (f. 11)

În continuare, instanţa reţine că, potrivit dispozițiilor art. 2210 alin. 1 Cod civil, în limitele indemnizaţiei plătite, asigurătorul este subrogat în toate drepturile asiguratului contra celor răspunzători de producerea pagubelor.

Din dispozițiile legale enunţate reiese faptul că, pentru a putea promova o acțiune în regres împotriva persoanei vinovate de producerea prejudiciului, este necesar ca asigurătorul, în speță reclamanta, să facă dovada subrogaţiei în drepturile persoanei păgubite, prin plata despăgubirilor.

Analizând înscrisurile depuse, precum și susținerile reclamantei, instanța constată că reclamanta Asigurare – Reasigurare A S.A. își întemeiază pretențiile pe un drept de subrogație în drepturile creditorului de asigurare pe plata efectuată de Fondul de Garantare a Asiguraților, plată în temeiul căreia, prin dispoziții speciale ale art. 18  din Legea nr. 213/2015, derogatorii de la dispozițiile art. 2210 din Codul civil, Fondul de Garantare a Asiguraților este subrogat în drepturile creditorului de asigurare.

Astfel, cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamata Asigurare – Reasigurare A S.A. în nume propriu, deși aceasta susține că plata despăgubirii a fost făcută de Fondul de Garantare a Asiguraților, reclamanta neavând calitate procesuală activă, întrucât titularul dreptului de creanță este Fondul de Garantare a Asiguraților, cel în privința căruia a operat subrogația în temeiul art. 18  din Legea nr. 213/2015.

În ceea ce privește susținerea reclamantei A S.A. că plata a fost efectuată în numele său, din dovada de plată ataşată la dosar nu rezultă că plata efectuată de Fondul de Garantare a Asiguraților a fost efectuată pentru reclamantă.

Instanța apreciază că dacă plata ar fi fost efectuată, într-adevăr, pentru reclamantă, aceasta nu ar fi presupus subrogarea acesteia în drepturile creditorului de asigurare, deoarece este o societate de asigurare aflată în faliment, iar dispozițiile art. 18  din Legea nr. 213/2015 derogă de la prevederile art. 2210 din Codul civil.

O interpretare contrară ar presupune ca Fondul de Garantare a Asiguraților să nu-și poată recupera suma plătită de la persoana responsabilă de producerea accidentului, întrucât aceasta din urmă nu ar putea fi obligată de două ori la repararea aceluiași prejudiciu, ceea ce ar presupune încălcarea dispozițiilor cu caracter special ale art. 18 menționate anterior.

Chiar şi în situaţia în care Fondul de Garantare a Asiguraților a solicitat, iar lichidatorul judiciar a înregistrat această sumă la masa credală a debitoarei A S.A., reclamanta nu ar fi fost îndreptățită să solicite, în temeiul art. 2210 Cod civil, această sumă de la pârâtă, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte că suma respectivă a fost și efectiv virată din fondurile sale către Fondul de Garantare a Asiguraților, acesta fiind, în opinia instanței, momentul de la care reclamanta poate solicita obligarea pârâtei la plata despăgubirii din dosarul de daună nr. AG1014CA001550.

Nici dispozițiile art. 1472 Cod civil nu poate duce la o altă concluzie, în contextul în care subrogarea legală reglementată de art. 2210 Cod civil operează doar în măsura în care plata este efectuată de către asigurător, care preia astfel acțiunea de care beneficia asiguratul, iar nu și în situația în care plata este efectuată de un terț.

Pentru toate considerentele arătate, reţinând că nu există identitate între reclamanta A S.A. și titularul dreptului de creanță care a luat naștere în patrimoniul Fondului de Garantare a Asiguraților, în temeiul art. 18 din Legea nr. 213/2015, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, prin întâmpinare, şi va respinge, în consecinţă, cererea de chemare în judecată. 

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, invocată de pârâtă, prin întâmpinare.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A SA, având CUI R330904, cu sediul procesual ales la ….., în contradictoriu cu pârâta B, cu sediul procesual ales în ….., ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă. 

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea şi motivele de apel se depun la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 08.11.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei.

PREŞEDINTEGREFIER

Domenii speta

Spete similare