Declaraţie de creanţă privind o creanţă bugetară preluată de aaas (fostăAVAS). Prescripţie specială prevăzută de art.13 alin.5 din oug nr. 51/1998. Întreruperea prescriţiei prin somaţie colectivă şi ordin de poprire. Condiţii.

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţei prevăzut de art.13 alin.5 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 este de 7 ani.

 Somaţia colectivă şi ordinul de poprire întrerup cursul prescripţiei, însă, curgerea unui nou termen ulterior momentului întreruperii, conduce la prescripţia dreptului de a cere executarea creanţei.

Soluţia de neînscriere a creanţei, prescrise, este corectă dacă la momentul formulării cererii de admitere a creanţei în tabelul creanţelor împotriva averii debitorului noul termen de 7 ani era împlinit fără ca partea să mai întreprindă vreun demers care să ducă la suspendarea sau întreruperea cursului prescripţiei.

Prin sentinţa nr. 100 din data de 21.02.2017, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a respins contestaţia formulată de creditorul AAAS, fostă AVAS, împotriva tabelului preliminar al creanţelor debitoarei SCCISRL prin lichidator judiciar CIIML.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că prin protocolul încheiat la data de 03.03.2004, AVAB a preluat de la CASD creanţele bugetare restante la Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate ale CNS, în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile OUG nr.51/1998 privind valorificarea unor active bancare.

Conform anexei ataşate, prin respectivul protocol a fost preluată şi creanţa debitorului SCCISRL, iar potrivit adresei nr. 5356 din 08.03.2004 emisă de AVAB şi adresei nr. 4990 din 16.03.2004 emisă de CASD, somaţia colectivă pentru plată nr. 4972 din 04.03.2004 privind debitorii care figurează în evidenţele AVAB, transferaţi de la CASD, a fost transmisă spre afişare CASD.

Ulterior a fost emis ordinul nr. 1433 din 13.06.2006 prin care s-a luat măsura înfiinţării popririi asupra sumelor prezente şi viitoare, existente în conturile de orice natură, în lei sau valută, deschise la toate filialele, sucursalele şi agenţiile instituţiilor de credit, de către debitorii AVAS, identificaţi în anexa la ordin, printre care şi debitorul SCCISRL, aflat la poziţia 2319.

Potrivit art.106 din Legea nr. 85/2014 sarcina verificării creanţelor revine administratorului/lichidatorului judiciar, care va analiza temeinicia fiecărei creanţe în parte, cercetarea amănunţită a creanţelor realizându-se pe baza mijloacelor de probă propuse de creditori, care sunt, în principal, înscrisurile depuse odată cu cererea de admitere a creanţei sau ulterior acestei date.

Finalitatea verificării creanţelor de către administratorul judiciar constă în determinarea legitimităţii, valorii şi priorităţii fiecărei creanţe, stabilindu-se în concret dacă titularul cererii de admitere a creanţei are legitimitate procesuală pentru formularea acesteia, întinderea exactă a creanţei şi rangul ei de preferinţă.

Aliniatul 2 al art.106 din lege dă eficienţă regulilor privind prescripţia extinctivă în exercitarea drepturilor de valorificare a creanţelor împotriva debitorului.

Potrivit art. 6 alin.4 C.civ. şi art. 201 din Legea nr.71/2011, prescripţiile extinctive începute şi neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispoziţiilor legale care le-a instituit.

Prin urmare, legea aplicabilă prescripţiei extinctive, sub toate aspectele (început, termen, suspendare, întrerupere, repunere în termen, efecte) este legea în vigoare la data la care prescripţia a început să curgă, în cauză Decretul nr.167/1958.

Prescripţia extinctivă este sancţiunea îndreptată împotriva pasivităţii titularului dreptului subiectiv civil sau al altei situaţii juridice ocrotite de lege, care, în condiţiile legii, nu va mai avea posibilitatea de a obţine protecţie juridică a acesteia prin exercitarea dreptului material la acţiune.

În principiu, drepturile de creanţă indiferent de izvorul lor, sunt supuse prescripţiei extinctive, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AVAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz au fost învestite cu formulă executorie, fiind de 7 ani, conform art.13 alin.5 din OUG nr.51/1998.

Potrivit art. 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, prescripţia începe să curgă de la data când se naşte dreptul la acţiune, iar potrivit art. 16 din acelaşi act normativ, cauzele de întrerupere a prescripţiei sunt: recunoaşterea dreptului a cărui acţiune se prescrie, cererea de chemare în judecată şi un act începător de executare.

Conform art. 17 alin.1 şi 2 din Decretul nr.167/1958 efectul întreruperii prescripţiei este înlăturarea prescripţiei scurse înainte de apariţia cauzei întreruptive şi începerea unei alte prescripţii extinctive.

În cauză, dreptul la acţiune al contestatorului AVAS împotriva debitorului SCCIMPEX SRL s-a născut la data preluării creanţei prin Protocolului nr. 38 din 03.03.2004. Este adevărat că la data instituirii popririi prin ordinul nr. 1433 din 13.06.2006, cursul prescripţiei a fost întrerupt, însă conform art.17 din Decretul nr.167/1958, după întrerupere a început  cursul unei noi prescripţii extinctive.

Având în vedere că de la data întreruperii cursului prescripţiei (13.06.2006) şi până la data formulării declaraţiei de creanţă  (24.11.2016) a trecut o perioadă de 10 ani, fără ca AVAS să efectueze alte acte de executare, instanţa a apreciat că în mod corect lichidatorul judiciar a constatat intervenită prescripţia şi nu a înscris în tabelul preliminar contestatorul.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel creditoarea AAAS (A.A.A.S) fostă AVAS, solicitând admiterea apelului în sensul admiterii contestaţiei şi înscrierii creanţei AAAS în sumă de 1348, 32 USD în tabelul preliminar al debitoarei CISRL, cu ordinea de prioritate prevăzută de art.161 pct.5 din Legea nr.85/2014.

În motivele de apel, apelanta a criticat hotărârea prin prisma greşitei reţineri a prescripţiei creanţei în sumă de 1348, 32 USD, preluată prin cesiune de la CASD în baza protocolului nr.38/03.03.2004.

Apelanta a arătat că în vederea declanşării procedurii de executare silită cu privire la creanţa în discuţie a emis în cursul anului 2004 somaţie colectivă pentru toţi debitorii preluaţi prin protocolul nr. 38/03.03.2004, precum şi că a dispus înfiinţarea popririi prin Ordinul nr.1433/13.06.2006, măsură  care are caracter permanent, astfel încât prescripţia nu a operat.

A precizat apelanta că, potrivit art.13 alin.5 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001, termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţelor preluate de AAAS, constatate prin acte care constituie titlu executoriu sau care, după caz, au fost investite cu formulă executorie, este de 7 ani.

La data de 20.04.2017 CIIML, desemnată  lichidator judiciar al debitoarei SCCISRL, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

În cuprinsul întâmpinării a invocat excepţia tardivităţii apelului şi a arătat că instanţa de fond a reţinut corect prescripţia dreptului de a cere executarea silită, contestaţia AAAS la tabelul preliminar fiind corect respinsă.

Apelanta creditoarea A.A.A. fostă AVAS a formulat răspuns la întâmpinare.

Prin răspunsul la întâmpinare AAAS a solicitat respingerea excepţiei tardivităţii apelului arătând că, raportat la data publicării în BPI -22.03.2017, apelul a fost declarat în termen la 28.03.2017. Cu privire la excepţia prescripţiei a reiterat susţinerile din motivele de apel.

În conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 C.pr. civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.

Ca urmare, verificând cu prioritate excepţia tardivităţii apelului, Curtea a reţinut că aceasta este neîntemeiată.

Potrivit art. 185 C.pr. civilă, când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exerciţiul dreptului în afară de cazul în care legea dispune altfel, actul de procedură astfel făcut peste termen fiind lovit de nulitate .

În materia procedurii insolvenţei, termenul de apel prevăzut de art. 43 alin. 2 din Legea nr. 85/2015, este de 7 zile şi curge de la comunicarea hotărârii realizată prin publicarea în BPI.

Sentinţa  nr.100  din 21.02.2017 a fost  publicată în BPI nr. 5785/22.03.2017 conform dovezii privind îndeplinirea procedurilor de publicare nr. 79224/22.03.2017 ( fila 17 dosar fond).

Conform art. 181 Cod procedură civilă, termenele pe zile se calculează pe zile libere neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul, iar în situaţia în care acesta se sfârşeşte într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare.

Astfel, termenul de 7 zile pentru declararea apelului a început să curgă în 23.03.2017 şi s-a sfârşit la data de 30 martie 2017 într-o zi de joi,  aceasta fiind ultima zi în care apelanta creditoare  avea posibilitatea declarării apelului.

În raport de data la care apelul a fost depus la tribunal 29.03.2017, Curtea a constatat că apelul formulat de creditoarea A.A.A.S FOSTĂ AVAS a fost declarat în termen.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea a reţinut că acesta este nefondat.

Potrivit art. 106 din Legea nr. 85/2014 administratorul judiciar va proceda la verificarea fiecărei cereri şi a documentelor depuse şi va efectua o cercetare amănunţită pentru a stabili legitimitatea, valoarea exactă şi prioritatea fiecărei creanţe, iar în cazul în care, prin derogare de la prevederile art. 2.512 şi următoarele din Codul civil, constată că a intervenit prescripţia extinctivă a creanţei, va notifica în acest sens creditorul, fără a mai face verificări de fond ale creanţei pretinse.

În ce priveşte creanţele bugetare, cum este cazul creanţei AAAS în cuantum de 1348, 32 USD, preluată prin cesiune de la CASD în baza protocolului nr.38/03.03.2004, Legea nr. 85/2014 în art. 105 alin.2 prevede că acestea nu sunt supuse procedurii de verificare.

Prin decizia pronunţată în recurs în interesul legii nr.11/2016 referitor la aceste creanţe ÎCCJ a statuat următoarele:

 „Controlul de legalitate/de temeinicie a titlurilor executorii din care izvorăsc creanţe bugetare, pentru care se solicită înscrierea în tabelul de creanţă, în ipoteza în care aceste titluri au fost contestate în faţa instanţei judecătoreşti în termenele speciale prevăzute de legea specială, revine exclusiv instanţei specializate de control administrativ şi fiscal, o atare verificare pe fond neputând fi făcută de practicianul în insolvenţă. În schimb, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat, conform atribuţiilor sale legale, să verifice sub aspect formal creanţa bugetară ce se solicită a se înscrie în tabelul de creanţe.

Astfel, administratorul/lichidatorul judiciar este obligat să analizeze aspecte ce ţin de stingerea parţială sau totală a creanţei ori intervenirea prescripţiei extinctive, precum şi caracterul contestat al creanţei şi să menţioneze acest aspect în ce priveşte creanţa respectivă, conform art. 111 alin. (6) din Legea nr. 85/2014.

În concluzie, administratorul/lichidatorul judiciar nu poate face verificări pe fond ale creanţei bugetare, limitele verificării efectuate de către acesta reducându-se la aspectele de ordin formal precizate mai sus”.

În speţă, urmare a verificării formale, conform art. 106 alin. 2 din Legea nr. 85/2014, lichidatorul judiciar a constatat prescrisă executarea silită a creanţei AAAS în cuantum de 1348, 32 USD, iar contestaţia formulată de creditor împotriva tabelului preliminar de creanţe al debitorului, în care această creanţă nu a fost înscrisă, a fost respinsă de judecătorul sindic.

Soluţia judecătorului sindic este temeinică şi legală.

Termenul de prescripţie a dreptului de a cere executarea silită a creanţei prevăzut de art.13 alin.5 din OUG nr. 51/1998 aprobată prin Legea nr. 409/2001 este de 7 ani.

Actele invocate de apelantă, respectiv somaţia colectivă din anul 2004 şi ordinul nr.1433/03.06.2006 constituie, potrivit art. 16 din Decretul nr.167/1958, incident în speţă, cauze care au întrerupt cursul prescripţiei, astfel încât de la data de 03.06.2006 a curs un nou termen de 7 ani care s-a împlinit la data de 13.06.2013.

Ca urmare, la momentul formulării cererii de admitere a creanţei în tabelul creanţelor împotriva averii debitorului în vederea participării în cadrul executării silite colective din procedura insolvenţei - 22.11.2016, noul termen de 7 ani era împlinit, fără ca apelanta să mai întreprindă vreun demers care să ducă la suspendarea sau întreruperea cursului prescripţiei.

Susţinerile privind caracterul permanent al popririi nu pot fi reţinute pentru motivele arătate anterior.

Pentru considerentele expuse, având în vedere dispoziţiile art.480 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins apelul ca nefondat

Domenii speta

Spete similare