Ft

Prin cererea inregistrată sub nr. (...) reclamantul (...), prin reprezentant legal, (...) a chemat în judecată pe pârâtii (.../...) solicitând instantei ca prin hotărârea ce va pronunţa să fie obligati pârâtii la plata sumei de (..) lei cu titlu de daune morale, cauzate de actul de eroare medicala, suma actualizata cu indicele de inflatie de la data platii; obligarea patratilor la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,2 % pe zi la sumele datorate, calculate incepand cu data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta; obligarea paratilor la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea cererii reclamantul arată că în data de (...), s-a prezentat la (...) deoarece in urma unui accident s-a lovit, in zona coapsei piciorului cu un bici confectionat din zale metalice. In cadrul (...) i-a fost dezinfectata rana si ulterior cusuta. La 7 zile din data de (...), s-a prezentat conform instructiunilor medicului pentru a-i fi scoase firele. Astfel, firele i-au fost scoase de catre acelasi medic ce l-a diagnosticat si tratat in urgenta, dr.(....) — specializarea chirurgie generala. La momentul prezentarii la spital pentru a-i fi scoase firele, i-a adus la cunostinta medicului ca zona cusuta pare ca nu se vindeca corespunzator, deoarece supura, iar la atingere era tare. Vazand ca la mai bine de o luna de la momentul prezentarii pentru prima data Ia (...) rana nu se vindeca, s-a prezentat la (...), in data de (...).

Mai precizează reclamantul că in data de (...), medicul de garda dupa consult si radiografie a constatat ca exista un corp strain in rana. In urma acestei constatari a decis ca este necesara o interventie chirurgicala in regim de urgenta. Ulterior, interventiei a stat internat doua zile in cadrul (...), iar conform biletul de iesire din spital eliberat de catre (...), unde se mentioneaza faptul ca am fost internat in urgenta, cu diagnosticul plaga deschisa a coapsei, plaga deshisa cu corp strain si celulita memebrului inferior. Se practica debridarea profunda a plagii, extragere corp strain, zala de lant, lavaj, drenaj, sutura per secundam. La momentul internarii in cadrul (...) mi s-a adus la cunostinta ca exista riscul aparitiei septicemiei.

In continuare, reclamantul mentionează că prejudiciului s-a concretizat în dureri fizice si psihice. Durerile fizice și psihice constituie cele mai frecvente, mai obișnuite și mai firești, dar în același timp și cele mai grave dintre urmările negative ale atingerilor corporale. Prejudiciu concretizat prin durerea fizică, adică experiența senzorială dezagreabilă și suferințele psihice consecutive unui traumatism, manifestate prin depresii, nevroze, stări de angoasă. Actul de a nu fi tratat corespunzator a cauzat reclamantului atat un prejudiciu moral — dureri fizice si suferinte psihice, fiindu-i lezat dreptul la sanatate si integritate corporala; riscand fata de situatia de fapt retinuta, respectiv existenta corpului strain, aparitia diagnosticului de septicemie, situatia in care daca nu era tratat corespunzator ulterior momentului la care s-a prezentat la (...), putea avea un rezultat tragic.

Reclamantul mai arată că în speță sunt întrunite elementele necesare ale reținerii unei culpe medicale în sarcina pârâtului (...), care totuși nu a observat ori cel puțin nu a sesizat o problemă în legătură cu aspectul și dezvoltarea ranii, conduită rezonabil a fi așteptată de Ia acesta, conform celor deja expuse mai sus. In cadrul (...), medicul de garda a sesizat problema si a dispus efectuarea de urgenta a unei radiografii, astfel observand prezenta corpului strain in picior. Pârâtul (...) avea aceeași pregătirea profesională si a avut Ia dispoziție aceleași informații, putand realiza aceleași investigații medicale pentru a stabili un diagnostic corect ori un diagnostic prezumtiv, care apoi să fie tratat corespunzator.

Referitor la daunele morale reclamate acestea constau în rezultatul dăunător direct al unei fapte ilicite și culpabile prin care se aduce atingere valorilor cu conținut nepatrimonial ce definesc personalitatea umană, astfel că la data săvârșirii faptei paratul își desfășura activitatea în cadrul (...), în interesul acestei societăți și folosind baza materială pusă la dispoziție de aceasta, sunt îndeplinite condițiile răspunderii comitentului pentru fapta prepusului, urmând ca unitatea medicală angajatoare să răspundă în solidar cu paratul pentru prejudiciul cauzat, dar și pentru cheltuielile judiciare acordate acestuia.

Cu privire la proba prejudiciului moral și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, în jurisprudența Curții Europene, s-a statuat, în mod constant, că dovada faptei ilicite este suficientă, prejudiciul și legătura de cauzalitate fiind prezumate, astfel că pentru toate motivele invocate, solicită admiterea cererii.

În drept, a invocat dispozitiile  Legii nr. 95/2006 si art. 1385 si urmatoarele C.civ.

A depus alăturat, in copie, înscrisuri.

La data de (...) pârâtul (...) a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea actiunii ca neintemeiată si a invocat totodată exceptia de necompetentă materială a (..)

A depus alăturat, în copie, înscrisuri.

La data de (...) pârâtul (...) a formulat întâmpinare, prin care a invocat exceptia netimbrării cererii, iar pe fond respingerea cererii, ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentinta civila nr. (...) pronuntată de (...) s-a admis exceptia necompetentei materiale a (...) si s-a declinat solutionarea cauzei in favoarea (...)

Prin sentinta civila nr. (...) – sectia civila a admis exceptia necompetentei materiale a (...), invocată din oficiu si a constatat conflict negativ de competentă si s-a inaintat dosarul la (...) in vederea solutionarii conflictului negativ de competentă.

Prin sentinta nr. 7 din (...) a stabilit in favoarea (...) competenta materială de solutionare a cauzei.

Primindu-se dosarul la (...) a fost inregistrat sub nr. (...) si sa acordat termen la data de (...)

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri si s-a dispus efectuarea unei expertize medico-legale.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin cererea de chemare in judecata, modificata, reclamantul prin reprezentat legal a solicitat obligarea paratilor (...) si (...), la plata sumei de (...) cu titlu de daune morale cauzate de actul de eroare medicala, suma actualizata cu indicele de inflatie la data platii , obligarea la plata penalitatilor de intarziere in cuantum de 0,2% pe zi la sumele datorate , incepand cu data ramanerii definitive a hotararii ce se va pronunta si obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

In fapt, reclamantul prin reprezentantul sau  legal a aratat ca in data de ()...) s-a prezentat la (...) , deoarece in urma unui accident se lovise in zona coapsei stangi cu un bici confectionat din zale metalice. Arata ca in cadrul unitatii spitalicesti i- a fost dezinfectata si ulterior cusuta rana. Mentioneaza ca la 7 zile dupa acest moment, in data de 21.12.2018,  s-a prezentat pntru a-i fi scoase firele la acelasi medic care l-a tratat respectiv paratul din prezenta cauza. Cu acea ocazie, sustine reclamantul, ca i-a atras atentia ca rana nu se vindeca corespunzator, deoarece supura si era tare la atingere.

Observand ca la mai bine de o luna de la momentul prezentarii la (...) rana nu se vindeca s-a prezentat la (...), la data de (...). In urma consultului si radiografiei efectuate la acest spital, s-a constatat ca in rana exista un corp strain, astfel ca medicul de garda a decis ca este necesara o interventie chirurgicala , care a fost efectuata, in urma acesteia ramand internat pentru o perioada de 2 zile.

Arata ca i-a fost extrasa o zala de lant, si i s-a spus totodata ca exista riscul aparitiei septicemiei.

Apreciaza reclamantul ca prejudiciul incercat s- concretizat in dureri fizice si psihice, existand si un prejudiciu moral fiindu-i lezat dreptul la sanatate si integritate corporala deoarece risca sa apara septicemia daca plaga nu era tratata corespunzator ulterior momentului prezentarii la (...) .

În drept, a invocat dispoziţiile din Legea nr. 95/2006, art. 1385 si urmatoarele Cod civil. În probaţiune, reclamantul a solicitat încuviinţare probei cu înscrisuri, interogatoriu,  proba testimoniala cu un ,martor şi expertiza de specialitate medico-legală.

Cei doi parati au depus intampinare, prin care au solicitat respingerea cererii de chemare in judecata ca neintemiata.

Paratul (...) a solicitat proba cu inscrisuri.

Paratul (...) a solicitat proba cu inscrisuri, proba testimoniala si proba cu o expertiza medico legala.

Ambii parati au aratat ca la momentul prezentarii la camera de garda, reclamantul a declarat ca s-a lovit la sanius si nicidecum ca ar fi fost  lovit cu un bici cu zale metalice. Se arata ca la momentul  investigtiilor medicale nu se impunea efectuarea unei examinari radiologice intrucat simptomatologia nu sugera afectare osoasa. Se mentioneaza ca plaga cu care s-a prezentat pacientul nu putea avea in componenta sa o za metalica deoarece aceasta ar fi fost lesne de observat la momentul interventiei

Sustin paratii ca din punct de vedere medical situatia descrisa de reclamant nu este posibila deoarece din data de (...) si pana la data de (... ) starea pacientului ar fi avut o evolutie vizibila ce ar fi determinat prezentarea la spital cu mult inainte , in conditiile in care operatia efectuata la (...) a reprezentat o situatie catalogata ca fiind urgenta.

Mentioneaza totodata ca in cauza  nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale, reclamantul fiind tinut sa probeze ca zala exista in corpul sau , localizata exact anterior interventiei medicului (...), parat in cauza.

Anterior promovarii prezentei actiuni, reclamantil prin reprezentat legal, a formulat o sesizare catre Comisia de monitorizare si competenta profesionala pentru cazurile de malpraxis – (..:)

In urma analizarii tuturor inscrisurilor puse la dispozitie de catre parti, a fost emisa Decizia nr./(...) prin care s-a constatat ca in cauza nu a fost  o situatie de malpraxis conform art.34 din Ordinul MSP nr.(...).

 La termenul din data de (...) a fost incuviintata proba cu inscrisuri, proba cu o expertiza medico – legala, a fost respinsa proba cu interogatoriu si s-a prorogat discutarea probei testimoniale.

Expertiza medicala a fost depusa la fila (...) dosar – vol.II, partile renuntand la a mai solicita proba testimoniala la termenul din data de (...).

In cauza de fata, instanţa va analiza potrivit dreptului comun şi în limitele învestirii sale răspunderea civilă delictuală a medicului  şi răspunderea pârâtului (...). în calitate de comitent cât şi în raport de răspunderea sa autonomă şi independentă, cu precădere prin raportare la Legea 95/2006 pe care reclamantul a invocat-o.

Potrivit art.1373 alin.1 şi 2 C.civ. ,,Comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate. Este comitent cel care, în virtutea unui contract sau în temeiul legii, exercită direcţia, supravegherea şi controlul asupra celui care îndeplineşte anumite funcţii sau însărcinări în interesul său ori al altuia,,.

Pentru a se angaja răspunderea comitentului pentru fapta prepusului este necesară întrunirea elementelor condiţiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie a prepusului, existenţa la data săvârşirii faptei a raportului de prepuşenie şi săvârşirea faptei de către prepus în legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor ce i-au fost încredinţate de comitent.

Temeiul juridic al răspunderii civile medicale pentru fapta proprie în speța dedusă judecății este art. 1349 alin. 1 ș i 2 C.civ. potrivit căruia orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. 2. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral; art. 1357 C.civ. care stipulează faptul că 1. Cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare. 2. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai ușoară culpă.

Pentru a fi antrenată răspunderea civilă medicală pentru fapta proprie este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unei fapte ilicite; existența unui prejudiciu; existența raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu; vinovăția.

Fapta ilicita ca element obiectiv al răspunderii este descrisă prin dispozițiile legale amintite astfel încât să se poată identifica unele categorii generale de acțiuni sau inacțiuni ale subiecților raportului juridic medical, sancționate de lege și care antrenează răspunderea civilă a acestora.

Prejudiciul ca element esențial al răspunderii civile medicale constă în rezultatul negativ suferit de pacient, în calitate de utilizator de servicii medicale, ca urmare a faptei ilicite săvârșită de persoana fizică sau juridică prestatoare de servicii medicale. Apreciem că în cazul răspunderii civile medicale, ca și în cazul răspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie să fie rezultatul încălcării unui drept subiectiv sau a lezării unui interes apropiat în conținut de un adevărat drept subiectiv.

Prejudiciul rezultat în urma actului medical defectuos poate fi: patrimonial , determinat și imediat evaluabil, constând, de exemplu, în cheltuieli medicale necesare refacerii stării de sănătate, pierderea venitului curent, pierderea veniturilor viitoare, cheltuieli necesare recuperării capacității de muncă, compensării capacității de muncă etc. sau moral, fără conținut economic, care constă în vătămarea adusă integrității corporale și sănătății.

Prejudiciile morale pot fi: 1. prejudicii corporale grupate astfel: prejudicii constând în dureri fizice sau psihice (pretium doloris), prejudicii estetice (pretium pulchritudinis), prejudicii de agrement, pierderea speranței de viață, prejudiciu indirect (pretium affectionis), sensibilitatea fizică și psihică, sentimentele de afecțiune și de dragoste şi 2. prejudicii cauzate personalității umane rezultate din atingerea drepturilor referitoare la demnitate și onoare, prestigiul profesional, drepturile referitoare la secretul vieții private la confidențialitate etc.

De regulă prejudiciul, ca element al răspunderii civile medicale, este de natură morală. De aceea repararea prejudiciului are caracter compensatoriu, iar la stabilirea cuantumului prejudiciului se va avea în vedere criteriul gravității prejudiciului moral precum și criteriul echității. Prejudiciul este, așadar, nu numai condiția răspunderii civile medicale, dar și măsura acestei răspunderi.

Pentru antrenarea răspunderii civile medicale, ca și în cazul răspunderii civile delictuale, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, respectiv prejudiciul cauzat să fie consecința faptei ilicite. Raportul de cauzalitate cuprinde atât faptele care constituie cauza necesară și directă, cât și faptele care au făcut posibilă acțiunea cauzală sau i-au asigurat ori agravat efectele dăunătoare. Pentru stabilirea raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este necesar a se stabili, pe baze științifice, toate corelațiile dintre fapte și împrejurări, reținându-se în câmpul cauzal doar acelea care au o contribuție directă sau indirectă, mediată sau nemijlocită la producerea prejudiciului și care fac posibilă identificarea cauzelor principale, secundare, interne, externe, concomitente (congruente sau asociate) și condițiilor care au mediat acțiunea cauzelor.

Vinovăția ca element subiectiv al răspunderii trebuie analizată prin specificul răspunderii medicale ce decurge din particularitățile acestei profesii și din caracteristica actului medical.

Doctrina a explicat responsabilitatea medicala pornind de la teorii diferite, după cum urmează: potrivit teoriei rigoriste , actele medicului și comportarea sa trebuie judecate în raport cu rezultatele muncii sale şi nu cu mijloacele puse la dispoziție în scopul obținerii vindecării. Fundamentarea răspunderii medicale prin rezultatele muncii medicului are efecte negative asupra acestei activități, prin dezafectarea relației medic-pacient și adoptarea unei atitudini pasive față de obligațiile medicului; potrivit teoriei imunității medicului , faptele medicului sunt susceptibile doar de o judecata profesională, deoarece grija acestuia față de om pleacă dintr-o intenție de binefacere, iar actul medical nu poate fi asimilat cu o lovire sau un omor. Nici aceasta teză nu justifică științific responsabilitatea medicală, căreia îi conferă, în mod neprincipial, o poziție privilegiată în societate; potrivit teoriei responsabilității medicale bazate pe greșeală , faptele ilicite ale medicului trebuie să fie sancționate iar potrivit teoriei riscului exercitării profesiei , medicul trebuie să răspundă în toate situațiile în care a cauzat un prejudiciu pacientului său pentru că și-a asumat riscul profesiei sale. Apreciem că răspunderea medicală, ca răspundere civilă, se fundamentează pe ideea clasică de culpă (greșeală) și/sau noțiunea de eroare profesională introdusă prin Legea nr. 95/2006.

Culpa profesională poate fi definită ca o formă a vinovăției în care medicul nu a prevăzut rezultatul faptelor sale, deși putea și trebuia să îl prevadă sau a prevăzut rezultatele faptelor sale, dar a considerat în mod ușuratic că acestea nu vor apărea.

Orice formă de culpă profesională poate fi identificată în funcție de următoarele repere: culpa comisivă care constă în neîndeplinirea obligațiilor profesionale, imprudență, nepricepere, nedibăcie, lipsă de prevedere, nepăsare față de cerințele profesiunii sau riscurile la care este expusă o persoană, folosirea inadecvată a condițiilor de lucru și a cunoștințelor profesionale; culpa omisivă care se caracterizează, de exemplu, prin pierderea șanselor de supraviețuire ale bolnavului, în condițiile în care există omisiuni sau întârziere în aplicarea tratamentului de către medic; culpa în eligendo care apare dintr-o alegere greșită a procedurilor terapeutice sau, mai frecvent, în delegarea obligațiilor proprii unor alte persoane; culpa în vigilendo care apare în momentul în care se incalcă o datorie de confraternitate privind o solicitare și obligația de a răspunde la aceasta, nesolicitarea unui ajutor, neinformare privind soarta bolnavului, nesupravegherea corectă şi continuă a subalternilor.

În ceea ce privește fundamentarea răspunderii medicale pe noțiunea de eroare profesională, legea nr. 95/2006 se limitează la o definiție sumară a acesteia, respectiv definește malpraxis-ul ca fiind eroarea profesională săvârșită în exercitarea actului medico-farmaceutic, generatoare de prejudicii asupra pacientului. Malpraxisul se produce din eroare, neglijență, imprudență, cunoștințe medicale insuficiente, prin acte individuale în cadrul procesului de prevenție, diagnostic și tratament, sau din depășirea limitelor competențelor, cu excepția cazurilor de urgență. Rezultă, așadar că noțiunea de eroare profesională depășește sfera culpei, erorii sau bunei credințe.

Din economia dispozițiilor Legii nr. 95/2006 titlul XV – răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, rezultă că există un singur caz de răspundere civilă pentru fapta altei persoane.

Astfel, art. 644 alin. 2 din Legea nr. 95/2006 prevede: unitățile sanitare, publice sau private, în calitate de furnizori de servicii medicale, răspund în condițiile legii civile pentru prejudiciile produse de personalul medical angajat, în solidar cu acesta.

Raportat la această dispoziție precum și raportat la prevederile Codului civil amintite, rezultă că pentru antrenarea răspunderii medicale (civile) pentru fapta altei persoane sunt necesare îndeplinirea următoarelor condiții: condiții generale : existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția prepusului şi condiții speciale : existența raportului de prepușenie şi prepușii să fi săvârșit fapta în funcțiile ce li s-au încredințat.

Persoanele prejudiciate prin faptele ilicite medicale, denumite generic de lege acte de malpraxis, se pot adresa fie Comisiei de monitorizare și competență profesională pentru cazurile de malpraxis, fie direct instanței de judecată.

În ceea ce privește condiția existenței unei fapte ilicite, instanța reține că aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, din raportul de expertiză medico-legală depus la data de (...), reiese faptul că in raport de declaratia reclamantului, respectiv aceea de lovire cu un corp dur la sanius, iar in urma examinarii nu s-a constatat o eventala fractura la nivelul coapsei stangi nu s-a impus efectuarea unei radiografii, aceasta fiind inutila.

Pentru diagnosticul stabilt, se arata ca  investigatiie si tratamentul efectuat au fost corecte, suficiente si au respectat protocoalele medicale in vigoare.

Se mentioneaza totodata ca nu se pune problema legaturii de cauzalitate intre tratamentul efectuat la (...) si starea ulterioara a pacientului, aceasta fiind rezultatul traumatismului petrecut la data de (...), si corpul strain restant in plaga care din motivele expuse prin concluziile anterioare nu a putut fi identificat.

Conchide raportul de expertiza medico legal ca simptomele si starea pacientului la 7 zile de la traumatism puteau fi rezultatul unui corp strain in plaga dupa cum putea fi cauzat si de o reactivitate particulara a pacientului sau de boli sistemice care afecteaza reparatia celulara.

Asadar, reclamantul din prezenta cauza si-a construit intreaga argumentatie juridica pe sustinerea potrivit careia reclamantul a fost sincer cu ocazia prezentarii la medic, iar acesta cu ignorarea acestor sustineri,  in mod culpabil nu si-a indeplinit obligatiile in mod corespunzator, creandu-i astfel un prejudiciu.

O atare situatie  nu a fost insa dovedit prin probele administrate, din inscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultand ca  paratul (...), in calitate de medic a evaluat starea pacientului si a stabilit diagnosticul de contuzie/lovire cu corp dur la sanius.

Urmare acestui consult si in raport de relatarile reclamantului paratul nu a apreciat la acel moment ca se impun si alte verificari cum ar fi examenul radiologic, procedand la tratarea pacientului cu rechemarea acestuia la 7 zile de la data prezentarii la camera de garda.

Dealtfel si prin raportul de expertiza medico legal se precizeaza ca aceasta examinare se face cand examenul clinic releva o suspiciune ce poate fi obiectivata doar prin examen radiologic.

Instanţa constată că reclamantul nu a indicat ce dispoziţii legale a încălcat pârâtul ci a menţionat că producerea rezultatului prejudiciabil a fost determinată de actiunea medicului care nu a sesizat existenta unui corp strain  imprejurare ce ar fi condus la efectuarea unei radiografii, toate acestea fiind observate si efectuate doar de catre (...), desi si paratul  avea aceeasi pregatire profesionala si a avut la indemana aceleasi informatii.

Principala problemă în cazul responsabilităţii medicale este aceea a definirii greşelii medicale, a conturării conţinutului său, pentru a fi reţinută ca o culpă judiciară. În doctrină şi jurisprudenţă s-a statuat că eroarea medicală reprezintă un eşec imprevizibil al unui comportament medical normal, iar culpa medicală reprezintă încălcarea unei obligaţii profesionale minime de atenţie şi prudenţă. Pentru a fi considerată culpă, greşeala trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să fie evidentă, materială, demonstrată, să existe sigur, în afara oricăror dubii, să fie urmarea lipsei de profesionalism, să fie apreciată ca o greşeală de către alţi medici competenţi.

Astfel, obligaţia medicului este aceea de a exercita o atenţie normală, chibzuită, rezonabilă, doctorul nu trebuie să garanteze un rezultat favorabil al eforturilor sale. Medicii nu sunt judecaţi după standardele celui mai experimentat, celui mai îndemânatic sau după cel mai pregătit membru al profesiunii, ci prin raportare la standardele unui practician cu o competenţă obişnuită într-un anumit domeniu medical.

Din coroborarea materialului probator administrat în cauză, instanța constată că nu se poate reține existența unei fapte ilicite a pârâtului (...) in sensul ca a avut o conduită necorespunzătoare fata de reclamant.

Prin urmare, neputându-se reține existența unei fapte ilicite în sarcina pârâtului (....) constând într-o eroare medicală săvârșită în exercitarea actului medical, nefiind întrunită una din cele 4 condiții esențiale şi cumulative pentru existența răspunderii civile delictuale, instanța va constata că a devenit inutilă analizarea celorlalte condițiilor pentru existența răspunderii civile delictuale. Va constata ca in acest context nu poate fi atrasa  nici raspunderea comitentului pentru fapta prepusului in conditiile  art.1373 alin.1 şi 2 C.civ.

In consecinta, urmare considerentelor din cele ce preced, instanta va respinge ctiunea ca neintemeiata.

Constatand ca reclamantul se afla in culpa procesuala, instanta va respinge cererea de obligre a paratilor la plata cheltuielilor de judecata ca neintemeiata.

Domenii speta

Spete similare