Suspendare executare act administrativ

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

Cod ECLI ECLI:RO:TBMUS:2020:003.000059

Dosar nr. ...

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MUREŞ

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA Nr. 59/2020

Şedinţa publică de la 12 Februarie 2020

Completul compus din:

PREŞEDINTE ....

Grefier ...

Pe rol se află judecarea acţiunii în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul ...., cu domiciliul ..., ..., nr. .., ap. ... jud. .., în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL ... având ca obiect suspendare executare act administrativ.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă pentru reclamant – doamna avocat ..., lipsă fiind pârâtul Municipiul Tg. Mureş.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei următoarele:

Doamna avocat ... depune la dosarul cauzei împuternicire avocaţială, în reprezentarea reclamantului din prezentul dosar.

Fiind primul termen de judecată, instanța acordă cuvântul cu privire la verificarea competenței.

Doamna avocat pentru reclamant consideră că Tribunalul Mureş – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, este instanţa competentă în soluţionarea prezentei cauze.

În conformitate cu dispoziţiile art.131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa verificând competenţa generală, materială şi teritorială de a judeca prezenta cauză, stabileşte că este competentă sub toate aspectele şi faţă de dispoziţiile art. 10 şi art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În temeiul art. 238 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa estimează durata procesului la un termen de 60 zile pentru cercetarea procesului.

La interpelarea instanţei, doamna avocat arată că nu are cereri prealabile.

Instanța acordă cuvântul în probațiune:

Doamna avocat .. în reprezentarea reclamantului, solicită încuviinţarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei. De asemenea, depune şi deciziile de impunere comunicate cu dovada înaintării contestaţiei ca fiind procedură prealabilă, înregistrată la primărie şi răspunsul comunicat din partea primăriei la contestaţia promovată împotriva deciziei de impunere.

În conformitate cu prevederile art. 255 al. 1, art. 258  raportat la art. 292 Cod procedură civilă, încuviinţează pentru ambele părţi proba cu înscrisurile depuse la dosar, ca fiind pertinentă, concludentă şi utilă soluţionării cauzei.

Nefiind alte cereri de formulat, instanţa în temeiul art. 244 Cod procedură civilă,  constată cercetarea judecătorească încheiată şi, în baza art. 392 Cod Procedură Civilă, deschide dezbaterile asupra cererii deduse judecăţii.

Doamna avocat .. solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost ea promovată, cu cheltuieli de judecată, respectiv taxă judiciară de timbru care a fost achitată în dosar

Doamna avocat învederează că în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, încă din data de 27 decembrie, dată la care sunt scadente sumele de bani imputate pe decizia de impunere, se calculează penalităţi de întârziere. Ca atare, în ipoteza în care nu s-ar dispune suspendarea actului administrativ, în ceea ce-l priveşte pe reclamant există această posibilitate de a-i fi imputate penalităţi de întârziere cu privire la condiţia pagubei iminente astfel cum este dezvoltată de Legea nr. 554/2004.

În ceea ce priveşte cauza bine justificată aşa cum de altfel se poate observa şi din cuprinsul cererii introductive, doamna avocat arată că, s-a făcut referire la faptul că decizia de impunere vizează două apartamente nr.. şi nr.. Se precizează de către primărie faptul că a existat o altă activitate decât cea de spaţiu de locuit. Însă, se arată că pentru apartamentul .., a fost achitată taxă în cuantum de 20% în ceea ce priveşte taxa de reabilitare aferentă persoanei fizice.

Doamna avocat mai învederează că dat fiind faptul că două apartamente sunt inserate în cuprinsul aceleaşi decizii de impunere, din punctul de vedere al reclamantului, este o problemă care duce la posibilitatea de a nu mai discuta de legalitatea unui act administrativ. Tocmai acest aspect, reclamantul a invocat-o şi în cazul contestaţiei care vizează procedura prealabilă anterior adresării instanţei de contencios administrativ pentru acţiunea în anulare a deciziei. Precizează că a invocat şi acest aspect, însă contestaţia a fost respinsă. Precizează de asemenea, că din punctul de vedere al reclamantului nu se respectă prevederile legale incidente în materie, respectiv art. 278 din Codul de procedură fiscală, măcar pentru o anulare parţială a deciziei de impunere.

Ca atare, doamna avocat apreciază că sunt întrunite condiţiile legale, sens în care solicită admiterea cererii de suspendare astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată, constând în taxă de timbru judiciară.

Nefiind alte cereri de formulat, instanţa constată cercetarea judecătorească încheiată  şi, în baza art. 394 Cod procedură civilă, închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra cererii deduse judecății.

INSTANŢA

Deliberând, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la această instanţă la data de 15.01.2020 la dosar nr. ..., reclamantul ..., a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL .., suspendarea executării și a efectelor deciziei de impunere cu nr. 4394/IV/20.09.2019, emisă în baza HCL nr. 346/29.11.2018 pentru suma de 5.505 lei, reprezentând cota de 1/2 parte din totalul sumei de 11.000 lei, privind taxa de reabilitare termică pentru apartamentele nr. .. din imobilul situat în .., nr. .., cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, în fapt, la data de  15.11.2019 i s-a comunicat răspunsul Municipiului ... la contestaţia formulată împotriva deciziei de impunere nr. 4394/1V din data de 20.09.2019, prin care se arată că doar apartamentul nr. ..din imobilul situat .. nr. ..are destinația de locuință. A mai arătat că totuși decizia de impunere a fost emisă pentru apartamentul nr .. și .., motivând că celelalte apartamente aflate în proprietatea sa şi a soţiei au altă destinație decât cea de locuinţă, invocând faptul că proprietarul apartamentelor, anterior emiterii deciziei de impunere a fost o persoană juridică (..... și că la data implementării programului de reabilitare, apartamentele deținute au avut altă destinaţie decât cea de locuinţă, arătând și faptul că HCL nr. 346/2018 poate fi anulată doar prin intermediul instanţelor judecătorești întrucât și-au produs efectul juridic.

Reclamantul învederează că apartamentul nr. ...din imobilul situat în .. nr. .. nu a făcut obiectul taxei de reabilitare termică în cotă de 100 % de contribuţie din partea proprietarilor, fiind achitată contravaloarea lucrării de reabilitare termică a imobilului în cotă de 20% din valoarea investiţiei, însă pârâtul nu a dispus anularea parțială a deciziei de stabilire a contribuției şi nici nu a dispus emiterea unei noi decizii de impunere, așa cum este prevăzut în art. 279 din Codul de procedură fiscală.

În continuare, reclamantul aminteşte şi redă prevederile art. 278 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, prevederile art. 14 alin. 1 şi 15 din Legea nr. 554/2004, arătând în esenţă, că din coroborarea acestor dispoziții rezultă că instanța poate dispune suspendarea executării actului atacat, „în cazuri bine justificate” și „pentru prevenirea unei pagube iminente“. Totodată, reclamantul defineşte cazurile bine justificate, precum şi paguba iminentă, astfel cum se prevede prin art. 2 lit. t şi ş din Legea nr. 554/2004.

În acest sens, având în vedere faptul că decizia de impunere atacată și în faţa instanţei, fiind înregistrată acțiunea în anularea deciziei de impunere și a HCL nr. 346/2018 emise de Municipiul .. dosarul nr...., dar și faptul că, așa cum s-a statuat în jurisprudenţa naţională că există caz bine justificat atunci când rezultă o îndoială puternică și evidentă asupra prezumţiei de legalitate, iar instanța trebuia să o analizeze și să constate aparența dreptului în favoarea persoanei vătămate fără a se antama fondul, observându-se că s-a emis decizia de impunere pentru un imobil pentru care, pe de o parte, deja s-a achitat contravaloarea lucrării de reabilitare, pe de altă parte apartamentul nu a făcut obiectul stabilirii în mod ilegal a cotei de contribuție de 100 % din valoarea investiției, reclamantul consideră că sunt îndeplinite condițiile necesare în vederea admiterii cererii de suspendare a executării deciziei de impunere.

De asemenea, precizează reclamantul că instituirea taxei de reabilitare termică pe o perioadă de 3 ani pentru apartamentul nr....din blocul situat în .... nr...., respectiv stabilirea în mod nelegal a cotei de contribuţie în cotă de 100 % privind reabilitarea termică pentru îmbunătățirea și creșterea performanţei energetice a blocului de locuinţe în baza OUG nr. 18/2009, atât pe seama sa, cât și pe seama fostei proprietare a imobilului, ..., duce la stabilirea și executarea de două ori a taxei de reabilitare pe care oricum o consideră nelegală în cotă de 100 %, și astfel se află în situația în care decizia de impunere a cărei suspendare o solicită, să fie de natură să pună la îndoială legalitatea actului administrativ fiscal contestat, cauzându-i-se grave prejudicii, întrucât în loc de cota de 20% contribuție, este obligat să achite taxa de reabilitare termică în cotă de 100%, iar decizia de impunere fiind emisă pentru același scop, aceeași sumă atât pe seama persoanei fizice, cât și pe seama persoanei juridice.

Astfel, susţine reclamantul cu privire la condiţia iminentei producerii unei pagube, care astfel poate fi prevenită, așa cum este statuată în art. 2 alin. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004, republicată, este prejudiciul material viitor și previzibil, iar caracterul iminent al prejudiciului suportat de reclamant rezidă din comunicarea la o dată mult ulterioară a deciziei de impunere (27.09.2019), dar cu scadența primei tranșe din totalul sumei de 5.500 lei, la data de 27.12.2019, dată care deja a expirat, iar din data de 28.12.2019 prin neachitarea sumei de 1.835 lei se calculează și se percep de către Municipiul ... ”accesorii în cuantum de 1% pe lună sau fracție de lună de întârziere până la data plăți”. Aşadar, consideră că singurul remediu judiciar pentru înlăturarea prejudiciului deja suferit de reclamant ar fi doar suspendarea actului administrativ contestat.

De asemenea, cu privire la temeinicia cererii de suspendare, reclamantul solicită a avea în vedere și Recomandarea nr. 89/1989 a Comitetului de Miniștri din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei.

Totodată, reclamantul aminteşte de practica judiciară, pe care de altfel o şi detaliază, respectiv Hotărârea Factortame Ltd în cauza C 213/89 al Curţii de Justiție a Uniunii Europene, precum şi jurisprudența Î.C.C.J. - Secţia de contencios administrativ și fiscal.

Pârâta Municipiul ... a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de suspendare a deciziei de impunere nr. 4394/IV/20.09.2019, privind taxa de reabilitare termică.

În motivarea întâmpinării pârâtul în primul rând, arată că în fapt, în vederea stabilirii obligaţiilor fiscale datorate către bugetul local al municipiului ... organul fiscal locat a emis Decizia de impunere nr. 4394/IV/20.09.2019, privind taxa de reabilitare termică, instituită prin HCL nr. 346/29.11.2018.

Cu privire la privire la cererea de suspendare a actului administrativ, pârâtul susţine că din prevederile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ rezultă că în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Din aceste dispoziţii rezultă că suspendarea executării actului administrativ este o măsură de excepţie, care poate fi dispusă doar în urma constatării îndeplinirii cumulative a celor două condiţii: cazul bine justificat şi iminenţa producerii unei

pagube.

În continuare, şi pârâtul defineşte cele două condiţii necesare pentru suspendarea executării unui act administrativ, respectiv condiţiile prevăzută de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, arătând că acestea nu se pot considera îndeplinite prin invocarea unor simple argumente ce tind să demonstreze aparenţa de nelegalitate a actului administrativ a cărei executare se solicită a fi suspendată. Precizează că existenţa unui caz bine justificat, în sensul art. 14, alin.1 din Legea contenciosului administrativ, poate fi reţinut dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate, care constituie unul dintre fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.

În final, pârâtul arată că în speţă lipseşte caracterul vădit ilegal al actului administrativ fiscal, un lucru esenţial în luarea unei decizii privind suspendarea actului administrativ atacat.

În drept, pârâta a înţeles să se prevaleze de dispoziţiile: art. 95 şi următoarele, din Legea nr. 207/2015 din 20 iulie 2015 privind Codul de procedură fiscală; art. 455 şi următoarele din Legea nr. 227/2015 din 8 septembrie 2015 privind Codul fiscal; art. 14 şi 15 din Legea nr. 554 din 2 decembrie 2004 Legea contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare şi art. 109, alin. 1 şi 2 din OUG nr. 57/2019, privind Codul administrativ.

Analizând actele şi lucrările dosarului se constată de către instanţă următoarele:

Prin Decizia de impunere pentru anul 2019-2021 nr. 4394/IV/20.09.2019 (fila 24),  emisă de pârâtă, s-a stabilit în sarcina reclamantului obligaţii de plată faţă de bugetul local în cuantum total de 5505 lei, reprezentând taxa de reabilitare termică.

Reclamantul solicită în prezenta cauză suspendarea executării deciziei de impunere până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestei decizii, cerere ce face obiectul dosarului nr. 2432/102/2019.

Tribunalul reţine, din jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, faptul că actul administrativ se bucură de prezumţia de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii fiind el însuşi titlu executoriu.

Principiul legalităţii actelor administrative presupune însă atât ca autorităţile  administrative să nu încalce legea, cât şi ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor  exigenţe de către autorităţi să fie în mod  efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum şi anumite garanţii de echitate pentru particulari, întrucât acţiunile autorităţilor publice nu pot fi discreţionare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecţie adecvată împotriva arbitrariului.

Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorităţii emitente sau a instanţei de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalităţii, fiind echitabil ca, atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-şi producă efecte asupra celor vizaţi.

În considerarea celor două principii incidente în materie – al legalităţii actului şi al executării acestuia din oficiu – suspendarea executării constituie însă o situaţie de excepţie, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile şi în condiţiile  expres prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 15 al. 1 şi art. 14 al. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 pentru suspendarea executării unui act administrativ, pe lângă cerinţa iniţierii procedurii prealabile  , este necesar a fi întrunite, cumulativ, alte două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii unei pagube care, astfel, poate fi prevenită.

Cazurile bine justificate sunt definite de art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând ”împrejurările legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”. Cazul bine justificat poate fi reţinut în baza unor indicii de răsturnare a prezumţiei de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea şi consistenţa dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acţiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării executării nu poate fi prejudecat fondul litigiului. Aparenţa de nelegalitate poate viza nu numai chestiuni de ordin formal, ci şi aspecte de drept material, însă este esenţial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În speţă, împrejurările invocate de reclamant în cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că pentru imobilul reclamantului  deja s-a achitat contravaloarea lucrării de reabilitare, iar pe de altă parte, pentru apartamentul reclamantului s-a stabilit o cotă de contribuţie  ilegală de 100%  din valoarea investiţiei, toate aceste aspecte sunt chestiuni ce vor fi avute în vedere  în cadrul analizei legalităţii actului, la acest moment nefiind permisă, dat fiind caracterul special al procedurii suspendării actului administrativ, analiza pe fond a criticilor formulate de către reclamantă.

Totuşi, aspectul că taxa de reabilitare a fost deja achitată de pârâtă, care urmăreşte prin emiterea deciziei de impunere să recupereze sumele achitate cu acest titlu, nu reprezintă un motiv de nelegalitate vădită a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în cauză.

Însă, aceste constatări, care  se referă la elemente de fapt şi de drept ce urmează a fi analizate prioritar de instanţa de judecată în cadrul cercetării legalităţii actului administrativ, conduc la imposibilitatea analizării de către această instanţă a motivelor invocate de reclamant,  în caz contrar ajungându-se chiar la o dezlegare a fondului cauzei.

În consecinţă, instanţa apreciază ca fiind necesară examinarea fondului cauzei pentru verificarea acestor susţineri ale reclamantului, procedura de faţă nepermițând efectuarea acestor verificări, iar din verificarea formală efectuată de instanţă nu au rezultat împrejurări vădite de fapt sau de drept care să aibă capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau de drept, care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ, au fost reţinute de ÎCCJ ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.

Raportat la aceste elemente, instanţa  constată că starea de fapt este în concordanţă cu starea de drept indicată, astfel că actul administrativ conţine elementele pe care legea i le impune drept conţinut obligatoriu, contribuabilul fiind deci informat cu privire la motivul pentru care organul fiscal a procedat la stabilirea unui impozit pe profit suplimentar.

Îndoiala serioasă asupra legalităţii actului administrativ trebuie să poată fi distinsă cu ușurință, în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului deoarece, în cadrul procedurii suspendării executării actelor administrativ-fiscale nu este permisă o prejudecare a fondului litigiului.

Instanța constată că „indiciile de nelegalitate” invocate de reclamantă reprezintă interpretări ale dispozițiilor legale, elemente de natură să prejudece fondul cauzei în cazul  analizării acestora de către instanța sesizată cu cererea de suspendare a actului administrativ fiscal.

În privinţa celei de a doua condiţii, referitoare la existenţa unei pagube iminente, instanţa reţine că aceasta este definită de art. 2 alin. 1 lit. ş) din Legea nr. 554/2004 ca reprezentând ”prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public”.

Instanța constată că nici această condiție nu este îndeplinită, executarea deciziei de impunere nefiind de natură să producă o pagubă însemnată în patrimoniul reclamantului, cu consecinţe negative de neînlăturat. Sub acest aspect, argumentele invocate de reclamant sunt nefondate, în condițiile în care, paguba iminentă nu se prezumă, ci ea trebuie dovedită de către persoana lezată, prin probe concludente.

Pentru considerentele reținute în fapt și în drept, instanța va respinge acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.

Dată fiind soluţia asupra fondului cererii, cu privire la cauţiunea depusă de reclamant, instanţa va reţine dispoziţiile art. 1064, al.4 Cod procedură civilă, potrivit cu care : „(4) Dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii.”

În consecinţă, instanţa va dispune restituirea cauţiunii în valoare de 550 lei achitată prin Recipisa de consemnare nr. 206050624/1/27.01.2020  la CEC Bank, în favoarea reclamantului ...

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge cererea de suspendare formulată de reclamantul ... cu domiciliul ... ..., nr. ..., ap. ..., jud. ... în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL ..., ca neîntemeiată.

Dispune restituirea către reclamant a cauţiunii în valoare de 550 lei achitată prin Recipisa de consemnare nr. 206050624/1/27.01.2020la CEC Bank, la dispoziţia Tribunalului Mureş.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare, ce va fi depus la Tribunalul Mureş.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 12.02.2020.

PREŞEDINTE ....

Grefier ...

Redactat: F.C.I

Thred/Listat: 13.02.2020/H.L

4 ex.

Domenii speta

Spete similare