Luarea măsurii arestării preventive. Condiţii.

Decizie 13/U din 28.03.2014


Condiţiile luării măsurii preventive a arestării. Neîndeplinirea condiţiei existenţei unor probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă cu privire la săvârşirea de către inculpat a infracţiunilor pentru care este cercetat face de prisos analiza celorlalte condiţii privind existenţa cazurilor de la art. 223 alin. 1 lit. a, b, c, d. şi alin. 2 Cod procedură penală.

Asupra contestaţiei penale de faţă :

 Prin încheierea Camerei de Consiliu nr. 29/UP/24 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov  în dosarul penal nr. 1416/62/2014, s-a respins, în temeiul art. 225, art. 227 Noul Cod de procedură penală, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov privind arestarea preventivă a inculpatului A.G.V..

Pentru a dispune astfel, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele :

La data de 18.03.2014, s-a înregistrat pe rolul Tribunalului Braşov referatul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov cuprinzând propunerea de arestare preventivă a inculpatului A.G.V. cercetat sub aspectul comiterii infracţiunilor de :

- „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;

- „complicitate la trafic internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 48 din Codul penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;

toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal şi art. 5  din Noul Cod penal, constând în aceea că:

- a cumpărat cu scopul revânzării cantitatea de 1,2 kg cannabis contra sumei de 2000 euro, cannabis pe care l-a remis lui G.G.;

- i-a remis drogurile lui G.G., stabilind cu acesta şi cu B.M. şi M.L.G. că vor introduce cannabisul în România, urmând ca aceştia să obţină beneficii materiale din vânzarea drogurilor în municipiul B..

Propunerea de arestare a fost formulată invocându-se întrunirea condiţiilor de la art. 223 alin. 1 şi art. 223 alin. 2 din Noul Cod de procedură penală.

Analizând actele dosarului, judecătorul de drepturi şi libertăţi a constatat că:

Prin rechizitoriul nr. 165D/P/2013 din data de 15.01.2014, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A.Z.A. pentru comiterea infracţiunilor de „organizarea traficului internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „complicitate la trafic internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (6 acte materiale); cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal; B.M. pentru comiterea infracţiunilor de „organizarea traficului internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „complicitate la trafic internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal; M.L.G. pentru comiterea infracţiunilor de „organizarea traficului internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „complicitate la trafic internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 26 din Codul penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal; cu aplicarea art. 37 lit. a din Codul penal; G.G. pentru comiterea infracţiunilor de „organizarea traficului internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 10 raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „trafic internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000; „trafic de droguri de risc” prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal (2 acte materiale); cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal şi P.I.R. pentru comiterea infracţiunii de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus disjungerea cauzei faţă de A.G.V., pentru comiterea infracţiunii de „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că a cumpărat cu scopul revânzării cantitatea de 1,2 kg cannabis contra sumei de 2000 euro, cannabis ce l-a remis lui G.G. şi pentru comiterea infracţiunii de „complicitate la trafic internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 48 din Codul penal raportat la  art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000, constând în aceea că i-a remis drogurile lui G.G., stabilind cu acesta şi cu B.M. şi M.L.G. că vor introduce cannabisul în România, urmând ca să obţină beneficii materiale din vânzarea drogurilor în municipiul B..

La data de 10 februarie 2014, prin Ordonanţa procurorului dată în dosar nr. 16/D/P/2014 al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale faţă de A.G.V. pentru săvârşirea infracţiunilor de :

- „trafic de droguri de risc”, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;

- „complicitate la trafic internaţional de droguri de risc”, prevăzută de art. 48 din Codul penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000;

 toate cu aplicarea art. 33 lit. a din Codul penal şi art. 5 din Noul Cod penal, constând în aceea că :

- a cumpărat cu scopul revânzării cantitatea de 1,2 kg cannabis contra sumei de 2000 euro, cannabis ce l-a remis lui G.G.;

- i-a remis drogurile lui G.G., stabilind cu acesta şi cu B.M. şi M.L.G. că vor introduce cannabisul în România, urmând ca să obţină beneficii materiale din vânzarea drogurilor în municipiul B..

La data de 18 martie 2014, prin ordonanţa Ministerului Public D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov, s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale faţă de inculpatul A.G.V. sub aspectul comiterii infracţiunilor anterior menţionate.

Inculpatul a fost legal citat la adresa cunoscută în evidenţe, a fost căutat şi de organele de poliţie în baza unui mandat de aducere, din procesul-verbal de îndeplinire a mandatului de aducere rezultând că acesta este plecat în Italia, în mandat s-a indicat un număr de telefon folosit de inculpat, fiind apelat numărul respectiv de către organul de poliţie, a răspuns un bărbat care, fiind întrebat dacă este A., a răspuns în limba română că este o greşeală.

La data de 25.02.2014, s-a depus  pentru inculpat delegaţie avocaţială în dosarul de urmărire penală, avocat ales domnul A.N.C.. Acesta a indicat judecătorului de drepturi şi libertăţi că a fost angajat de familia inculpatului, că nu a luat legătura cu acesta, nu cunoaşte care este adresa acestuia sau alte date de contact.

S-a constatat totodată că, la data de 04.03.2014, apărătorul ales al acestuia a studiat materialul de urmărire penală şi, conform procesului-verbal întocmit la aceeaşi dată, a precizat că nu poate indica o adresă unde locuieşte A.G.V. în Italia, stabilind că va lua legătura cu acesta şi, până la data de 17.03.2014, fie se va prezenta cu clientul său la D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Braşov, fie va anunţa că acesta din urmă nu doreşte să se prezinte în faţa organelor de urmărire penală.

Conform procesului-verbal din data de 18.03.2014, s-a constatat că apărătorul lui A.G.V. nu a mai luat legătura cu procurorii din cadrul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Braşov.

În acest context, propunerea de arestare preventivă a inculpatului a fost formulată şi  s-a soluţionat în lipsa inculpatului, judecătorul de drepturi şi libertăţi constatând următoarele:

În îndeplinirea exigenţelor art. 223 alin. 1 Noul Cod de procedură penală este necesar să se constate în primul rând existenţa de probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul faţă de care se propune măsura preventivă a săvârşit o infracţiune, după care se analizează dacă inculpatul se află în vreuna dintre situaţiile invocate ca şi temeiuri ale arestării, în speţă dacă inculpatul se află în situaţia de la art. 223 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Noul Cod de procedură penală raportat la art. 202 alin. 1 şi 3 Noul Cod de procedură penală. 

Identificarea existenţei de probe din care să rezulte suspiciunea rezonabilă că inculpatul faţă de care se propune măsura preventivă a săvârşit o infracţiune constituie o condiţie prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a unei persoane şi, totodată, o garanţie împotriva unei privări arbitrare de libertate în interpretarea art. 5  paragraful 1 lit. c din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În această accepţiune, Curtea Europeană a considerat că existenţa unor motive verosimile presupune fapte sau informaţii de natură a convinge un observator obiectiv că persoana în cauză a putut comite infracţiunea pentru care este arestată (CEDH, 30 august 1990, Fax, Campbell et Harley, c./Royaume Uni).

Noţiunea de motive plauzibile, în conceptul autonom atribuit de Curtea Europeană,  îşi are corespondent în legea română în cerinţa art. 223 alin. 1 Noul Cod de procedură penală.

Cum arestarea preventivă constituie o măsură cu caracter de excepţie prin care o persoană prezumată nevinovată este lipsită de libertate, dispunerea acestei măsuri nu se justifică decât în condiţiile în care sunt îndeplinite toate cerinţele legale şi numai dacă luarea măsurii este absolut necesară.

Analizând această condiţie prealabilă, judecătorul de drepturi şi libertăţi a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 165D/P/2013 din data de 15.01.2014 al Ministerului Public Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Braşov, s-a reţinut în fapt:

În perioada 03.12.– 05.12.2013, A.Z.A. împreună cu B.M., M.L.G. şi G.G. au organizat introducerea pe teritoriul României a cantităţii de aproximativ 1,2 kg cannabis. În acest scop, inculpaţii B.M., M.L.G. şi G.G. s-au deplasat în Italia şi au ţinut în permanenţă legătura cu A.Z.A. prin convorbiri telefonice sau prin comunicaţii purtate pe internet. Astfel, A.Z.A. a reuşit să convină cu A.G.V., aflat în Italia, achiziţionarea cantităţii de 1,2 kg cannabis. După primele discuţii, B.M. şi M.L.G. s-au întâlnit la rândul lor în Italia cu A.G.V. şi acesta le-a comunicat că are nevoie de suma de 2.000 euro pentru achiziţionarea drogurilor. În vederea obţinerii sumei de bani, B.M. a discutat atât cu A.Z.A. cât şi cu martorul V.M., căruia i-a solicitat 2.000 euro, sub pretextul că intenţionează să-şi repare maşina, care suferise o defecţiune în Italia. Conform celor convenite, B.M. a primit 1000 euro, iar M.L.G. a primit 1000 euro, ambele sume fiind transmise de către martorul V.M.. După recepţionarea banilor, în seara de 03.12.2013, B.M., M.L.G. şi G.G. s-au întâlnit cu A.G.V., căruia i-au remis suma de 2000 euro. Cel din urmă, însoţit de B.M., s-a deplasat până la o locaţie din apropiere şi, în schimbul sumei de 2000 euro, a achiziţionat, de la un cetăţean străin neidentificat, cantitatea de 1,2 kg cannabis. Existenţa drogurilor în geanta adusă de A.G.V. a fost constatată de B.M., care a deschis geanta şi a verificat personal pachetele cu droguri, lăsând apoi geanta în posesia lui A.G.V.. În ziua de 04.12.2013, sacoşa conţinând coletele cu cannabis a fost predată de către A.G.V. lui G.G., acesta din urmă fiind însoţit de B.M. şi M.L.G. la momentul respectiv. În acest cadru s-a stabilit că drogurile vor fi introduse în România de către inculpatul G.G. şi vor fi distribuite ulterior, iar sumele de bani obţinute urmează a fi împărţite între toţi cei implicaţi, A.G.V. având de încasat o sumă de bani cu care G.G. îi era anterior dator. Inculpatul G.G. s-a deplasat cu un autocar […]  pe ruta Roma-Braşov, în intervalul 04-05.12.2013, introducând în România cantitatea de 1,2 kg cannabis. După ce a ajuns în B., inculpatul G.G. l-a contactat telefonic şi s-a întâlnit cu inculpatul A.Z.A., căruia i-a remis cantitatea de 841,7 grame cannabis. Restul cantităţii de aproximativ 359 grame a fost păstrată de către G.G. şi ascunsă în interiorul unui hidrant aflat pe holul imobilului din B., strada […], unde locuia fără forme legale în acelaşi apartament cu A.G.V.. În cadrul cercetărilor a fost identificată şi ridicată această din urmă cantitate de cannabis. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de natură chimică nr. 711125/20.12.2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul I.G.P.R., în probele de 165,6 grame şi 194,3 grame (total aproximativ 359 grame) s-a pus în evidenţă delta 9 tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis. După primirea drogurilor, A.Z.A. s-a deplasat în mai multe locuri din municipiul B., încercând să distribuie substanţele stupefiante. Astfel, s-a întâlnit cu P.I.R. în parcarea din zona mall-ului „U ” şi i-a dat cantitatea de 52,8 grame cannabis. Restul cantităţii de 788,9 grame cannabis a fost ascunsă de către A.Z.A. în subsolul imobilului în care locuieşte.

Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate în cursul zilei de 06.12.2013, la domiciliul lui A.Z.A. şi în apropierea locuinţei lui P.I.R. a fost identificată şi ridicată atât cantitatea de cannabis păstrată în subsolul imobilului lui A.Z.A. cât şi cea traficată către P.I.R.. Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică de natură chimică nr. 711054/10.12.2013 întocmit de Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor, Precursori din cadrul I.G.P.R., a rezultat că în probele de 561,7 grame şi 227,2 grame (total 788,9 grame) şi proba de 52,8 grame a fost pus în evidenţă delta 9 tetrahidrocannabinol, substanţă psihotropă biosintetizată de planta Cannabis.

În ziua de 06.12.2013, B.M. şi M.L.G. au revenit cu un autocar al firmei […] pe ruta Roma, Italia – Braşov, România, fiind reţinuţi cu ocazia sosirii în municipiul B.

Din dosarul D.I.I.C.O.T. în care s-a emis acest rechizitoriu s-au depus la prezentul dosar interceptările telefonice care au sprijinit învinuirea adusă celor 5 inculpaţi din acea cauză şi declaraţiile inculpaţilor B.M. şi A.Z.A. care, într-adevăr, fac referiri la inculpatul A.G.V. ca fiind cel care în Italia i-a sprijinit în achiziţionarea cantităţii de 1,2 kg cannabis. Cei doi inculpaţi au fost audiaţi în prezenta cauză ca şi martori, la data de 17.03.2014,  prin declaraţiile lor au oferit detalii asupra modului în care inculpatul A.G.V. i-ar fi sprijinit în comiterea faptelor penale.

În acest dosar s-a mai făcut referire la inculpatul A.G.V. într-o declaraţie a martorului M.L.S.  - fila 59, din care rezultă că inculpatul A.G.V. a închiriat un imobil al său, că a stat în acesta împreună cu G.G. în vara anului 2013 şi că în urmă cu 2 săptămâni ar fi fost sunat de A.G.V. care i-a spus că este în Italia şi trimite nişte fete să-i ridice lucrurile personale din locuinţa respectivă.

 S-a indicat de către Ministerul Public faptul că, din coroborarea declaraţiilor constante date în calitate de inculpaţi de către A.Z.A. şi B.M. în dosarul  nr. 165D/P/2013 şi în prezentul dosar ca martori în data de 17-03-2014, cu ordonanţele de interceptare aflate la dosarul cauzei şi cu toate înscrisurile dosarului, rezultă clar că inculpatul A.G.V. le-a furnizat acea cantitate de droguri în vederea introducerii în România, practic a cumpărat în scopul revânzării acea cantitate de 1,2 kg de cannabis şi a avut reprezentarea în momentul în care a remis acea cantitate inculpatului G.G. că aceasta  urmează să fie introdusă pe teritoriul României, motiv pentru care s-a şi reţinut infracţiunea de complicitate la trafic internaţional de droguri.

În condiţiile în care la dosar nu există nicio altă probă care să se coroboreze cu declaraţiile constante ale celor doi inculpaţi în dosarul nr. 165D/P/2013 - martori în prezenta cauză, ceilalţi 2 inculpaţi (M. şi G.) despre care în rechizitoriu se susţine că ar fi intrat în legătură directă cu inculpatul A.G.V. neştiind ce au declarat în dosarul menţionat cu privire la inculpatul A.G.V., judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că, la acest moment, nu există decât presupuneri care se fac referitor la faptul că inculpatul A.G.V. este persoana care le-ar fi furnizat celor doi inculpaţi - martor droguri şi nu probe care susţin presupunerea rezonabilă că inculpatul A.G.V. ar fi săvârşit infracţiunile pentru care faţă de el s-a pus în mişcare acţiunea penală, probele examinate nefiind suficiente pentru plasarea în stare de arest a inculpatului.

Faţă de aspectele de probaţiune evidenţiate, judecătorul de drepturi şi libertăţi a apreciat că nu se pot  identifica motive plauzibile de natură să susţină, la momentul formulării propunerii luării măsurii arestării preventive, cerinţa prealabilă a existenţei motivelor plauzibile că inculpatul ar fi săvârşit infracţiunile de care este acuzat pentru a justifica arestarea preventivă a  persoanei propuse.

Prin urmare, condiţiile art. 223 alin. 1 lit. a şi art. 223 alin. 2 Noul Cod de procedură penală nu au mai fost analizate.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 225, art. 227 Noul Cod de procedură penală, judecătorul de drepturi şi libertăţi a respins, ca neîntemeiată, propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Braşov privind arestarea preventivă a inculpatului A.G.V..

Împotriva acestei încheieri a declarat contestaţie Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Braşov care a solicitat casarea încheierii contestate şi, în rejudecare, admiterea propunerii privind arestarea preventivă a inculpatului A.G.V.. În motivarea contestaţiei se arată că prezentul dosar privindu-l pe inculpatul A.G.V. s-a format urmare a unei disjungeri dintr-un alt dosar având ca obiect traficul internaţional de droguri. Pe scurt, starea de fapt din primul dosar ce a determinat dispunerea disjungerii constă în aceea că, în prima parte a lunii decembrie 2013, inculpatul A.Z.A. împreună cu coinculpaţii B.M., M.L.G. şi G.G. au stabilit să procure o cantitate de droguri din Italia, respectiv o cantitate de aproximativ 1,2 kg de cannabis. În acest sens, s-au deplasat în Italia inculpaţii B.M., M.L.G. şi G.G. iar inculpatul A.Z.A. a rămas în ţară. În Italia, drogurile au fost procurate de către inculpatul A.G.V.,  iar cel care a luat legătura din ţară cu A. a fost A.Z.A.. În Italia inculpaţii B.M. şi M.L.G. s-au întâlnit cu A.G.V. şi au stabilit cu acesta din urmă cantitatea de droguri şi suma de bani. Inculpatul A.G.V. le-a spus inculpaţilor B.M. şi M.L.G. că le poate procura cantitatea de droguri, respectiv 1,2 kg de cannabis, cu suma de 2000 de euro. Pentru a obţine banii respectivi, inculpatul B.M., aflat în Italia, a discutat cu A.Z.A. care se afla în România cât şi cu un martor V.M. care a trimis 2000 de euro prin Western Union. Astfel, 1000 de euro au fost trimişi pe numele de M.L.G., iar 1000 de euro pe numele lui B.M.. Specifică împrejurarea că din România în Italia nu ai voie să trimiţi o sumă mai mare de 1000 de euro/persoană. După ce B.M. şi M.L.G. au primit banii s-au întâlnit cu A.G.V. căruia i-au dat aceşti 2000 de euro, iar B.M. l-a însoţit pe A.G.V. până la o persoană rămasă neidentificată de unde au cumpărat cantitatea de 1,2 kg de cannabis. Menţionează că drogurile au rămas la A.G.V., iar în data de 04.12.2013 A. i-a predat lui G.G. care era însoţit de B.M. şi M.L.G. această cantitate de droguri. Arată că inculpatul G.G. a venit în ţară în data de 04/05.12.2013 având asupra lui drogurile, iar inculpaţii B.M. şi M.L.G. au venit ulterior în ţară, la o zi, fără a avea asupra lor droguri. Faptul că A.G.V. a fost persoana care a procurat drogurile din Italia şi le-a remis mai departe lui G.G., care le-a adus în România, rezultă din declaraţiile date în calitate de inculpaţi în dosarul iniţial de numiţii  A.Z.A. şi B.M.. Menţionează că, în prezentul dosar, ce a fost disjuns din cel iniţial, cei doi inculpaţi A.Z.A. şi B.M. au fost audiaţi în calitate de martori. A se observa că prima instanţă a respins propunerea de arestare preventivă a inculpatului A.G.V. apreciind că nu sunt îndeplinite condiţiile generale pentru a se lua o măsură preventivă, reţinând că nu se pot identifica motive plauzibile de natură să susţină la acest moment al propunerii luării măsurii arestării preventive, cerinţa prealabilă pentru a justifica arestarea preventivă a persoanei propuse. De asemenea, s-a reţinut că declaraţiile celor doi martori în acest dosar, inculpaţi în alt dosar, nu sunt coroborate cu declaraţiile inculpaţilor din dosarul iniţial M.L.G. şi G.G.. A se avea în vedere că, ulterior respingerii propunerii de arestare preventivă s-a realizat procesul-verbal conţinând SMS-ul depus în faţa instanţei de apel, din care rezultă cu certitudine că s-a solicitat de către B.M. să fie trimisă din România în Italia pe numele lui A.G.V. o sumă de bani. Subliniază faptul că suma de bani cerută era pentru ca B.M. şi M.L.G. să se întoarcă în România pentru că anterior G.G. a venit în ţară cu marfa, cu o zi înainte şi B.M. sau M.L.G.  nu puteau primi bani prin Western Union deoarece au primit la începutul lunii decembrie pe 2 sau pe 3 câte 1000 de euro şi  regula era că nu poţi să primeşti mai mult de 1000 de euro din altă ţară în Italia pe lună. Faptul că A.G.V. a fost în legătură cu persoanele care au adus droguri în ţară,  mai precis cu G.G. şi cu M.L.G., este acum dovedit prin existenţa acelui mesaj. La momentul în care s-au efectuat cercetările iniţiale în dosarul în care sunt arestate persoanele care au calitatea de martori în acest dosar, Ministerul Public nu a ştiut de acest A.G.V., necunoscând implicarea acestuia. Învederează instanţei că, despre implicarea lui A.G.V., procurorii au aflat doar după ce inculpaţii B.M. şi A.Z.A. au dat declaraţii în dosar. Mai mult decât atât, legătura dintre G.G. şi A.G.V. este dovedită şi prin faptul că cei doi locuiau împreună într-o locuinţă închiriată în B., locuinţă în aproprierea căreia, mai precis pe holul comun, s-a găsit o cantitate de droguri adusă de către G.G. cu două zile înainte de percheziţia ce a avut loc pe 6 decembrie 2013. De asemenea şi A.Z.A. are legătură cu A.G.V. la fel ca şi M.L.G.. Toate aceste aspecte, dovedesc implicarea lui A.G.V. în procurarea drogurilor din Italia. A se observa că, la momentul la care prima instanţă a respins propunerea de arestare preventivă, a reţinut că nu există interceptări sau alte date care să dovedească implicarea lui A.G.V.. Apreciază că prin conţinutul acelui SMS din luna decembrie 2013 rezultă şi implicarea lui A.G.V. în comiterea faptei. Consideră că în cauză sunt întrunite condiţiile pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului A.G.V.. Pe de altă parte, apreciază că inculpatul A.G.V. se sustrage de la efectuarea urmăririi penale. Astfel, se prezintă la sediul Parchetului apărătorul ales al intimatului inculpat care spune că nu l-a angajat cineva anume şi nu ştie unde se află inculpatul, punându-i-se în vedere cu acea ocazie avocatului ales să se prezinte cu inculpatul la sediul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial pentru a fi audiat, acordându-se totodată un termen rezonabil în acest sens. Menţionează că din acel moment avocatul ales al inculpatului A.G.V. nu a mai dat nici un semn de viaţă, acesta prezentându-se în faţa instanţei de fond şi spunând că a fost angajat de familia inculpatului. A se avea în vedere că în momentul în care i s-a cerut domnului av. A.N.C. să vină cu inculpatul A.G.V. la sediul D.I.I.C.O.T. – Serviciul Teritorial Braşov, acesta nu a mai afirmat aceste din urmă lucruri ci a zis că va încerca să vină cu inculpatul A.G.V. la Parchet. Aşadar, pe de o parte apreciază că inculpatul A.G.V. se sustrage de la efectuarea urmăririi penale iar pe de altă parte, consideră că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 2 Cod procedură penală pentru a se lua măsura arestării preventive. Astfel, solicită a se ţine seama de faptul că este vorba de infracţiuni de trafic de droguri, trafic internaţional de droguri, de cantitatea foarte mare de droguri pusă în circulaţie şi de faptul că din această cantitate de droguri adusă în ţară şi procurată de către A.G.V., respectiv 1,2 kg de cannabis, se pot confecţiona 4800 de ţigări. Arată că ştie acest lucru din relatările traficanţilor de droguri care susţin că dintr-un gram de cannabis se pot confecţiona între 3 şi 4 ţigări. Faţă de aceste aspecte şi ţinând cont că în celălalt dosar, dosarul iniţial, toate persoanele implicate în introducerea drogurilor în ţară sunt arestate, se solicită admiterea contestaţiei formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Braşov împotriva încheierii penale nr. 29/UP din 24 martie 2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul penal nr. 1416/62/2014 şi pe cale de consecinţă a se dispune arestarea preventivă a inculpatului A.G.V..

 Analizând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate, văzând şi dispoziţiile art. 204 raportat la art. 4251 Noul Cod de procedură penală, Curtea va respinge ca nefondată, contestaţia  formulată în cauză pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a apreciat în mod corect că, în raport de probatoriul administrat până la acest moment procesual, nu există probe care să fundamenteze bănuiala rezonabilă că inculpatul A.G.V. ar fi săvârşit infracţiunile de trafic de droguri de risc, prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 şi, respectiv, complicitate la trafic internaţional de droguri de risc, prevăzută de art. 48 din Codul penal raportat la art. 3 alin. 1 din Legea nr. 143/2000.

Astfel, declaraţiile martorilor A.Z.A. şi B.M., inculpaţi în dosarul  nr. 165D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Braşov, din care s-a disjuns prezentul dosar, care au arătat că inculpatul A.G.V. este cel care le-a procurat droguri în Italia în vederea introducerii şi comercializării lor în România, declaraţii care, până în prezent nu se coroborează cu declaraţiile celorlalţi inculpaţi din  dosarul nr. 165D/P/2013 al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Serviciul Teritorial Braşov, respectiv M.L.G. şi G.G., nu sunt suficiente pentru a răsturna prezumţia de nevinovăţie de care inculpatul A.G.V. beneficiază, până la soluţionarea definitivă a cauzei conform art. 4 Noul Cod de procedură penală, art. 23 alin. 11 din Constituţie şi art. 6 paragraf  2 din C.E.D.O.

Împrejurarea că inculpatul A.G.V. a locuit, la un moment dat, într-un imobil împreună cu inculpatul G.G. (aşa cum rezultă din declaraţia martorului M.L.S.) şi că, pe holul din aproprierea locuinţei inculpatului A.G.V., au fost depistate droguri cu ocazia efectuării unor percheziţii, precum şi SMS-ul trimis din Italia de inculpatul B.M. către inculpatul A.Z.A. prin care primul îi cerea celui de-al doilea să pună bani la Western Union pe numele lui A.G.V. conturează într-un mod mult prea vag posibilitatea existenţei unor legături, eventual infracţionale, între inculpatul A.G.V. şi ceilalţi inculpaţi în condiţiile în care inculpatul A.G.V. nu a fost niciodată depistat având droguri asupra sa sau în locuinţă, nu există interceptări ale vreunor convorbiri ale acestui inculpat cu ceilalţi inculpaţi, despre care se afirmă că ţineau o legătură strânsă, din care să rezulte că inculpatului A.G.V. i s-ar fi cerut şi acesta ar fi acceptat să procure droguri din Italia, nu există alţi martori independenţi şi obiectivi care să confirme posibila activitate infracţională a inculpatului A.G.V. (martorii B.M. şi A.Z.A. au de fapt calitatea de autori ai faptelor ce se impută în final în calitate de participant şi inculpatului A.G.V. astfel încât caracterul obiectiv şi imparţial al declaraţiilor lor în sensul conceptului autonom dezvoltat de jurisprudenţa C.E.D.O. nu este întrunit).

Cu privire la SMS-ul (depus în faţa instanţei de control judiciar) trimis din Italia de inculpatul B.M. către inculpatul A.Z.A. prin care primul îi cerea celui de-al doilea să pună bani la Western Union pe numele lui A.G.V., considerat de contestator ca fiind o probă care se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor A.Z.A. şi B.M., Curtea nu îl apreciază relevant în condiţiile în care nu s-a făcut dovada că inculpatul A.G.V. a acceptat să fie trimişi bani pe numele lui, că aceşti bani au şi fost efectiv trimişi, că inculpatul A.G.V. era implicat şi cunoştea motivul pentru care pe numele său erau trimişi bani (în condiţiile în care inculpaţii au mai implicat şi alte persoane cărora le cereau ajutorul sub diferite pretexte, ascunzându-le caracterul infracţional al activităţilor lor, aşa cum rezultă, de pildă, din declaraţia martorului V.M. care a ajutat fără să vrea pe inculpaţi să procure droguri deoarece i-a  împrumutat cu bani crezând ce i s-a spus respectiv că sunt pentru repararea unei maşini).

În aceste condiţii, Curtea achiesează la concluzia primei instanţe că nu sunt suficiente probe care să fundamenteze bănuiala rezonabilă că inculpatul A.G.V. ar fi săvârşit infracţiunile pentru care este cercetat, deci nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 223 alin. 1 teza I Noul Cod de procedură penală, aspect care face de prisos cercetarea întrunirii condiţiilor prevăzute de art. 223 alin. 1 lit. a şi alin. 2 Noul Cod de procedură penală, propuse ca temeiuri ale arestării.

Faţă de cele arătate, în baza art. 4251 Noul Cod de procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondată, contestaţia formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Braşov împotriva încheierii nr. 29/UP din data de 24.03.2014 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosarul nr. 1416/62/2014, pe care o va menţine.

În baza art. 275 alin. 3 Cod procedură penală, vor rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare avansate de acesta.