Cerere pentru plata unor drepturi de natură nesalarială. Indemnizaţie de instalare cadru didactic. Legalitatea cererii

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman la data de XXXX, sub nr. XXXX, reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar XXXX, în numele şi pentru membrul de sindicat, I.L., a chemat în judecată pe pârâta Grădinița de copii cu program prelungit nr. XXXX, jud. Teleorman, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate reprezentând prima/indemnizaţia de instalare pe anul 2015, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală, ce reprezintă preţul lipsei de folosinţa sumei cuvenite, începând cu data naşterii dreptului şi până la plata sumei datorate.

Motivând acţiunea, reclamantul a arătat că membrul de sindicat a absolvit în anul 2015 studiile de specialitate, respectiv Universitatea din XXXX, Facultatea de Științe ale Educației.

Reclamantul a arătat că la data de 11.09.2015, în urma susţinerii concursului, a fost încadrată ca educatoare la Grădinița de copii cu program prelungit nr. XXXX, precizând că în temeiul art. 23 din H.G. nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările şi completările ulterioare (unul dintre puţinele texte rămase în vigoare după apariţia Legii privind salarizarea unică a personalului plătit din fonduri publice), salariaţii din învăţământ sunt îndreptăţiţi la plata primei/indemnizaţiei de instalare, însă membrul său de sindicat nu a beneficiat de acest drept, deşi l-a solicitat.

De asemenea, a mai susţinut că şi la art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sub nr. 59276/02.11.2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a nr. 5/14.11.2012, se prevede acordarea acestor drepturi: „Părţile contractante convin ca personalul din învăţământ să beneficieze de următoarele premii: (...) e) o primă de instalare, în condiţiile legii.", ce face trimiterea la art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, singurul text aplicabil tuturor bugetarilor care mai reglementează indemnizaţia de instalare.

Dispoziţiile contractului colectiv sunt aplicabile conform art. 144 alin. (1) din Legea dialogului social de la data înregistrării sale la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţie Sociale (respectiv 02.11.2012) şi sunt obligatorii în întregul sector de activitate învăţământ preuniversitar, potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) şi art. 148 din același act normativ, dar şi art. 14 din contract.

Obligativitatea clauzelor contractelor colective de muncă este garantată inclusiv de Legea fundamentală, care, la art. 41 alin. (5) prevede: „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate",

Reclamantul a menționat că, pentru a beneficia de prima/indemnizaţia de instalare, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiţii: persoana să fie încadrată ca personal de specialitate, să fie angajată într-o unitate (de învăţământ) din altă localitate decât cea de domiciliu, iar între data absolvirii studiilor şi cea a încadrării să nu fi trecut mai mult de 1 an, iar în cauză, membrul de sindicat reprezentat îndeplineşte condiţiile cumulative prevăzute de art. 23 alin. (1) teza I din H.G. nr. 281/1993.

Reclamantul a depus practică judiciară, inclusiv a Curţii de Apel XXXX - Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal -. Sentinţă civilă nr. XXXX (dosarul nr. XXXX), menţinută de I.C.C.J. prin Decizia nr. XXXX şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal - Deciziile civile nr. XXXX (dosar nr. XXXX) şi nr. XXXX (dosar nr. XXXX), Decizia nr. XXXX (dosar nr. XXXX); prin respectivele hotărâri, au fost anulate articole din hotărâri ale Guvernului sau din ordine ale ministrului educaţiei (acte administrative cu caracter normativ) pentru încălcarea dispoziţiilor contractului colectiv de muncă la nivel de ramură învăţământ.

 Referitor la cererea privind actualizarea drepturilor solicitate cu rata inflaţiei la care se adaugă şi dobânda legală, apreciază reclamantul că,  începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată, pârâta datorează şi dobânda legală pentru prima/indemnizaţia de instalare neachitată, reprezentând lipsa folosinţei drepturilor cuvenite.

Codul muncii republicat prevede, la art. 278 alin. (1), următoarele: „Dispoziţiile prezentului cod se întregesc cu celelalte dispoziţii cuprinse în legislaţia muncii şi, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezentul cod, cu dispoziţiile legislaţiei civile."

În consecinţă, şi în privinţa daunelor interese datorate de pârâtă reclamantului pentru neplata drepturilor salariale sunt aplicabile dispoziţiile legislaţiei civile, respectiv cele ale Codului civil, respectiv art. 1530, art. 1531 și art. 1535.

În fine, reclamantul a arătat că, faţă de considerentele deciziei nr. 2/17.02.2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se impune admiterea acţiunii.

În drept, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 148 şi urm. şi art. 194 Cod procedură civilă, art. 268 şi art. 278 alin. (I) din Codul muncii,  art. 2 din OG nr. 13/2011, art. 1530 şi urm. Cod civil, art. 28, art. 133 alin. (1), art. 144 și art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011, art. 14 și art. 38 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate Învăţământ Preuniversitar, art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, art. 41 alin. (5) din Constituția României, iar în dovedirea acţiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri.

Pârâta Grădinița de copii cu program prelungit nr. XXXX, deşi legal citată, nu a formulat întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă spre a-şi face apărarea ori spre a opune eventuale excepţii.

Analizând actele şi lucrările din dosar, instanţa apreciază acţiunea întemeiată şi urmează să o admită pentru următoarele considerente:

 Prin prezenta cerere, reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar XXXX, în numele şi pentru membrul de sindicat, I.L., a solicitat, în contradictoriu cu Grădinița de copii cu program prelungit nr. XXXX, ca prin sentinţa ce se va pronunţa, pârâta să fie obligată să-i plătească drepturile  salariale neacordate reprezentând prima/indemnizaţia de instalare pe anul 2013, sumă ce urmează a fi actualizată în funcţie de rata inflaţiei la data plăţii efective, la care se adaugă şi dobânda legală.

 Temeiul legal al acţiunii îl reprezintă  art. 14 şi art. 38 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Sector de Activitate - Învăţământ Preuniversitar și art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993.

H.G. nr. 281/1993 a fost un act normativ care a reglementat inclusiv salarizarea personalului din învățământ și care a fost abrogat în cea mai mare parte prin Legea nr. 330/2009 - art.48 alin. (1) pct. 2, cu excepția art. 21, 22, 23 și 30.

 Potrivit art. 23 alin. (1) rămas în vigoare, beneficiază de indemnizație de instalare egală cu un salariu de bază al funcției îndeplinite, personalul de specialitate care se încadrează într-o unitate dintr-o altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor.

Indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din H.G. nr. 281/1993 nu trebuie confundată cu prima de instalare prevăzută de art. 51 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, reglementare în prezent abrogată.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a stabilit în şedinţa din 21 septembrie 2015 că ,,în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 63/2011 privind încadrarea şi salarizarea în anul 2011 a personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ, cu modificările ulterioare, aceste prevederi legale nu abrogă dispoziţiile art. 23 din Hotărârea Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cu modificările ulterioare.”

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie confirmă, astfel, punctul de vedere al sindicatelor din învăţământ, potrivit căruia, unităţile şi instituţiile de învăţământ preuniversitar au obligaţia de a acorda indemnizaţia de instalare prevăzută de art. 23 din H.G. nr. 281/1993, în situaţiile în care sunt întrunite condiţiile legale.

Potrivit art. 23 din H.G. nr. 281/1993, la încadrarea într-o unitate din altă localitate decât cea de domiciliu, în primul an de activitate după absolvirea studiilor, personalul de specialitate beneficiază de o indemnizaţie de instalare echivalentă cu un salariu de bază corespunzător funcţiei, gradului sau treptei profesionale în care urmează a fi încadrat; (…) Indemnizaţia de instalare poate fi echivalentă cu doua salarii de bază pentru acele localităţi unde atragerea specialiştilor se face cu mare greutate, stabilite de ministere si celelalte instituţii centrale şi locale ale administraţiei publice şi avizate de Ministerul Finanțelor.

Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie, potrivit dispoziţiilor art. 521 alin. (3) din Codul de procedură civilă.

Raportat la art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, salariaţii din învăţământul preuniversitar de stat pot solicita acest drept în termen de 3 ani de la momentul în care au îndeplinit condiţiile prezentate mai sus.

Astfel, prevederile art. 23 din H.G. nr. 281/1993 continuă să îşi producă efectele şi după intrarea în vigoare a Legii nr. 63/2011, dacă sunt întrunite condiţiile legale.

Cererile se vor depune la secretariatul unității de învățământ de care aparține fiecare dascăl în parte până la jumătatea lunii octombrie, conform recomandărilor sindicatelor. În cazul în care şcolile refuză acordarea primei de instalare, acestea pot fi acţionate în instanţă unde nu vor mai avea posibilitatea atacării cu recurs.

În speţă, reclamantul a dovedit că membrul său de sindicat îndeplinește aceste condiții: a absolvit studiile în anul 2015 și a fost angajat ca educatoare la unitatea de învățământ pârâtă în anul școlar 2015-2016, deși are domiciliul în XXXX.

Deși reclamanta a formulat cerere către angajator pentru plata indemnizației de instalare la data de 24.11.2015, nu a obținut plata drepturilor solicitate (la care angajatorul care era obligat să asigure plata în primul an de activitate după absolvirea studiilor).

Acordarea primei/indemnizaţiei de instalare a fost reglementată nu doar prin acte normative (H.G. nr. 281/1993), ci şi negociată prin contractul colectiv de muncă, astfel încât salariaţii trebuie să beneficieze de ea, dreptul lor fiind garantat de Constituţia României şi nu numai.

Astfel, la art. 38 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Sector de Activitate învăţământ Preuniversitar, înregistrat la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sub nr. 59276/02.11.2012 şi publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a V-a nr. 5/14.11.2012, se prevede acordarea acestor drepturi „Părţile contractante convin ca personalul din învăţământ să beneficieze de următoarele premii: (...) e) o primă de instalare, în condiţiile legii.", ce face trimiterea la art. 23 alin. (1) din H.G. nr. 281/1993, singurul text aplicabil tuturor bugetarilor care mai reglementează indemnizaţia de instalare.

Dispoziţiile contractului colectiv sunt aplicabile conform art. 144 alin. (1) din Legea dialogului social de la data înregistrării sale la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţie! Sociale (respectiv 02.11.2012) şi sunt obligatorii în întregul sector de activitate învăţământ preuniversitar, potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) şi art. 148 din aceeaşi Lege a dialogului social şi art. 14 din contract.

 Prevederile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învăţământ sunt aplicabile în toate unităţile de învăţământ, în raport de prevederile art. 14 din contract, precum şi faţă de dispoziţiile potrivit art. 133 alin. (1) lit. c) şi art. 148 din Legea dialogului social nr. 62/2011.

De altfel, obligativitatea clauzelor contractelor colective de muncă este garantată inclusiv de Legea fundamentală care, la art. 41 alin. (5) prevede: „Dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective sunt garantate".

Fiind îndeplinite cerinţele acordării indemnizaţiei de instalare, membrul de sindicat este îndreptăţit să-şi primească drepturile solicitate.

În ceea ce priveşte problema actualizării unei sume de bani cu indicele de inflaţie la care se adaugă dobânda legală corespunzătoare, având în vedere prevederile art. 278 alin. (1) din Codul muncii, se apreciază că legislaţia civilă se aplică în toate cazurile în care legislaţia muncii nu conţine dispoziţii îndestulătoare, situaţie ce se regăseşte şi în prezenta cauză.

Astfel, potrivit art. 1516 din Codul civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă şi la timp a obligaţiei, iar art. 1530 din acelaşi cod statuează: „Creditorul are dreptul la daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care debitorul i l-a cauzat şi care este consecinţa directă şi necesară a neexecutării fără justificare sau, după caz, culpabile a obligaţiei.”

În fine, art. 1531 referitor la repararea integrală conţine prevederea potrivit căreia creditorul are dreptul la repararea integrală a prejudiciului pe care l-a suferit din faptul neexecutării, prejudiciul cuprinzând atât pierderea efectiv suferită de creditor, cât şi beneficiul de care acesta a fost lipsit, iar în art. 1535 alin. (1) se prevede expres că în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadenţă, creditorul are dreptul la daune moratorii, de la scadenţă până în momentul plăţii, în cuantumul convenit de părţi sau, în lipsă, în cel prevăzut de lege, fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu, debitorul neavând dreptul să facă dovada că prejudiciul suferit de creditor ca urmare a întârzierii plăţii ar fi mai mic.

Totodată, conform alin. (2) al aceluiaşi articol, dacă înainte de scadenţă, debitorul datora dobânzi mai mari decât dobânda legală, daunele moratorii sunt datorate la nivelul aplicabil înainte de scadenţă, iar potrivit alin. (3) dacă nu sunt datorate dobânzi moratorii mai mari decât dobânda legală, creditorul are dreptul, în afara dobânzii legale, la daune-interese pentru repararea integrală a prejudiciului suferit.

Din interpretarea dispoziţiilor legale anterior expuse, rezultă dreptul creditorului salariat de a i se plăti de către debitorul angajator atât suma de bani de care a fost lipsit în concret (contravaloarea primei/indemnizației de instalare), cât şi actualizarea acestui debit cu indicele de inflaţie la data plăţii efective la care se adaugă dobânda legală aferentă.

Faţă de elementele de fapt și de drept ce preced, Tribunalul va admite acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Învăţământului Preuniversitar XXXX, în numele şi pentru membrul de sindicat, I.L., în contradictoriu cu pârâta Grădinița de copii cu program prelungit nr. XXXX.

Așadar, va obligă pârâta să plătească reclamantei nominalizate – membru de sindicat, drepturi bănești cuvenite și neacordate, reprezentând prima/indemnizația de instalare la nivelul anului 2015, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective, la care se adaugă și dobânda legală.

Domenii speta

Spete similare