Acţiune având ca obiect contestaţie la executare

Prin cererea formulată la data de 03.04.2020 şi înregistrată pe rolul Judecătoriei Mizil sub nr.0000/259/2020 contestatorul A.D.B., în contradictoriu cu intimatul  M. F. – A. N. de A. F. – D. G .R .a F. P. P. – S. F. O. B., a formulat contestaţie împotriva titlului executoriu nr. 0000 din 09.03.2020 dispus în dosarul de executare nr. 00000/29/40/4/2020/00000 și a somației nr. 000000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 000000 din 09.03.2020, ambele emise de către A.N. de A. F. – S. F. O. B., solicitând următoarele:

•admiterea contestației la executare formulată împotriva titlului executoriu nr. 0000 din 09.03.2020 dispus în dosarul de executare nr. 000000/29/40/4/2020/0000 şi a somației nr. 00000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 0000 din 09.03.2020, ambele emise de către A. N. de A. F. – S.  F.  O. B. ;

• anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare menționat anterior,

• întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii oricăror sume de bani care au fost reținute în baza titlului executoriu

• cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, transport și taxe poștale.

În motivarea cererii, contestatorul a arătat că, în data de 19.03.2020, i s-a comunicat prin intermediul serviciilor poștale, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, titlul executoriu nr. 0000 din 09.03.2020 dispus în dosarul de executare nr. 000000/29/40/4/2020/0000 și somația nr. 00000 din 09.03.2020, dispuse în dosarul de executare silită nr. 0000 din 09.03.2020, emise de către A. N. de A. F. – S.  F.  O. B., prin care i s-a adus la cunoștință că figurează în evidența fiscală cu 3.240 de lei, sumă care reprezintă venituri din despăgubiri și răspunderi p.f., pentru care s-a început executarea silită în temeiul titlului executoriu emis de unitatea menționată.

 Menţionează că în perioada 2007 - 2010 a urmat cursurile A.de P. „A. I. Cuza" București, iar în anul 2007 a semnat angajamentul nr.00000/04.09.2007, în care se prevedea că se obligă să îndeplinească serviciul în unitățile M. A.I. (în prezent - M.A.I.) pentru o perioadă de minim 10 ani. În situația în care nu respectă această obligație, trebuie să restituie cheltuielile de întreținere efectuate de M. A. I. pe perioada școlarizării.

Contestatorul învederează instanţei că, prin ordinului ministrului afacerilor interne nr.00/4410/00.12.2015, i-a încetat raporturile de serviciu cu M.A.I., prin demisie, cu obligativitatea restituirii cheltuielilor efectuare cu pregătirea sa, proporțional cu perioada rămasă până la 10 ani, potrivit angajamentului încheiat în acest sens, anteprecizat. Arată că a avut calitatea de ofițer de poliție în cadrul I.P.J. B., în perioada 2010 - 22.12.2015.

 În continuare, contestatorul arată că o comisie constituită la nivelul I.P.J. B.a efectuat o cercetare administrativă având ca obiect stabilirea pagubei produse bugetului M. A. I., constând în nerespectarea angajamentului menționat anterior. Paguba stabilită în urma cercetării a fost de 3.240 lei, așa cum reiese din somația și titlul executoriu contestate.

Astfel, Titlul executoriu emis de către A. N. de A. F. – S.  F.  O. B. are la bază decizie de imputare ce nu i-a fost comunicată de către intimat, ceea ce constituie act administrativ fiscal ce stă la baza emiterii titlului executoriu anterior menționat.

Precizează că este supus executării silite de către intimat, în dosarul de executare nr. 0000 din 09.03.2020, în care au fost emise titlul executoriu nr. 000 din 09.03.2020 dispus în dosarul de executare nr.000000/29/40/4/2020/0000 și somația nr. 00000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 000000 din 09.03.2020, ambele emise de către A. N. de A. F. – S.  F.  O. B..

Potrivit art. 48 din Codul de procedură fiscală - Legea nr. 207 din 20 iulie 2015: „(1) Actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului/plătitorului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat, potrivit legii. (2) Actul administrativ fiscal care nu a fost comunicat potrivit art. 47 nu este opozabil contribuabilului/plătitorului și nu produce niciun efect juridic".

În concluzie, solicită instanţei să constate faptul că în dosarul de executare silită ce urmează a fi depus la dosarul cauzei nu există dovada că intimata a respectat exigențele legale în comunicarea către contestator a actului administrativ fiscal. În acest sens, reiterează faptul că, în 19.03.2020, i s-a comunicat exclusiv somația nr. 0000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 000 din 09.03.2020, în care se face referire la titlul executoriu cu nr.000 din 09.03.2020 dispus în dosarul de executare nr.0000/29/40/4/2020/0000, ambele  emise de către A. N. de A. F. – S.  F.  O. B..

Având în vedere că actul administrativ fiscal nu îi este opozabil, față de cele arătate, în temeiul art. 262 din Codul de procedură fiscală, contestatorul solicită admiterea contestației la executare, anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare menționat anterior, întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii oricăror sume de bani care au fost reținute în baza titlului executoriu și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, transport și taxe poștale.

În măsura în care instanța înțelege să treacă peste incidența și efectele normelor de ordine publică antedescrise, învederează faptul că, în speță, drepturile și obligațiile contestatorului s-au născut prin contractul/angajamentul antereferit, semnat, după admiterea la Academia de Poliție, prin care se obliga ca, după acordarea gradului de subinspector de poliție, să îndeplinească serviciul timp de minim 10 ani în cadrul M.A.I. Prin acest angajament nu este stabilit cuantumul creanței, ci numai obligația de restituire a cheltuielilor de întreținere ce vor fi fost calculate în cazul nerespectării termenului de 10 ani.

Astfel, potrivit art. 21 din O.G. nr. 92/2003 republicată, (1) creanțele fiscale reprezintă drepturi patrimoniale care, potrivit legii, rezultă din raporturile de drept material fiscal. (2) Din raporturile de drept prevăzute la alin. 1 rezultă atât conținutul, cât și cuantumul creanțelor fiscale, reprezentând drepturi determinate constând în: a) dreptul la perceperea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, dreptul la rambursarea taxei pe valoarea adăugată, dreptul la restituirea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume care constituie venituri ale bugetului general consolidat, potrivit alin. 4, denumite creanțe fiscale principale; b) dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților de întârziere sau majorărilor de întârziere, după caz, în condițiile legii, denumite creanțe fiscale accesorii.

 Conform art. 23 alin. (1) din aceeași ordonanță, dacă legea nu prevede altfel, dreptul de creanță fiscală și obligația fiscală corelativă se nasc în momentul în care, potrivit legii, se constituie baza de impunere care le generează.

Cu privire la condițiile în care este angajată răspunderea materială și categoriile de militari cărora le sunt aplicabile aceste prevederi, art. 12 din O.G. nr. 121/1998 prevede că răspunderea este angajată în cazul producerii unor pagube, după cum urmează: în sarcina gestionarilor, pentru pagubele produse de aceștia în propria gestiune; în sarcina militarilor, pentru pagubele produse atunci când primesc, transportă, păstrează și eliberează bunuri materiale și valori, fără a avea calitatea de gestionari în înțelesul legii; în sarcina comandanților sau șefilor unităților, în situații legate de gestionarea bunurilor și valorilor unităților; în sarcina autorului faptei, când pagubele sunt produse în alte situații decât cele prevăzute la art. 6 alin. 1; în sarcina persoanei vinovate, dacă fapta prin care paguba a fost pricinuită constituie infracțiune, precum și în cazul pagubelor produse unității militare în procesul pregătirii pentru luptă.

Totodată, contestatorul subliniază că prevederile art. 47 din O.G. nr. 121/1998, conform cărora, când militarii sunt trecuți în rezervă sau în retragere, când contractul militarilor angajați încetează ori când personalul civil nu mai este încadrat în unități militare, unitățile militare care au în evidență debite din imputații definitive, indiferent de valoarea lor, le transmit spre executare organelor financiare în raza cărora domiciliază debitorii, respectiv ale art.51 din ordonanță, care dispun că, în situațiile neprevăzute de prezenta / ordonanță se vor aplica dispozițiile legislației speciale și legislației civile.

În ceea ce privește răspunderea materială a militarilor, astfel cum este reglementată de O.G. nr. 121/1998, învederează că este prevăzut un regim special cu privire la răspunderea materială a militarilor, care este angajată, potrivit art. 2, pentru pagubele în legătură cu formarea, administrarea și gestionarea resurselor financiare și materiale, provocate de militari din vina acestora și în legătură cu îndeplinirea serviciului militar sau a atribuțiilor de serviciu, fiind o răspundere contractuală bazată pe culpă, cu caracter reparator, cel obligat la acoperirea pagubei având calitatea de salariat/militar.

  Față de toate aceste dispoziții legale, contestatorul apreciază că suma reprezentând cheltuieli de școlarizare stabilită în sarcina sa prin deciziile de imputare emise de I.P.J. B., nu constituie o creanță fiscală în înțelesul art. 21 din O.G. nr. 92/2003, întrucât nu rezultă din raporturile de drept material fiscal și nici o obligație fiscală a acestuia, așa cum aceste obligații sunt definite de art. 22 din OG nr. 92/2003. De asemenea, nu sunt aplicabile în speță nici dispozițiile art. 47 din O.G. nr. 121/1998, raporturile juridice născute din semnarea de către contestator a angajamentului antereferit, neîncadrându-se în situațiile prevăzute de această ordonanță.

Contestatorul consideră că drepturile și obligațiile născute prin semnarea acestor angajamente sunt de natură civilă și sunt supuse dreptului comun, iar cheltuielile de școlarizare imputate printr-o decizie emisă conform legii, nu au natura juridică a unor creanțe fiscale, ci reprezintă restituiri/recuperări de credite bugetare având natura juridică a acestora, în conformitate cu art. 2 pct. 16 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare și se supun regulilor stabilite prin această lege.

De asemenea, contestatorul subliniază că aceste apărări vizează însuși titlul executoriu, întrucât pentru titlul executoriu nr. 0000 din 09.03.2020, dispus in dosarul de executare nr. 0000/29/40/4/2020/0000 și a somației nr. 00000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 0000 din 09.03.2020, ambele emise de către A. N. de A. F. – S.  F.  O. B., ce fac obiectul prezentei contestații, nu este prevăzută o altă procedură pentru contestarea lor, astfel încât contestația de față este admisibilă conform dispozițiilor Codului de procedură civilă și Codului de procedură fiscală.

În concluzie, consideră că în mod nelegal executarea silită s-a făcut în modalitatea prevăzută de legea specială (Codul de procedură fiscală) pentru punerea în executare a creanțelor fiscale care vizează creanțe constând în impozite, taxe, contribuții, amenzi și alte sume ce se cuvin bugetului general consolidat.

Fiind esențială aprecierea că nu suntem în prezența unei creanțe fiscale, contestatorul apreciază că este incidentă nulitatea absolută a titlului executoriu și a tuturor actelor de executare.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art.174 din O.G. nr. 92/2003 republicată, în opinia contestatorului se impune admiterea contestaţiei la executare, cu consecința dispunerii anulării executării silite și a tuturor actelor de executare silită efectuate împotriva titlului executoriu nr. 0000 din 09.03.2020, dispus în dosarul de executare nr. 000/29/40/4/2020/0000 și a somației nr. 00000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 0000 din 09.03.2020, ambele emise de către A. N. de A. F. – S.  F.  O. B..

În temeiul art.45 alin. (1) lit. t) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, contestatorul solicită restituirea contravalorii taxei judiciare de timbru, după rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești.

De asemenea, în baza art. 451 alin. (1), art. 452 și art. 453 alin. (1), toate din Codul de procedură civilă, contestatorul solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată cu titlu de onorariu pentru avocat ales, transport și taxe poștale, conform dovezilor aflate la dosarul cauzei.

În raport de dispozițiile art.127 alin. 1 Cod procedură civilă, raportat la art.113 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă, contestatorul învederează instanței de judecată că a fost numit judecător la Judecătoria C., prin Decretul Președintelui României nr. 000/12.04.2019 motiv pentru care se impune în sarcina sa obligația de a pune în aplicarea Decizia nr. 7/2016 a I.C.C.J. care stabilește că sintagma instanța la care își desfășoară activitatea din cuprinsul art. 127 alin. 1 Cod procedură civilă trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situația în care judecătorul își desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanței competente să se pronunțe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanță. Astfel, în raport de dispozițiile art.113 alin.1 pct. 8 Cod procedură civilă care stabilesc competența teritorială alternativă a instanței judecătorești, apreciază că este îndreptățit să investească Judecătoria Mizil cu soluționarea acestui litigiu.

În drept: s-au invocat dispoziţiile Legii nr.207/2015 și restul actelor normative indicate în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În susţinerea cererii contestatorul a solicitat proba cu înscrisuri.

La data de 00.08.2020 intimatul a formulat întâmpinare la cererea completatoare formulată de contestatorul A.D.B., prin care solicită anularea titlului executoriu nr.0000/09.03.2020 şi a somaţiei nr.00000/09.03.2020 în dosarul de executare nr.00000 emise de A. J. a F. P. P. - SFO B., solicitând instanţei de judecată respingerea contestaţiei la executare din următoarele considerente:

În fapt, A. J. a F. P. P. - SFO B. a declanşat executarea silită prin emiterea titlului executoriu nr. 0000/09.03.2020 în urma primirii spre executare a scrisorii de debitare nr. 000/20.02.2020 emisă de I. G. al P. R., I. de P. J.B. pentru preluarea debitului reclamantului pentru suma de 3.239,63 lei, conform deciziei de imputare nr.00000/00.07.2019 emisă de I. G. al P. R., I. de P. J.B..

Astfel, Titlul executoriu menţionat mai sus stă la baza somaţiei nr.0000/09.03.2020, iar conform art.145 alin.(l) din Codul de Procedură Fiscală executarea silită începe prin comunicarea somaţiei .

Potrivit dispoziţiilor Codului de Procedură Fiscală, republicat „în cazul în care debitorul nu îşi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silita, potrivit prezentului cod".

Întrucât contestatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de a achita la termen obligaţiile fiscale, organele fiscale, în mod corect s-a procedat la emiterea formelor de executare.

Intimatul solicită instanţei să constate că somaţia nr.00000/09.03.2020 şi titlul executoriu nr. 000000/29.08.2017 reprezintă acte de executare silită emise în mod valabil, în conformitate cu prevederile legale ale Codului de Procedură Fiscală, în baza unui titlul de creanţa valabil, respectiv Decizia de imputare nr.00000/00.07.2019 .

Se mai arată de către intimat că executarea a fost începută în baza dispoziţiilor codului de procedură fiscală care stipulează la art. 226 (10):” Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, care nu au organe de executare silită proprii, transmit titlurile executorii privind venituri ale bugetului general consolidat, spre executare silită, organelor fiscale din subordinea A. N. de A. F.. Sumele astfel realizate se fac venit la bugetul de stat."

Potrivit codului de procedură fiscală, organele fiscale din subordinea A. N. de A. F. sunt organe de executare pentru Instituțiile publice finanțate total sau parțial de la bugetul de stat, care nu au organe de executare silită proprii, şi ca atare executarea pornită pentru recuperarea debitului neachitat este legală şi temeinică. Cu atât mai mult, creanţele altor instituţii executate prin organele fiscale din subordinea A. N. de A. F. ca organe de executare, se fac venit la bugetul de stat ceea ce valorează transformarea lor în creanţe fiscale, căpătând astfel toate caracteristicile obligaţiilor băneşti ce se fac venit la bugetul consolidat al statului.

Faţă de menţiunile contestatorului conform cărora la dosarul cauzei nu există dovada că intimatul a respectat exigenţele legate în comunicarea actului administrativ fiscal, respectiv necomunicarea titlului executoriu contestat, precizează că în procedura de comunicare a actelor de executare, somaţia de plată se comunică întotdeauna împreună cu titlul executoriu de către organul fiscal, prin poştă, cu conformare de primire, conform dispoziţiilor codului de procedură fiscală, privind comunicarea actelor administrativ fiscale (art. 47cpf). Ca atare, intimatul învederează instanţei că, la data de 00.03.2020, au fost transmise contribuabilului, prin poştă, cu conformare de primire, titlul executoriu şi somaţia de plată.

În concluzie, faţă de cele mai sus arătate, intimatul solicită respingerea cererii completatoare ca neîntemeiată.

În drept, s-au invocat dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr.92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală cu modificările şi completările ulterioare, republicată.

În dovedirea cererii intimatul a solicitat proba cu acte şi judecarea cauzei şi în lipsa reprezentantului instituţiei, potrivit art.223 alin. (3) din Noul Codul de procedură civilă .

În susţinerea cererii  intimatul a depus următoarele înscrisuri:

-somaţia nr.00000/09.03.2020, titlul executoriu nr.0000/09.03.2020 şi dovada de comunicare a acestora;

-Decizia de imputare nr. 0000/00.07.20219, scrisoarea de debitare transmisă de I. de P. J. B.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele :

Contestatorul A. D. B., în contradictoriu cu intimatul  M.F. – A. N. de A. F. – D. R. a F. P. P. – S. F. O.B., a formulat contestaţie împotriva împotriva titlului executoriu nr. 000 din 09.03.2020 dispus în dosarul de executare nr. 0000/29/40/4/2020/0000 și a somației nr. 0000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 0000 din 09.03.2020, ambele emise de către A. N. de A. F. – S. F. O. B.i, solicitând următoarele:

•admiterea contestației la executare formulată împotriva titlului executoriu nr. 000 din 09.03.2020 dispus în dosarul de executare nr. 0000/29/40/4/2020/0000 şi a somației nr. 0000 din 09.03.2020, dispusă în dosarul de executare silită nr. 0000 din 09.03.2020, ambele emise de către A. J. a F. P. P. - SFO B;

• anularea executării silite și a tuturor actelor de executare silită efectuate în dosarul de executare menționat anterior,

• întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, în sensul restituirii oricăror sume de bani care au fost reținute în baza titlului executoriu

• cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, transport și taxe poștale.

Conform art. 47 din Codul de procedura fiscală, actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat pentru a-i fi opozabil. Astfel debitorului i se oferă posibilitatea să execute de bunăvoie creanța fiscală cât și posibilitatea acestuia de a o contesta înainte de a se porni executarea silită împotriva sa.

Însă așa cum a arătat și intimatul în întâmpinare, acesta a procedat la demararea executării silite împotriva contestatorului, înaintea comunicării actului administrativ, prin emiterea titlului executoriu ce a fost comunicat prin scrisoare recomandată.

În același sens art. 226 Cod proc. fiscală prevede  că executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului Cod de către organul de executare silită competent potrivit art. 30, 37 şi 38.(2)În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare silită prevăzut la alin. (1) se înscriu creanţele fiscale, principale şi accesorii, neachitate la scadenţă, stabilite şi individualizate în titluri de creanţă fiscală întocmite şi comunicate în condiţiile legii, precum şi creanţele bugetare individualizate în alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii. Niciun titlu executoriu nu se poate emite în absenţa unui titlu de creanţă fiscală emis şi comunicat în condiţiile legii sau a unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.

Față de situația prezentată mai sus, instanța va constata că executarea silită nu este legală, motiv pentru care va admite contestația la executare

Conform prevederilor art. 453 Cod proc civ, partea care pierde procesul va fi obligată la cererea părții care a câștigat să plătească acesteia cheltuieli de judecată.

Însă conform art. 451 alin 2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar și din oficiu să reducă partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.

Astfel, având în vedere valoarea creanței fiscale și complexitatea cauzei, instanța va reduce onorariul avocatului în cuantum de 5000 de lei, la 1000 de lei.

Conform cu originalul,

Anonimizată de către

Grefier Manolache Daniela

Domenii speta

Spete similare