Competenţa materială prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018. Contestarea uni act administrativ unilateral emis de o autoritate publică centrală în condiţiile...

Competenţa materială prevăzută de dispoziţiile art. 8 alin. 2 din Legea nr. 554/2004,  astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018. Contestarea uni  act administrativ unilateral emis de o autoritate publică centrală în condiţiile existenţei unui raport juridic  contractual între părţi. Calificarea naturii juridice a actului contestat în vederea stabilirii competenţe imateriale de soluţionare a cauzei.

Legislaţie relevantă:  art. 8 alin. 2 din Legea 554/2004, art. 131 Cod procedură civilă

Competenţa materială  de soluţionare a acţiunii având ca obiect anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală, pe fondul existenţei unui raport juridic contractual între  autoritatea publică centrală  emitentă a actului şi reclamanta  aparţine  instanţei civile de drept comun, în condiţiile art. 8 alin. 2 Legea nr. 554/2004.

 Deşi  reclamanta susţine că actul contestat este un act administrativ unilateral, şi nu un act emis în executarea contractului, argumentele  privind nelegalitatea actului  cuprinse în cererea de chemare în judecată sunt  întemeiate pe  clauzele contractuale, făcându-se referire constant la  clauzele prin care părţile au stabilit modalităţile de încetare a contractului de concesiune. Astfel, în vederea stabilirii competenţei materiale  de soluţionare a cauzei, se impune  stabilirea naturii juridice a actului  contestat.

Prin cerere de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, Secţia de contencios administrativ fiscal, la data de 21.09.2018, sub nr. xxx/64/2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI : anularea Notificării nr. 65676/11.06.2018, a Adresei nr. 67086/24.07.2018, a Adresei nr. 67070/20.07.2018, Procesului-verbal de predare-preluare teren nr. xx304/18.07.2018, a tuturor actelor care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. 12/14.08.2008 cu suprafaţa de 1.595,92 ha, precum si a tuturor actelor subsecvente acestora; obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanta a arătat că la data de 14.08.2008, între A. şi Agenţia Domeniilor Statului, s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 12,  având ca obiect transmiterea dreptului şi a obligaţiei de exploatare a terenului agricol în suprafaţa de 1.626,43 ha, situat în perimetrul localităţilor  B., C. şi D., judeţul E., precum şi transmiterea dreptului de exploatare şi a obligaţiei de întreţinere a suprafeţei de 6,79 ha teren neagricol, reprezentând drumuri tehnologice si de exploatare agricola.

La data de 11.06.2018, pârâta  a emis Notificarea nr. 65676 privind diminuarea obiectului Contractului de concesiune, în sensul modificării unilaterale a Contractului de concesiune, prin diminuarea obiectului acestuia, obiectul contractului constituindu-l suprafaţa de 36,6 ha identificata cadastral conform CF xx210 (…), ocupata cu plantaţie pomicola viabilă  şi suprafaţa de 7000 mp, identificată  cadastral conform CF xx207, ocupată cu livada  tânără. În fundamentarea măsurii luate, pârâta s-a sprijinit pe următoarele considerente: doar pe suprafeţele anterior menţionată există activ viabil; pe durata Contractului de concesiune reclamanta  a folosit terenul pentru cultivarea altor specii de plante, neconforme cu obiectul Contractului de concesiune, culturi ce nu pot face obiectul unei atribuiri directe.

La data de 09.07.2018, ADS a emis Decizia nr. 710,  prin care le-a împuternicit pe doamnele F. şi G., reprezentante ale ADS - Reprezentanta Teritoriala E., să efectueze toate demersurile necesare in vederea preluării suprafeţei de teren cu care pârâta a înţeles să diminueze obiectul contractului. În baza acestei decizii, s-a încheiat, tot în mod unilateral, procesul verbal de predare-preluare teren nr. xx304/18.07.2018, prin care ADS a înţeles să diminueze nelegal suprafaţa terenului cu 1.595,92 ha, procesul-verbal nefiind semnat de reclamantă.

Au mai fost emise adresele nr. 67070/20.07.2018 şi nr. 67086/24.07.2018 prin care pârâta a răspuns adreselor emise de reclamantă.

Reclamanta a învederat că notificarea emisă de pârâta ADS, deşi întemeiată pe dispoziţiile art. 2.1 lit. a şi 3.1 din contractul  de concesiune, este nelegală, pârâta neavând posibilitatea diminuării unilaterale a contractului de concesiune nr. 12/2008. În cauză nu sunt îndeplinite condiţiile pentru modificarea unilaterală a contractului de concesiune, pârâta neputând adopta o astfel de măsură în mod unilateral. Modificarea clauzelor contractuale  se face de comun acord, prin act adiţional, potrivit art. 12.6 din contract.

În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei Anexele 1-18, cuprinzând înscrisurile la care se face referire în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 8 din Legea nr.  554/2004.

Cererea a fost  timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 de lei, datorată în temeiul dispoziţiilor art. 16 alin. 2 din O.U.G. nr.  80/2013.

 Poziţia procesuală a pârâtului

 Pârâta, AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI, a formulat în termen legal întâmpinare (f.1, vol. II), prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulate, ca neîntemeiată.

Pe cale de excepţie, pârâta  a invocat excepţia netimbrării acţiunii, arătând în motivare că cererea formulată de reclamantă este evaluabilă în bani, litigiul existent între părţi având un caracter patrimonial. A mai arătat că obiectul cauzei trebuie raportat la nivelul redevenţei ce ar fi trebuit încasată de ADS pe întreaga perioadă de derulare a contractului, aceasta fiind de 20 de ani. Nivelul redevenţei este echivalentul în lei a 433 kg grâu/an pentru terenul agricol şi 6 kg grâu/an pentru  terenul neagricol.

Pe fondul cauzei a arătat, în esenţă, că cererea formulată este neîntemeiată. La încheierea contractului de concesiune nr.12/14.08.2008 s-a avut în vedere  activul ce se regăseşte pe întreaga suprafaţă de teren de 1626,43 ha, achiziţionate în bloc de către reclamantă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1550/30.10.2005. or, cu ocazia controalelor efectuate, pârâta a constatat că pe terenul ce a făcut obiectul diminuării contractului nu mai sunt respectate condiţiile avute în vedere la încheierea contractului de concesiune.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 205 Cod procedură civilă.

În probaţiune, pârâta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, depunând la dosarul cauzei înscrisurile ce au stat la baza emiterii actelor administrative contestate.

Aspecte procesuale

La  primul termen de judecată din data de 14.01.2019,  faţă de dispoziţiile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a pus în discuţie competenţa generală, materială şi teritorială de soluţionare a cauzei, precum şi excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei,  excepţie ce  a fost invocată din oficiu de instanţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, cu privire la excepţia necompetenţei materiale, reţine următoarele:

În fapt, Curtea reţine că la data de 14.08.2008, între A. şi Agenţia Domeniilor Statului, s-a încheiat Contractul de concesiune nr. 12, având ca obiect transmiterea dreptului şi a obligaţiei de exploatare a terenului agricol în suprafaţa de 1.626,43 ha, situat în perimetrul localităţilor B., C. şi D., judeţul E., precum şi transmiterea dreptului de exploatare şi a obligaţiei de întreţinere a suprafeţei de 6,79 ha teren neagricol, reprezentând drumuri tehnologice şi de exploatare agricolă.

Curtea de Apel Braşov, Secţia de contencios administrativ fiscal a fost învestită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect  anularea  unor acte administrative, respectiv Notificarea nr. 65676/11.06.2018, Adresa nr. 67086/24.07.2018, Adresa nr. 67070/20.07.2018, Procesul-verbal de predare-preluare teren nr. xx304/18.07.2018 şi toate actele  care au stat la baza diminuării obiectului Contractului de concesiune nr. 12/14.08.2008 cu suprafaţa de 1.595,92 ha, actele  subsecvente acestora.

Prin Notificarea nr.  65676/11.06.2018 emisă de  MADR - Agenţia Domeniilor Statului, s-a dispus diminuarea obiectului Contractului de concesiune nr. 12/14.08.2008 încheiat cu reclamanta S.C. A. S.R.L. prin metoda atribuirii directe, măsura fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 2.1, Cap. 2 şi art. 3.1 Cap. 3 din Contractul de concesiune.

Deşi reclamanta a susţinut că Notificarea nr.  65676/11.06.2018 este un act administrativ unilateral emis de o autoritate publică centrală, argumentele privind nelegalitatea actului  cuprinse în cererea de chemare în judecată sunt  întemeiate pe  clauzele contractuale, făcându-se referire constant la  clauzele prin care părţile au stabilit modalităţile de încetare a contractului de concesiune.

 În drept, Curtea  reţine că potrivit dispoziţiilor art. 131 alin.1  Cod procedură civilă, „La primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu”.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. 1 Cod procedură civilă, „Când în faţa instanţei de judecată se pune în discuţie competenţa acesteia, din oficiu sau la cererea părţilor, ea este obligată să stabilească instanţa judecătorească competentă ori, dacă este cazul, un alt organ cu activitate jurisdicţională competent”.

Faţă de data înregistrării acţiunii pe rolul Curţii de Apel Braşov, 21.09.2018,  sunt aplicabile normele de competenţă materială prevăzute de dispoziţiile art. 8 alin. 2 Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.  212/2018, potrivit cărora „(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun”.

Curtea apreciază că actele administrative contestate de reclamantă, chiar dacă au forma unor acte unilaterale emise de o autoritate centrală, sunt acte emise pe fondul unui raport contractual între părţile litigante, aspect ce imprimă  litigiului caracterul unui litigiu ce decurge din executarea contractului de concesiune.

Astfel, criteriul în funcţie de care se stabileşte competenţa materială este cel prevăzut de art. 8 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004, şi nu cel prevăzut de art. 10 alin. 1 din aceeaşi lege.

Referirea făcută de legiuitor la instanţele de drept comun impun coroborarea dispoziţiei legale cu  dispoziţiile care stabilesc competenţa materială de drept comun, respectiv art. 94 alin. 1 lit. K coroborat cu art. 95 Cod procedură civilă şi art. 101 Cod procedură civilă.

Astfel, competenţa materială se stabileşte în funcţie de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată, valoare care, în speţă, se calculează în funcţie de redevenţa anuală pentru terenul ce a făcut obiectul diminuării contractului de concesiune, astfel cum rezultă din notificarea nr.  65676/11.06.2018 emisă de  MADR - Agenţia Domeniilor Statului, respectiv  pentru suprafaţa de 1.595,92 ha teren arabil.

Potrivit celor susţinute de pârâtă,  valoarea redevenţei anuale este de 433 kg grâu/ha/an, la cotaţia de 168,44 Euro/tonă. Rezultă, astfel, că valoarea redevenţei pentru 1595,92 ha este de 116.390,44 Euro, în echivalent lei la data introducerii acţiunii, respectiv 541.902,24 lei.

Faţă de această valoare, potrivit dispoziţiilor legale precitate, competenţa materială, sub aspect funcţional şi procesual, aparţine Tribunalului Braşov, Secţia I civilă. 

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 94 alin. 1 lit. K Cod procedură civilă coroborat cu art. 95 Cod procedură civilă şi art. 101 Cod procedură civilă, curtea va admite excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Braşov, Secţia de contencios administrativ fiscal, excepţie invocată de instanţă din oficiu, şi va declina competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA DOMENIILOR STATULUI  în favoarea Tribunalului Braşov, Secţia I civilă.

Domenii speta

Spete similare