Anulare act – inadmisibilitate în raport de faptul că factura fiscală nu poate fi considerată act juridic unilateral

Sentinţă civilă 1330 din 27.01.2015


Prin cererea inregistrata la aceasta instanta la data de 27.10.2014 sub nr. 51237/299/2014 reclamanta Direcţia Generală de Impozite şi Taxe Locale a Sectorului 1 Bucureşti a solicitat in contradictoriu cu S.C. S.T. S.R.L. si S.C. A.I. S.R.L. anularea facturii seria SYS nr. 0034/15.03.2011, emisă de prima pârâtă.

În motivare, s-a arătat că prin factura a cărei anulare se solicită prima pârâtă a înstrăinat către cea de a doua pârâtă un mijloc fix, deşi, conform art. 113 alin. 4 şi 5 din Codul de procedură fiscală, actul prin care se înstrăinează un astfel de bun, fără ca în prealabil datoriile fiscale să fie achitate, este nul de drept.

In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art 194 Cod procedură civilă şi art. 113 Cod procedură fiscală.

Pârâtele, deşi legal citate, nu au formulat întâmpinare.

În şedinţa publică din 20.01.2015 instanţa a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii cererii, pe care a pus-o în discuţia părţilor.

Analizand actele si lucrarile dosarului de fata şi pronunţându-se cu prioritate asupra excepţiei procesuale invocate, instanta retine urmatoarele:

Facturile fiscale nu pot fi considerate acte juridice unilaterale deoarece ele nu sunt rezultatul unei vointe juridice cu intentia de produce efecte  juridice, reprezentând, în acest caz doar un înscris constatator prin care emitentul pretinde de la destinatarul facturii plata unei sume de bani determinata în baza unei conventii verbale sau scrise. Aceasta din urma reprezinta contractul încheiat între parti si doar acesta poate fi supus desfiintarii prin intermediul actiunii în anulare. În acest caz factura constituie doar un mijloc de proba conform art. 46 din C.comercial.

Factura fiscală nu este nu act juridic, ci un simplu document fiscal, ce se intocmeste in scopul inregistrarii in contabilitate a operatiunilor economic-financiare, asa cum rezulta din prevederile art. 6 din Legea nr. 82/1991, fiind un mijloc de proba nesupus cerintelor art. 948 C.civ., nici chiar atunci cand probeaza existenta unui contract consensual, pentru care partile nu au confectionat un instrumentum probationis.

Fata de natura facturii, asa cum este aceasta precizata in Legea nr. 82/1991 si in legislatia fiscala, precum si in art. 46 din Codul comercial, se stabileste ca nu se poate cere pe calea actiunii in justitie constatarea nulitatii absolute a acesteia pentru neindeplinirea conditiilor de validitate ale actului juridic, eventualele deficiente privind continutul facturii putand fi invocate ca aparari vizand forta probanta a acesteia pentru pretentiile inscrise in document de emitentul sau.

Chiar daca s-ar admite ca factura fiscala reprezinta un act juridic unilateral reclamantul nu ar avea deschisa calea actiunii în anulare deoarece valabilitatea facturii s-ar putea analiza numai prin prisma verificarii vointei celui care a emis actul unilateral, respectiv a pârâtului emitent, iar nu a reclamantului.

Astfel, cererea de anulare a înscrisului sus-mentionat nu este admisibila, aceasta actiune în anulare nefiind calea în  justitie pe care reclamanta trebuie sa o utilizeze în vederea înlăturării efectelor juridice ale convenţiei ce încalcă legea.

În concluzie, pentru motivele de fapt si de drept sus-mentionate, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respinge cererea de anulare a facturii seria SYS nr. 0034/15.03.2011 ca inadmisibila.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia inadmisibilităţii.

Respinge cererea formulata de reclamant DIRECŢIA GENERALĂ DE IMPOZITE ŞI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCURESTI  cu  sediul in sector 1, Bucureşti, PIAŢA AMZEI, nr. 13 in contradictoriu cu  pârât S.C. S.T. S.R.L  cu  sediul in …., pârât S.C. A.I.S.R.L cu  sediul in …. ca inadmisibilă.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27.01.2015.