Ordonanţă de plată – contestarea creanţei nu rezultă din probatoriul administrat în cauză;

Hotărâre 6423 din 11.04.2016


Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 07.03.2016 sub nr. 11239/299/2016 creditorul D.O. a solicitat, în contradictoriu cu debitorul D.Ş., ca prin hotărârea ce se va pronunţa debitorul să fie obligat la plata către creditoare a sumei de 2835 euro, reprezentând daune interese şi 1000 euro returnare avans plătit cu obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii creditorul a învederat instanţei faptul că părţile au încheiat contractul de antrepriză certificat sub nr. 174/12.10.2015 de către avocat E.R.  în baza căruia, debitorul trebuia să execute şi să monteze, pe riscul şi cheltuiala sa, în imobilul situat în Bucureşti, sector 1 mai multe piese de mobilier şi deşi creditorul şi-a îndeplinit obligaţiile referitoare la plată, debitorul nu şi-a respectat obligaţiile cu privire la executare contractului, în sensul că nu a finalizat lucrarea în termen şi nici nu a folosit materialele convenite de părţi.

A arătat creditoarea că, în baza art.5 din contract în cazul întârzierii mai mari de 10 zile în executarea contractului, creditorul are dreptul să rezilieze unilateral contractul iar debitorul se obligă să plătească suma de 2835 euro cu titlu de daune interese.

Cu privire la suma de 1000 euro, creditorul a arătat instanţei că această sumă repreziontă avansul plătit şi restituirea acestei sume se impune ca urmare a repunerii părţilor în starea iniţială.

În drept, creditoare a invocat prevederile art. 1014 C.proc.civ.

În dovedirea cererii aceasta a solicitat înuviinţare probei cu înscrisuri depunând în copii certificate cu originalul înscrisuri.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 lei conform art. 6 alin.2 din OUG 80/2013 (fila 1).

La data de 01.04.2016 debitorul a depus întâmpinare prin care a arătat instanţei că nu a executat contractul conform specificaţiilor întrucât furnizorii aleşi de creditor nu şi-au respectat termenele de livrare, nu a avut informaţiile necesare din partea arhitectului ales de creditor, în timp util, complete şi fără modificări.

A mai precizat debitorul că solicită o evaluare corectă a pagubelor pe care i le-a produs creditorului.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

În fapt:

Între părţi s-a încheiat contractul de antrepriză certificat sub nr. 174/12.10.2015 de către avocat E.R.  (filele 5-8).

Potrivit susţinerilor debitorului realizate prin întâmpinare şi susţinute oral în faţa instanţei, acesta nu a executat contractul din cauza furnizorilor şi arhitectului ales de creditor.

La data de 07.01.2016 creditorul a comunicat debitorului declaraţia unilaterală de rezoluţiune şi somaţia de plată (filele 9-11).

În drept:

Sub aspectul admisibilităţii procedurii, în conformitate cu art. 1014 Cpc conform căruia prevederile titlului IX se aplică crenţelor certe, lichide şi exigibile, constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate de un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris însuşit de părţi prin semnătură, orin în alt mod admis de lege, instanţa constată procedura admisibilă, astfel:

Obiectul litigiului constă în plata unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, respectiv contractul de antrepriză certificat sub nr. 174/12.10.2015 de către avocat E.R.  (filele 5-8).

Creditoarea deţine o creanţă ce constă în plata unei sume de bani, respectiv suma de 2835 euro şi 1000 euro ce rezultă din contractul menţionat.

Sub aspectul caracterului cert al creanţei, conform art. 662 alin.2 Cpc creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu. Instanţa constată că în cauză creanţa este certă, ea rezultă din contractul de antrepriză certificat sub nr. 174/12.10.2015.

Instanţa reţine că este netăgăduită neexecutarea din partea debitorului care nu a contestat în niciun fel rezoluţiunea unilaterală a contractului, efectele juridice ale rezoluţiunii fiind stabilite de art.1554 C.civ. conform căruia Contractul desfiinţat prin rezoluţiune se consideră că nu a fost niciodată încheiat. Dacă prin lege nu se prevede altfel, fiecare parte este ţinută, în acest caz, să restituie celeilalte părţi prestaţiile primite.

Întrucât prin contract s-a stipulat plata sumei de 1000 euro cu titlu de avans, instanţa va reţine că această sumă are caracter cert.

Conform art.1538 C.civ. Clauza penală este aceea prin care părţile stipulează că debitorul se obligă la o anumită prestaţie în cazul neexecutării obligaţiei principale. 

(2) În caz de neexecutare, creditorul poate cere fie executarea silită în natură a obligaţiei principale, fie clauza penală. 

(3) Debitorul nu se poate libera oferind despăgubirea convenită. 

(4) Creditorul poate cere executarea clauzei penale fără a fi ţinut să dovedească vreun prejudiciu. 

Clauza penală este acea convenţie accesorie prin care părţile determină cu anticipaţie prejudiciul suferit de una din părţi în caz de neexcutare culpabilă a obligaţiilor, părţile fiind ţinute de cuantumul clauzei iar partea în favoarea căreia s-a stipulat clauza neavând dreptul la o reparaţie suplimentară chiar dacă ar dovedi că întinderea prejudiciului este superioară clauzei penale iar debitorul este ţinut de cuantumul clauzei indiferent de întinderea prejudiciului suferit de creditor.

Instanţa constată că la articolul 5 din contract, părţile au prevăzut clauza penală stabilind cuantumul despăgubirilor datorate creditorului în caz de întârziere mai mare de 10 zile în îndeplinirea obligaţiilor contractuale de către debitor, astfel că, în raport de neexecutarea necontestată a contractului instanţa va reţine că sumă de 2835 euro are caracter cert.

Sub aspectul caracterului lichid, conform art. 662 alin.3 Cpc creanţa este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui. Instanţa constată că, în cauză, creanţa este lichidă ea având ca obiect plata unor sume de bani ce reprezintă contravaloarea prestaţiei executate şi a clauzei penale.

Sub aspectul exigibilităţii, art. 662 alin.4 Cpc prevede că creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată. Instanţa constată sumele datorate de debitor au devenit exigibile la data denunţării unilaterale a contractului.

Conform art.1021 alin.1 C.proc.civ. Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă contestaţia este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere.

Instanţa constată că deşi debitorul a contestat creanţa, din înscrisurile administrate la dosarul cauzei nu rezultă niciunul din aspectele învederate de debitor, afirmaţiile acestuia nefiind susţinute de niciun element probatoriu pe care instanţa să îl aibă în vedere, astfel că va respinge susţinerile acestuia.

Totodată, instanţa reţine că din înscrisurile administrate în cauză creditoarea a făcut dovada existenţei unui contract valabil şi a executării propriilor obligaţii, afirmând în acelaşi timp neexecutarea obligaţiilor de către debitoare.

Pentru toate considerentele anterior expuse, instanţa admite cererea şi va obliga debitorul la plata către creditoare a sumei de 3835 euro.

În temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere soluţia de admitere a cererii de emitere a ordonanţei de plată şi constatând culpa procesuală a debitorului admite acest capăt de cerere şi îl obligă pe debitor la plata cheltuielilor de judecată angajate de creditoare, în cuantum de 200 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru (fila 1).