Penalităţi prevăzute de art. 906 C.proc.civ. Lipsa unei cereri de executare silită. Inadmisibilitate

Prin cererea depusă la data de 09.09.2019 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi, reclamanta BM a solicitat instanţei obligarea pârâţilor Primarul comunei R şi Primarul comunei T, la plata unei penalităţi în cuantum de 400 de lei, resepctiv de 200 de lei pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a face prevăzute în titlul executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 1463 din 20.10.2006 pronunţată de Judecătoria Iaşi, cu cheltuieli de judecată.

În susţinerea în fapt a cererii, reclamanta arată că, prin Sentinţa civilă nr. 1463 din 20.10.2006 pronunţată de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta BM şi a obligat pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR R şi COMISIA DE FOND FUNCIAR T să efectueze punerea în posesie conform adeverinţelor provizorii de proprietate pentru suprafeţele de 4,57 ha şi respectiv 2,57 ha, precum şi a COMISIEI JUDEŢENE DE FOND FUNCIAR IAŞI la eliberarea titlurilor de proprietate pentru respectivele suprafeţe de teren, după înaintarea documentaţiei de către comisiile locale de fond funciar.

Cu toate acestea, reclamanta susține că, de la momentul rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până în prezent, comisiile de fond funciar nu s-au conformat obligaţiilor stabilite în sarcina acestora, respectiv de a o pune în posesie şi de a înainta documentaţia aferentă către Comisia Judeţeană de Fond Funciar Iaşi.

De asemenea, reclamanta învederează instanţei că a procedat la notificarea pârâtelor fără ca acestea să aducă la îndeplinire obligaţiile stabilite prin titlul executoriu.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 64 din Legea nr. 18/1991.

În probaţiune, a depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul Primarul comunei T a formulat întâmpinare, prin care a invocat cu titlu prealabil excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale a Comisiei locale de fond funciar T şi excepţia prescripţiei dreptului de a cere executarea silită.

Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiate a excepţiilor invocate, reiterând că, de la data rămânerii irevocabile a Deciziei şi până în prezent, cele două Comisii nu şi-au îndeplinit obligaţiile, în sensul întocmirii documentaţiei necesare în vederea eliberării titlului de proprietate, deşi au fost notificate în mod repetat.

În cadrul şedinţei de judecată din data de 22.01.2020, instanţa a respins ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale, pentru considerentele reţinute în cuprinsul Încheierii pronunţate la acea dată  şi a pus în discuţia părţilor excepţia inadmisiiblităţii acţiunii, faţă de lipsa unei executări silite.

Din materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine că, prin Sentinţa civilă nr. 1463 din 20.10.2006 pronunţată de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă, instanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta BM şi a obligat pârâtele COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR R şi COMISIA DE FOND FUNCIAR T să efectueze punerea în posesie conform adeverinţelor provizorii de proprietate pentru suprafeţele de 4,57 ha şi respectiv 2,57 ha, precum şi a COMISIEI JUDEŢENE DE FOND FUNCIAR IAŞI la eliberarea titlurilor de proprietate pentru respectivele suprafeţe de teren, după înaintarea documentaţiei de către comisiile locale de fond funciar.

În drept, potrivit art. 906 C.proc.civ., dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviinţare a executării debitorului nu execută obligaţia de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalităţi, de către instanţa de executare. Când obligaţia nu este evaluabilă în bani, instanţa sesizată de creditor îl poate obliga pe debitor, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor, să plătească în favoarea creditorului o penalitate de la 100 la 1000 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzute în titlul executoriu.

Dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a penalităţii, debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu.

De asemenea, potrivit art. 622 C.proc.civ., obligaţia stabilită prin titlu executoriu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, iar în cazul în care debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobânzilor, penalităţilor sau a altor sume acordate potrivit legii, prin titlu,precum şi a cheltuielilor de executare.

Faţă de excepţia inadmisibilităţii invocată în cauză, instanţa reţine că hotărârea judecătorească definitivă a stabilit în sarcina pârâţilor o obligaţie de a face, respectiv de a proceda, în condiţiile legii, la punerea în posesie şi înaintarea către Comisia judeţeană Iaşi pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenului a documentaţiilor necesare în vederea emiterii titlurilor de proprietate, obligaţii pe care debitorii nu au executat-o de bunăvoie, astfel încât reclamanţii aveau posibilitatea de a demara executarea silită.

După cum a reţinut şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cuprinsul Deciziei nr. 16/2017, reglementarea penalităților în Codul de procedură civilă la materia executării silite limitează sfera aplicării acestora strict la această fază a procesului civil, ce debutează prin încuviințarea executării silite în baza titlului executoriu ce prevede executarea obligației de a face sau de a nu face.

 Utilizarea penalităților prevăzute de Codul de procedură civilă nu este posibilă în planul dreptului substanțial, în raporturile dintre creditor și debitor, anterior obținerii titlului executoriu și începerii executării silite.

Codul de procedură civilă prevede, în mod expres, aplicarea unor penalități în cazul în care debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face cu caracter personal: „Dacă în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, acesta poate fi constrâns la îndeplinirea ei, prin aplicarea unor penalități, de către instanța de executare” [art. 906 alin. (1) din Codul de procedură civilă].

Numai creditorul poate solicita instanței de executare aplicarea penalităților și numai dacă, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii de încuviințare a executării, debitorul nu execută obligația de a face sau de a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană. Instanța se pronunță prin încheiere definitivă, dată cu citarea părților [art. 906 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă].

Având în  vedere aceste considerente obligatorii reţinute de Înalta Curte şi dispoziţiile exprese ale art. 906 C.proc.civ., instanţa apreciază că, în lipsa unei cereri de executare silită, încuviinţată în conformitate cu dispoziţiile legale de către instanţa de executare, cererea de aplicare a penalităţilor în temeiul art. 906 C.proc.civ., este inadmisibilă şi urmează a fi respinsă ca atare.

Faţă de dispoziţiile art. 453 C.proc.civ., instanţa va respinge şi cererea de obligare a pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Domenii speta

Spete similare