Verificarea măsurii controlului judiciar în procedura camerei preliminare, în absenţa inculpatului, apărătorului şi fără participarea procurorului.

Sentinţă penală 31 din 30.06.2014


Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman sub nr. 892/329/2014, la judecătorul de cameră preliminară, contestatorul I.V.F.  a solicitat desfiinţarea încheierii din 18.6.2014 pronunţată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele şi  revocarea măsurii controlului judiciar dispusă faţă de contestator ca urmare a încetării temeiurilor care au determinat luarea acesteia.

În motivarea contestaţiei a arătat că la data de 22.04.2014, cu prilejul unui control al traficului rutier efectuat de un echipaj de poliţie, a adresat injurii şi ameninţări cu acte de violenţă asupra unuia din agenţii de poliţie dar şi asupra familiei acestuia. Urmare a acestei fapte, la data de 25.04.2014, s-a dispus de judecător măsura arestării preventive, după o reţinere de 24 de ore. La data de 29.04.2014, măsura arestului preventiv a fost înlocuită de Tribunalul Teleorman cu cea a controlului judiciar.

La data de  19.05.2014 i s-a comunicat de către judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele rechizitoriul de trimitere în judecată şi în care procurorul sesizează instanţa – judecătorul de cameră preliminară, cu menţinerea măsurii controlului judiciar pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 28.05.2014.

La data de 23.06.2014 Judecătoria Turnu Măgurele i-a comunicat minuta încheierii din 18.06.2014 prin care s-a constatat legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 643/P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele şi, totodată, s-a menţinut măsura controlului judiciar.

A mai susţinut contestatorul că, de la data de 28.05.2014, dată  de la care s-a propus menţinerea controlului judiciar de către procuror şi până la data pronunţării încheierii din 18.06.2014, nu există o altă încheiere prin care judecătorul de cameră preliminară să dispună asupra controlului judiciar, aşa încât măsura controlului judiciar nu-şi mai poate produce efectele începând cu data de 28.05.2014.

În cauză nu s-au respectat dispoziţiile art. 207 alin. 2 Cod Procedură Penală, care obligă judecătorul de cameră preliminară ca, în termen de 3 zile de la primirea rechizitorului să se pronunţe asupra măsurii preventive luate faţă de inculpatul trimis în judecată, cu citarea sa şi cu respectarea dreptului de a formula contestaţie.

Totodată, a apreciat că menţinerea măsurii controlului judiciar nu se mai justifică dată fiind situaţia sa personală, a recunoscut  în totalitate faptele, le-a regretat, se află la prima încălcare a legii penale şi nu prezintă pericol pentru desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

Pentru motivele expuse, contestatorul a solicitat să se constate că măsura controlului judiciar a încetat de drept la data de 28.05.2014 iar în subsidiar a solicitat revocarea acestei măsuri întrucât nu mai subzistă temeiuri legale  care să justifice menţinerea măsurii.

O atare solicitare formulată de apărător este apreciată de tribunal ca neîntemeiată întrucât noul Cod de procedură penală nu prevede o durată a măsurii controlului judiciar în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară sau al judecăţii.

Prin urmare, controlul dispus de procuror sau de judecătorul de drepturi şi libertăţi se menţine pe toată durata urmăririi penale, până la verificarea  măsurii în procedura de cameră preliminară, potrivit dispoziţiilor art. 207 C. proc. Pen.

Examinând contestaţia formulată în raport de dispoziţiile art. 205 C. proc. Pen., faţă de actele şi lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

La data de 29 aprilie 2014, faţă de contestatorul I.V.F. s-a luat în temeiul art. 219 alin. 9 raportat la art. 211 şi 215 C. proc. Pen.  măsura preventivă constând în controlul judiciar, prin încheierea nr. 16 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Teleorman, definitivă.

Pentru a lua o astfel de măsură preventivă s-a avut în vedere că faţă de inculpat sunt incidente dispoziţiile art., 202 alin. 1 -3 , art. 211 şi urm. Cod Procedură Penală, respectiv sunt dovezi din care rezultă suspiciunea rezonabilă că acesta a comis infracţiunea de ultraj  prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 C. pen., constând în aceea că, la data de 22.04.2014 inculpatul a adresat cuvinte jignitoare şi ameninţări cu acte de violenţă la adresa agentului principal de poliţie I.E. aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu dar şi asupra familiei acestuia, fapt ce i-a provocat o stare de temere.

 De asemenea, s-a apreciat că luarea măsurii este necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 202 alin. 1 Cod Procedură Penală.

 Prin rechizitoriul nr. 643 P/2014 din 12.05.2014,  Parchetul de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele a dispus trimiterea în judecată sub control judiciar a inculpatului I.V.F.  pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj, prevăzută şi pedepsită de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal.

 Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Măgurele la data de 14 mai  2014, fiind dispuse măsuri conform art. 344 Cod Procedură Penală ce privesc parcurgerea procedurii de cameră preliminară (comunicarea rechizitorului, dreptul de a formula cereri, excepţii cu privire la nelegalitatea probelor şi a actelor de urmărire penală).

Nu s-au formulat cereri şi excepţii de către inculpat în termenele stabilite în procedura de cameră preliminară.

 Prin încheierea pronunţată în camera de consiliu la data de 18 iunie 2014 judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Turnu Măgurele a constatat în raport de dispoziţiile art. 346 alin. 2 Cod Procedură Penală legalitatea sesizării instanţei cu rechizitoriul nr. 643 P/2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Turnu Măgurele privind pe inculpatul I.V.F. pentru infracţiunea de ultraj prevăzută de art. 257 alin. 1 şi 4 Cod Penal, precum şi a administrării probelor şi a efectuării actelor de urmărire penală. S-a dispus totodată începerea judecăţii în cauza privind pe inculpat.

Prin aceeaşi hotărâre, judecătorul a dispus menţinerea măsurii preventive a controlului judiciar. 

Potrivit art. 207 alin. 1 şi 2 Cod Procedură Penală, când procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului faţă de care s-a dispus o măsură preventivă, în termen de 3 zile de la înregistrarea dosarului, judecătorul de cameră preliminară verifică din oficiu legalitatea şi temeinicia  măsurii preventive( a oricărei măsuri preventive dispuse în cursul urmăririi penale), înainte de expirarea duratei acesteia, cu citarea inculpatului şi participarea procurorului( art. 235 alin. 4 şi 5 Cod Procedură Penală, care se aplică în mod corespunzător).

Inculpatul este adus în faţa judecătorului, cu excepţia situaţiei în care starea sănătăţii sale nu permite acest lucru sau deplasarea nu este posibilă din cauză de forţă majoră sau stare de necesitate, caz în care avocatul său va fi în mod obligatoriu prezent pentru a pune concluzii.

Examinând încheierea atacată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman constată că verificarea legalităţii măsurii controlului judiciar s-a făcut în camera preliminară fără citarea legală a  inculpatului, în lipsa apărătorului acestuia şi fără participarea procurorului, contrar prevederilor art. 207 alin. 3 raportat la art. 235 alin. 4 şi 5 Cod Procedură Penală.

Or, încălcarea dispoziţiilor  privind participarea procurorului sau cele referitoare la prezenţa inculpatului,  atunci când participarea acestora este obligatorie potrivit legii se sancţionează cu nulitatea absolută (art. 281 Cod Procedură Penală)

Cum nulitatea absolută se constată în aceste cazuri şi din oficiu (sau la cerere), în orice stare a procesului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Teleorman, constată nulitatea încheierii pronunţată de Judecătoria Turnu Măgurele în camera preliminară din 18 iunie 2014, cât priveşte soluţionarea cererii de verificare a legalităţii şi temeiniciei măsurii controlului judiciar, aşa încât urmează ca,  în temeiul art. 205 şi art. 425/1 alin. 7 pct. 2 litera b Cod Procedură Penală să dispună admiterea contestaţiei formulate de inculpat, desfiinţarea încheierii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la judecătorul care a pronunţat-o.