Procedura insolvenţei. Comunicarea actelor de procedură prin Buletinul procedurilor de insolvenţă. Compatibilitatea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 85/2006 cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Decizie 38/R din 22.01.2014


Potrivit art. 7 din Legea nr. 85/2006 citarea părţilor, precum şi comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor şi notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvenţă.

În opinia recurentei acest text de lege îngrădeşte dreptul la un proces echitabil, având în vedere că termenul de declarare a recursului începe să curgă de la data publicării hotărârii în Buletinul procedurilor de insolvenţă şi nu de la comunicarea individuală a acesteia, situaţie similară cu cea din cauza De Geouffre de la Pradelle vs. France, în care CEDO a constatat încălcarea art. 6 par. 1 deoarece reclamantul nu a beneficiat în mod efectiv de dreptul de acces la Consiliul de Stat.

Recurenta dă o interpretare greşită hotărârii date de CEDO în această cauză. Curtea a reţinut că reclamantului nu i s-a asigurat posibilitate clară şi concretă de a contesta actul administrativ nu doar pentru că termenul de contestare a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial ci având în vedere incertitudinile cu privire la  natura juridică a actului administrativ şi cu privire la modul de a calcula termenul de recurs, în raport de complexitatea procedurii şi durata acesteia (doi ani şi jumătate). S-au avut în vedere numeroasele metode de publicare prevăzute în actul normativ în baza căruia s-a desfăşurat procedura. Astfel, reclamantul şi ceilalţi proprietari au fost informaţi individual despre punerea în mişcare a procedurilor administrative, împrejurare care l-a îndreptăţit să considere că rezultatul procedurii îi va fi comunicat individual, fără a fi nevoie să consulte Monitorul Oficial luni sau ani de zile.

Nu aceeaşi este situaţia Legii nr. 85/2006, care stabileşte în mod clar în art. 7 alin. 1 că citarea şi comunicarea actelor procedurale în cadrul procedurii insolvenţei se efectuează prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă şi enumeră expres în alin. 3 situaţiile de excepţie în care citarea şi comunicarea actelor de procedură se face individual, potrivit dispoziţiilor Codului de procedură civilă. De asemenea, potrivit alin. 9, de la data publicării în Buletin operează prezumţia că toţi participanţii la procedură au cunoştinţă de actele de procedură respective, adică de termenele acordate, de obligaţiile procesuale ce le revin şi de conţinutul hotărârilor, de la aceeaşi dată curgând şi termenele de exercitare a căilor de atac.

Nu se poate susţine deci, că recurenta, care la data formulării contestaţiei la tabelul preliminar cunoştea că procedura se desfăşoară în baza Legii nr. 85/2006 a fost în incertitudine cu privire la data la care a început să curgă termenul de recurs.

Astfel cum a reţinut în mod repetat Curtea Constituţională în deciziile în care a examinat constituţionalitatea acestui articol, citarea şi comunicarea actelor prin intermediul Buletinului procedurilor de insolvenţă îşi găsesc justificarea în însuşi specificul procedurii insolvenţei şi au drept scop asigurarea desfăşurării cu celeritate a acesteia.

Ca  urmare, se constată că stabilirea datei la care începe să curgă termenul de recurs în raport de publicarea sentinţei în buletinul procedurilor de insolvenţă nu este de natură să îngrădească accesul la instanţa de control judiciar, astfel că excepţia de neconvenţionalitate este neîntemeiată. În consecinţă, recursul a fost depus peste termenul imperativ prevăzut de art. 8 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, împrejurare care atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, potrivit art. 103 alin. 1 Cod de procedură civilă.