Pretenţii, prescripţia dreptului material la acţiune, dovada datei depunerii cererii de chemare în judecată la poştă, cazuri de echipolenţă. Borderou de predare corespondenţă la poştă nu constituie un caz de echipolenţă prevăzut de art.183 alin.1 C.proc.c

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de xx.xx.2018 sub nr. x/299/2018, reclamanta A a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta B ca prin  hotărârea ce o va pronunţa să o oblige pe aceasta la plata sumei de 177.860,88 lei (32.273 + 145.587,88 lei) reprezentând cote legale şi penalităţi aferente, datorate în baza prevederilor Legii nr. 10/1995 şi 50/1991, pentru investiţia realizată.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că pârâta a realizat lucrări de construire pentru mai multe imobile situate în strada …. oraş Bragadiru, judeţul Ilfov. Astfel, pentru autorizaţiile de construire nr. C/2011 şi D/2012 valoarea finală a lucrărilor executate şi recepţionate prin procesul-verbal din data de 11.05.2012 este de 5.704.062,22 lei în consecinţă cota de 0,1% reprezintă 5.704,06 lei iar cota de 0,7% reprezintă 39.928,44 lei fiind achitate sumele de 4700 lei la data de 18.07.2011 şi 24.796lei  la data de 12.04.2012.

A precizat reclamanta că în raport de diferenţele de achitat şi calculând penalităţi care nu pot depăşi debitul restant, pentru cele două autorizaţii pârâta datorează suma de 32.273 lei.

Pentru autorizaţiile de construire nr.E/2014 şi F/2014 valoarea finală a lucrărilor executate şi recepţionate prin procesul-verbal din data de 04.12.2014 este de 10.598.388,40 lei în consecinţă cota de 0,1% reprezintă 10.598,39 lei iar cota de 0,7% reprezintă 74.188,72 lei fiind achitate sumele de 9474,67 lei la data de 03.04.2014 şi 2518,50 lei  la data de 25.08.2014.

A precizat reclamanta că în raport de diferenţele de achitat şi calculând penalităţi care nu pot depăşi debitul restant, pentru cele două autorizaţii pârâta datorează suma de 145.587,88 lei.

În drept, au fost invocate: art. 40 din Legea nr. 10/1995 şi art. 75 şi 76 din Ordinul nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, Codul Fiscal şi art. 91 alin. (2) din Codul de procedură fiscală, noul Cod de procedură civilă, art. 30 din O.U.G. nr. 80/2013.

În dovedirea cererii reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Cererea nu a fost timbrată, acţiunea fiind scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform dispoziţiilor art. 30 din O.UG. nr. 80/2013 privind taxele de timbru.

La data de 12.02.2018, pârâta a depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată şi obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Pârâta a invocat excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 32.273 lei arătând că nu a fost respectat termenul de prescripţie de 5 ani prevăzut de art.91 din C.proc.fisc. care începe să curgă de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a constituit baza de impunere care a generat obligaţia de plată, astfel termenul a început să curgă la 01.01.2013 şi s-a împlinit la data de 31.12.2017.

Cu privire la fondul cauzei, pârâta a arătat, în esenţă, că şi-a îndeplinit obligaţia de plată cotelor prevăzute de lege însă reclamanta nu înţelege să ia în considerare toate sumele achitate.

A învederat pârâta că, anterior finalizării lucrărilor de construire pentru Blocul 6, a înstrăinat acest imobil către G care a achitat suma de 27.928,26 lei cu titlu de cote prevăzute de lege, sumă ce nu a fost luat în considerare de către reclamantă iar ulterior reclamanta a eliberat o adeverinţă către această societate prin care atesta faptul că nu datorează aceste cote.

În drept, pârâta a invocat prevederile art.40 din Legea 10/1995, art.4 din OG 92/2003.

În dovedirea cererii pârâţii au solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

La data de 19.03.2018 reclamanta a depus cerere adiţională prin care şi-a restrâns pretenţiile la suma de 50.104,18 lei compusă din 32.273 lei şi 17.831,18 lei.

Analizând  actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt,

Prin autorizaţia de construire nr.C/2011 (fila 45) pârâta a fost autorizată să construiască un bloc în strada … oraş Bragadiru, judeţul Ilfov cu o valoare de 4.700.000 lei.

Prin autorizaţia de construire nr.D/2012 (fila 48) a fost modificată autorizaţia de construire nr.C/2011 în vederea mansardării imobilului.

Prin nota de constatare (fila 52) valoarea lucrărilor realizate în baza celor două autorizaţii de construire a fost stabilită la suma de 5.704.062,22 lei.

Prin autorizaţia de construire nr.E/2014 (fila 57) pârâta a fost autorizată să construiască 2 blocuri, respectiv blocurile 5 şi 6, acestea având o valoarea de 9.474.669,50 lei.

La data de 03.04.2014 (fila 69) pârâta a achitat către reclamantă suma de 9474,67 lei reprezentând cotă de 0,1% pentru blocurile 5 şi 6.

La data de 21.08.2014 (fila 71) pârâta a achitat către reclamantă suma de 2518,5 lei reprezentând cotă de 0,1%.

Prin autorizaţia de construire nr.F/2014 (fila 61) pârâta a fost autorizată să mansardeze cele două blocuri, 5 şi 6, menţionându-se valoarea lucrărilor la suma de 2.518.466 lei pentru 2 blocuri.

Potrivit procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.H/2014 (fila 63) şi notei de constatare (fila 64) s-a stabilit valoarea lucrărilor realizate ca fiind 10.598.388,40 lei şi s-a menţionat doar blocul 5.

La data de 16.02.2015 (fila 72) pârâta a achitat către reclamantă suma de 74.188,72 lei reprezentând cotă de 0,7% bloc 5.

Prin autorizaţia de construire nr.I/2015 (fila 65) pârâta a fost autorizată să continue lucrările la blocul 6.

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul J/2015 de SPN K (filele 74-104) pârâta a înstrăinat către G Clădirea 6.

Potrivit procesului-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.L/2016 (fila 67) şi notei de constatare (fila 65) având ca beneficiar pe G, valoarea blocului 6 a fost stabilită la suma de 5.596.451,59 lei.

G a achitat către reclamantă sumele de 27.982,26 lei (fila 105) iar reclamanta i-a emis adresa nr.23613/15.04.2016 (fila 108) prin care atesta plata anumitor sume cu titlu de cote legale.

În drept,

În temeiul art. 248 alin. 1 C.proc.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, astfel instanţa va analiza excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 32.273 lei.

Instanţa constată că obligaţia de plată a cotei de 0,7% prevăzută de art.40 din Legea 10/1995 trebuie analizată din perspectiva intrării în vigoare a Legii 329/2009 care, potrivit art.70 alin.1 şi 2 a intrat în vigoare în termen de 15 zile de la publicare, respectiv cel mai târziu de la data de 01.01.2010.

Astfel, în raport de data scadenţei sumelor solicitate, în raport de data recepţionării acestora, 11.05.2012 (fila 51),  instanţa apreciază că în cauză devin incidente dispoziţiile art. 7 din Legea 329/2009, care prevăd că, începând cu data intrării în vigoare a legii, veniturile obţinute de autorităţile şi instituţiile publice finanţate integral sau parţial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituţii publice finanţate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 şi 2, se fac venit la bugetul de stat.

În aceste condiţii, instanţa reţine aplicabilitatea dispoziţiilor art. 91 C.pr.fisc., conform căruia dreptul de a stabili obligaţii fiscale se prescrie în termen de 5 ani care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanţa.

Prezenta acţiune a fost introdusă pe rolul acestei instanţe la data de 03.01.2018, ulterior împlinirii termenului de prescripţie care a început să curgă la data de 01.01.2013 şi s-a împlinit la data de 31.12.2017.

Instanţa apreciază că înscrisul depus de reclamantă intitulat proces-verbal (filele 125-129) nu realizează cazul de echipolenţă prevăzut de art.183 alin.1 C.proc.civ. care prevede că Actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poştal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen.

Cazurile de echipolenţă sunt de strictă  aplicare şi interpretare, asTfel reclamanta nu a depus dovada depunerii unei scrisori recomandate ci a depus un borderou de predare corespondenţă. Mai mult pe plicul ataşat cererii nu este aplicată nicio ştampilă.

Nici pe procesul-verbal, anterior menţionat, nu este aplicată nicio ştampilă a poştei, putând fi întocmit de orice persoană la orice moment ulterior, fapt pe care instanţa îl apreciază extrem de probabil având în vedere că pe plic este menţionată 49598+49599/28.12.2017, în procesul-verbal în care nu se indică numele niciunei persoane, nefiind asumat de nimeni, se menţionează data de 29.12.2017 aceeaşi dată care apare şi ca număr de ieşire aplicat pe cererea de chemare în judecată (fila 1).

În raport de considerentele expuse instanţa constată că cererea a fost depusă la data de 03.01.2018 cu depăşirea termenului de prescripţie de 5 ani în consecinţă va admite excepţia şi va respinge pretenţiile reclamantei pentru plata sumei de 32.273 lei ca fiind prescrise.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 10/1995, Investitorii sau proprietarii vor vira lunar către A - I.S.C. din subordinea Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei o sumă echivalentă cu o cotă de 0,70% din cheltuielile pentru executarea construcţiilor şi a lucrărilor prevăzute la art. 2 şi pentru care se emit, în condiţiile legii, autorizaţii de construire, cu excepţia proprietarilor, persoane fizice, care execută lucrări de consolidare şi reparaţii la locuinţele din proprietate. Calculul şi virarea sumelor respective se fac eşalonat, concomitent cu plata prestaţiilor. A - I.S.C. utilizează 70% din fondul astfel constituit pentru îndeplinirea atribuţiilor, potrivit prevederilor legale, şi virează 30% din acest fond în contul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, care îl utilizează pentru:

Întârzierile la plată a cotelor de către investitor sau proprietar, prevăzute la alin. 1, se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată.

De asemenea, potrivit art. 267 alin. (14) lit. b) din Legea nr. 571/2003, în cel mult 15 zile de la data finalizării lucrărilor de construire, odată cu efectuarea recepţiei la terminarea lucrărilor, investitorul are obligaţia de a regulariza taxele şi cotele legale.

Potrivit art. 30 din Legea nr. 50/1991, Cheltuielile pentru controlul statului în amenajarea teritoriului, urbanism şi autorizarea executării lucrărilor de construcţii se suportă de către investitori, în valoare echivalentă cu o cotă de 0, 1% din valoarea lucrărilor autorizate, cu excepţia celor prevăzute la art. 3 lit. b) şi a lăcaşurilor de cult. 

Virarea sumelor stabilite conform dispoziţiilor alin. (1) se face în contul inspectoratelor teritoriale în construcţii, judeţene, respectiv al municipiului Bucureşti, după caz, o dată cu transmiterea înştiinţării privind data începerii lucrărilor, astfel cum se prevede la art. 7 alin. (8). Întârzierea la plată a cotei prevăzute la alin. (1) se penalizează cu 0,15% pe zi de întârziere, fără a se depăşi suma datorată. Disponibilităţile la finele anului din veniturile extrabugetare se reportează în anul următor şi au aceeaşi destinaţie.

Cota stabilită la alin. (1) se aplică şi diferenţelor rezultate din actualizarea valorii lucrărilor autorizate, care se face o dată cu recepţia la terminarea lucrărilor.

Din dispoziţiile precitate instanţa reţine că obligaţia de regularizare a cotei de 0,7% se naşte la data recepţionării lucrărilor de construcţii întrucât această valoare poate fi una superioară celei prevăzute de autorizaţia de construire.

Cu privire la cotele aferente blocurilor 5 şi 6 instanţa reţine următoarele:

Este în primul rând de observat că valoarea unui bloc construit este de aproximativ 5 milioane de lei. Pentru blocul 3 valoarea prevăzută în autorizaţie a fost de 4.700.000 lei iar cu ocazia recepţionării construcţiei valoarea a fost stabilită la suma de 5.704.062,22 lei.

Pentru blocurile 5 şi 6 în autorizaţia de construire a fost menţionată valoarea de 9.474.669,50 lei iar cu ocazia recepţionării s-a prevăzut 10.598.388,40 lei însă doar pentru blocul 5.

Blocul 6 a fost înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub numărul J/2015 de SPN K (filele 74-104) către G iar prin nota de constatare valoarea finală a acestuia a fost determinată la suma de 5.596.451,59 lei.

Instanţa constată că în procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr.H/2014 (fila 63) şi notei de constatare (fila 64) s-a stabilit valoarea lucrărilor realizate ca fiind 10.598.388,40 lei aferent exclusiv blocului 5 ceea ce ridică dubii în raport cu această valoare constatată întrucât instanţa observă că valoarea la terminarea lucrărilor nu este substanţial mai mare decât valoarea declarată în autorizaţia de construire, astfel că pentru cele două blocuri a fost declarată valoarea de 9.474.669,50 lei iar prin notele de constatare s-a stabilit o valoare de 10.598.388,40 (aferentă blocului 5) şi 5.596.451,59 (aferentă blocului 6).

În orice caz, instanţa constată că transmisiunea dreptului de proprietate asupra blocului 6 s-a realizat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat de notarul public ce constituie un înscris autentic opozabil părţilor, iar procesul-verbal de recepţie a fost eliberat pentru G care a achitat suma de 27.982,26 lei (fila 105) şi căreia reclamanta i-a emis adresa nr.x/2016 (fila 108) prin care atesta plata anumitor sume cu titlu de cote legale, astfel că pentru blocul 6 pârâta nu datora cotele de 0,1% şi 0,7% întrucât nu mai avea calitatea de proprietar la data recepţionării lucrărilor şi stabilirii valorii finale.

Instanţa constată, în consecinţă, că pârâta avea obligaţia de a plăti cota de 0,1% şi 0,7%  aferentă blocului 5, respectiv 10598,38 lei şi 74.188,71 lei ori aceasta a achitat suma de 

9474,67 + 2518,5 lei (filele 69,71) respectiv 11993,17 lei reprezentând cota de 0,1% şi 74.188,72 lei (fila 72) reprezentând cota de 0,7%, obligaţiile sale fiind stinse prin plată.

Pentru considerentele anterior expuse instanţa va respinge cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru suma de 32.273 lei invocată de pârâtă.

Respinge pretenţiile reclamantei A, cu sediul în …, în contradictoriu cu pârâta B, cu sediul în Bucureşti, ….,  în ceea ce priveşte pretenţiile în cuantum de 32.273 lei ca fiind prescrise.

Respinge în rest cererea reclamantei A, în contradictoriu cu pârâta B, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, azi xx.xx.2018.

Domenii speta

Spete similare