Împăcarea părţilor. Condiţii.

-Art. 159 din Codul penal

Legea nu impune condiţia ca împăcarea să intervină prin exprimarea concomitentă a voinţei persoanei vătămate şi a voinţei inculpatului. Art. 159 din Codul de procedură penală stabileşte cadrul şi condiţiile, precum şi consecinţele împăcării; nu se prevede ca împăcarea să intervină prin exprimarea voinţei persoanei vătămate şi inculpatului în aceeaşi fază procesuală, ci este necesar şi suficient ca împăcarea să aibă loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Dacă s-ar adopta interpretarea propusă de parchet, consecinţa ar fi că s-ar ajunge la condamnarea inculpatului chiar şi în situaţia în care persoana vătămată a declarat în faţa instanţei că se împacă cu acesta, inculpatul fiind practic sancţionat ca urmare a faptului că nu s-a prezentat la judecată, deşi îşi exprimase şi el acordul pentru împăcare chiar în prima declaraţie dată la organul de urmărire penală.

Decizia nr. 27/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, invocată de parchet în motivele scrise de apel, a fost pronunţată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, fiind avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la acel moment. Oricum, chiar şi în decizia menţionată s-a stabilit că voinţa inculpatului în sensul împăcării se poate exprima şi prin înscris autentic; ar fi excesiv ca o declaraţie consemnată de organul de urmărire penală să nu aibă semnificaţie juridică în acelaşi sens ca cea consemnată de notarul public.

Constată că prin sentinţa penală nr. 314/5.03.2020 a Judecătoriei Braşov în baza art. 396 alin. 1 şi 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală cu referire la art. 159 Cod penal, a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpatul A., [...], recidivist, a infracţiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 1 Cod penal, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată societatea B. S.R.L..

În baza art. 396 alin. 1 şi 6 Cod procedură penală raportat la art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală cu referire la art. 159 Cod penal, a fost încetat procesul penal având ca obiect săvârşirea de către inculpata C., [...], cu antecedente penale, a infracţiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 244 alin. 1 Cod penal, ca urmare a împăcării cu persoana vătămată societatea B. S.R.L..

S-a constatat că inculpatul A. a fost reţinut 24 de ore începând cu data de 23.07.2018, ora 00.50.

S-a constatat că inculpata C. a fost reţinută 24 de ore începând cu data de 23.07.2018, ora 01.40.

În baza art. 159 alin. 2 Cod penal, s-a constatat stinsă acţiunea civilă a persoanei vătămate societatea B. S.R.L. [...].

În baza art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 lit. d) Cod procedură penală, s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. suma de 150 lei reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

În baza art. 112 alin. 1 lit. e) Cod penal raportat la art. 404 alin. 4 lit. d) Cod procedură penală s-a dispus confiscarea de la inculpata C. suma de 150 lei reprezentând bunuri dobândite prin săvârşirea faptei prevăzute de legea penală.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, inculpatul A. a fost obligat la plata sumei de 450 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, inculpata C. a fost obligată la plata sumei de 350 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

În baza art. 275 alin. 1 pct. 2 lit. d) Cod procedură penală, persoana vătămată societatea B. S.R.L. a fost obligată la plata sumei de 10 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul nr. xxxx/P/2018 emis la data de 31.08.2018 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații:

 - A., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită  de art. 244 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea 41 alin. 1 Cod penal,

şi

 - C., cercetată în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înșelăciune, prevăzută și pedepsită  de art. 244 alin. 1 Cod penal.

Ministerul Public a reţinut, în esenţă, că, în data de 16.06.2018, în jurul orelor 18.50, inculpatul A. împreună cu inculpata C. au pătruns, pe timpul programului de lucru, în punctul de lucru Restaurant D., aparținând S.C. B. S.R.L., situat în [...] și sub pretextul cumpărării a patru sticle cu suc, cei doi menționați mai sus l-au indus în eroare pe E. (șef punct de lucru, care i-a servit pe cei doi), prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, respectiv faptul că cei doi i-au înapoiat persoanei vătămate restul de 184 lei, când de fapt trebuiau să restituie suma de 484 lei ca și rest la bancnota de 500 lei înmânată de cei doi (la achiziția celor 4 sticle cu suc), obținând în acest fel un folos material injust în cuantum de 300 lei.

Această situaţie de fapt a fost reţinută pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, respectiv: declarații E. (filele 10-11); declarații inculpat A. (filele 16, 20); declarații inculpata C. (filele 23-27); proces-verbal de vizionare imagini (fila 31); planșă fotografică cu imagini cadru (filele 32-47).

Prin încheierea din data de 28.01.2019, judecătorul de cameră preliminară a verificat competența instanței şi a constatat legalitatea sesizării instanței și legalitatea administrării probelor și a legalității efectuării actelor de urmărire penală.

La termenul din data de 04.07.2019 persoana vătămată societatea B. S.R.L., prin reprezentant E., a arătat că se împacă cu cei doi inculpaţi (fila 71 dosar instanţă). La acelaşi termen de judecată, inculpata C. a arătat că se împacă cu persoana vătămată societatea B. S.R.L., prin reprezentant E. (fila 72 dosar instanţă).

În cursul judecăţii, inculpatul A. nu a putut fi găsit.

La termenul din data de 04.09.2019, instanța de fond a dispus readministrarea probatoriului administrat în cursul urmăririi penale.

La termenul din data de 19.02.2020 a fost audiată persoana vătămată E..

Instanţa de fond a reţinut că în cursul urmăririi penale, în declaraţia dată în calitate de suspect din data de 23.07.2018, inculpatul A., asistat de apărător din oficiu, a arătat că este de acord să se împace cu persoana vătămată societatea B. S.R.L. (fila 16 dosar urmărire penală). Cu privire la această manifestare de voinţă s-a reţinut că împăcarea este un act de voinţă bilateral sau, dup caz, multilateral, ceea ce înseamnă că pentru a produce efecte juridice fiecare dintre părţile implicate trebuie să îşi exprime un consimţământ valabil de împăcare şi nu prezintă importanţă dacă manifestările de voinţă sunt consemnate în acelaşi act sau în înscrisuri separate şi nici dacă aceste manifestări sunt concomitente sau succesive.

Instanţa de fond a reţinut că declaraţiile de împăcare ale inculpaţilor cu persoana vătămată respectă prevederile art. 159 Cod penal. Totodată, instanţa are în vedere dispoziţiile art. 244 alin. 3 Cod penal care stabilesc că “Împăcarea înlătură răspunderea penală”.

Faţă de toate acestea, instanţa de fond a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile pentru a lua act de împăcarea părţilor şi a făcut aplicarea art. 16 alin. 1 lit. g) Cod procedură penală cu referire la art. 159 Cod Penal.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov.

Parchetul a invocat netemeinicia sentinţei, susţinând că în mod greşit s-a dispus încetarea procesului penal faţă de inculpatul A. fără ca acesta să-şi exprime voinţa în sensul împăcării în faţa instanţei sau prin înscris autentic. În acest sens inculpatul A. în calitate de suspect a declarat că doreşte să se împace cu persoana vătămată, însă disponibilitatea sa de a soluţiona pe cale amiabilă litigiul penal nu poate fi considerată un veritabil acord având în vedere că la acel moment persoana vătămată nu-şi exprimase acordul în acest sens. Persoana vătămată a declarat ulterior în mod nemijlocit că doreşte să se împace cu inculpaţii, însă inculpatul A. nu s-a prezentat niciodată în faţa instanţei şi nu a trimis un înscris autentic din  care să rezulte că acesta s-a împăcat cu persoana vătămată. Voinţa de a se împăca nu poate fi prezumată întrucât  reprezintă un act de dispoziţie procesuală şi nu se poate constitui un acord al părţilor din manifestări de voinţă în faze procesuale diferite. S-a invocat în acest sens şi Decizia nr. 27/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii.

De asemenea, s-a mai susţinut că nu s-a pus în discuţie pe fond împrejurarea intervenirii împăcării între persoana vătămată şi inculpatul A., aşa cum ar impune dispoziţiile art. 351 din Codul de procedură penală, motiv pentru care se apreciază că sentinţa este nelegală şi s-a solicitat admiterea apelului iar, pentru respectarea dreptului la dublul grad de jurisdicţie, trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Braşov.

Inculpaţii, fiind legal citaţi, nu s-au prezentat la instanţa de apel, lucru care denotă faptul că nu au dorit să dea o nouă declaraţie în apel.

Nu au fost administrate probe noi în apel.

Examinând cauza potrivit art. 420 din Codul de procedură penală, pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, în limitele prevăzute de art. 417 din Codul de procedură penală, curtea de apel reţine următoarele:

Instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cursul urmăririi penale, în declaraţia dată în calitate de suspect la data de 23.07.2018, inculpatul A., asistat de apărător din oficiu, a arătat că este de acord să se împace cu persoana vătămată S.C. B. S.R.L. (fila 16 dosar de urmărire penală).

La termenul de judecată din data de 4.07.2019 persoana vătămată S.C. B. S.R.L., prin reprezentant E., a arătat că se împacă cu inculpaţii C. şi A. (fila 71 dosar judecătorie). La acelaşi termen de judecată, inculpata C. a arătat că se împacă cu persoana vătămată S.C. B. S.R.L., prin reprezentant E. (fila 72 dosar judecătorie).

Critica parchetului vizează numai soluţia de încetare a procesului penal pronunţată de instanţa de fond în ceea ce îl priveşte pe inculpatul A..

Curtea de apel constată că legea nu impune condiţia ca împăcarea să intervină prin exprimarea concomitentă a voinţei persoanei vătămate şi a voinţei inculpatului. Art. 159 din Codul de procedură penală stabileşte cadrul şi condiţiile, precum şi consecinţele împăcării; nu se prevede ca împăcarea să intervină prin exprimarea voinţei persoanei vătămate şi inculpatului în aceeaşi fază procesuală, ci este necesar şi suficient ca împăcarea să aibă loc până la citirea actului de sesizare a instanţei.

Dacă s-ar adopta interpretarea propusă de parchet, consecinţa ar fi că s-ar ajunge la condamnarea inculpatului chiar şi în situaţia în care persoana vătămată a declarat în faţa instanţei că se împacă cu acesta, inculpatul fiind practic sancţionat ca urmare a faptului că nu s-a prezentat la judecată, deşi îşi exprimase şi el acordul pentru împăcare chiar în prima declaraţie dată la organul de urmărire penală.

Nu trebuie pierdută din vedere nici situaţia socială şi economică actuală, mulţi cetăţeni români având reşedinţa sau locul de muncă în străinătate. Desigur, este obligaţia celor implicaţi în proceduri judiciare să anunţe parchetul sau instanţa despre modificarea adresei. Însă pot exista situaţii ca cea din speţă, în care instanţa de fond – deşi a uzat de toate mijloacele procedurale – nu a reuşit să asigure prezenţa inculpatului la judecată. Acesta îşi exprimase voinţa în sensul împăcării încă din faza de urmărire penală, neexistând nici un indiciu că şi-ar fi schimbat această poziţie.

Decizia nr. 27/2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în recurs în interesul legii, invocată de parchet în motivele scrise de apel, a fost pronunţată înainte de intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală, fiind avute în vedere dispoziţiile legale în vigoare la acel moment. Oricum, chiar şi în decizia menţionată s-a stabilit că voinţa inculpatului în sensul împăcării se poate exprima şi prin înscris autentic; ar fi excesiv ca o declaraţie consemnată de organul de urmărire penală să nu aibă semnificaţie juridică în acelaşi sens ca cea consemnată de notarul public.

Se constată aşadar că acest motiv de apel invocat de parchet nu este fondat.

Nici critica parchetului referitoare la pretinsa nelegalitate a sentinţei atacate nu este întemeiată.

Potrivit art. 351 din Codul de procedură penală:

Oralitatea, nemijlocirea şi contradictorialitatea

(1) Judecata cauzei se face în faţa instanţei constituite potrivit legii şi se desfăşoară în şedinţă, oral, nemijlocit şi în contradictoriu.

(2) Instanţa este obligată să pună în discuţie cererile procurorului, ale părţilor sau ale celorlalţi subiecţi procesuali şi excepţiile ridicate de aceştia sau din oficiu şi să se pronunţe asupra lor prin încheiere motivată.

(3) Instanţa se pronunţă prin încheiere motivată şi asupra tuturor măsurilor luate în cursul judecăţii.

Se remarcă aşadar faptul că instanţa este obligată să pună în discuţie doar cererile şi excepţiile, nu şi soluţia pe care o va pronunţa în cauză. Instituţia împăcării părţilor nu se poate încadra nici ca fiind o cerere formulată de parte şi nici ca fiind vreo excepţie. De altfel, se impune a fi subliniat faptul că în procedura penală excepţiile sunt prevăzute de Codul de procedură penală; nu orice cerere a procurorului, a părţilor sau a celorlalţi subiecţi procesuali – chiar dacă este intitulată „excepţie” – poate fi calificată astfel.

Instanţa de fond nu avea nicidecum obligaţia să pună în discuţie intervenţia împăcării în speţă. Oricum, toate declaraţiile avute în vedere la pronunţarea soluţiei de încetare a procesului penal, atât cele date în faza de urmărire penală, cât şi cele date în faza de judecată, se aflau în dosarul cauzei, fiind cunoscute de procuror şi de părţi.

Pentru toate aceste considerente, curtea de apel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b din Codul de procedură penală, va respinge apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 314/5.03.2020 a Judecătoriei Braşov, pe care o va menţine.

În baza art. 275 alin. 3 din Codul de procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în apel rămân în sarcina statului.

Domenii speta

Spete similare