Rezoluţiune contract

Decizie 398/2013 din 12.12.2013


R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEŞ

SECŢIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 398/2013

Şedinţa publică de la 12 Decembrie 2013

Obiectul cauzei:rezoluţiune contract

INSTANŢA

Asupra apelurilor civile de faţă ;

Constată că, prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 04.11.2011 sub nr. 21231/280/2011, reclamanta M.A.M. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâţii P.I. şi P.D.S. ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezoluţiunea antecontractelor autentificate sub nr. ...  şi ...  de BNP G.C.  şi obligarea pârâţilor la restituirea sumei de 60.000 euro în echivalent lei la data plăţii, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin antecontractul nr. ...  s-a înţeles cu pârâţii să-i vândă o suprafaţa de teren de 12,30 ha cu vegetaţie forestieră, urmând ca actul să fie încheiat la data de 25.03.2009, reclamanta plătind parte din preţ, respectiv suma de 15.000 euro.

Prin antecontractul nr. ...  s-a convenit vânzarea – cumpărarea unei suprafeţe  de teren de 36,70 ha cu vegetaţie forestiera, reclamanta plătind suma de 45.000 euro.

Între părţi s-au purtat mai multe discuţii în legătura cu perfectarea actelor de vânzare propriu-zise, însă acestea nu s-au finalizat, între timp pârâţii au înstrăinat terenurile altor persoane sau au exploatat materialul lemnos de pe acestea astfel încât actele nu mai pot fi încheiate, întrucât  intenţia reclamantei a fost de achiziţiona terenurile cu vegetaţie forestieră.

În drept, acţiunea a fost întemeiata pe art. 1549 şi urm C.civ.

Anexat au fost depuse înscrisuri (f. 4-5).

La data de 28.12.2011 pârâtul P.D.S. a formulat întâmpinare prin care a arătat că acesta nu a fost  prezent la semnarea antecontractelor, care au fost încheiate de fratele său în nume personal, dar şi pentru acesta, iar sumele primite cu titlu de avans au fost încasate şi reţinute în totalitate de P.I. .

S-a mai arătat că, din câte ştie, reclamanta a fost notificata la notar în vederea perfectării actelor de vânzare-cumpărare în formă autentică, dar aceasta nu s-a mai prezentat.

Chiar în antecontract se stipulează posibilitatea returnării banilor primiţi ca avans numai în situaţia în care promitenţii vânzători ar fi fost puşi în posesie pe un alt amplasament, nu şi în situaţia în care reclamanta nu mai doreşte să execute obligaţiile asumate.

S-a solicitat scoaterea sa din cauza pe motiv că nu are calitate procesuala pasiva întrucât celalalt pârât şi-a sumat în totalitate obligaţiile contractuale şi a încasat toate sumele menţionate în cele doua convenţii.

Anexat au fost depuse înscrisuri (f. 9-11).

La data de 03.04.2012 pârâtul P.I. a formulat întâmpinare. Cu privire la convenţia nr. ...  pârâtul a arătat că până la termenul stipulat în convenţie, respectiv 25.01.2009 nu a fost pus în posesie pe suprafaţa de teren ce urma să fie înstrăinata şi deci nu a putut fi încheiat actul. Prin notificarea nr. 161/08.07.2009 a BNP S.A.M. a comunicat reclamantei că au fost puşi în posesie pe suprafaţa ce face obiectul antecontractului ... , fiind întocmită şi documentaţia cadastrală, însă reclamanta nu s-a mai prezentat şi nu a mai luat legătura cu pârâţii, aceeaşi fiind situaţia şi cu cealaltă convenţie.

Pârâtul a precizat că este de acord cu soluţionarea pe cale amiabilă a litigiului întrucât a fost de bună-credinţă.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe art. 115 C.pr.civ.

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri, interogatoriu şi proba testimonială în cadrul căreia a fost audiat martorul ... (f. 78-79).

În şedinţa publica din 02.10.2012 instanţa a apreciat suficient probatoriul administrat şi a acordat cuvântul pentru dezbateri pe fondul cauzei, fiind amânata pronunţarea pentru data de 09.10.2012.

În şedinţa publica din 09.10.2012 s-au prezentat reclamanta, personal, şi pârâtul P.I. , personal, şi în calitate de mandatar împuternicit cu procura specială de pârâtul P.D.S. care au prezentat  un acord cadru  (f. 108-109) de soluţionare amiabilă a litigiului, cauza fiind suspendată la cererea părţilor în temeiul art. 242 alin 2 pct. 1 C.pr.civ.

La data de 22.01.2013 reclamanta a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, fiind depusă o precizare a acţiunii la data de 10.05.2013. În cererea precizatoare s-a arătat că pârâţii nu au respectat acordul cadru pentru stingerea litigiului. Astfel, pârâţii au predat un nr. de 6 bilete la ordin depuse în copie la dosar  şi şi-au asumat totodată obligaţia predării unei mase lemnoase în volum de 200 mc aflaţi în Pădurea Priboaia.

Au fost încasate sumele de bani menţionate în biletele la ordin şi suma de 2500 lei acordata în numerar la semnarea acordului, în total 46.729 euro, însă nu a fost predata masa lemnoasă conform convenţiei cadru. Prin urmare, litigiul nu s-a stins pe cale amiabilă, drept pentru care prin cererea precizatoare s-a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea diferenţei dintre avansul total de 60.000 euro dat şi suma încasată, respectiv la plata sumei de 13.271 euro, în echivalent lei de 57.395,74.

S-a mai arătat că prin plata şi încasarea sumelor de bani menţionate pârâţii au recunoscut datoria, ceea ce duce la admiterea acţiunii.

S-au solicitat cheltuieli de judecata constând în onorariu avocat şi taxa de timbru în cuantum de 1088 lei.

Anexat au fost depuse înscrisuri (f. 141-151).

La 20.05.2013 pârâtul P.I. a formulat note de şedinţa în care a arătat că reclamanta a încasat sumele menţionate în biletele la ordin date şi acesta a depus toate diligenţele pentru obţinerea AVP, aşa cum reiese din adresa Ocolului Silvic Muntenia prin care s-a arătat că nu s-a mai putut exploata masa lemnoasă până la sfârşitul anului 2012 deoarece se depăşea posibilitatea amenajamentului şi s-ar fi încălcat legislaţia silvică, iar marcarea arborilor nu s-a putut face decât din martie 2013 din cauza condiţiilor climaterice nefavorabile. Prin urmare, neîndeplinirea obligaţiei nu este imputabilă pârâţilor.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 137 alin. 1 C. pr. civ., excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului P.D.S. , instanţa a constatat că aceasta este neîntemeiată pentru următoarele considerente: ca regulă generală, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii, cel faţă de care se poate realiza un interes. Aşa cum reiese din convenţiile autentificate sub nr. ...  şi ...  de BNP G.C.  (f. 4-5), acestea au fost încheiate în calitate de promitenţi – vânzători de P.I. şi P.D.S. , acesta din urmă fiind reprezentat de P.I. în baza procurii autentificate sub nr. 1496/29.06.2007 de BNPA F.M. şi T.A.C.  (f. 84), aspect menţionat inclusiv în încheierea de autentificare, fiind o constatare personală a notarului public care face dovada deplină a acestei împrejurări până la înscrierea în fals conform art. 1173 C. civ. De altfel, chiar pârâtul P.D.S. a menţionat în întâmpinare că l-a mandat pe fratele său pentru administrarea, dar şi pentru eventuala vânzare a suprafeţelor de teren iar din procura menţionată reiese mandatul dat fratelui său pentru vânzarea terenurilor retrocedate. Faptul că acesta nu a încasat nici o suma de bani din avansul primit conform declaraţiei notariale date de pârâtul P.I. (f. 9) care a precizat că nu îl va implica pe fratele său nu are vreo semnificaţie în ce priveşte răspunderea faţă de reclamantă faţă de care s-a obligat în mod valabil prin mandatarul său, conform 1546 alin. 1 C. civ.

În consecinţă, instanţa  a constatat  că pârâtul P.D.S. are calitate procesuală pasivă, instanţa urmând să respingă excepţia invocată.

Prin sentinţa civilă nr..4876/28.05.2013, pronunţată de Judecătoria Piteşti, s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Sa admis  în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta M.A.M. , în contradictoriu cu pârâţii P.I. , şi P.D.S. . S-a dispus  rezoluţiunea Convenţiilor autentificate sub nr. ...  şi ...  de BNP G.C. .

Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 57.395,74 lei (reprezentând 13.271 euro) avans achitat.

Au fost obligaţi pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 2088 lei cheltuieli de judecată.

Au fost obligaţi pârâţii la plata către stat a sumei de 9800,55 lei.

S-a respins  cererea pârâţilor privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a dispune astfel s-a reţinut de prima instanţă că,  între reclamanta M.A.M. , în calitate de promitentă – cumpărătoare şi pârâţii P.I. şi P.D.S. , în calitate de promitenţi – vânzători, a intervenit convenţia autentificată sub nr. ...  de BNP G.C.  (f. 4) având ca obiect o suprafaţă de 36,70 ha din suprafaţa totală de 169,44 ha pentru care pârâţii au fost validaţi prin Hotărârea CJFF nr. 658/2008 şi CLFF Bălileşti nr. 20/2008. Pârâţii s-au obligat să vândă terenul menţionat după ce vor fi puşi în posesie, în condiţiile în care amplasamentul va fi pe raza Ocolului Silvic Aninoasa UP I Dreapta Bratiei, parcelele 34A, B,C,D,E,F,G şi parcela 35A.

Preţul stabilit este de 73.500 euro, din care pârâtul P.I. a declarat că a primit la data autentificării suma de 45.000 euro, urmând ca diferenţa să fie achitată până la data de 25.01.2009, dată la care urmează a se perfecta contractul de vânzare – cumpărare în formă autentică. S-a prevăzut că în situaţia în care punerea în posesie nu se va face pe amplasamentul menţionat, convenţia se reziliază, cu obligaţia pârâţilor de a restitui suma dată ca avans în termen de 30 de zile de la data punerii în posesie pe un alt amplasament.

La aceeaşi dată a fost încheiată între părţi convenţia autentificată sub nr. ...  de BNP G.C.  (f. 5) având ca obiect o suprafaţă de 12,30 ha teren forestier din suprafaţa totală de 141 ha, dobândită prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza procesului – verbal de punere în posesie nr. 2628/23.11.2006 emis de CLFF Bălileşti. Pârâţii sunt coproprietari pe acest teren cu alte persoane (suprafaţa totală fiind de 488,19 ha) cu care s-au înţeles ca printr-un act de partaj voluntar ce urmează a se efectua să le revină suprafaţa de 141 ha în corpul de pădure Peşteleasa, pe raza Ocolului Silvic Aninoasa, UP I Dreapta Bratiei, parcelele 35B,C, 36B,F.

S-a stipulat că actul de vânzare urmează a fi încheiat după perfectarea actului de partaj voluntar în formă autentică, la un preţ de 24.500 euro, din care pârâtul P.I. a declarat că a primit la data autentificării suma de 15.000 euro, urmând ca diferenţa să fie achitată la data încheierii contractului de vânzare – cumpărare, dar nu mai târziu de data de 25.03.2009. S-a prevăzut că în cazul în care până la data menţionată nu se va finaliza actul de partaj voluntar, părţile sunt de acord să prelungească termenul de plată a diferenţei de preţ şi pentru semnarea contractului prin act adiţional.

În ce priveşte convenţia nr. ... , părţile au stabilit ca termen pentru încheierea contractului de vânzare – cumpărare propriu – zis data de 25.01.2009 până la care urmează să fie achitată şi diferenţa de preţ, stabilindu-se condiţia rezolutorie de punere în posesie pe amplasamentul convenit. La data de 25.02.2009 pârâţii au fost puşi în posesie prin procesul – verbal nr. 526 (f. 95-96) pentru suprafaţa de 36,7 ha în Ocolul Silvic Aninoasa, UP I, u.a. 34, 35A, în com. Bălileşti, sat Goleşti, fiind emis la data de 28.08.2009 TP nr. ... (f. 93-94) pentru suprafaţa de 36,7 ha.

Prin notificarea nr. 188/07.07.2009 emisă de BNP G.C.  (f. 102) reclamanta este invitată să se prezinte la data de 13.07.2009 la sediul biroului notarial respectiv pentru încheierea contractelor în formă autentică, iar prin notificarea nr. 171/08.07.2009 emisă de BNP S.A.M. reclamanta este invitată pentru data de 14.07.2009 pentru încheierea contractului având ca obiect suprafaţa de 36,70 ha.

Conform art. 45 alin. 5-8 din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, în forma în vigoare la nivelul anului 2009, (5) statul are drept de preempţiune la cumpărarea de păduri care constituie enclave în fondul forestier proprietate publică a statului sau sunt limitrofe acestuia, la preţ şi în condiţii egale. (6) Vânzătorul are obligaţia de a înştiinţa în scris administratorul pădurilor proprietate publică a statului despre intenţia de vânzare, acesta din urmă putându-şi exercita dreptul de preempţiune în termen de 30 de zile de la înştiinţare. (7) În cazul în care administratorul pădurilor proprietate publică a statului nu îşi manifestă în scris intenţia de cumpărare, în termenul prevăzut la alin. (6), vânzarea terenului este liberă. (8) Nerespectarea de către vânzător a obligaţiei prevăzute la alin. (6) atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat.

Aşadar, întrucât conform TP nr. ... suprafaţa de 36,7 ha se învecina la vest cu O.S. Piteşti, era necesară, sub sancţiunea nulităţii absolute, respectarea dreptului de preemţiune al statului, înştiinţarea administratorului pădurilor revenind vânzătorului. În acest sens la data de 13.07.2009 (f. 87) este notificată Direcţia Silvică Argeş cu privire la suprafaţa menţionată, fiind emis răspunsul nr. 5309/21.07.2009 în sensul că nu se doreşte cumpărarea de stat.

Imediat acestui răspuns, la data de 22.09.2009, pârâţii înstrăinează din suprafaţa de 36,7 ha o suprafaţă de 91.496 mp numiţilor G.I. şi N.F.A. prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. ... , după cum reiese din Actul de dezmembrare autentificat sub nr. 619/06.10.2009 (f. 89-90) de BNP S.A.M. . Ulterior, pârâţii vând la data de 13.10.2010 diferenţa de 27,525 ha către C.C. prin contractul de vânzare – cumpărare autentificat sub nr. ... de BNP S.A.M. (f. 91-92). Identitatea dintre suprafaţa de 36,7 ha ce face obiectul antecontractului intervenit între părţi şi cea înstrăinată de pârâţi prin actele menţionate reiese din amplasamentul menţionat în acte şi menţionarea expresă în cele două contracte de vânzare – cumpărare a TP nr. ... în baza căruia vânzătorii au dobândit dreptul de proprietate (f. 90 verso, f. 91).

Din cele expuse, a reieşit  că până la data stabilită în contract nu s-a putut realiza încheierea contractului întrucât pârâţii au fost puşi în posesie ulterior şi nu a intervenit vreo modificare sau prelungire a termenului contractual. Însă, instanţa reţine că nici la 13.07.2009 sau la 14.07.2009 nu se putea încheia în mod valabil contractul propriu-zis întrucât Direcţia Silvică Argeş a fost notificată în vederea exercitării dreptului de preempţiune doar la data de 13.07.2009 (f. 87). Cele menţionate sunt confirmate şi de martorul ... (f. 78-79), fost şef al Ocolului Silvic Aninoasa, care a declarat că reclamanta era dispusă să încheie contractul propriu-zis şi după termenul iniţial convenit, pârâţii neavând însă actele necesare în acest sens.

În consecinţă, instanţa a reţinut  că pârâţii nu au respectat dispoziţiile contractuale în mod culpabil întrucât, deşi nu li se poate reţine vreo culpă în ce priveşte momentul punerii efective în posesie, fiind o împrejurare exterioară voinţei acestora, nu mai puţin şi-au asumat acest termen şi nu au efectuat toate demersurile necesare pentru întocmirea contractului, obţinând negaţia de la Direcţia Silvică abia în 21.07.2009. Pe de altă parte, imediat ce au obţinut această negaţie au înstrăinat parte din suprafaţa convenită altor persoane, ulterior fiind înstrăinată şi diferenţa.

În ce priveşte convenţia nr. 5496/05.11.2008, suprafaţa convenită făcea parte din o suprafaţă mai mare asupra căreia pârâţii se aflau în indiviziune cu alte persoane, părţile convenind vânzarea după efectuarea partajului, dar nu mai târziu de 25.03.2009 când urma să fie achitată diferenţa de preţ.

Pârâţii nu au susţinut şi nici dovedit faptul că ar fi efectuat partajul cu privire la terenul menţionat, iar potrivit declaraţiilor martorului coproprietarii conveniseră asupra unui mod de administrare, suprafaţa de 12,30 revenind pârâţilor. Cu privire la aceasta, pârâţii au încheiat un antecontract de vânzare – cumpărare cu numitul S.M. , dând în exploatare materialul lemnos. De altfel, conform declaraţiei notariale date de pârâtul P.I. (f. 9) acesta arată că este de acord să restituie reclamantei avansul de 15.000 euro dat în baza convenţiei nr. 5496/05.11.2008.

Potrivit art. 1020 – 1021 C. civ. (1865), aplicabil în cauză faţă de data încheierii actului şi a introducerii acţiunii conform art. 3 din Legea 71/2011, rezoluţiunea contractului este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic de către una din părţi şi constă în desfiinţarea retroactivă a acestuia, cu repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.

Instanţa a avut  în vedere şi prevederile art. 225 C. pr. civ. conform cărora dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca început de dovadă în folosul părţii potrivnice. Pârâţii nu s-au prezentat în vederea administrării interogatoriului fără a prezenta vreun motiv. Chiar dacă apărătorul acestora s-a aflat în imposibilitate de prezentare la termenul respectiv, pârâţii nu au invocat vreo împrejurare personală privind imposibilitatea de a se prezenta. Prin urmare, instanţa va da eficienţă dispoziţiilor art. 225 C. pr. civ., apreciind existenţa unui început de dovadă în folosul reclamantei, care, coroborat cu celelalte probe, conduce la concluzia temeiniciei pretenţiilor reclamantei.

Pentru considerentele arătate, instanţa a apreciat  că în cauză sunt îndeplinite cerinţele art. 1020 – 1021 C. civ. pentru dispunerea rezoluţiunii judiciare a convenţiilor menţionate, şi anume pârâţii, în mod culpabil, nu şi-a executat obligaţiile stabilite în sarcina acestora, având obligaţia de a restitui reclamantei sumele primite cu titlu de avans. De altfel, prin încheierea acordului cadru de soluţionare amiabilă a litigiului (f. 108-109) pârâţii şi-au recunoscut implicit culpa în nerespectarea antecontractelor menţionate.

În ce priveşte suma ce urmează a fi restituită, în urma acordului cadru de soluţionare amiabilă a litigiului au restituit reclamantei din avansul total de 60.000 euro, prin bilete la ordin (f. 110-112, 141-151) şi numerar, suma de 46.729 euro, rămânând o diferenţă de 13.271 euro, echivalentul sumei de 57.395,74 lei, diferenţă solicitată prin cererea precizatoare.

Cu privire la acordul cadru de soluţionare amiabilă, pe lângă suma menţionată mai sus, pârâţii au dat reclamantei o autorizaţie de punere în valoare a masei lemnoase (APV) în volum de 200 m.c. în pădurea Priboaia, urmând ca litigiul să fie stins complet până la data de 13.12.2012. În acord se menţionează expres că stingerea litigiului se va face în momentul în care sumele corespunzătoare BO au fost încasate de reclamantă, masa lemnoasă predată reclamantei, dar nu mai târziu de data de 13.12.2012.

Dacă sumele de bani au fost încasate de reclamantă, aceasta nu a putut intra în posesia masei lemnoase întrucât, aşa cum reiese din adresa nr. 576/05.03.2013 emisă de Ocolul Silvic Muntenia (f. 128), pentru anul 2012 nu s-au mai putut efectua puneri în valoare, iar pentru anul 2013 nu s-a putut marca decât începând cu data de 04.03.2013 din cauza condiţiilor climatice. Deşi imposibilitatea exploatării masei lemnoase nu a fost din cauzată de pârâţi, acordul cadru a fost afectat de termenul de 13.12.2012 cu care aceştia au fost de acord, stingerea litigiului fiind condiţionată obiectiv (condiţie rezolutorie conform 1019 C. civ.) de predarea masei lemnoase până la termenul menţionat, ceea ce nu s-a întâmplat.

Prin urmare, instanţa a dispus  obligarea pârâţilor la plata diferenţei de 57.395,74 lei (reprezentând 13.271 euro) avans achitat, obligaţia acestora fiind divizibilă. Pârâţii nu pot fi obligaţi în solidar, cum s-a solicitat prin cererea precizatoare, întrucât solidaritatea trebuie stipulată expres conform art. 1041 C. civ., neexistând o astfel de clauză şi nici nu este incident vreun caz de solidaritate pasivă legală.

In conformitate cu dispoziţiile art. 274 alin. 1 C. pr. civ., instanţa a obligat pe pârâţi la plata către reclamantă a sumei de 2088 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1088 lei taxa judiciară de timbru (f. 50) şi 1000 lei onorariu avocat (f. 165) conform art. 274 alin. 3 C. pr. Civ., constatând că suma de 4000 lei este nepotrivit de mare faţă de complexitatea cauzei. În baza art. 18 teza finală din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, instanţa a obligat pe pârâţi la plata către stat a sumei de 9800,55 lei constând în ajutor public acordat reclamantei (f. 47), fiind în culpă procesuală şi a respins  cererea acestora privind acordarea cheltuielilor de judecata faţă de soluţia ce se va pronunţa.

Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii  P.I. şi P.D.S.  care  au considerat-o nelegală şi netemeinică după cum urmează : 

O primă critică vizează nelegalitatea încheierii  prin care instanţa de fond a dispus scutirea de la plata taxei de timbru  , în temeiul art. 8 alin.3 din OUG 51/2008  fiind încălcate formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin.2  C.pr.civ.  , fiind încălcate disp.art 7 din OG 51/2008  în cauză instanţa de fond  având obligaţia să constate că acţiunea era insuficient timbrată şi să o anuleze.

O altă critică vizează faptul că în cauză nu s-a pus în discuţia părţilor cererea de repunere pe rol formulată de reclamantă la 21.01.2013 şi nici a precizării formulată în acest sens , fiind încălcat dreptul apelanţilor la apărare sub acest aspect  , nefiind plătită nici  taxa de timbru în cuantum de 50 % din cea iniţial stabilită  astfel că s-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură atacat , respectiv a încheierii de şedinţă din 21.05.2013 şi pe cale de consecinţă a hotărârii instanţei de fond.

Se mai invocă şi faptul că în şedinţa din 02.10.2012  instanţa de  fond a procedat la audierea unui alt martor decât cel încuviinţat  iniţial prin încheierea din 19.06.2012 ,fără a se dispune înlocuirea motivată a acestuia în temeiul art. 186 alin.3 C.pr.civ.

De asemenea, se face aplicarea disp.art. 225 C.pr.civ. deşi la termenul din 21.05.2013  apelanţii nu se aflau în  ţară , iar ulterior repunerii cauzei pe rol nu a mai fost citat cu această menţiune  .

Ultima critică vizează faptul că în mod greşit s-a dispus rezoluţiunea convenţiilor autentificat sub nr. … şi … la BNP G.C. întrucât  a fost invocată excepţia de neexecutare  din partea reclamantei  care deşi notificată  nu s-a prezentat pentru a încheia în formă autentică actele conform, înscrisurilor de la filele 102 şi 11 dosar fond  .

De asemenea,  instanţa nu a examinat  intervenirea unei veritabile novaţii  prin care părţile  contractante  au înţeles să stingă obligaţiile existente în cele două convenţii şi să le înlocuiască cu o nouă obligaţie prevăzută în acordul cadru ,respectiv aceea de a achita  reclamantei suma de 2500 lei  şi a preda  un număr de 6 bilete la ordin împreună cu un APV în volum de 200 mc  în pădurea Priboaia  astfel că s-a schimbat atât obiectul cât şi cauza convenţiei cu o obligaţie  nouă , motiv pentru care nu se mai putea dispune rezoluţiunea acesteia.

În mod greşit instanţa a dispus obligarea apelanţilor la plata către stat a sumei de 9800,55 lei  întrucât pe de o parte reclamanta şi-a micşorat câtimea pretenţiilor iniţiale , iar pe de altă parte în mod greşit instanţa a admis acţiunea reclamantei,astfel că apelanţii nu datorau  cheltuieli de judecată.

La data de 21.11.2013  intimata  reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate cu motivarea că instanţa de fond a făcut o legală aplicare a disp.art. 8 alin. din OUG nr. 51/2008 , iar cererea de repunere pe rol nu trebuia  pusă în discuţia părţilor,  în cauză  probele fiind administrate în mod corect, iar în ceea ce priveşte  existenţa unei  novaţii  se arată că acordul cadru a fost încheiat în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă şi nu  înlocuirea obligaţiei iniţiale cu o altă obligaţie nouă.

 Examinând  sentinţa apelată  prin prisma criticilor formulate ,precum şi  analizând cauza sub toate aspectele, tribunalul  în raport de actele şi lucrările dosarului constată că apelurile sunt  nefondate pentru următoarele considerente :

Cu  privire la prima critică din apel tribunalul va reţine că  împotriva încheierii  prin care  instanţa a admis cererea de ajutor public judiciar  ,disp.art. 15 din OUG 51/2008 prevede calea  de atac a reexaminării  care poate fiu formulată de cel interesat în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii  , iar potrivit art 17 din acelaşi act  normativ orice persoană interesată poate să sesizeze oricând instanţa care a  încuviinţat ajutorul public judiciar prezentând dovezii cu privire la situaţia reală a celui căruia i s-a încuviinţat cererea  putându-se  dispune restituirea cu titlu de  despăgubiri a sumelor de care a fost scutit în caz de rea credinţă sau când persoana a beneficiat nejustificat de ajutor public .

Prin urmare , nu se poate examina legalitatea încheierii  de acordare a ajutorului public judiciar  prin  criticile formulate de apelanţi  odată cu exercitarea căii de atac împotriva  hotărârii primei instanţe.

Şi cea de a doua critică din apel este neîntemeiată întrucât cauza a fost suspendată potrivit art. 242 alin.1 pct. 1  C.pr.civ la 09.10.2012 , iar la 22.01.2013 s-a formulat cerere de repunere pe rol  cu  precizarea că nu s-a finalizat acordul de stingere amiabilă a litigiului  ,astfel că în cauză  în mod corect a fost admisă cererea de repunere pe rol care se poate face prin simpla  manifestare de voinţă a uneia dintre părţi ,iar potrivit art. 3 lit. ş din Legea nr. 146/1997  pentru cererile de repunere pe rol când suspendarea judecării se datorează părţilor  se timbrează cu 50 % din taxa de timbru pentru acţiunea suspendată , în prezenta cauză  aceasta fiind suspendată în temeiul învoirii părţilor pentru încheierea unei înţelegeri în vederea stingerii pe cale amiabilă a litigiului  .

Referitor la critica ce vizează modul de administrare al probelor  tribunalul va reţine că  la data de 02.10.2012 s-a procedat la audierea martorului încuviinţat respectiv ... , nefiind prezentat  un alt martor  decât cel pentru care s-a solicitat audierea şi s-a încuviinţat administrarea probei , martorul fiind identificat şi legitimat în încheierea de şedinţă în care acesta a fost audiat.

În ceea ce priveşte aplicarea disp.art. 225 C.pr.civ. se va reţine că pentru termenul din data de 21.05.2013  nu s-a făcut dovada că apelanţii nu s-au aflat în ţară sau a altei imposibilităţi obiective  de prezentare la interogatoriu  , fără a mai fi nevoie după repunerea cauzei pe rol să se dispună citarea acestora la interogatoriu , întrucât aceştia nu s-au prezentat la termenul  din 21.05.2013 .

Cu privire la ultimul motiv de apel tribunalul va reţine că  în cauză nu s-a făcut dovada culpei  exclusive a intimatei reclamante la încheierea contractelor în formă  autentică  întrucât pârâţii au fost puşi în posesie ulterior expirării termenului şi nu a intervenit o modificare sau  o prelungire a termenului contractual  , pârâţii fiind cei care nu au respectat dispoziţiile contractuale în mod culpabil  prin neefectuarea demersurilor necesare pentru întocmirea  contractului .

În acest sens, se va reţine că apelanţii pârâşi au fost puşi în posesie abia şa 25.05.2009 ,deşi aceştia şi-au asumat obligaţia perfectării actului de vânzare cumpărare în formă autentică la 25.01.2009 , obţinând  răspunsul la exercitare dreptului de preemţiune de către ADS abia la 21.07.2009  , deşi la 14.07.2009  când  intimata reclamantă a fost notificată, contractul de vânzare cumpărare nu se putea încheia  ,astfel că în ceea ce priveşte convenţia cu nr. ... neîndeplinirea obligaţiilor asumate aparţine  apelanţilor  şi nu intimatei  .

În ceea ce priveşte convenţia cu nr. ... se constată de asemenea că  nici la data de 25.03.2000 şi nici la data de 14.07.20090 nu se putea realiza  vânzarea cumpărarea în formă  autentică  a suprafeţei de 12,3 ha  întrucât nu se realizase  ieşirea din indiviziune asupra terenului  nefiind proprietari exclusivi , notificările trimise reclamantei sub acest aspect nefiind în măsură să constate refuzul expres al acesteia de a încheia actele  .

Referitor la critica ce vizează transformarea vechii obligaţii asumate prin cele două convenţii într-o obligaţie nouă  ,tribunalul va reţină că acordul cadru intervenit între părţi reprezintă o încercare de stingere a litigiului pe cale amiabilă şi nu  o novaţie, întrucât voinţa părţilor de a nova  trebuie să fie clar exprimată  constituind un element esenţial al novaţiei , disp.art. 1130 C.civ.  prevăzând că novaţia nu se prezumă ,ci trebuie să rezulte evident din act .

Pentru aceste considerente,tribunalul în temeiul art.  296 C.pr.civ. va respinge apelurile  ca nefondate .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat apelurile  declarate de pârâţii  P.I. şi P.D.S. prin avocat G. G. -  împotriva sentinţei civile nr.4876/28.05.2013, pronunţată de Judecătoria Piteşti,  intimată fiind reclamanta  M.A.M.

Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12.12.2013