Pretenţii – răspundere civilă delictuală; obligaţia de a achita contravaloarea reparaţiei gardului deteriorat ca urmare a efectuării unor lucrări de demolare pe terenul vecin

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 20.07.2017, sub număr de înregistrare …, reclamantul A a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B S.R.L., ca instanța să oblige pârâta la plata către reclamant a despăgubirilor reprezentând contravaloarea prejudiciului creat, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că, la începutul lunii septembrie 2016, societatea B S.R.L. a demarat lucrări de construcție unifamilială P+2E în București, str. ..., Sector 1, în baza autorizației cu nr. 446/14/L/24431 din 24.11.2015 emisă de către Sectorul 1 al Municipiului București, astfel cum rezultă din Adresa nr. 1791291/16.05.2017 a Poliției Locale Sector 1, Serviciul Disciplina în Construcții. Gardul dintre cele două proprietăți, a reclamantului și a vecinului său, dl. C, este construit de către reclamant, pe terenul proprietatea sa, din pereți de beton. La sfârșitul lunii septembrie 2016, reclamantul a constatat că pereții din beton ai gardului au fost complet fisurați și înclinați de la bază până la latura superioară, pe o distanță de 6m, deteriorare ce a fost cauzată de utilajele folosite la construcția imobilului vecin.

A arătat reclamantul că, prin fapta de deteriorare completă a gardului ca urmare a neglijenței în manipularea utilajelor folosite, i-a fost creat un prejudiciu, a cărui valoare estimată este de 3.156 de lei, cum rezultă din raportul de expertiză tehnică extrajudiciară. A învederat faptul că valoarea exactă a prejudiciului urmează a se stabili prin raportul de expertiză ce se va administra în prezenta cauză. Reclamantul a susținut că sunt îndeplinite toate condițiile răspunderii civile delictuale, arătând că a încercat soluționarea pe cale amiabilă a diferendului, dar pârâta, deși a recunoscut prejudiciul cauzat, a înțeles să remedieze această situație prin adăugarea de scânduri și, mai apoi, de panouri ușoare.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1349 alin. (1)-(3) Cod Civil, art. 1357 – 1358 Cod Civil, art. 1373 Cod Civil.

În dovedirea cererii sale, a solicitat administrarea probei cu înscrisuri (f. 6-33), a interogatoriului, probei cu expertiză tehnică judiciară pentru evaluarea prejudiciului și proba testimonială cu 3 martori, pe care i-a indicat la fila 3 a dosarului.

Cererea a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 226 de lei, calculată conform art. 3 alin. (1) lit. b). din OUG 80/2013 (f. 1).

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că nu are calitate procesuală în dosar, sens în care a depus la dosar contractul de lucrări nr. 3/2016 încheiat cu beneficiarul lucrării, dl. C, și procesul-verbal de predare primire amplasament (f. 46-48).

 La primul termen de judecată din data de 13.12.2017, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii de chemare în judecată prin care a solicitat introducerea în calitate de pârât a numitului C, pentru ca hotărârea să îi fie opozabilă.

La același termen (f. 61), instanța a dispus introducerea în cauză a pârâtului C.

În drept, cererea modificatoare a fost întemeiată pe disp. art. 204 Cod Procedură Civilă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul C a solicitat respingerea acțiunii pentru următoarele considerente:

1.Inadmisibilitatea acțiunii, ca urmare a lipsei calității procesuale active, reclamantul nefăcând dovada că este proprietarul gardului ,,avariat”. A arătat în acest sens că gardul desparte proprietățile aparținând celor doi, precum și altor 3 coproprietari. Prin cumpărarea casei din strada ..., pârâtul considera că a dobândit și 50% din gardul ce desparte terenurile. Mai mult, ceilalți coproprietari ai gardului nu sunt părți și nu au împuternicit pe nimeni în proces.

2.Suma cerută de reclamant este foarte mare, expertizată în condiții îndoielnice. A arătat că le-a propus vecinilor să refacă gardul în integralitate, însă petentul s-a opus, întreaga investiție având o valoare aproximativă de 5.000 de lei. În acest sens, a solicitat instanței ca, în subsidiar, să oblige reclamantul să accepte înlocuirea gardului cu unul nou, pe cheltuiala pârâtului.

Pârâtul a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare (f. 75 și urm.), prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale active. A depus la dosar certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată și extrasul de carte funciară cu privire la gard (f. 76 – 78).

În ședința din data de 31.01.2018, instanța a dispus unirea excepțiilor cu fondul (f. 79). Totodată, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, iar pentru reclamantă și proba cu interogatoriul pârâților.

La data de 14.03.2018, instanța a încuviințat proba cu expertiza în specialitatea construcții (f. 96), raportul fiind depus la dosarul cauzei în data de 13.11.2018 (f. 133-150).

Analizând actele dosarului și probatoriul administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, reclamantul A este proprietarul imobilului situat la parter în  București, str. ..., sector 1. Începând cu data de 21.06.2016, acesta a devenit titularul dreptului de proprietate asupra unei porțiuni din terenul aferent, în suprafață de 174 de mp, astfel cum rezultă din contractul de vânzare (f. 27 și urm.), precum și din extrasul de carte funciară aflat la dosarul cauzei (f. 77 și urm.). Potrivit menţiunilor din extrasul de carte funciară, terenul este unul împrejmuit, iar porțiunea pe care gardul a fost distrus se află în perimetrul de 174 de mp, unde reclamantul este unic proprietar.

Totodată, extrasul de carte funciară atestă că reclamantul este coproprietar asupra restului de teren, în suprafață de 74 mp. Întreaga porțiune de teren este învecinată cu imobilul aparținând pârâtului C, imobil situat în București, str. ..., sector 1.

Între cele două proprietăți a fost ridicat un gard despărțitor, pe o lungime de aproximativ 29 de m, astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, precum și din cele declarate de către reclamant, prin avocat, în ședința publică din data de 31.01.2018 (f. 79).

În decursul anului 2016, pârâții au încheiat un contract de antrepriză (f. 46) prin care pârâta SC B S.R.L., în calitate de prestator, se obliga față de pârâtul C, în calitate de beneficiar, să realizeze o construcție pe terenul situat în București, strada .... Lucrările urmau să înceapă în data de 08.09.2016 și să se finalizeze în data de 08.09.2017 (f. 19).

Potrivit procesului verbal de predare-primire a amplasamentului nr. 01, depus la fila 48 dosar, s-a reținut că la data de 08.09.2016, gardului, pe laterala de vest, la ultimele 2 segmente, îi lipseau panourile de beton, iar existent se afla un panou din scândură.

Cu titlu preliminar, în privința excepției lipsei calității procesuale active invocate de către pârâtul C, instanța apreciază că aceasta este neîntemeiată, pentru cele ce urmează.

Art. 36 Cod Procedură Civilă statuează definiția calității procesuale ca fiind aceea a identității dintre părți și subiectele raportului juridic litigios. În materie de răspundere civilă delictuală, art. 1357 alin. (1) Cod Civil impune celui care cauzează altuia un prejudiciu prin săvârșirea cu vinovăție a unei fapte ilicite să îl repare. Ca atare, prin săvârșirea de către o persoană a unei fapte ilicite se naște un raport juridic obligațional, în care autorul faptei ilicite are calitatea de debitor, iar victima pe cea de creditor.

În pofida susținerilor pârâtului, instanța constată că, pentru ca reclamantul să aibă calitate procesuală activă, nu este necesar ca acesta să facă dovada dreptului de proprietate asupra gardului în discuție, fiind suficientă o simplă aparenţă în acest sens.

Potrivit menţiunilor din extrasul de carte funciară depus la dosarul cauzei la filele 77 şi următoarele, terenul este unul împrejmuit. Prin urmare, reclamantul, proprietar al terenului în discuţie – în suprafață de 174 de mp, şi coproprietar asupra restului de teren în suprafaţă de 74 mp. are, în aparenţă, şi un drept de proprietate/coproprietate asupra gardului ce împrejmuieşte acest teren.

Ca atare, pe baza celor argumentate anterior, instanța apreciază că reclamantul are calitate procesuală activă să introducă prezenta acțiune și, pe cale de consecință, va respinge excepția invocată de către pârâtul C, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. B S.R.L. invocată de către aceasta, prin întâmpinare, instanța urmează să o respingă.

Astfel, din procesul verbal de predare-primire a amplasamentului nr. 01, depus la fila 48 dosar, s-a reținut că la data de 08.09.2016, gardului, pe laterala de vest, la ultimele 2 segmente, îi lipseau panourile de beton, iar existent se afla un panou din scândură, aspect care exclude culpa pârâtului B SRL în deteriorarea gardului.

Pentru aceste motive, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B SRL, invocată de pârât și va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul B SRL, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, potrivit art. 1349 alin. (1) Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane, iar conform art.1357 alin. (1) Cod Civil, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Instanţa reţine totodată că potrivit art. 1373 alin. (1) Cod Civil, comitentul este obligat să repare prejudiciul cauzat de prepuşii săi ori de câte ori fapta săvârşită de aceştia are legătură cu atribuţiile sau cu scopul funcţiilor încredinţate.

Instanţa constată că reclamantul şi-a întemeiat cererea atât pe răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, cât şi pe răspunderea civilă delictuală a comitenţilor pentru faptele prepuşilor săi, astfel cum reiese din textele legale invocate de reclamant.

Totodată, instanţa reţine că, independent de forma de răspundere delictuală incidentă, este necesar să fie îndeplinite cumulativ patru condiţii, respectiv existenţa unei fapte ilicite, a unui prejudiciu, o legătură de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, precum şi existenţa vinovăţiei, care se apreciază în raport de culpa cea mai uşoară. În cazul răspunderii comitentului pentru faptele prepusului său este necesară şi dovedirea raportului de prepuşenie.

Fapta ilicită reprezintă acea acţiune sau, după caz, inacţiune, prin care s-a adus atingere drepturilor subiective ale altor persoane sau intereselor lor legitime, de natură a le cauza un prejudiciu.

Prin răspunsul nr. 1 la interogatoriu (fila 91) pârâtul C a recunoscut că gardul s-a deteriorat din cauza lucrărilor de demolare ce au avut loc pe terenul său, fără a fi indicată persoana care a efectuat această demolare.

De asemenea, din răspunsul nr. 3 la interogatoriu reiese că pârâtul a fost de acord să aducă gardul la starea inițială, pe cheltuiala sa, în mod implicit recunoscând vinovăția sa în deteriorarea gardului.

În concret, instanţa reţine că pârâtul, prin desfăşurarea activităţilor sale de efectuare a unor lucrări de demolare, a avariat gardul ce împrejmuiește terenul aflat în proprietatea reclamantului, astfel cum rezultă din raportul de expertiză (f. 135 și. urm.) coroborat cu răspunsul la interogatoriul pârâtului C și fotografiile depuse la dosarul cauzei (f. 20-26).

Referitor la condiţia producerii unui prejudiciu, acesta trebuie să fie cert atât din punct de vedere al existenţei sale actuale, cât şi al posibilităţilor concrete de evaluare, şi să nu fie încă reparat.

Conform art. 1385 alin. (1) din Codul civil, prejudiciul se repară integral, dacă prin lege nu se prevede altfel. Având în vedere dispoziţiile art. 1386 alin. (2) din Codul Civil, la stabilirea despăgubirii se va avea în vedere, dacă prin lege nu se prevede altfel, data producerii prejudiciului.

În cauza dedusă judecăţii, instanţa reţine existenţa unui prejudiciu material cert, constând în contravaloarea lucrărilor necesare pentru refacerea gardului, în cuantum de 5.984,86 de lei, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză.

Instanța va respinge ca neîntemeiate susținerile părții pârâte, în sensul că la prețul manoperei nu trebuie calculate și cotele de CAS, CASS, șomaj, asigurări muncă, cât timp acestea sunt achitate de către societatea prestatoare către statul român, urmând a fi suportate, în mod evident, de către beneficiar. Nici susținerea cu privire la prețul exagerat al costului de montaj nu este întemeiată, cât timp pârâtul nu a depus nicio altă ofertă care să ateste cele susținute.

Prejudiciul material trebuie reparat în integralitate, conform art. 1385 alin. (1) C.civ. Pârâtul nu a procedat la acoperirea acestuia şi nu a invocat, în apărarea sa, vreo cauză exoneratoare de răspundere.

În ceea ce priveşte raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciul material produs, instanţa reţine existenţa acestuia. Fapta pârâtului de a produce avarii gardului a dus la necesitatea efectuării cheltuielilor de reparaţie de către reclamant.

Raportat la condiţia vinovăţiei, instanţa reţine că răspunderea poate fi angajată numai faţă de autorul care se face vinovat de comiterea faptei prejudiciabile. De asemenea, potrivit art. 1357 din Codul Civil, autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

În concret, instanţa reţine existenţa unei culpe în sarcina pârâtului, indiferent de faptul că nu s-a stabilit cu certitudine persoana care a provocat avarierea gardului, cât timp aceste lucrări de demolare s-au efectuat urmare a solicitării pârâtului, iar acesta nu a indicat ca autor al prejudiciului o altă persoană decât acesta. Mai mult, și dacă ar fi fost indicată o altă persoană decât pârâtul ca fiind cea care a produs deteriorarea gardului, instanța reține că pârâtul deja a arătat că deteriorarea s-a produs ca urmare a lucrărilor de demolare ce au avut loc la locuința sa, în această situație reclamantul putând solicita antrenarea răspunderii acestuia în baza art. 1373 Cod civil, cât timp aceste lucrări de demolare puteau fi efectuate numai în interesul pârâtului, chiar și de către un prepus al acestuia.

Mențiunea pârâtului în sensul că și acesta ar deține jumătate din gard nu poate conduce la adoptarea unei alte soluții în cauză, cât timp acesta este autorul faptei ilicite ce a condus la deteriorarea gardului, fiind ținut să suporte singur cheltuielile de reparație, indiferent dacă ar deține sau nu o cotă parte din gardul despărțitor.

Pe cale de consecință, în baza art. 1349, art. 1357 alin. (1) și art. 1373 Cod Civil, instanța va obliga pe pârâtul C la plata contravalorii costurilor necesare pentru repararea gardului situat pe linia de hotar dintre proprietatea sa și cea a reclamantului, în cuantum de 5984,86 lei.

În privința cheltuielilor de judecată, potrivit dispoziţiilor art. 453 alin. (1) din Codul de procedură civilă, poate pretinde cheltuieli de judecată partea care câştigă procesul, prin urmare cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată va fi admisă, pârâtul având o culpă procesuală în demararea litigiului.

În temeiul art. 452 Cod Procedură Civilă, partea care pretinde cheltuieli de judecată, trebuie să facă dovada existenţei şi întinderii lor, în condiţiile legii. Reclamantul a făcut dovada în acest sens, până la data închiderii dezbaterilor pe fond, depunând la dosarul cauzei copie de pe chitanţa de plată a taxei judiciare de timbru în cuantum de 226 de lei (fila 1), dovada onorariului de avocat în cuantumul de 1.200 de lei (chitanța nr. 263/07.07.2017) și dovada achitării onorariului de expert  în cuantum de 1000 de lei (chitanța fila 95 dosar).

Astfel, instanța va obliga pârâtul, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată anterior menționate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge ca neîntemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active, invocată de pârâtul C.

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B SRL, invocată de pârât.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A, având domiciliul ales …., în contradictoriu cu pârâtul B SRL, având sediul în ….,  ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A în contradictoriu cu pârâtul C, având domiciliul în …..

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 5984,86 lei, reprezentând costul necesar pentru aducerea gardului în starea iniţială.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în cuantum de 226 lei taxă judiciară de timbru, 1000 de lei onorariu expert şi 1200 de lei onorariu avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, astăzi, 01.02.2019.

PREŞEDINTE,GREFIER,

Domenii speta

Spete similare