Insolvenţa. Anularea plăţilor şi transferurilor patrimoniale operate de către debitoare în perioada suspectă, inclusiv stornarea facturilor, se încadrează în dispoziţiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

 Prin art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor în ceea ce priveşte raporturile patrimoniale şi operaţiunile ce intră sub incidenta art. 79 şi 80 din aceeaşi lege, prezumţie ce nu a fost înlăturată prin apărările debitoarei prin administrator special şi cele ale pârâtei. Efectuarea plăţilor şi stornarea facturilor cu câteva luni înainte de intrarea în insolvenţă care s-a făcut la cererea debitoarei plasează aceste operaţiuni în perioada suspectă în înţelesul legii insolvenţei, cu semnificaţia cunoaşterii acestei stări în mod obiectiv cu mult înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi cu obligaţia protejării patrimoniului debitoarei şi interzicerii actelor păgubitoare pentru toţi creditorii societăţii.

Prin sentinţa civilă nr. 494/S din 14.11.2013, Tribunalul Covasna a admis acţiunea precizată ulterior formulată de reclamantul Comitetul Creditorilor societăţii S.C. C. S.R.L. prin reprezentant S.C. T.M.R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâţii S.C. C. S.R.L. prin administratorul special R.G., S.C. C.C.  S.R.L. şi F.E..

A dispus anularea următoarelor operaţiuni juridice efectuate între debitoarea S.C. C. S.R.L. şi S.C. C.C. S.R.L.:

I). Transferuri de drepturi patrimoniale

- Vânzare de bunuri în valoare de 2.314,55 lei prin factura nr. 1844/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 4.938,5 lei prin factura nr. 1843/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 4.795,5 lei prin factura nr. 1842/07,06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 2.165,82 lei prin factura nr. 1841/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 5.474 lei prin factura nr. 1840/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 3.843,7 lei prin factura nr. 1839/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 4.968,25 lei prin factura nr. 1838/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 15.113 lei prin factura nr. 1837/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 4.319,70 lei prin factura nr. 1836/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 14.583,45 lei prin factura nr. 1835/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 512.449,7 lei prin factura nr. 1834/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 35.259,70 lei prin factura nr. 1833/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 126.994,44 lei prin nr. factura 1832/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 54.269 lei prin factura nr. 1780/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 956.165 lei prin factura nr. 10156/09.06.2010;

II)Plăţi

- Plata sumei de 40.000 lei la data de 29.04.2010 prin intermediul Raiffeisen Bank;

- Plata sumei de 40.000 lei la data de 23.04.2010 prin intermediul Raiffeisen Bank;

- Plata sumei de 18.500 lei la data de 28.04.2010 prim intermediul BRD prin OPH nr. 29;

- Plata sumei de 40.000 lei la data de 20.04.2010 prim intermediul BRD prin OPH nr. 25;

- Plata sumei de 50.000 lei la data de 04.05.2010 prim intermediul Raiffeisen Bank prin BO 31358;

- Plata sumei de 12.500 lei la data de 19.05.2010 prim intermediul BRD prin OPH 33;

- Plata sumei de 13.000 lei la data de 18.05.2010 prim intermediul BRD prin OPH nr. 32;

A dispus restituirea în patrimoniul debitoarei S.C. C. S.R.L. a bunurilor şi sumelor prevăzute în actele menţionate mai sus.

A dispus anularea următoarelor operaţiuni juridice efectuate între debitoarea S.C. C. S.R.L. şi F.E.:

- Plata sumei de 18.500 lei din data de 30.04.2010 cu titlul de restituire împrumut;

- Plata sumei de 30.000 lei din data de 16.04.2010 cu titlul de restituire împrumut;

- Plata sumei de 17.600 lei din data de 14.04.2010 cu titlul de restituire împrumut;

- Plata sumei de 20.000 lei din data de 09.04.2010 cu titlul de restituire împrumut;

A dispus restituirea în patrimoniul debitoarei S.C. C. S.R.L a sumelor prevăzute în actele menţionate mai sus.

A respins acţiunea formulată de reclamantul Comitetul Creditorilor societăţii S.C. C. S.R.L. prin reprezentant S.C. T.M.R. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta S.C. R.S. S.R.L.

Judecătorul fondului a reţinut că pârâtul F.E. este tatăl numiţilor F.L. şi F.I., iar acesta din urmă (F.I.) este căsătorit cu numita F.C. (filele 197 – 200, vol. I).

La data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. C. S.R.L. (17 septembrie 2010), această societate avea ca administrator pe numitul F.I..

La data deschiderii procedurii insolvenţei faţă de debitoarea S.C. C. S.R.L.  (17 septembrie 2010) pârâta S.C. C.C. S.R.L. avea ca asociat unic pe numita F.C., iar administratorul unic al  acestei societăţi era numitul F.L..

În fine, s-a constatat că pârâta S.C. R.S. S.R.L. are ca asociaţi pe numiţii P.L. şi Ş.C.I., iar administratorul societăţii este Ş.C.I..

În speţă, s-a constatat că prin cererea înregistrată la data de 7 iulie 2010, sub dosar nr. unic 1875/119/2010, societatea S.C. C. S.R.L. prin administrator F.I., a solicitat, în temeiul art. 32 alin. 1 teza I din Legea nr. 85/2006, deschiderea procedurii generale a insolvenţei împotriva debitoarei.

Prin încheierea din 17 septembrie 2010 pronunţată în dosarul nr. 1875/119/2010 al Tribunalului Covasna a fost admisă cererea formulată de debitoarea S.C. C. S.R.L. şi, în consecinţă, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenţei faţă de  debitoarea S.C. C. S.R.L. prin reprezentant legal - administrator  F.I..

Cu puţin timp înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei (în intervalul cuprins între lunile aprilie – iulie 2010) şi imediat după deschiderea procedurii  (septembrie – octombrie 2010), debitoarea S.C. C. S.A. a efectuat o serie de  operaţiuni juridice (plăţi, transferuri de bunuri, stornări) în raport cu pârâţii S.C. C.C. S.R.L., S.C. R.S. S.R.L. şi F.E., operaţiuni ce vor fi analizate în cele ce urmează.

I. Raportat la pârâta S.C. C.C. S.R.L. s-a constatat că în cauză au fost efectuate următoarele operaţiuni juridice între debitoarea S.C. C. S.R.L. şi S.C. C.C. S.R.L.:

1). Transferuri de drepturi patrimoniale

- Vânzare de bunuri în valoare de 2.314,55 lei prin factura nr. 1844/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 4.938,5 lei prin factura nr. 1843/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 4.795,5 lei prin factura nr. 1842/07,06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 2.165,82 lei prin factura nr. 1841/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 5.474 lei prin factura nr. 1840/07.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 3.843,7 lei prin factura nr. 1839/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 4.968,25 lei prin factura nr. 1838/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 15.113 lei prin factura nr. 1837/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 4.319,70 lei prin factura nr. 1836/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 14.583,45 lei prin factura nr. 1835/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 512.449,7 lei prin factura nr. 1834/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în  valoare de 35.259,70 lei prin factura nr. 1833/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 126.994,44 lei prin nr. factura 1832/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 54.269 lei prin factura nr. 1780/04.06.2010;

- Vânzare de bunuri în valoare de 956.165 lei prin factura nr. 10156/09.06.2010 ;

2)Plăţi

- Plata sumei de 40.000 lei la data de 29.04.2010 prin intermediul Raiffeisen Bank;

- Plata sumei de 40.000 lei la data de 23.04.2010 prin intermediul Raiffeisen Bank;

- Plata sumei de 18.500 lei la data de 28.04.2010 prim intermediul BRD prin OPH nr. 29;

- Plata sumei de 40.000 lei la data de 20.04.2010 prim intermediul BRD prin OPH nr. 25;

- Plata sumei de 50.000 lei la data de 04.05.2010 prim intermediul Raiffeisen Bank prin BO 31358;

- Plata sumei de 12.500 lei la data de 19.05.2010 prim intermediul BRD prin OPH 33;

- Plata sumei de 13.000 lei la data de 18.05.2010 prim intermediul BRD prin OPH nr. 32;

În primul rând, s-a remarcat faptul că administratorul debitoarei S.C. C. S.R.L. – F.I. este frate cu administratorul pârâtei S.C. C.C. S.R.L. – F.L. şi totodată, este soţul asociatului unic al societăţii pârâte – F.C..

În continuare s-a constatat că respectivele operaţiuni juridice au fost făcute în perioada cuprinsă între lunile aprilie – iulie 2010, cu puţin timp înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei formulată de debitoarea S.C. C. S.R.L. (cerere înregistrată la 7 iulie 2010).

Or, în vederea introducerii unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei, orice societate face o analiză riguroasă a tuturor parametrilor economici ai societăţii în urma căreia stabileşte dacă activitatea societăţii poate continua sau societatea se află în stare de insolvenţă. Această analiză a situaţiei economico-financiare a societăţii  necesită un anumit timp care nu se poate rezuma la doar câteva zile înaintea introducerii unei cereri de deschidere a procedurii.

În speţă, în condiţiile în care cererea a fost introdusă de către debitoare este evident că administratorul acesteia a avut cunoştinţă de starea de insolvenţă a societăţii cel puţin cu 6 luni înainte de introducerea cererii şi nu doar la data introducerii acesteia, respectiv 7 iulie 2010.

Prin urmare, având în vedere că administratorul debitoarei cunoştea starea de insolvenţă a societăţii era dator să protejeze patrimoniul debitoarei şi nicidecum să efectueze operaţiuni juridice care nu se justificau şi care erau păgubitoare pentru ceilalţi creditori ai societăţii debitoare.

De asemenea, dată fiind legătura de rudenie dintre administratorii celor două societăţi, este evident şi faptul că administratorul, precum şi asociatul pârâtei S.C. C.C. S.R.L. cunoşteau şi aceştia starea economică în care se afla debitoarea.

În fine, toate aspectele invocate mai sus se coroborează şi cu împrejurarea că societatea pârâtă nu a răspuns la interogatoriu, instanţa urmând a face aplicarea dispoziţiilor art. 225 din Codul de procedură civilă.

În lumina celor ce preced, ţinând seama de toate elementele expuse, instanţa a apreciat că respectivele operaţiuni juridice au fost încheiate cu intenţia de fraudare a drepturilor creditorilor societăţii C. S.R.L., în sensul vizat de art. 79 – 80 din Legea nr. 85/2006, aceste operaţiuni fiind astfel lovite de nulitate.

II. Raportat la pârâtul F.E. s-a constatat că în cauză au fost efectuate următoarele operaţiuni juridice între debitoarea S.C. C. S.R.L. şi F.E.:

- Plata sumei de 18.500 lei din data de 30.04.2010 cu titlul de restituire împrumut;

- Plata sumei de 30.000 lei din data de 16.04.2010 cu titlul de restituire împrumut;

- Plata sumei de 17.600 lei din data de 14.04.2010 cu titlul de restituire împrumut;

- Plata sumei de 20.000 lei din data de 09.04.2010 cu titlul de restituire împrumut.

Şi în acest caz este de remarcat faptul că pârâtul F.E. este tatăl administratorului societăţii debitoare.

În continuare, se poate observa că respectivele operaţiuni juridice au fost efectuate în luna aprilie 2010, cu aproximativ trei luni înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei de către debitoare.

De asemenea, având în vedere considerentele expuse pe larg în legătură cu pârâta S.C. C.C. S.R.L., este evident că atât pârâtul F.E., cât şi administratorul societăţii debitoare cunoşteau starea economică a societăţii C. S.R.L., context în care nu se justifică restituirea cu prioritate a unui împrumut către pârâtul F.E. (tatăl administratorului debitoarei).

În lumina celor ce preced, ţinând seama de toate elementele expuse, instanţa a apreciat că respectivele operaţiuni juridice au fost încheiate cu intenţia de fraudare a drepturilor creditorilor societăţii C. S.R.L., în sensul vizat de art. 79 – 80 din Legea nr. 85/2006, aceste operaţiuni fiind astfel lovite de nulitate.

Astfel fiind, în raport cu cele ce preced, judecătorul – sindic a constatat că în raporturile dintre debitoarea S.C. C. S.R.L. (pe de o parte) şi pârâţii S.C. C.C. S.R.L. şi F.E.  (pe de altă parte)  sunt incidente dispoziţiile art. 79 – 80 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a admis acţiunea formulată de Comitetul Creditorilor societăţii S.C. C. S.R.L. prin reprezentant S.C. T.M.R. S.R.L., conform dispozitivului de mai jos.

III. Raportat la pârâta S.C. R.S. S.R.L. s-a constatat că în cauză au fost efectuate o serie de  operaţiuni juridice între debitoarea S.C. C. S.R.L. şi S.C. R.S. S.R.L. cu câteva luni înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei.

În situaţia de faţă, din actele dosarului reiese că între administratorii S.C. C. S.R.L. şi S.C. R.S. S.R.L. nu există o legătură de rudenie, iar pârâta S.C. R.S. S.R.L. a formulat răspuns la interogatoriu, arătând că toate operaţiunile au fost efectuate în vederea stingerii unor datorii pe care debitoarea le avea faţă de pârâtă.

În acest context, chiar dacă aceste operaţiuni au fost efectuate la câteva luni înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei, în speţă, nu există date suficiente din care să rezulte intenţia societăţii pârâte de fraudare a creditorilor S.C. C. S.R.L. (pârâta fiind prezumată a fi de bună-credinţă).

Astfel fiind, în raport cu toate considerentele expuse, judecătorul – sindic a constatat că în raporturile dintre debitoarea S.C. C. S.R.L. şi pârâta S.C. R.S. S.R.L. nu sunt incidente dispoziţiile art. 79 – 80 din Legea nr. 85/2006, motiv pentru care a respins acţiunea formulată de Comitetul Creditorilor societăţii S.C. C. S.R.L. prin reprezentant S.C. T.M.R. S.R.L.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Comitetul creditorilor S.C. C. S.R.L. solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a hotărârii primei instanţe în sensul admiterii în totalitate a acţiunii şi în contradictoriu cu pârâta S.C. R.S. S.R.L.

În motivarea recursului se arată că toate plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de către debitoare în perioada anterioară intrării în insolvenţă se circumscriu prevederilor art.80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, inclusiv cele făcute în favoarea S.C. R.S. S.R.L. Se arată că nu există niciun fel de raporturi contractuale între părţi care să justifice multiplele plăţi efectuate în perioada suspectă. De asemenea, se arată că, prin Rechizitoriul întocmit de DNA B., se relevă calitatea pârâtei de societatea comercială controlată de către administratorul falitei, iar prin Rapoartele de inspecţie fiscală F-CV 22/2011 şi F-CV 412/2012 se arată în mod expres că pârâta se află în relaţie de afiliere cu debitoarea S.C. C. S.R.L.

În apărare a fost invocată excepţia prescripţiei introducerii cererii de chemare în judecată invocându-se în acest sens dispoziţiile art. 20 alin.1 lit. b din legea insolvenţei, excepţie ce nu poate fi primită de către instanţa de control judiciar, întrucât textul legal amintit stabileşte limita până la care poate fi introdusă acţiunea în anulare exclusiv în ceea ce priveşte administratorul judiciar sau lichidatorul, nu şi în cazul Comitetului Creditorilor care acţionează în raport de conduita pasivă a practicianului în insolvenţă, sens în care nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale amintite, fiind incidente dispoziţiile dreptului comun în materie. Prin întâmpinare s-a solicitat de asemenea respingerea recursului, întrucât reclamanta nu a făcut dovada pretenţiilor sale, prezumţia de fraudă nu este operabilă în cazul pârâtei iar rapoartele fiscale nu au nicio relevanţă juridică.

Analizând hotărârea atacată în limita motivelor de recurs şi apărărilor formulate, Curtea reţine următoarele considerente:

Acţiunea este întemeiată pe dispoziţiile art. 80 alin. 1 lit. C din Legea nr. 85/2006, reclamantul Comitetul Creditorilor S.C. C.  S.R.L. solicitând anularea actelor încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intenţia tuturor părţilor implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile. Plăţile şi transferurile patrimoniale efectuate de către debitoarea S.C. C. S.R.L. în favoarea S.C. R.S. S.R.L. în perioada anterioară intrării în insolvenţă se circumscriu acestor prevederi legale, cele statuate de judecătorul sindic în raport de nulitatea operaţiunilor raportate la pârâţii S.C. C.C. S.R.L. şi F.E. fiind valabile  şi în ceea ce priveşte operaţiunile financiare cu S.C. R.S. S.R.L.

 Prin art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 se instituie o prezumţie relativă de fraudă în dauna creditorilor în ceea ce priveşte raporturile patrimoniale şi operaţiunile ce intră sub incidenţa art. 79 şi 80 din aceeaşi lege, prezumţie ce nu a fost înlăturată prin apărările debitoarei prin administrator special şi cele ale pârâtei. Efectuarea plăţilor şi stornarea facturilor cu câteva luni înainte de intrarea în insolvenţă care s-a făcut la cererea debitoarei plasează aceste operaţiuni în perioada suspectă în înţelesul legii insolvenţei, cu semnificaţia cunoaşterii acestei stări în mod obiectiv cu mult înainte de introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenţei şi cu obligaţia protejării patrimoniului debitoarei şi interzicerii actelor păgubitoare pentru toţi creditorii societăţii. În concret, în raport de pârâta S.C. R.S. S.R.L., nu există niciun fel de acte care să justifice raporturile comerciale în temeiul cărora au fost efectuate plăţile. Nu au fost indicate astfel niciun fel acte sau contracte care să justifice raporturile dintre părţi, niciun tip de document justificativ, factura sau alt tip de document care să justifice aceste plăţi.  Pe de altă parte, Curtea reţine că prin Rechizitoriul DNA B. din dosarul nr. 1/P/2013 a fost dispusă trimiterea în judecată a inculpatului F.I. şi a debitoarei S.C. C. S.R.L. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune în raport de partea vătămată S.C. T.M.R. S.R.L. Din cuprinsul rechizitoriului rezultă calitatea S.C. R.S. S.R.L. de societate comercială controlată de către administratorul S.C. C. S.R.L. F.I. De asemenea, se reţine că, în desfăşurarea activităţii infracţionale, administratorul a înstrăinat toate activele societăţii către societăţi comerciale controlate de către acesta; o parte din datoriile stinse în perioada amintită privesc „firme sau persoane afiliate învinuitei S.C. C. S.R.L., cum ar fi S.C. R.S. S.R.L. sau F.L.”

În aceeaşi linie, Curtea reţine că, ulterior deschiderii procedurii insolvenţei, D.G.F.P. C. a verificat activitatea societăţii debitoare, întocmindu-se Rapoartele de inspecţie fiscală F-CV 22/2011 si D-CV 412/2012, stabilindu-se obligaţii suplimentare de plată în sumă de 3.900.307 lei către bugetul de stat. Astfel, prin Raportul nr. F-CV 22/2011 se arată că,  „Societatea, premergător declanşării procedurii de insolvenţă, a încheiat actele de cesiune/novaţie prin care a cesionat toate drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractele de leasing financiar societăţii R.S. S.R.L. (societatea din urmă fiind în relaţii de afiliere cu C. S.R.L.)”. În concluzie, şi rapoartele de inspecţie fiscală relevă în mod expres că pârâta se află în relaţii de afiliere cu debitoarea, fiind controlate de aceeaşi persoană, respectiv F.I. Chiar dacă la momentul introducerii acţiunii în anulare, din informaţiile obţinute de la Registrul Comerţului aparent nu există nicio legătură între cele două societăţi, din rechizitoriul şi rapoartele fiscale amintite rezultă că la momentul încheierii operaţiunilor frauduloase, ambele societăţi erau controlate de către acelaşi administrator.

În consecinţă, Curtea reţine că plăţile şi transferurile patrimoniale operate de către debitoare în perioada suspectă către pârâta R.S. S.R.L., inclusiv stornarea facturilor, se încadrează în dispoziţiile art. 80 alin.1 lit. c din Legea nr. 85/2006 şi urmează a fi anulate.

În baza art. 312 Cod procedură civilă recursul urmează a fi admis şi hotărârea modificată în limitele arătate.

Domenii speta

Spete similare