Furt calificat. Agravanta prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal.

- art. 229 alin. 1 lit. b. Cod penal

Reţinerea agravantei prevăzute de art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, se impune şi în ipoteza de fapt când inculpatul sustrage bunuri din interiorul unui supermarket, în timpul programului de lucru în cadrul acestuia şi când era  deschis iluminatul în interior, afară fiind întuneric.

În speţă, prima instanţă nu a reţinut această agravantă, arătând faptul că, starea de întuneric de afară nu i-a profitat inculpatului, interiorul supermarketului, de unde au fost sustrase bunurile fiind iluminat.

Instanţa de apel a apreciat că, aceste motive invocate de către prima instanţă, în cererea de schimbare a încadrării juridice, nu sunt suficiente, având în vedere că agravanta reglementată de art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, are un caracter obiectiv, ce se reţine fără a proceda la o analiză legată de faptul că aceasta a profitat sau nu inculpatului. Pentru a putea reţine o astfel de agravantă, este suficient ca din mijloacele de probă să rezulte faptul că, întunericul era instalat. În speţă, s-a dovedit, în afara oricărei îndoieli faptul că, la momentul săvârşirii faptei (24.11.2016, ora 17,30 ) afară întunericul era instalat, aspect care, de altfel, nu a fost contestat.

Furtul săvârşit în timpul nopţii este considerat ca fiind mai grav, deoarece noaptea oferă împrejurări favorabile pentru săvârşirea faptei. Cel ce înţelege să se folosească de aceste împrejurări se dovedeşte mai periculos, ceea ce impune o mai mare severitate din partea legii penale. Legiuitorul a avut în vedere ambianţa generală pe care o creează noaptea ca fenomen natural, împrejurare care îngreunează paza bunurilor şi facilitează sustragerea lor. Săvârşit în această ambianţă, furtul este întotdeauna mai grav, potrivit aprecierii legiuitorului, indiferent dacă a fost întuneric sau lumină artificială la locul săvârşirii faptei şi indiferent dacă făptuitorul s-a folosit sau nu de o anumită condiţie prielnică creată de timpul nopţii. Caracterul calificat derivă, prin cerinţa legii, exclusiv din împrejurarea de fapt că, inculpatul a furat noaptea, astfel încât, instanţa nu poate modifica prevederile exprese ale legii, condiţionând aplicarea acestora şi de dovedirea altor împrejurări.

Deliberând asupra apelurilor penale de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 2403 din data de 20.12.2018, Judecătoria Braşov a hotărât următoarele:

A admis cererea pusă în discuţie de instanţă din oficiu de schimbare a încadrării juridice a infracţiunii pentru care

- dintr-o infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 într-o infracţiune de furt simplu prevăzută de art. 228 alin.1, cu aplicarea art. 41 alin.1 pentru inculpatul A..

- dintr-o infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b, cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal într-o infracţiune de furt simplu prevăzut de art. 228 alin.1  cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal.

1.În baza art. 228 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală şi cu aplicarea art. 41 alin.1 şi art. 43 alin.1 Cod penal a condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt simplu.

A revocat liberarea condiţionată dispusă faţă de inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 1182/15.06.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. […], definitivă prin necontestare  şi dispune executarea restului de pedeapsă de 301 zile închisoare.

A adăugat la pedeapsa stabilită prin prezenta restul rămas neexecutat de 301 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr. 65/S/04.03.2013 pronunţată de Tribunalul Braşov inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni şi 301 zile închisoare.

În baza art. 45 alin.3 lit. b raportat la art. 66 alin. 1 lit. a, b Cod penal, a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, f Cod penal stabilită prin sentinţa penală nr. nr.65/S/04.03.2013 pronunţată de Tribunalul Braşov pentru o perioadă de 4 ani.

A aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b, f  Cod penal stabilită prin sentinţa penală nr. 65/S/04.03.2013 pronunţată de Tribunalul Braşov.

2.În baza art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală şi cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal a condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt simplu.

În baza art. 83 alin.1 Cod penal 1969, cu referire la art. 15 alin.1 din Legea nr. 187/2012, a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 527/21.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov şi a dispus executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare la care adaugă pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare.

A aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal stabilită prin sentinţa penală nr.527/21.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. […].

A aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa rezultantă pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin.1 lit. a, b Cod penal stabilită prin sentinţa penală nr. 527/21.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. […], definitivă prin neapelare la data de 26.04.2016.

A obligat inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele: prin rechizitoriul nr. xxxxx/P/2016, întocmit  de Parchetul  de pe lângă Judecătoria Braşov şi înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 15.01.2018, sub nr. […], s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor A., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 41 alin. 1 Cod penal şi B., cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. 1- art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplic. art. 44 alin. 1 Cod penal.

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 24.11.2016; declaraţii reprezentant persoană vătămată C.; declaraţii inculpaţi A. şi B.; declaraţii martori D. şi E.; declaraţie de martor F.; alte înscrisuri.

Analizând materialul probator administrat pe parcursul urmăririi penale, instanţa a reţinut următoarele:

În fapt, în data de 24.11.2016 orele 17.00-17.30 inculpaţii A. şi B. s-au deplasat la magazinul G. din mun. H., str. I., nr. xxx, pentru a face cumpărături. În faţa magazinului cei doi s-au întâlnit cu minora F., care i-a însoţit în incinta magazinului menţionat. Ajunşi în incinta magazinului, în jurul orelor 17.50, A. şi B. au sustras împreună opt bucăţi de salam în valoare de 269,36 lei, încurajându-se şi asigurând reciproc locul faptei, produse pe care le-au ascuns în haine. Minora F., deşi se afla în apropierea celor doi, nu a observat comiterea furtului. În coşul comun de cumpărături au pus alte produse alimentare, împreună cu sucul minorei F., le-au achitat şi au trecut de casa de marcat cu produsele menţionate în haine. În momentul interpelării de către agenţii de pază, cei doi au recunoscut săvârşirea faptei şi au predat bunurile sustrase.

Pentru a reţine această situaţie de fapt instanţa reţine cu prioritate declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor  în cuprinsul cărora aceştia au precizat că recunosc comiterea faptei şi o regretă. Despre modul în care au acţionat, inculpaţii au confirmat că au acţionat împreună, A. sustrăgând 5 bucăţi de salam, iar B. sustrăgând 3 bucăţi de salam pe care iniţial le-au pus în coşul de cumpărături, iar ulterior, fiecare inculpat le-a ascuns la centură, sub geacă.

Instanţa mai are în vedere şi procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, care confirmă cronologia faptică reţinută precum şi declaraţiile martorilor F., E. şi D. care au precizat în mod unanim că după ieşirea de la casele de marcat, asupra inculpatului A. s-au găsit 5 bucăţi de salam, iar asupra lui B. s-au găsit 3 bucăţi de salam. În mod suplimentar, martora F. a arătat că, în timp ce era cu inculpaţii în supermarket, a observat că inculpaţii aveau în coş batoane de salam, iar când au ajuns la casele de marcat, în coşul de cumpărături nu mai erau decât pâine, o sticlă de ulei şi cartofi.

Prealabil analizării în drept, instanţa a evaluat propunerea pusă în discuţie din oficiu cu privire la schimbarea încadrării juridice.

Instanţa a reţinut cu prioritate cu privire la circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei în timpul nopţii că, dincolo de orice dubiu rezonabil, raportat la data şi ora săvârşirii faptei (24.11.2016, ora 17:30), întunericul era instalat, criteriul astronomic fiind întrunit. Instanţa mai are însă în vedere şi că raţiunea incriminării agravantei continuă să fie legată de periculozitatea sporită de care dă dovadă acela care profită de ambianţa generală pe care o creează noaptea ca fenomen natural, ambianţă care îngreunează paza bunurilor. În acest context, raportat la locul săvârşirii faptei din prezenta cauză - un supermarket, un spaţiu iluminat permanent în mod artificial, instanţa raliază la argumentele de doctrină şi la jurisprudenţa potrivit cărora reţinerea circumstanţei agravante prevăzute de art. 229 alin.1 lit. b Cod penal nu se justifică, în condiţiile în care fapta a fost săvârşită în timpul programului în care stabilimentul funcţionează potrivit destinaţiei sale. În speţă, fapta a fost săvârşită într-un supermarket, o categorie de spaţiu unde activitatea se desfăşoară în mod identic, independent de criteriul astronomic al lăsării întunericului. În mod suplimentar, instanţa apreciază că inculpaţii nu s-au prevalat în nici un fel de lăsarea întunericului, dimpotrivă nu se poate reţine nici măcar crearea ambianţei de noapte care să îngreuneze în vreun fel paza bunurilor. În consecinţă, instanţa a admis  propunerea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care inculpaţii au fost trimişi în judecată, în sensul înlăturării circumstanţei agravante a săvârşirii faptei în timpul nopţii.

Având în vedere cele expuse şi luând în considerare că pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni, instanţa a procedat la stabilirea şi aplicarea unei pedepse pentru infracţiunea reţinută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal respectiv gravitatea infracţiunii şi periculozitatea infractorului evaluate după următoarele criterii: împrejurările şi modul de comitere a infracţiunii, precum şi mijloacele folosite; starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; natura şi gravitatea rezultatului produs ori a altor consecinţe ale infracţiunii; motivul săvârşirii infracţiunii şi scopul urmărit; natura şi frecvenţa infracţiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; conduita după săvârşirea infracţiunii şi în cursul procesului penal; nivelul de educaţie, vârsta, starea de sănătate, situaţia familială şi socială.

Cu privire la inculpatul A., instanţa reţine sub aspectul circumstanţelor personale că acesta are 32 de ani, este cetăţean român, necăsătorit, studii 3 clase, angajat în construcţii. Totodată, instanţa reţine că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, din fişa de cazier a acestuia rezultând multiple condamnări pentru infracţiuni contra patrimoniului. Instanţa va mai avea în vedere natura alimentară a bunurilor sustrase, mobilul săvârşirii faptei – bunurile fiind sustrase pentru consum, iar nu pentru comercializare, faptul că prejudiciul redus cauzat persoanei vătămate a fost în integralitate recuperat. De asemenea, instanţa va avea în vedere atitudinea de recunoaştere şi de permanentă cooperare a inculpatului cu organele judiciare.

Contrabalansând, se constată că inculpatul are o specializare infracţională în sfera faptelor contra patrimoniului, multiplele antecedente penale confirmând că acesta nu înţelege că existenţa trebuie câştigată prin muncă şi mijloace oneste. De asemenea, inculpatul a manifestat îndrăzneală infracţională, acţionând într-un magazin, un spaţiu public, făcând cu uşurinţă abstracţie de faptul că ar putea fi surprins de alte persoane, împrejurări care contribuie la conturarea profilului criminogen al inculpatului.

În continuare, analizând fişa de cazier a inculpatului s-a reţinut că infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză a fost săvârşită în stare de recidivă postcondamnatorie, fiind liberat condiţionat la data de 22.06.2016, cu un rest rămas neexecutat de 301 zile închisoare.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul B., instanţa a reţinut sub aspectul circumstanţelor personale că acesta are 33 de ani, este cetăţean român, necăsătorit, studii 8 clase, angajat în construcţii. Totodată, instanţa reţine că inculpatul nu este la primul contact cu legea penală, din fişa de cazier a acestuia rezultând multiple condamnări pentru infracţiuni contra patrimoniului săvârşite în timpul minoratului dar şi ca major. Instanţa va mai avea în vedere natura alimentară a bunurilor sustrase, mobilul săvârşirii faptei – bunurile fiind sustrase pentru consum, iar nu pentru comercializare, faptul că prejudiciul redus cauzat persoanei vătămate a fost în integralitate recuperat. De asemenea, instanţa va avea în vedere atitudinea de recunoaştere şi de permanentă cooperare a inculpatului cu organele judiciare.

Contrabalansând, se constată că inculpatul are o specializare infracţională în sfera faptelor contra patrimoniului, multiplele antecedente penale confirmând că acesta nu înţelege că existenţa trebuie câştigată prin muncă şi mijloace oneste. De asemenea, inculpatul a manifestat îndrăzneală infracţională, acţionând într-un magazin, un spaţiu public, făcând cu uşurinţă abstracţie de faptul că ar putea fi surprins de alte persoane, împrejurări care contribuie la conturarea profilului criminogen al inculpatului.

În continuare, analizând fişa de cazier a inculpatului  s-a reţinut că infracţiunea pentru care inculpatul a fost cercetat în prezenta cauză a fost săvârşită în stare de pluralitate intermediară, în raport de pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 527/21.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov.

Evaluând toate aceste aspecte, instanţa va aplica inculpatului pentru infracţiunea săvârşită o pedeapsă de 8 luni închisoare, calculată în limitele reduse cu 1/3 ca urmare a parcurgerii procedurii simplificate.

În continuare, având în vedere că executarea pedepsei de 6 luni închisoare a fost suspendată condiţionat, iar infracţiunea pentru care inculpatul este cercetat în prezenta cauză a fost săvârşită în termenul de încercare de 2 ani şi 6 luni, în baza art. 83 alin.1 Cod penal 1969, cu referire la art. 15 alin.1 din Legea nr. 187/2012, instanţa va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 527/21.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. […], definitivă prin neapelare la data de 26.04.2016 şi va dispune executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare la care va adăuga pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare.

Instanţa a luat act că persoana vătămată nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind integral recuperat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov şi inculpatul A.. Parchetul a criticat sentinţa pentru netemeinicie, în ceea ce priveşte greşita schimbare a încadrării juridice, realizate de către prima instanţă, în sensul înlăturării circumstanţei agravante a săvârşirii infracţiunii pe timp de noapte. În susţinerea apelului Parchetul a arătat că, agravanta comiterii infracţiunii de furt, pe timp de noapte se reţine indiferent de faptul că a profitat sau nu inculpatului, această agravantă având un caracter obiectiv. Este suficient pentru reţinerea acesteia să se dea relevanţă criteriului astronomic, cel al lăsării întunericului, condiţie care era îndeplinită în speţă.

Inculpatul A. a criticat sentinţa pentru netemeinicie, solicitând reducerea pedepsei aplicate în primă instanţă, având în vedere că este vorba de sustragerea unor bunuri alimentare, destinate consumului propriu, iar nu vânzării, prejudiciul este unul mic, a fost recuperat.

În apel, s-a depus mandatul de executare al pedepsei închisorii emis faţă de inculpatul B., în executarea căruia acesta se află.

Verificând hotărârea apelată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, în conformitate cu prevederile art. 420 alin. 8 Cod procedură penală, Curtea constată fondat apelul declarat de către Parchet, sub aspectul încadrării juridice dată faptelor comise de către inculpaţi şi nefondat apelul declarat de către inculpatul A., pentru următoarele considerente.

Prima instanţă a stabilit corect starea de fapt, prin coroborarea judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cauză, în condiţii de legalitate, în faza de urmărire penală, având în vedere că, inculpaţii au solicitat ca judecarea cauzei să se facă, în baza procedurii simplificate de recunoaştere a vinovăţiei.

Prima instanţă a expus pe larg starea de fapt, reluată şi în partea introductivă a prezentelor considerente, în esenţă, aceasta constând în următoarele: în data de 24.11.2016 în jurul orelor 17.50, în timp ce se aflau în incinta magazinului S.C. G. H. S.R.L. cu punct de lucru în H, str. I., nr. xxx, inculpaţii au luat împreună opt bucăţi de salam în valoare de 269,36 lei (5 bucăţi A. şi 3 bucăţi B.), pe care le-au ascuns în haine, încurajându-se şi asigurând reciproc locul faptei, după care au părăsit magazinul fără a le achita.

Starea de fapt mai sus expusă şi necontestată, în apel, rezultă din coroborarea următoarelor mijloace de probă: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante din 24.11.2016; declaraţii reprezentant persoană vătămată C.; declaraţii martori D. şi E.; declaraţie de martor F.; înscrisuri.

Toate aceste mijloace de probă, se coroborează pe deplin cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpaţilor date pe parcursul procesului penal.

În privinţa încadrării juridice, Curtea constată că, se impune reţinerea încadrării din actul de sesizare, implicit a formei agravante a infracţiunii de furt calificat, aceea a comiterii infracţiunii pe timp de noapte.

Prima instanţă a reţinut faptul că, la momentul săvârşirii infracţiunii, afară întunericul era instalat (aspect necontestat de către nicio parte), însă a procedat la înlăturarea agravantei, privind comiterea faptei pe timp de noapte, pe considerentul că, instalarea nopţii nu a profitat, nu a ajutat în nici un fel inculpaţii la comiterea faptei (care a fost comisă în interiorul unui hipermarket) iluminat.

Instanţa de apel apreciază că, aceste motive invocate de către prima instanţă, în cererea de schimbare a încadrării juridice, nu sunt suficiente, având în vedere că agravanta reglementată de art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, are un caracter obiectiv, ce se reţine fără a proceda la o analiză legată de faptul că aceasta a profitat sau nu inculpatului. Pentru a putea reţine o astfel de agravantă, este suficient ca din mijloacele de probă să rezulte faptul că, întunericul era instalat. În speţă, s-a dovedit, în afara oricărei îndoieli faptul că, la momentul săvârşirii faptei (24.11.2016, ora 17,30 ) afară întunericul era instalat, aspect care, de altfel, nu a fost contestat.

Furtul săvârşit în timpul nopţii este considerat ca fiind mai grav, deoarece noaptea oferă împrejurări favorabile pentru săvârşirea faptei. Cel ce înţelege să se folosească de aceste împrejurări se dovedeşte mai periculos, ceea ce impune o mai mare severitate din partea legii penale. Legiuitorul a avut în vedere ambianţa generală pe care o creează noaptea ca fenomen natural, împrejurare  care îngreunează paza bunurilor şi facilitează sustragerea lor. Săvârşit în aceasta ambianţă, furtul este întotdeauna mai grav, potrivit aprecierii legiuitorului, indiferent dacă a fost întuneric sau lumină artificială la locul săvârşirii faptei şi indiferent dacă făptuitorul s-a folosit sau nu de o anumită condiţie prielnică creată de timpul nopţii. Caracterul calificat derivă, prin cerinţa legii, exclusiv din împrejurarea de fapt că inculpatul a furat noaptea, astfel încât, instanţa nu poate modifica prevederile exprese ale legii, condiţionând aplicarea acestora şi de dovedirea altor împrejurări.

Raportat la aceste considerente, instanţa de apel, va schimba încadrarea juridică pentru ambii inculpaţi, din infracţiunea de furt simplu, în infracţiunea de furt calificat, aşa cum s-a dispus trimiterea în judecată, prin reţinerea agravantei, prevăzută de art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, care vizează comiterea faptei pe timp de noapte. Pentru aceste motive, Curtea constată fondat apelul declarat de către Parchet.

La individualizarea pedepsei principale, pe care o va aplica inculpaţilor A. şi B., în baza noii încadrări juridice, instanţa de apel are în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. În vreme ce, împrejurările reale de comitere a infracţiuni şi natura bunurilor sustrase evidenţiază o periculozitate socială nu foarte ridicată a infracţiunii, condamnările anterioare numeroase pe care le au cei doi inculpaţi, perseverenţa acestora în comiterea aceluiaşi gen de infracţiuni, subliniază necesitatea aplicării unui regim sancţionator care să contribuie la reeducarea inculpaţilor, reintegrarea socială a acestora.

Pentru aceste considerente, va condamna inculpatul A. în temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală (ca urmare a schimbării încadrării juridice) la o pedeapsă de 8 luni închisoare, iar în temeiul art. 228 alin. 1, art. 229 alin. 1 lit. b Cod penal, cu aplicarea art. 44 alin. 1 Cod penal, art. 396 alin. 10 Cod procedură penală, va condamna inculpatul B. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

În privinţa apelului declarat de către inculpatul A., Curtea reţine că, este nefondat, deoarece nu se poate dispune reducerea pedepsei aplicate, având în vedere că pedeapsa de 8 luni închisoare, menţinută şi de către instanţa de apel după schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat, potrivit considerentelor de mai sus, este egală cu minimul special prevăzut de lege.

La individualizarea judiciară a pedepsei de 8 luni închisoare, instanţa de apel are în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 74 Cod penal. În concret, sunt avute în vedere, împrejurările reale de comitere a infracţiunii, de două sau mai multe persoane împreună, numărul de bucăţi de salam, care depăşesc necesităţile de consum ale unei persoane, ascunderea bunurilor sustrase sub hainele pe care le aveau asupra lor . În declaraţia dată în fază de urmărire penală, fila 11 şi următoarele, inculpatul B. a arătat faptul că, un număr de role au fost sustrase în scop de revânzare, acelaşi lucru fiind făcut şi de către inculpatul A..

Instanţa de apel aplică inculpaţilor o pedeapsă egală cu minimul special prevăzută de lege, având în vedere valoarea redusă a bunurilor sustrase, atitudinea de recunoaştere a inculpaţilor încă din faza de urmărire penală.

În procesul de individualizare judiciară al pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de apel are în vedere şi numeroasele condamnări anterioare, înscrise în fişa de cazier judiciar a inculpaţilor.

Potrivit menţiunilor înscrise în fişa de cazier judiciar a inculpatului A. de la filele 22 şi următoarele dosar primă instanţă, acesta are numeroase condamnări anterioare (9 astfel de condamnări), toate pentru infracţiuni contra patrimoniului, aspect care dovedeşte o perseverenţă deosebită a acestui inculpat, săvârşirea de fapte penale, devenind pentru acesta un mod de a trăi. În pofida faptului că, a fost condamnat anterior la pedepse cu mult mai mari, decât cea din prezenta cauză, a fost arestat preventiv, a executat multe dintre pedepsele aplicate anterior în regim privativ de libertate, inculpatul nu a înţeles să nu mai comită astfel de fapte penale. Prin urmare, perseverenţa infracţională a acestuia subliniază faptul că, pedepsele anterioare nu şi-au atins scopul. Inculpatul A. trebuie să cunoască faptul că, perseverenţa infracţională a acestuia, va atrage un regim sancţionator din ce în ce mai aspru, pentru a oferi organelor judiciare garanţia că pedeapsa aplicată, va contribui la reeducare sa, la atingerea scopului pedepsei, acela privind prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni. În speţă, aplicarea unei pedepse egale cu minimul special prevăzut de lege este determinat de valoarea redusă a bunurilor sustrase, natura acestora (bunuri alimentare), faptul că prejudiciul a fost recuperat integral, inculpaţii fiind depistaţi cu bunurile sustrase asupra lor.

Pedeapsa rezultantă, pe care o va executa inculpatul A., aceea de 8 luni şi 301 zile închisoare, reprezintă rezultatul perseverenţei infracţionale a acestuia, a faptului că deşi se afla în perioada de liberare condiţionată şi cunoştea consecinţele comiterii unei noi fapte penale, nu a omis să facă acest lucru.

Criteriile invocate de către acest inculpat, în susţinerea apelului, au fost deja avute în vedere, în procesul de individualizare judiciară a pedepsei, respectiv, natura bunurilor sustrase, valoarea acestora, faptul că, prejudiciul a fost recuperat, inculpatul a recunoscut săvârşirea faptei.

Raportat la aceste considerente, Curtea constată că, apelul declarat de către acest inculpat este nefondat, urmând să fie respins ca atare.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 421 alin. 1 pct. 2 lit. a, respectiv, art. 421 alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, va admite apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Braşov împotriva sentinţei penale nr. 2403 din data de 20.12.2018 a Judecătoriei Braşov pe care o va desfiinţa sub aspectul încadrării juridice stabilită faţă de inculpaţii A. şi B..

Rejudecând în aceste limite,

În temeiul art. 386 cod procedură penală va schimba încadrarea:

-pentru inculpatul A. din infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal în infracţiunea de furt prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal.

- pentru  inculpatul B. din infracţiunea de furt simplu prevăzută de art. 228 alin.1 Cod penal  cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal în  infracţiune de furt calificat prevăzută de art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal.

1.În baza art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 41 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin. 10 Cod procedură penală va condamna inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 104 alin. 2 Cod penal va revoca liberarea condiţionată dispusă faţă de inculpatul A. prin sentinţa penală nr. 1182/15.06.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. […], definitivă prin necontestare şi va dispune executarea restului de pedeapsă de 301 zile închisoare.

În baza art. 104 alin. 2  raportat la art. 43 alin.1 Cod penal va adăuga la pedeapsa stabilită prin prezenta (8 luni închisoare) restul rămas neexecutat de 301 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare stabilită prin sentinţa penală nr.65/S/04.03.2013 pronunţată de Tribunalul Braşov în dosar nr. […], definitivă prin decizia penală nr.2625/19.09.2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 8 luni şi 301 zile închisoare.

2. În baza art. art. 228 alin.1, art. 229 alin.1 lit. b Cod penal cu aplicarea art. 44 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 396 alin.10 Cod procedură penală va condamna inculpatul B., la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

În baza art. 83 alin.1 Cod penal din 1969, cu referire la art. 15 alin.1 din Legea nr. 187/2012, va revoca suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 527/21.03.2016 pronunţată de Judecătoria Braşov în dosar nr. […], definitivă prin neapelare la data de 26.04.2016 şi va dispune executarea în întregime a pedepsei de 6 luni închisoare la care va adăuga pedeapsa de 8 luni închisoare aplicată prin prezenta, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 1 an şi 2 luni închisoare.

Va menţine restul dispoziţiilor sentinţei penale apelate.

Va respinge ca nefondat apelul declarat de către inculpatul A. împotriva aceleiaşi sentinţe.

Va dispune avansarea din fondurile Ministerului Justiţiei a celor două onorarii ale apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru inculpaţi, în cuantum de 868 lei fiecare.

În temeiul art. 275 alin. 2, 3 Cod procedură penală va obliga inculpatul  A. la plata sumei de 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, restul cheltuielilor judiciare rămânând în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare