Recurs. Efectul suspendării termenelor de prescripţie si decădere în baza art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020 şi art. 62 din Decretul nr. 240/14.04.2020.

Efectul instituirii stării de urgenţă a fost acela că prescripţiile şi decăderile care au început să curgă au fost suspendate pe durata stării de urgenţă, adică în intervalul 16.03.2020- 14.05.2020, şi anume 60 de zile, efectul suspendării fiind acela că termenul de 6 luni a fost prelungit cu 60 de zile, astfel că cererea formulată la data de 03.07.2020 este o cerere formulată în termen, iar refuzul de soluţionare este nejustificat.

Asupra recursului dedus judecăţii, constată:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii 

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră B. (GFB), ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța să constate că refuzul GFB exprimat prin adresa nr. 14671/29.07.2020 de a soluţiona solicitarea reclamantei de acordare a compensaţiilor, înregistrată sub nr.14671/03.07.2020 (denumita în continuare „Solicitarea") este nejustificat şi să oblige GFB să analizeze Solicitarea şi documentaţia depuse de reclamantă sub nr.14671/ 03.07.2020 în termenul legal.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa civilă nr. 208/CA/11.03.2021, Tribunalul Braşov, Secţia a II-a Civilă, de Contencios Administrativ şi Fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră B. şi în consecinţă a obligat pârâta să procedeze la soluționarea cererii înregistrate cu nr. 14671 din data de 29.07.2020, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei civile nr. 208/CA/11.03.2021 a declarat recurs pârâta Garda Forestieră B. solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate cu consecinţa respingerii acţiunii ca nefondată.

 În motivarea recursului a precizat că faţă de cele reţinute de către instanţa de fond,  în literatura juridică s-a folosit frecvent noţiunea de „refuz nejustificat/noţiune care a fost legată de noţiunea de exces de putere, odată cu modificarea Legii nr.554/2004 prin Legea nr.262/2007.

În opinia recurentei pârâte excesul de putere apare atunci când administraţia are dreptul de apreciere, când legea îi îngăduie să adopte o soluţie din mai multe posibile, fără însă ca exercitarea dreptului de apreciere să fie abuziv, în afara legii.

Cum administraţia publică urmăreşte să presteze servicii publice cât mai eficiente pentru cei administraţi, limitele dreptului ei de apreciere sunt date de limitele drepturilor cetăţenilor, prevăzute de Constituţie şi de lege.

A concluzionat recurenta pârâtă că unde începe dreptul cetăţeanului, se încheie dreptul de apreciere al administraţiei iar pentru a fi vorba de un refuz nejustificat trebuie să fim în prezenţa unei comunicări exprese a poziţiei autorităţii publice căreia i s-a adresat cererea, iar pe de altă parte, refuzul de a soluţiona favorabil cererea să se bazeze pe depăşirea limitelor dreptului de apreciere, adică pe exces de putere, deoarece nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere este un refuz nejustificat; acesta are caracter nejustificat numai când se întemeiază pe excesul de putere.

A subliniat recurenta pârâtă că orice drept sau libertate, prevăzute de lege trebuie avute în vedere cu ocazia analizării excesului de putere şi nu doar un drept sau o libertate fundamentală, aşa cum era precizat în reglementarea anterioară.

A considerat că instanţa de fond trebuia să ţină cont şi de aspectele prezentate de pârâtă prin întâmpinare.

A arătat recurenta pârâtă că până la decretarea stării de urgenţă începând cu data de 15 martie 2020, reclamanta putea transmite documentaţia prevăzută de art.7 alin.(2) din H.G.  nr.447/2017, neexistând nici un impediment ca după această dată şi până la 30.06.2020 aceasta să fie înaintată Gărzii Forestiere B. prin orice mijloace de comunicare: poştă, e-mail, curier sau orice modalitate prevăzută de lege.

A mai arătat că şi prezentarea la sediul Gărzii Forestiere B. a celor două documentaţii era posibilă împreună cu declaraţia pe propria răspundere, aşa cum a prevăzut Decretul nr. 195/2020. Pe perioada stării de urgenţă instituţia nu a fost închisă, starea de urgenţă a fost până în data de 15 mai 2020, iar de la această dată reclamanta avea posibilitatea de a se încadra în termenul prevăzut de art.7 alin.(3) din H.G. nr.447/2017.

Faţă de toate acestea a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Recursul a fost timbrat cu 100 lei conform art. 24 alin. 2 din O.U.G. nr. 80/2013.

4. Apărarea intimatei

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat în principal, în temeiul art. 493 alin. (5) Cod procedură civilă, anularea cererii de recurs, raportat la faptul că aceasta nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii (motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 Cod procedură civilă) şi în subsidiar, respingerea recursului formulat ca nefondat cu consecinţa menţinerii Sentinţei ca temeinică şi legală.

Cu privire la nulitatea recursului pentru neîndeplinirea obligaţiei de a motiva şi a încadra recursul în motivele prevăzute limitativ de art. 488 Cod procedură civilă, intimata reclamantă a arătat că cererea de recurs trebuie să conţină critici de nelegalitate şi să se încadreze în motivele strict şi limitativ prevăzute de acest articol.

În cauză, prin cererea de recurs motivele invocate şi dezvoltarea acestora nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 Cod procedură civilă, impunându-se anularea cererii de recurs.

Pe fondul cauzei, a precizat că argumentele recurentei pârâte sunt eronate. Astfel, nu numai că există o comunicare expresă a refuzului ci acesta este formulat cu încălcarea prevederilor legale, deci, cu exces de putere.

Definiţia excesului de putere în sensul Legii nr. 554/2004 prevede că această noţiune include atât exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii prin încălcarea limitelor competentei prevăzute de lege cât şi încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.

 În concret, a precizat că termenul pentru depunerea cererilor pentru acordarea compensaţiilor (30 iunie) a fost prelungit de drept în baza art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020 şi art. 62 din Decretul nr. 240/14.04.2020; deşi GFB a ignorat existenţa acestor prevederi legale, acestea au suspendat de drept cursul tuturor prescripţiilor şi decăderilor pe perioada stării de urgenţă în România. Aceasta înseamnă că în anul 2020 termenul prevăzut la art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 447/2017 (30 iunie) a fost prelungit cu 60 de zile iar prelungirea acestui termen a operat automat şi obligatoriu şi nu a fost supus aprecierii pârâtei.

Prin urmare, în opinia intimatei reclamante, din moment ce potrivit legii termenul de depunere a cererilor de acordare a compensaţiilor a fost prelungit, refuzul de a soluţiona o astfel de cerere formulată în termenul astfel prelungit a fost exprimat cu exces de putere, fiind dat cu încălcarea legii; din moment ce termenul fusese prelungit prin decrete, este irelevant dacă reclamanta ar fi putut formula cererile până la 30 iunie 2020 deoarece în anul 2020 acest termen fusese prelungit de drept cu 60 de zile.

Pentru toate acestea a solicitat respingerea recursului.

II. Aspecte de ordin procesual

Excepţia nulităţii recursului a fost respinsă la termenul de judecată din 24.11.2021, pentru considerentele reţinute în cuprinsul încheierii de şedinţă.

III. Considerentele Curţii asupra recursului

Analizând, în conformitate cu dispoziţiile art.499 din Codul de procedură civilă, susţinerile părţilor şi ansamblul materialului probator existent la dosar, Curtea constată următoarele:

Prima instanţă a fost învestită cu acţiune având ca obiect sancţionarea refuzului  pârâtei Garda Forestieră B. exprimat prin adresa nr. 14671/29.07.2020  de a soluţiona solicitarea reclamantei  de acordare a compensaţiilor, înregistrată sub nr. 14671/03.07.2020 şi obligarea pârâtei  să analizeze Solicitarea şi documentaţia depuse de reclamanta sub nr.14671/03.07.2020 în termenul legal.

Acţiunea a fost admisă cu motivarea în esenţă că cererea depusă de reclamantă la data de 03.07.2020 trebuie considerată ca formulată în termen, întrucât termenul prevăzut la art. 7 alin. (3) din H.G. nr. 447/2017 a fost prelungit  ca urmare a suspendării tuturor termenelor de prescripţie si decădere în baza art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020 Şi art. 62 din Decretul nr. 240/14.04.2020.

Aşadar, chestiunea litigioasă în speţă vizează interpretarea diferită pe care părţile o dau dispoziţiilor Decretelor de instituire a stării de urgenţă pe teritoriul României sub aspectul suspendării termenelor de decădere şi al modului de calcul în ceea ce priveşte termenele suspendate.

Din perspectiva acestei analize este greşită susţinerea recurentei în sensul că până la decretarea stării de urgenţă începând cu data de 15 martie 2020, reclamanta putea transmite documentaţia prevăzută de art.7 alin.(2) din H.G.  nr. 447/2017, neexistând nici un impediment ca după această dată şi până la 30.06.2020 aceasta să fie înaintată Gărzii Forestiere B. prin orice mijloace de comunicare: poştă, e-mail, curier sau orice modalitate prevăzută de lege şi că pe de altă parte starea de urgenţă a încetat în data de 15 mai 2020, iar de la această dată reclamanta avea posibilitatea de a se încadra în termenul prevăzut de art.7 alin.(3) din H.G. nr.447/2017.

În drept, Curtea reţine că potrivit art. 7 alin. 3 din HG nr. 447/2017 ”cererile de acordare a compensaţiilor, pentru anul în curs, însoţite de documentele prevăzute la alin. 2 se depun anual, până la data de 30 iunie, la structura teritorială de specialitate din subordinea autorităţii publice centrale care răspunde de silvicultură”, aşadar, dispoziţia legală stabileşte în favoarea beneficiarilor dreptului la compensaţie un termen de decădere de 6 luni pentru depunerea cererilor şi a documentaţiei aferente.

Potrivit dispoziţiilor art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020 privind instituirea stării de urgenţă pe teritoriul României „Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret, dispozițiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziții legale contrare nefiind aplicabile.”

Tot astfel, dispoziţiile art. 62 din Decretul nr. 240/14.04.2020 privind prelungirea stării de urgenţă pe teritoriul României  „Prescripţiile, uzucapiunile şi termenele de decădere de orice fel, altele decât cele prevăzute la art. 63 alin. (12), nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgenţă, dispoziţiile art. 2.532 pct. 9 teza a II-a din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil sau alte dispoziţii legale contrare nefiind aplicabile."

Decretul asimilează aşadar starea de urgență cu ipoteza din Codul civil de la art. 2.548 alin. (2) din Codul civil, conform căruia „forța majoră împiedică, în toate cazurile, curgerea termenului, iar dacă termenul a început să curgă, el se suspendă, dispozițiile art. 2.534 alin. (1) fiind aplicabile în mod corespunzător”.

În mod corect a concluzionat aşadar prima instanţă că efectul instituirii stării de urgenţă a fost acela că prescripţiile şi decăderile care au început să curgă au fost suspendate pe durata stării de urgenţă, adică în intervalul 16.03.2020-14.05.2020, şi anume 60 de zile, efectul suspendării fiind acela că termenul de 6 luni a fost prelungit cu 60 de zile, astfel că cererea formulată la data de 03.07.2020 este o cerere formulată în termen, iar refuzul de soluţionare este nejustificat.

În consecinţă, criticile aduse în recurs nu sunt în măsură să înlăture considerentele primei instanţe, astfel că în temeiul art. 496 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de recurenta Garda Forestieră B. împotriva sentinţei civile 208/CA/11.03.2021 pronunţată de Tribunalul Braşov, Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pe care o va menţine.

Domenii speta

Spete similare