Contestaţie la executare – materie fiscală; necontestarea deciziei de impunere care a stat la emiterea actelor contestate; plăţile efectuate anterior emiterii deciziei de impunere trebuiau invocate în acţiunea având ca obiect anularea deciziei de impunere

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 24.10.2018, sub nr. …/299/2018, contestatoarea A a formulat contestaţie la executare împotriva executării silite pornite la cererea intimatei B, conform somaţiei nr. 408010049109307/04.10.2018 şi a titlului executoriu nr. 408010038131624/04.10.2018, emise în cadrul dosarului de executare silită nr. .../40/80/1/2018/ 408010043534938, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună: 1. anularea titlului executoriu nr. 408010038131624/04.10.2018 şi a tuturor actelor de executare întreprinse; 2. suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii; 3. dacă va fi cazul, întoarcerea executării silite pentru orice sumă executată silit prin poprire sau altă cale de executare silită; 4. obligarea intimatei la plata de dobânzi şi penalităţi de la data la care suma a fost executată silit şi transmisă către ANAF şi până la data la care sumele vor fi virate integral în contul său; 5. obligarea intimatei să constate ca achitată suma datorată în baza deciziei de impunere anuale pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate anul 2012 şi să stingă toate datoriile către bugetul asigurărilor de sănătate, ca fiind achitate în termenul legal, precum şi stingerea tuturor dobânzilor şi penalităţilor aferente sumei principale; 6. obligarea intimatei la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, în data de 30.10.2017, a primit în Spaţiul Virtual Privat ANAF decizia de impunere anuală pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate anul 2012 nr. 6814674/27.10.2018, pentru suma de 4.982 lei reprezentând diferenţe de contribuţii rezultate din regularizarea anuală – contribuţii de asigurări sociale de sănătate (CASS) pentru anul 2012.

Contestatoarea a precizat că, întrucât ştia că a achitat încă din anul 2012 toate sumele aferente CASS conform venitului încasat, s-a deplasat la ANAF Sector 1 pentru clarificări, unde i s-a explicat că este posibil să fie o eroare, fiind asigurată că se va solicita la CASMB dosarul său din arhivă, se vor analiza plăţile efectuate şi se va rectifica decizia de impunere. A mai arătat că, la data de 28.11.2018, a formulat o cerere prin care a solicitat rectificarea deciziei, sens în care a depus toate documentele deţinute cu privire la plăţile aferente sumei de 4.900 lei, însă nu a primit răspuns la această adresă. Astfel, la data de 08.12.2017, contestatoarea a trimis un e-mail inspectorului fiscal, iar, la data de 19.12.2017, a revenit printr-o adresă depusă la registratura ANAF, însă nu a primit nici un răspuns, motiv pentru care în cursul anul 2018 a fost în repetate rânduri la ANAF Sector 1 pentru a întreba care este stadiul rectificării deciziei, însă i-a fost comunicat să aştepte, fiind invocate diverse motive pentru durata atât de îndelungată de soluţionare a cererii sale. De asemenea, contestatoarea a fost sfătuită să achite debitul stabilit conform deciziei, urmând ca în viitor să se regleze/compenseze cu alte sume, însă a aceasta a refuzat să facă acest lucru, pentru că, pe de o parte, ar fi însemnat să recunoască obligaţia stabilită abuziv în sarcina sa, iar, pe de altă parte, să blocheze inutil o sumă de bani în contul CASS.

În continuare, contestatoarea a precizat că, la data de 08.10.2018, a primit în Spaţiul Virtual ANAF somaţia nr. 408010049109307/04.10.2018 şi titlul executoriu nr. 408010038131624/04.10.2018, emise în cadrul dosarului de executare silită nr. .../40/80/1/2018/408010043534938. După primirea somaţiei, contestatoarea s-a deplasat din nou la ANAF Sector 1 şi, în urma insistenţelor sale, a fost anunţată că, într-adevăr, au fost efectuate plăţile conform dovezilor depuse. Însă, pentru soluţionarea problemei, a fost redirecţionată să ia legătura cu cineva de la departamentul pentru Evidenţa Plăţilor, unde i-a fost comunicat că „nu se şterg decizii.”

Contestatoarea a menţionat că, la data de 22.10.2018, a depus din nou la ANAF Sector 1 documente justificate privind plata CASS începând din anul 2003 (data începerii activităţii profesionale) şi până în anul 2013. De asemenea, a arătat că a beneficiat de indemnizaţie pe perioada concediului de maternitate şi de creştere copil, dar, în situaţia în care ar fi avut debite la CASS, nu i-ar fi fost plătită indemnizaţia.

În ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la suspendarea executării silite, contestatoarea a invocat faptul că titlul executoriu a fost emis pentru debite achitate în anul 2012 şi 2013.

Cu privire la întoarcerea executării silite, contestatoarea a arătat că, în măsura în care intimata va demara procedurile de executare silită şi instanţa de judecată va dispune anularea actelor de executare şi a procedurii de executare, este îndreptăţită să solicite şi întoarcerea executării silite, sens în care a invocat prevederile art. 722 C.pr.civ.

 Referitor plata dobânzii, contestatoarea a arătat că acest capăt de cerere este întemeiat pe dispoziţiile art. 182 C.pr.fisc.

În drept, au fost invocate prevederile art. 453, art. 712 C.pr.civ., art. 172-173 C.pr.fisc.

În susţinerea cererii, contestatoarea a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: somaţie nr. 408010049109307/04.10.2018 (fila 7), titlu executoriu nr. 408010038131624/04.10.2018 (fila 8), cerere nr. 90812/28.11.2017 (fila 9), cerere nr. 96985/10.12.2017 (fila 10), decizie de impunere anuală pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate anul 2012 nr. 6814674/27.10.2017 (filele 11-12), ordin de plată nr. 12/15.03.2012 (fila 13), ordin de plată nr. 12/15.06.2012 (fila 14), ordin de plată nr. 12/19.09.2012 (fila 15), ordin de plată nr. 12/14.12.2012 (fila 16), ordin de plată nr. 12/25.09.2013 (fila 17), situaţie analitică (fila 18), situaţie privind stabilirea contribuţiei lunare de asigurări sociale de sănătate privind veniturile (filele 19-20).

Cererea a fost legal timbrată, conform chitanţei depuse la dosar (fila 43).

La data de 04.01.2019, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei la executare ca neîntemeiată, având în vedere că actele de executare silită atacate sunt temeinice şi legal întocmite.

În motivarea întâmpinării, cu privire la actele de executare emise, intimata a arătat că executarea silită a respectat întocmai procedura stabilită prin actul normativ de bază în această materie – Codul de procedură fiscală, astfel că procedura de emitere a somaţiei şi a titlului executoriu este legală, fiind îndeplinite condiţiile de fond şi de formă cerute de lege pentru validitatea lor.

Astfel, anularea actelor de executare se poate dispune pentru motive de nelegalitate a acestora. În acest sens, intimata a precizat că somaţia trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute la art. 230 alin. 2 C.pr.fisc., în timp ce titlul executoriu trebuie să îndeplinească cerinţele prevăzute de art. 226 C.pr.fisc. Or, în lipsa oricărui motiv de nelegalitate sau neconformitate intrinsecă a acestor acte de executare, funcţionează prezumţia (simplă, relativă) de legalitate şi de conformitate a actelor de executare contestate, emise de organul fiscal de executare.

Privitor la capătul de cerere având ca obiect suspendarea executării silite, intimata a apreciat că urgenţa măsurii nu este dovedită şi probată de contestator. De asemenea, instanţa trebuie să aibă în vedere că suspendarea executării este o măsură excepţională, care poate fi luată doar în cazuri temeinic justificate, legea creând posibilitatea suspendării executării dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă (art. 719 alin. 1 C.pr.civ.).

Referitor la întoarcerea executării, intimata a menţionat că, în situaţia în care se dovedeşte că au fost achitate sume în plus, contribuabilul are oricum posibilitatea, conform prevederilor art. 167 C.pr.fisc., să solicite compensarea cu obligaţii fiscale datorate bugetului de stat ori restituirea acestor sume.

Cu privire la plata cheltuielilor de judecată, intimata a susţinut că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 453 alin. 1 C.pr.civ., în condiţiile în care contestatoarea nu a câştigat în mod irevocabil procesul, nefiind dovedită nici reaua-credinţă, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

În drept, au fost invocate prevederile Codului de procedură civilă şi ale Codului de procedură fiscală.

În susţinerea întâmpinării, intimata a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri şi a depus, în copie certificată pentru conformitate cu originalul: somaţie nr. 408010049109307/04.10.2018 (fila 35), titlul executoriu nr. 408010038131624/04.10.2018 (fila 36), adresă privind confirmarea comunicării documentelor administrative prin SPV (filele 37, 41), decizie de impunere nr. 6814674/27.10.2017 (filele 38-40).

La termenul din data de astăzi, instanţa a admis excepţia tardivităţii depunerii întâmpinării, pentru motivele arătate în practicaua prezentei hotărâri.

Instanţa a încuviinţat, pentru ambele părţi, proba cu înscrisuri.

Analizând cererea de suspendare a executării silite, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art. 719 alin. 1 şi alin. 2 C.pr.civ., până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesante şi numai pentru motive temeinice, cu plata în prealabil a unei cauţiuni, instanţa competentă poate suspenda executarea silită, suspendarea putându-se solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată.

De asemenea, art. 719 alin. 6 C.pr.civ. prevede că, asupra cererii de suspendare, instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, chiar şi înaintea termenului fixat pentru judecarea contestaţiei.

Astfel, pentru a se putea dispune suspendarea executării silite, trebuie să fie îndeplinite 3 condiţii în mod cumulativ: să se facă dovada achitării cauţiunii; să existe pe rolul instanţei o contestaţie la executare sau o altă cerere privind executarea silită; să se facă dovada existenţei motivelor temeinice.

Instanţa constată că, la termenul din data de 14.01.2019 (fila 44), s-a pus în vedere contestatoarei să depună, în original, recipisa de consemnare a cauţiunii în cuantum de 490 lei, însă, la termenul din data de astăzi, aceasta a arătat că nu înţelege să achite cauţiunea.Pe cale de consecinţă, reţinând că nu s-a făcut dovada depunerii cauţiunii în condiţiile prevăzute de lege, instanţa urmează să respingă cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă. 

Analizând actele şi lucrările dosarului, în rest, instanţa reţine următoarele:

În dosarul de executare nr. .../40/80/1/2018/408010043534938, intimata a emis, împotriva contestatoarei, titlul executoriu nr. 408010038131624/04.10.2018 (fila 8) şi somaţia nr. 408010049109307/04.10.2018 (fila 7), pentru plata sumei totale de 4.900 lei reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane fizice – Regularizări.

Instanţa reţine că, în conformitate cu dispozițiile art. 226 C.pr.fisc.: „(1) Executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30. (2) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.“ (3) Executarea silită a creanţelor bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale se efectuează în baza hotărârii judecătoreşti sau a altui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. (4) Titlul de creanţă devine executoriu la data la care se împlineşte scadenţa sau termenul prevăzut de lege.”

Conform art. 93 alin. 2 C.pr.fisc., creanţele fiscale se stabilesc fie prin declaraţie de impunere, în condiţiile art. 95 alin. 4 şi art. 102 alin. 2, fie prin decizie de impunere emisă de organul fiscal, în celelalte cazuri.

Potrivit art. 95 C.pr.fisc., „ (1) Decizia de impunere se emite de organul fiscal competent. (2) Organul fiscal emite decizie de impunere ori de câte ori acesta stabileşte sau modifică baza de impozitare ca urmare a unei verificări documentare, a unei inspecţii fiscale ori a unei verificări a situaţiei fiscale personale, efectuate în condiţiile legii.”

De asemenea, alin. 6 al aceluiaşi articol prevede faptul că  decizia de impunere şi decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii constituie şi înştiinţări de plată, de la data comunicării acestora, în condiţiile în care se stabilesc sume de plată. 

Astfel, instanţa reţine că decizia de impunere este actul administrativ fiscal, emis de către organul competent, care cuprinde obligaţia fiscală de plată ce cade în sarcina contribuabilului, desemnat prin acel document. Prin urmare, decizia de impunere trebuie să îndeplinească toate condiţiile de formă pentru această categorie de acte, având în vedere că prin acest act fiscal se individualizează creanţa, iar, în ipoteza neîndeplinirii obligaţiilor fiscale, determină declanşarea executării silite.

Aşa cum rezultă din cuprinsul actelor de executare contestate, suma de 4.900 lei reprezentând contribuţia de asigurări sociale de sănătate datorată de persoane fizice – Regularizări a fost stabilită în baza deciziei de impunere anuale pentru stabilirea contribuţiei de asigurări sociale de sănătate anul 2012 nr. 6814674/27.10.2017 (fila 11), comunicate contestatoarei la data de 30.10.2017, astfel cum rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

Potrivit art. 268 alin. 1 C.pr.fisc., împotriva titlului de creanţă, precum şi împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestaţie potrivit prezentului titlu, aceasta fiind o cale administrativă de atac care nu înlătură dreptul la acţiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal.

De asemenea, art. 268 alin. 3 din acelaşi act normativ prevede că baza de impozitare şi creanţa fiscală stabilite prin decizie de impunere se contestă numai împreună. 

Conform art. 272 alin. 1 C.pr.fisc., contestaţiile formulate împotriva deciziilor de impunere se soluţionează de către structurile specializate de soluţionare a contestaţiilor. Astfel, în condiţiile în care decizia de impunere nu a fost contestată ori contestaţia formulată împotriva acesteia a fost respinsă,  aceasta devine titlu executoriu.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanţa constată că debitoarea nu a înţeles să conteste decizia de impunere în conformitate cu dispoziţiile art. 272 C.pr.fisc., formulând doar contestaţie la executare împotriva titlului executoriu nr. 408010038131624/04.10.2018 şi a somaţiei aferente.

Prin urmare, având în vedere că decizia de impunere a fost comunicată în mod legal, iar contestatoarea nu a contestat acest titlu de creanţă în condiţiile art. 272 şi următoarele C.pr.fisc., instanţa constată că decizia de impunere nr. 6814674/27.10.2017 a devenit titlu executoriu. Prin urmare, intimata, în mod legal, a emis somaţia şi titlul executoriu pentru creanţa în cuantum de 4.900 lei constată prin respectul titlu de creanţă.

Instanţa mai reţine că, în cadrul prezentei contestaţii împotriva titlului executoriu, nu pot fi analizate criticile contestatoarei referitoare la faptul că nu datorează suma de 4.900 lei, întrucât sumele datorate cu titlu de contribuţie de asigurări sociale de sănătate au fost achitate anterior emiterii deciziei de impunere, aceste critici putând face obiectul exclusiv al contestaţiei împotriva titlului de creanţă, în speţă împotriva deciziei de impunere prin care este constatată creanţa, în condiţiile art. 272 şi următoarele C.pr.fisc.

Cu toate acestea, instanţa apreciază că intimata are obligaţia de a soluţiona în termen legal cererile formulate de către contestatoare (filele 9-10) şi, în măsura în care susţinerile acesteia se dovedesc a fi reale, are obligaţia de a proceda conform dispoziţiile legale în materie, în sensul de a desfiinţa executarea silită demarată împotriva acesteia.

Prin urmare, instanţa apreciază că, în condiţiile în care titlul de creanţă nu a fost desfiinţat, emiterea titlului executoriu şi a somaţiei pentru creanţa constatată prin decizia de impunere anterior menţionată este legală, motiv pentru care nu se impune nici anularea actelor de executare contestate şi nici încetarea executării silite.

În ceea ce priveşte întoarcerea executării, conform art. 168 alin. 1 C.pr.fisc., se restituie, la cerere, contribuabilului/plătitorului orice sumă plătită sau încasată fără a fi datorată. Cu toate acestea, având în vedere soluţia ce va fi pronunţată cu privire la contestaţia la executare, instanţa constată că şi cererea privind întoarcerea executării şi plata dobânzii fiscale este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.

Pe cale de consecinţă, în raport de aceste considerente, instanţa va respinge cererea, în rest, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea de suspendare a executării silite, ca inadmisibilă.

Respinge cererea formulată de contestatoarea A, cu domiciliul în ….., CNP ..., în contradictoriu cu intimata B, cu sediul în …., în rest, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 10 zile de la data comunicării, cerere care se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, astăzi, 04.02.2019.

PREŞEDINTE,   GREFIER,

Domenii speta

Spete similare