Civil - contestaţie la executare - +suspendare executare

Dosar nr.

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECŢIA CIVILĂ DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 77/2014

Şedinţa publică de la 19 Martie 2014

INSTANŢA

Asupra recursurilor civile de faţă: 

La data de 17.07.2013 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea, sub nr.5495/327/2013, contestaţia la executare formulată de contestatoarea Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS), în contradictoriu cu pârâta-creditoare SC ....SA şi terţii popriţi: SC .... SA,  SC ....SA, SC ....SA, SC .... SA, SC ....SA, SC .... 2 SA,  SC ....SA, SC ....SA, SC ....SA şi SC ....SA.

Contestaţia la executare vizează poprirea instituită asupra acţiunilor deţinute de AAAS la terţii popriţi; procesul-verbal din data de 04.04.2011 privind actualizarea debitului în lei, cu un procent de 3,18% faţă de luna septembrie 2010 şi procesul-verbal din data de 03.04.2013 privind cheltuielile de executare.

Contestatoarea a solicitat suspendarea executării silite şi întoarcerea executării.

Pârâta SC ....SA a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia necompetenţei teritoriale privitor la contestaţia la executare formulată în contradictoriu cu terţii popriţi: SC .... SA, SC ....SA, SC ........SA şi SC ....SA. (În acest context, s-a procedat la disjungerea contestaţiei la executare formulată în contradictoriu cu terţii popriţi SC .... SA, SC ....SA, SC ........SA şi SC ....SA. – fiind constituit dos. 7468/327/2013, iar prin Sentinţa civilă nr.3365/09.10.2013 s-a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare cu privire la poprirea înfiinţată asupra terţilor popriţi SC .... SA, SC ....SA, SC ........SA şi SC ....SA., în favoarea Judecătoriei Măcin.)

În esenţă, SC ....SA a solicitat respingerea contestaţiei la executare.

Soluţionând cauza, prin sentinţa civilă nr.3548 din 21 octombrie 2013 instanţa a admis în parte, contestaţia la executare formulată de contestatoarea AUTORITATEA PENTRU ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI-A.A.A.S. şi a desfiinţat poprirea instituită asupra acţiunilor deţinute de contestatoare la terţii popriţi SC ....SA, SC .... 2 SA, SC ....TULCEA SA, SC ....SA , SC .... SA, SC ....SA., în dosarul de executare silită nr.10/2011 al B.E.J......

Totodată, a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, cu privire la procesul-verbal din data de 04.04.2011 întocmit de executorul judecătoresc ...., în dosarul de executare nr.10/2011 şi a respins cererea privind anularea procesului-verbal din data de 04.04.2011 întocmit de executorul judecătoresc ...., în dosarul de executare nr.10/2011, pentru autoritate de lucru judecat.

De asemenea, a respins cererea privind anularea procesului-verbal din data de 03.04.2013, întocmit de executorul judecătoresc ...., în dosarul de executare nr.10/2011, ca nefondată.

A respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect şi cererea privind întoarcerea executării, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut că prin Sentinţa comercială nr.9171/29.09.2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti în dosar nr.23/3/2007 – Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului(AVAS) a fost obligată să plătească către SC ....SA, echivalentul în lei, funcţie de cursul oficial leu-dolar, stabilit de BNR la data plăţii efective, a sumei de 9.671.328 USD, cu titlu de prejudiciu efectiv aferent perioadei 01.01.2004-31.12.2004, ca urmare a neîndeplinirii convenţiei-cadru nr.1345/08.11.1996. De asemenea, AVAS  a fost obligată şi la plata cheltuielilor de judecată de 256.512,54 lei.

Prin Decizia nr.1948/05.04.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – s-a admis recursul declarat împotriva Deciziei comerciale nr.201/14.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pe care o modifică, în sensul că admite apelul declarat împotriva Sentinţei comercială nr.9171/29.09.2010, şi pe cale de consecinţă respinge acţiunea formulată de SC ....SA în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului(AVAS).

Însă, prin Decizia nr.1011/12.03.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr.3388/1/2012 – s-a admis cererea de revizuire formulată de SC ....SA a Deciziei nr.1948/05.04.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi care a fost anulată.

Prin urmare, A.A.A.S. (succesoarea A.V.A.S.) este ţinută a executa obligaţia ce derivă din Sentinţa comercială nr.9171/29.09.2010.

Astfel, prin adresa din data de 01.07.2013 emisă în dos.exec.10/2011, executorul judecătoresc ...., înştiinţează contestatoarea despre faptul că, în temeiul art.452 alin.1 Cod proc.civ. şi în baza Încheierii din data de 09.01.2012 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dos. nr.31/327/2012 privind încuviinţarea executării silite a titlului executoriu Sentinţa comercială nr.9171/29.09.2010 – s-au emis adrese de înfiinţare a popririi asupra acţiunilor deţinute la terţii popriţi, printre care sunt menţionaţi şi: SC ....SA , SC .... 2 SA , SC ....TULCEA SA , SC ....SA , SC .... SA , SC ....SA, până la concurenţa sumei totale de 5203,68 lei şi 9.671.328 USD echivalent în lei, funcţie de cursul leu-dolar stabilit de BNR, la data plăţii. Referitor la dreptul de creanţă, executorul judecătoresc a indicat: Sentinţa comercială nr.9171/29.09.2010, procesul-verbal din data de 04.04.2011 privitor la stabilirea cheltuielilor de executare şi prin care s-a procedat la actualizarea debitului în lei, cu un procent de 3,18% faţă de luna septembrie 2010 şi procesul-verbal din data de 03.04.2013 privitor de asemenea la cheltuielile de executare, respectiv diferenţa de achitat şi reducerea debitului în lei la suma de 5203,68 lei.

Referitor la solicitarea pârâtei-creditoare privind anularea contestaţiei la executare, motivat de faptul că acţiunea a fost semnată de un director şi nicidecum de reprezentantul legal al instituţiei:

Potrivit art.133 alin.1 Cod proc.civ. - cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, va fi declarată nulă.

Contestaţia la executare este semnată de directorul ....şi poartă ştampila instituţiei şi prin urmare nu pot fi aplicate dispoziţiile legale anterior indicate.

Verificarea mandatului persoanei semnatare a contestaţiei la executare nu se face în procedura prev. de art.133 Cod proc.civ. ci în contextul discutării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.

Cum, această excepţie nu a fost invocată de pârâta-creditoare şi întrucât instanţa nu a invocat-o din oficiu, nu există motiv de anulare a contestaţiei la executare.

Referitor la aspectul că, în adresa de înştiinţare a popririi nu s-a indicat sediul şi codul de identificare fiscală a terţilor popriţi instanţa de fond a reţinut că într-adevăr este obligatorie indicarea denumirii, a  sediului şi a codul de identificare fiscală a terţului poprit, însă în adresa de înfiinţare a popririi şi nicidecum în adresa de înştiinţare a debitorului cu privire la această măsură.

Dacă în ceea ce priveşte înfiinţarea popririi, legiuitorul a fost riguros şi a indicat în mod concret elementele pe care trebuie să le conţină (art.454 alin.2 ind.1 Cod proc.civ.), în ceea ce priveşte înştiinţarea debitorului, aceasta este reglementată de art.454 alin.1 teză finală Cod proc.civ., unde nu se indică forma sau conţinutul adresei de înştiinţare.

Or, ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus.

Referitor la calitatea de proprietar al A.A.A.S. asupra acţiunilor deţinute la terţii popriţi instanţa de fond a reţinut că prin certificatul constatator nr.226927/14.06.2013 se atestă despre AVAS că este acţionar la: SC ....SA (104411 acţiuni); SC .... 2 SA (797 acţiuni); SC ....TULCEA SA (45601 acţiuni); SC ....SA (1527 acţiuni); SC .... SA (24735 acţiuni); SC ....SA (1200000 acţiuni).

Conform prevederilor art.1 alin.2 din OUG 23/2004 - Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.) este instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministrului economiei.

Aceasta s-a înfiinţat prin reorganizarea Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului(AVAS) şi comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului (APAPS), care se desfiinţează(art.1 alin.1 din OUG 23/2004).

Potrivit art.12 alin.1 lit.e din OG 51/1998 – A.A.A.S. exercită toate drepturile şi îndeplineşte toate obligaţiile ce decurg din calitatea de acţionar/asociat a statului. 

Statul român este o entitate juridică reglementată de art.1 din Constituţie  (şi nicidecum o persoană juridică). Prerogativele statului sunt exercitate prin intermediul autorităţilor publice şi a persoanelor juridice de drept public/privat – titulare de drepturi şi obligaţii.

Or, tocmai în consideraţia acestor aspecte, contestatoarea figurează ca şi acţionar la societăţile anterior indicate, iar în aceste condiţii poate răspunde patrimonial, cu acţiunile pe care le deţine (conform art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990).

Cât priveşte excepţia lipsei de interes, formulată de pârâta-creditoare cu privire la chestiunile analizate, instanţa de fond a recalificat-o ca fiind o apărare de fond,  având în vedere subsidiaritatea acesteia faţă de legitimarea calităţii de acţionar al contestatoarei-debitoare.

Cum, prima instanţă a reţinut calitatea de acţionar al A.A.A.S. la terţii popriţi, denotă că interesul procesual este legitim.

Referitor la criticile contestatoarei privind procedura reluării executării silite, în contextul unui titlu executoriu anulat s-a reţinut că prin Decizia nr.1948/05.04.2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – s-a admis recursul declarat împotriva Deciziei comerciale nr.201/14.04.2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti pe care o modifică, în sensul că s-a admis apelul declarat împotriva Sentinţei comercială nr.9171/29.09.2010, şi pe cale de consecinţă s-a respins acţiunea formulată de SC ....SA în contradictoriu cu Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului(AVAS), însă nu se poate omite că această decizie a fost anulată prin Decizia nr.1011/12.03.2013 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în dosar nr.3388/1/2012, urmare a admiterii cererii de revizuire.

Ca urmare a anulării, Decizia nr.1948/05.04.2012 a fost lipsită de efecte juridice, iar quod nullum este, nullum producit effectum.

Prin urmare, la acest moment nu s-a mai putut reţine că executarea silită a încetat datorită desfiinţării titlului executoriu (potrivit dispoz. art.371 ind.5 lit.d Cod proc.civ.), întrucât însuşi actul de desfiinţare a fost anulat.

Cu toate acestea însă, până la momentul pronunţării Deciziei nr.1011/12.03.2013, instanţele de executare au făcut aplicarea prevederilor art.371 ind.5 lit.d şi art.379 ind.1 Cod proc.civ., în baza Deciziei nr.1948/05.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Astfel, prin Sentinţa civilă nr.13746/31.07.2012 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, în dosar nr.28081/299/2011 s-a constatat că, executarea silită ce face obiectul dosarului nr.10/2011 al BEJ .... a încetat, iar actele de executare efectuate, sunt desfiinţate de drept, ca urmare a desfiinţării titlului executoriu, dispunând întoarcerea executării silite prin restabilirea situaţiei anterioare, în sensul ridicării popririi/sechestrelor înfiinţate. În acelaşi sens s-a pronunţat şi: Judecătoria Sector 6 Bucureşti(Sentinţa civilă nr.3870/02.05.2012-dosar nr.28489/303/2011); Judecătoria Sector 4 Bucureşti(Sentinţa civilă nr.4877/08.06.2012-dos.33115/4/2011); Tribunalul Bucureşti (Decizia civilă nr.1634/R/13.06.2012); Tribunalul Bucureşti (Decizia civilă nr.1472/R/23.05.2012).

Pârâta-creditoare nu a făcut dovada că instanţa de revizuire ar fi dispus suspendarea hotărârilor anterior indicate, în condiţiile art.325 Cod proc.civ. şi prin urmare efectele acestora, persistă. 

Faptul că, ulterior pronunţării acestor hotărâri, s-a reconsolidat caracterul de titlu executoriu al Sentinţei comerciale nr.9171/29.09.2010 nu înlătură puterea de lucru judecat cu privire la desfiinţarea actelor de executare silită, cu atât mai mult cu cât instanţele de executare s-au pronunţat în privinţa tuturor actelor de executare efectuate în dos. nr.10/2011 al BEJ .....

Cu toate acestea, întrucât efectele hotărârilor judecătoreşti anterior indicate, nu s-au extins şi asupra încheierilor de încuviinţare a executării silite,  având în vedere şi reconsolidarea titlului executoriu, rezultă că pârâta-creditoare era îndreptăţită de a relua executarea silită, în dosarul nr.10/2011 al BEJ .... (şi nicidecum de a începe o nouă executare silită). Însă, executorul judecătoresc a omis un aspect esenţial: faptul că toate actele de executare fuseseră desfiinţate prin hotărâri judecătoreşti irevocabile. Astfel, deşi se afla în continuarea procedurii de executare silită, acesta trebuia să refacă întreaga procedură, începând cu primul act de executare: somaţia debitorului (act de executare pe care nu l-a întreprins).

În condiţiile date, apărările contestatoarei privitoare la nerespectarea dispoziţiilor OG 22/2002, apar întemeiate.

Potrivit  art.2 din acest act normativ - dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

Cum, somaţia de plată nu a fost comunicată debitoarei, termenul suspensiv de 6 luni, nu a început să curgă şi prin urmare efectuarea operaţiunilor de înfiinţare a popririi acţiunilor deţinute de contestatoarea-debitoare la terţii popriţi, este nelegală (fiind încălcate prevederile art.3 din OG 22/2002).

Simplul fapt că, debitoarea-contestatoare avea cunoştinţă despre creanţa ce derivă din titlul executoriu, de la data de 13.04.2011, nu înlătură prevederile art.2 din OG 22/2002.

Mai mult decât atât, însăşi procedura de instituire a popririi acţiunilor deţinute de contestatoare la terţii popriţi este nelegală – fiind încălcate prevederile art.66 alin.2 din Legea nr.31/1990.

Este de necontestat că acţiunile reprezintă titluri de valoare iar în privinţa acestora din urmă se pot efectua acte de executare silită, prin poprire, conform prevederilor art.452 alin.1 Cod proc.civ.

Nu se pot omite însă, prevederile art.66 din Legea nr.31/1990 potrivit cărora – creditorii asociatului pot sechestra şi vinde acţiunile acestuia .

Având în vedere că norma specială se aplică în detrimentul normei generale (specialia generalibus derogant) – s-a dedus că, singura modalitate legală de indisponibilizare a acţiunilor este sechestrul şi nicidecum poprirea.

Raţionamentul derivă şi din faptul că acţiunile nu întrunesc condiţia „de a fi datorate” debitorului, de către societatea deţinătoare (conform prev. de art.452 alin.1 teză finală Cod proc.civ.)

Referitor la cele două procese-verbale instanţa de fond a reţinut că prin procesul-verbal din data de 04.04.2011 întocmit de executorul judecătoresc ...., în dos.exe. nr.10/2011 – s-a consemnat faptul că, pe fondul dispoziţiilor art.371 ind.2 alin.3 Cod proc.civ., s-a actualizat valoarea creanţei ce derivă din titlul executoriu Sentinţa comercială nr.9171/29.09.2010, în sensul că suma de 256.512,54 lei s-a actualizat cu un procent de 3,18% faţă de luna septembrie 2010, rezultând 264.669,63 lei la care se adaugă 9.671.328 USD echivalentul în lei, funcţie de cursul oficial leu-dolar, stabilit de BNR, la data plăţii efective. De asemenea, executorul a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare, la 300.000 lei – în raport de contractul de executare nr.10/2011 încheiat cu creditoarea şi conform ordinelor de plată nr.4 în valoare de 100.000 lei şi nr.5 în valoarea de 200.000 lei.

S-a mai reţinut faptul că, prin Sentinţa civilă nr.13746/31.07.2012, Sentinţa civilă nr.3870/02.05.2012, Sentinţa civilă nr.4877/08.06.2012, Decizia civilă nr.1634/R/13.06.2012, Decizia civilă nr.1472/R/23.05.2012 – s-a dispus desfiinţarea tuturor actelor de executare silită, ceea ce presupune desfiinţarea şi a procesului-verbal din data de 04.04.2011.

Potrivit art.166 Cod proc.civ. – excepţia puterii de lucru judecat se poate ridica de părţi, de judecător chiar înaintea instanţelor de recurs.

Art.1201 Cod civ. arată că este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi contra lor în aceeaşi calitate.

În materie contencioasă, puterea lucrului judecat are un aspect pozitiv pentru partea care a câştigat şi unul negativ pentru partea care a pierdut procesul.

Lucrul judecat mai are următoarele caractere: exclusivitatea – care face ca noul litigiu între aceleaşi părţi, pentru acelaşi obiect şi aceeaşi cauză să nu mai fie posibil; incontestabilitatea – în sensul că hotărârea judecătorească nu mai poate fi contestată şi caracterul executoriu.

Ţinând cont de elementele lucrului judecat, aşa cum acestea au fost instituite prin art.1201 Cod civ. identitatea de persoane  vizează calitatea lor juridică, adică dacă acestea au stat în judecată în nume personal sau pentru altul, puterea de lucru judecat neextinzându-se decât asupra părţilor litigiului.

Existenţa aceluiaşi raport juridic, presupune o identitate de obiect (pretenţia formulată prin cerere) şi cauză(temeiul juridic al dreptului pretins).

Cu alte cuvinte, dacă statuând asupra obiectului unei cereri, judecătorul ar putea contrazice cele statornicite printr-o hotărâre judecătorească anterioară, afirmând un drept negat sau negând un drept afirmat, există identitate de raport juridic.

Prin procesul-verbal din data de 03.04.2013 întocmit de executorul .... – s-a consemnat faptul că, în baza art.371 ind.2 alin.3 Cod proc.civ., actualizându-se valoarea sumei în lei, rezultă că debitul avea la data de 04.04.2011 o valoare de 264.669,63 lei (suma actualizându-se la data de 04.04.2011 cu un procent de 3,18% faţă de luna septembrie 2010) la care se adaugă 9.671.328 USD echivalent în lei, funcţie de cursul oficial leu-dolar, stabilit de BNR, la data plăţii efective. De asemenea, s-a consemnat faptul că, de la data de 04.04.2011 şi până la data întocmirii procesului-verbal, debitoarea a achitat suma de 559.465,95 lei, fapt pentru care debitul total, din care 300.000 lei reprezintă cheltuieli de executare – este de 5.203,68 lei la care se adaugă 9.671.328 USD. Cheltuielile de executare au fost avansate cu ordinul de plată nr.4, în valoare de 100.000 lei şi ordinul de plată nr.5, în valoarea de 200.000 lei. Executorul a mai menţionat că, suma totală a cheltuielilor de executare a fost de 300.000 lei, conform art.371 ind.7 alin.1-4 Cod proc.civ. – cu privire la care, procesul-verbal constituie titlu executoriu.

Referitor la modul de actualizare al creanţei instanţa de fond a reţinut că potrivit art.371 ind.2 alin.2 Cod proc.civ. - dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei, se va proceda, la cererea creditorului, şi la actualizarea acestei sume. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun asemenea criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de rata inflaţiei, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanţa a devenit exigibilă şi până la data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în oricare dintre aceste titluri.

Executorul judecătoresc a procedat la actualizarea debitului în lei, ce derivă din titlul executoriu, aplicând indicele de inflaţie faţă de luna septembrie 2010 şi până la data de 04.04.2011. (256.512,54 lei x 3,18% = 264.669,63 lei).

Textul normativ anterior indicat prevede în mod expres perioada pentru care se poate actualiza creanţa şi anume: de la data la care hotărârea judecătorească a devenit executorie şi până la data plăţii efective a obligaţiei.

Cum suma de 559.465,95 lei a fost achitată de la data de 04.04.2011 şi până la data întocmirii procesului-verbal, denotă că executorul judecătoresc a avut în vedere că primul moment al plăţii reprezintă data plăţii efective a obligaţiei.

Deşi, în opinia instanţei, executorul judecătoresc trebuia să efectueze actualizarea creanţei, funcţie de fiecare moment al plăţii – varianta aleasă nu prejudiciază în nici un mod debitoarea.

Referitor la modul de stabilire a cheltuielilor de executare instanţa de fond a reţinut că potrivit art.371 ind.7 alin.3 - sumele reprezentând cheltuieli de executare, se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin proces-verbal, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii.

Potrivit art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000 - în cazul executării silite a creanţelor având ca obiect plata unei sume de bani, onorariile maxime sunt următoarele:…d) pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

Creanţa ce face obiectul Sentinţei comerciale nr.9171/29.09.2010 este de 9.671.328 USD şi 256.512,54 lei, ce a fost actualizată la valoarea de 264.669,63 lei.

Pentru a se determina dacă onorariul executorului judecătoresc este stabilit, cu respectarea prev. art.39 alin.1 din Legea nr.188/2000, instanţa de fond a convertit creanţa USD în lei, la cursul BNR de la data întocmirii procesului-verbal (3,4471 lei/USD), constatând astfel că valoarea totală a creanţei era de 33.602.704,38 lei. 

Cum, valoarea onorariului stabilit de executor în sumă de 300.000 lei, nu depăşeşte onorariul maximal prev. de art.39 alin.1 lit.d din Legea nr.188/2000 (398.027 lei), ţinând cont şi de amploarea actelor de executare  - criticile contestatoarei privitoare la acest aspect, au fost apreciate ca nefondate.

Cât priveşte susţinerea contestatoarei potrivit căreia aplicarea TVA ar determina majorarea onorariului executorului la un cuantum ce depăşeşte limita maximă admisă s-a reţinut că aceasta nu corespunde realităţii.

Executorul judecătoresc a stabilit un onorariu fix, de 300.000 lei nefăcând vorbire de aplicarea TVA.

Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs contestatoarea A.A.A.S şi creditoarea SC ....SA.

În motivarea recursului promovat de A.A.A.S. (fosta A.V.A.S., redenumită conform OUG 96/2012), prin director general adjunct Mihaela Stănescu (fila 8), s-a arătat, în esenţă, că instanţa de fond ar fi trebuit să anuleze ca nelegale procesele verbale privind cheltuielile de executare din 4.04.2011 şi 3.04.2013, fiind încălcate prevederile art. 457 alin. 4 Codul de procedură civilă 1865, ţinându-se cont şi de efectele hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile, intrate în autoritatea de lucru judecat, cu privire la dosarul de executare silită nr. 10/2001.

A mai învederat recurenta că executorul a stabilit nelegal suma de 564.669,3 lei reprezentând cheltuieli de executare, fără a prezenta un cuantum detaliat al acestei sume şi fără a se lua în calcul termenul de 6 luni prevăzut în dispoziţiile speciale pentru plata debitului, conform OUG 22/2002 cu modificările şi completările ulterioare.

În al doilea rând, aceeaşi recurentă a învederat că instanţa de fond nu s-a pronunţat, în mod nelegal, asupra cererii de întoarcere a executării, care ar fi legală şi întemeiată.

În recursul formulat de creditoarea SC ....SA, această parte a invocat, în principal, că la instanţa de fond a ridicat în mod implicit excepţia lipsei calităţii de reprezentant al A.A.A.S., în raport de persoana care a semnat contestaţia la executare, excepţie întemeiată pe prevederile imperative ale OUG 23/2004, în condiţiile în care semnătura dnei ....nu angajează A.A.A.S. în cadrul proceselor pornite şi nu este validată prin aplicarea ştampilei, a cărei obligativitate şi forţă juridică nu este reglementată în dreptul românesc.

Pe fondul cauzei, recurenta SC ....SA a susţinut că debitoarea a fost somată, expirând termenul de 6 luni prevăzut de OG 22/2002, sens în care operează puterea de lucru judecat a considerentelor sentinţei civile 3796/27.04.2012 pronunţată de Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul 24428/302/2011.

A mai învederat aceeaşi recurentă că instanţa de fond a făcut o confuzie între somaţia prevăzută de OG 22/2002, care se comunică debitoarei în vederea executării voluntare a obligaţiei de plată, înainte de iniţierea executării silite şi somaţia ca act de executare silită, ulterior somaţiei instituite de OG 22/2002.

Cu privire la pretinsa inadmisibilitate a popririlor, recurenta SC ....SA a mai arătat că bunurile mobile incorporale sunt supuse executării silite prin poprire, conform art. 452 alin. 1 Codul de procedură civilă, iar acţiunile nominative sunt bunuri mobile incorporale, în marea majoritate a cazurilor.

Referitor la procesul verbal de executare din 4.04.2011 a mai învederat aceeaşi recurentă că instanţa de fond în mod greşit a analizat incidenţa autorităţii de lucru judecat, înainte de a observa tardivitatea contestării acestora.

Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din 12.02.2014, tribunalul a emis adresă către recurenta contestatoare A.A.A.S. Pentru a face dovada calităţii de reprezentant atât în ceea ce priveşte cererea de recurs, cât şi cererea de chemare în judecată la prima instanţă (fila 91).

La 7.03.2014 recurenta A.A.A.S. a depus note scrise cu privire la solicitarea tribunalului.

Examinând cu prioritate, în baza art. 137 Codul de procedură civilă 1865, excepţia lipsei calităţii de reprezentant ridicată de intimata SC ....SA asupra recursului promovat de A.A.A.S., tribunalul reţine că aceasta are caracter fondat, pentru următoarele considerente:

Problema dedusă judecăţii constă în verificarea legalităţii reprezentării recurentei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (A.A.A.S.), atât în ceea ce priveşte promovarea căii de control judiciar a recursului (chestiune care va fi rezolvată pe cale de excepţie), cât şi în raport de introducerea cererii de chemare în judecată care a fost soluţionată de către instanţa de fond (chestiune ce are natura juridică a unuia dintre motivele de recurs formulat de SC ....SA).

Răspunsul este dat prin prisma interpretării şi aplicării dispoziţiilor cu caracter special conţinute de OUG 23/2004 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare a Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Bancare prin comasarea prin absorbţie cu Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, potrivit cărora “preşedintele reprezintă A.V.A.S. în raporturile cu Guvernul, cu ministerele, cu organele de specialitate ale administraţiei publice centrale, cu autorităţile administraţiei publice locale, cu alte instituţii, cu persoanele juridice şi fizice române şi străine, precum şi în faţa instanţelor judecătoreşti şi arbitrale” (art. 9 alin. 1 din actul normativ indicat, sublinierea noastră).

Conform art. 10 alin. 2 din OUG 23/2004, în cazul în care preşedintele, din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, îl deleagă prin ordin pe unul dintre vicepreşedinţi să exercite aceste atribuţii, înştiinţându-l pe primul-ministru despre aceasta.

În acest context, este de menţionat că potrivit art. 8 din OUG 23/2004, A.A.A.S. este condusă de un preşedinte şi de 3 vicepreşedinţi, funcţia de preşedinte al A.A.A.S. este asimilată funcţiei de secretar de stat, funcţia de vicepreşedinte al A.A.A.S. este asimilată funcţiei de subsecretar de stat, iar preşedintele şi vicepreşedinţii sunt numiţi prin decizie a primului-ministru.

Din interpretarea logică (bazată pe argumentul per-a-contrario, conform căruia persoanele care nu deţin funcţia de vicepreşedinte nu pot fi delegaţi cu prerogativele preşedintelui, sistemică (raportat la ansamblul reglementării, caracterizată de un formalism ridicat) şi teleologică (care ţine cont de scopul urmărit de legiuitor în adoptarea normelor juridice mai sus citate, constând în evitarea exercitării abuzive a prerogativelor de conducere şi responsabilizarea persoanelor care exercită atribuţiile principale ale presedintelui A.A.A.S., printre care şi reprezentarea în litigii în faţa instanţelor de judecată, potrivit art. 9 alin. 1 din OG 23/2004), rezultă, dincolo de orice dubiu rezonabil, că legitimarea de reprezentant legal al A.A.A.S., instituţie de specialitate a administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului şi în coordonarea ministerului economiei, este circumscrisă condiţiilor strict prevăzute de legea specială, ţinând cont că organizarea executării şi executarea în concret a legii constituie principiul director al raporturilor juridice specifice dreptului administrativ.

Or, este evident că în ceea ce priveşte exercitarea şi delegarea atribuţiilor principale ale preşedintelui instituţiei publice mai sus menţionate, legiuitorul a urmărit excluderea oricăror manifestări de voinţă cu caracter discreţionar, instituind o competenţă legată, în cadrul căreia preşedintele A.A.A.S. nu are libertatea de a decide delegarea atribuţiilor principale către alte persoane decât unul dintre vicepreşedinţi şi chiar şi în acest caz numai cu înştiinţarea primului ministru.

Interpretarea contrară, că preşedintele ar putea delega atribuţia principală a reprezentării A.A.A.S., în raporturile cu terţii, prin formularea de acţiuni în justiţie, către un director general adjunct (semnatarul cererii de recurs) sau alt director (semnatarul cererii introductive de chemare în judecată) goleşte de conţinut juridic art. 10 alin. 2 din OUG 23/2004, potrivit căruia “în cazul în care preşedintele, din diferite motive, nu îşi poate exercita atribuţiile curente, îl deleagă prin ordin pe unul dintre vicepreşedinţi să exercite aceste atribuţii, înştiinţându-l pe primul-ministru despre aceasta”.

Aşadar, dacă s-ar accepta susţinerile recurentei A.A.A.S. în sensul că atribuţia principală a reprezentării legale ar putea fi delegată unui director, norma juridică de mai sus nu ar produce niciun efect juridic, pierzându-şi caracterul imperativ ce rezultă din interpretarea gramaticală a textului, unde s-a folosit sintagma „deleagă”, care implică obligativitate, iar nu „poate delega”, care ar fi avut caracter dispozitiv.

Or, este cunoscută regula că legile trebuie interpretate în sensul de a produce efecte juridice, iar nu în sens contrar, astfel încât interpretarea dată la dosar de recurenta A.A.A.S. nu poate fi primită.

Drept urmare, excepţia lipsei calităţii de reprezentant, în sensul lipsei puterii de reprezentare, ridicată de intimata recurentă SC ....SA are caracter întemeiat, urmând a fi admisă, cu consecinţa anulării recursului promovat de A.A.A.S., conform art. 161 alin. 2 Codul de procedură civilă 1865.

În ceea ce priveşte recursul promovat de SC ....SA, acesta apare ca fondat, întrucât chestiunea lipsei puterii de reprezentare a dnei Manuela Olteanu, în calitate de director al A.A.A.S., a fost ridicată în faţa primei instanţe, prin întâmpinarea depusă la 1.08.2013 (vol. I, fila 124, 125 dosar fond), însă instanţa a respins-o prin hotărâre, întrucât a reţinut că „verificarea mandatului persoanei semnatare a contestaţiei la executare nu se face în procedura prev. de art. 133 Cod. proc. Civ., ci în contextul discutării excepţiei lipsei calităţii de reprezentant”, care nu a fost invocată de pârâta creditoare şi pe care instanţa nu a ridicat-o din oficiu (vol. II, fila 173 dosar fond).

În alte cuvinte, instanţa de fond a calificat juridic chestiunea pusă în discuţie de pârâtă ca reprezentând excepţia lipsei calităţii de reprezentant, pe care nu a mai analizat-o, reţinând că i s-a cerut anularea cererii ca informală, iar nu anularea cererii pentru lipsa calităţii de reprezentant.

Procedând în această manieră, instanţa a încălcat regula de principiu instituită de art. 84 Codul de procedură civilă 1865 (potrivit căruia cererea este valabilă chiar dacă poartă o denumire greşită), dar mai ales principiul dreptului la apărare, pentru că nu a cerut explicaţii pârâtei şi nu a pus în dezbatere calificarea juridică dată ulterior, prin hotărâre, solicitării pârâtei de a se constata nulitatea cererii de chemare în judecată pe motiv că aceasta a fost semnată de către o persoană care nu deţinea calitatea de reprezentant legal al reclamantei, în contextul în care prin aceeaşi hotărâre s-a reţinut că motivele se circumscriu excepţiei lipsei calităţii de reprezentant.

În acest context, a fost nesocotit principiul exercitării rolului activ al instanţei, în condiţiile art. 129 alin. 4 Codul de procedură civilă 1865, pentru prevenirea oricărei greşeli în aplicarea corectă a legii (art. 129 alin. 5 Codul de procedură civilă 1865), cu rolul de a asigura părţilor beneficiul garanţiilor prevăzute în dreptul procesual intern, în vederea respectării dreptului acestora la un proces echitabil, în lumina jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Faţă de considerentele expuse, tribunalul va admite recursul SC ....SA, modificând în totalitate sentinţa recurată, în sensul anulării contestaţiei la executare pentru lipsa calităţii de reprezentant al reclamantei.

Domenii speta

Spete similare