Anulare somaţie de plată – temeinicia cererii în anulare întrucât creditoarea a dovedit îndeplinirea procedurii prealabile prin comunicarea somației cu confirmare de primire; netemeinicia ordonanței de plată pe fond – nedovedirea însușirii facturii de căt

INSTANTA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 13.11.2019, sub nr. .../299/2019, creditoarea S.C. A S.R.L. în contradictoriu cu debitoarea S.C. B a formulat cerere în anulare împotriva Încheierii pronunţate la data de 10.10.2019 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2019, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de emitere a unei ordonanţe de plată, solicitând admiterea cererii în anulare şi obligarea debitoarei la plata sumei solicitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, a arătat faptul, în considerentele Încheierii pronunţate la data de 10.10.2019, s-a reţinut că nu s-ar fi respectat termenul de 15 zile prevăzut de art. 1015 C.pr.civ. şi că nu ar fi existat dovezile de comunicare a notificărilor.

S-a menţionat că cele 2 notificări-somaţii din 26.10.2018 şi 08.04.2019 au fost expediate debitoarei prin poştă ca recomandate conform recipisei emise de Of. Poştal. De asemenea, ultima notificare expediată prin executorul judecătoresc la data de 24.05.2019 a fost primită la destinaţia la data de 27.05.2019 de către angajata debitoarei, C.

În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri.

Dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 lei,  a fost depusă la dosar (f. 10)

Debitoarea, legal citată, a  formulat întâmpinare la data de 13.01.2020, solicitând respingerea cererii în anulare, ca tardiv formulată, iar în subsidiar, ca neîntemeiată, Încheierea pronunţată la data de 10.10.2019 fiind legală şi temeinică pentru motivele arătate în cuprinsul ei.

Instanţa a administrat proba cu înscrisuri.

Analizând înscrisurile administrate în cauză, în lumina prevederilor legale incidente, instanţa de judecată constată următoarele:

Prin încheierea pronunţată la data de 10.10.2019 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2019, s-au dispus: admiterea excepției inadmisibilității invocată de către debitoarea S.C. B și s-a respins cererea de emitere a ordonanței de plată, ca inadmisibilă, reţinându-se următoarele:

“Sancţiunea necomunicării somaţiei către debitor constă în respingerea cererii de emitere a ordonanţei de plată ca inadmisibilă, sancţiune prevăzută expres de art. 1017 alin. 2 C. proc. civ. ca fiind aferentă obligaţiei creditorului de ataşare la cerere a dovezii comunicării somaţiei.

Doar în măsura în care debitorul nu plăteşte în termenul prevăzut la art. 1015 alin. 1 C. proc. civ., creditorul poate introduce cererea privind ordonanţa de plată la instanţa competentă, conform art. 1016 C. proc. civ.

Fiind vorba despre o procedură specială, instanţa reţine faptul că reclamanta – creditoare avea obligaţia de a respecta întocmai dispoziţiile art. 1015 alin. 1 C. proc. civ., prin notificarea debitorului anterior introducerii cererii de emitere a ordonanţei de plată, prin una dintre cele două modalități anterior menționate.

În speță, au fost emise 3 somații către debitoare, fără a se face şi dovada comunicării acestora către debitoare prin recipisa de confirmare de primire.

Astfel, instanța constată că toate cele 3 somații atașate cererii de chemare în judecată nu au fost transmise, nefiind respectate dispozițiilor legale. În această situație, în mod obiectiv debitoarea nu a avut posibilitatea de a afla despre existența pretențiilor creditoarei.

În ceea ce priveşte notificarea din 24.05.2019 (f. 4), ce poartă menţiunea înregistrării la executor judecătoresc D, instanţa reţine că pe lângă lipsa dovezii de comunicare a notificării prin executorul judecătoresc, notificarea nu respectă termenul de 15 zile prev. de art. 1015 alin 1 C.pr.civ., fiind prevăzut un termen de 5 zile de la data primirii somaţiei pentru efectuarea plăţii.”

Potrivit art. 1014 alin. 1 din C. proc. civ., procedura ordonanţei de plată se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Rezultă, deci, că procedura ordonanţei de plată poate fi aplicată pentru recuperarea unei creanţe certe, lichide şi exigibile, ce izvorăşte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege.

Reglementarea acestei proceduri speciale şi urgente este justificată tocmai de certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei de care se prevalează creditorul.

Art. 1014 din C.proc.civ. instituie, astfel, anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a ordonantei de plată şi anume o primă condiţie constă în existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, a doua în faptul ca respectiva creanţa să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau alt înscris şi ultima condiţie constă în aceea ca statutul, regulamentul, contractul sau alt act juridic ce constituie izvorul creanţei să fie constatat printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit de acestea prin alt mod admis de lege. Toate aceste cerinţe de admisibilitate trebuie îndeplinite în mod cumulativ.

Potrivit art. 1024 Cod procedură civilă „(1)Împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) şi (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.(2)Cererea în anulare poate fi introdusă de creditor împotriva încheierilor prevăzute la art. 1.021 alin. (1) şi (2), precum şi împotriva ordonanţei de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (2), în termenul prevăzut la alin. (1).(3)Prin cererea în anulare se poate invoca numai nerespectarea cerinţelor prevăzute de prezentul titlu pentru emiterea ordonanţei de plată, precum şi, dacă este cazul, cauze de stingere a obligaţiei ulterioare emiterii ordonanţei de plată. Dispoziţiile art. 1.021 se aplică în mod corespunzător.(4)Cererea în anulare se soluţionează de către instanţa care a pronunţat ordonanţa de plată, în complet format din 2 judecători.(5)Cererea în anulare nu suspendă executarea. Suspendarea va putea fi însă încuviinţată, la cererea debitorului, numai cu dare de cauţiune, al cărei cuantum va fi fixat de instanţă.(6)Dacă instanţa învestită admite, în tot sau în parte, cererea în anulare, aceasta va anula ordonanţa, în tot sau, după caz, în parte, pronunţând o hotărâre definitivă. Prevederile art. 1.021 alin. (3) şi ale art. 1.022 alin. (2) se aplică în mod corespunzător.(7)În cazurile prevăzute la alin. (2), dacă instanţa învestită admite cererea în anulare, va pronunţa o hotărâre definitivă prin care va emite ordonanţa de plată, dispoziţiile art. 1.022 aplicându-se în mod corespunzător.(8)Hotărârea prin care a fost respinsă cererea în anulare este definitivă”.

Instanţa constată că, la dosarul cauzei, există ataşată dovada comunicării notificării nr. 34N/2019 emise de BEJ D (f. 4, dos. .../299/2019) către debitoare prin recipisa de confirmare de primire, la data de 27.05.2019, fiind recepţionată de numita C (f. 3), iar, de la data recepţionării somaţiei de plată si până la data promovării cererii de emitere a ordonanţei de plată (05.07.2019) au trecut mai mult de 15 zile.

Drept consecinţă, pentru motivele arătate în cererea în anulare, se impune admiterea acesteia şi anularea Încheierii pronunţate la data de 10.10.2019 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2019

Pe fond, instanţa reţine că, potrivit art. 663 alin 2 C. pr. civ., creanţa este certă când existenţa ei neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu.

O creanţă este lichidă, potrivit art. 663 alin 3 C. pr. civ., atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conţine elementele care permit stabilirea lui.

Creanţa este exigibilă dacă obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată (art. 663 alin. 4 C. pr. civ.).

De asemenea, instanţa reţine că, în materie contractuală, sarcina probei este împărţită între creditor şi debitor, în sensul că reclamantul are sarcina de a proba existenţa convenţiei şi executarea propriilor obligaţii, moment în care se prezumă faptul neexecutării culpabile din partea debitorului, care poate proba contrariul fie prin actul juridic al plăţii sau o altă modalitate de stingere a obligaţiilor reglementată de lege - art. 1469 din Codul civil, fie caracterul neculpabil al neîndeplinirii obligaţiilor conţinute de contract, conform art. 1351 din Codul civil, prin intervenirea unui caz fortuit sau de forţă majoră.

Analizând cererea creditoarei pe baza înscrisurilor depuse la dosar, instanţa apreciază că nu s-a făcut dovada unei creanţe certe, lichide şi exigibile, care să justifice eliberarea unui titlu executoriu în procedura ordonanţei de plată.

La dosarul cauzei, nu există înscrisuri doveditoare care să ateste susţinerile creditoarei, respectiv factura nr. 32/30.08.2018 şi dovada de comunicare a acesteia către debitoare sau orice alt mod de însuşire de către debitoare a facturii.

Aşadar, faţă de prevederile anterior redate, instanţa reţine că pentru a fi aplicabilă procedura specială privind ordonanţa de plată este necesară îndeplinirea următoarelor condiţii: să existe o creanţă constând într-o obligaţie de plată a unei sume de bani, creanţa pretinsă să prezinte caracter cert, lichid şi exigibil şi creanţa să rezulte dintr-un contract civil, constatat printr-un înscris ori determinată potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, care este însuşit de părţi prin semnătură ori printr-un alt mod admis de lege.

 Raportând textele de lege mai sus menţionate la situaţia de fapt reţinută, instanţa constată că cererea de emitere ordonanţă de plată este neîntemeiată şi o va respinge, ca atare.

 Cu privire la cheltuielile de judecată, instanţa va lua act că debitoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea în anulare formulată de creditoarea S.C. A S.R.L., ...., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B, ....

Anulează Încheierea pronunţată la data de 10.10.2019 de Judecătoria sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. .../299/2019

Respinge pe fond cererea de emitere a ordonanţei de plată formulată de creditoarea S.C. A S.R.L., ...., în contradictoriu cu debitoarea S.C. B, ...., ca neîntemeiată.

Ia act că debitoarea nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, azi, 10.03.2020.

Domenii speta

Spete similare