Anulare proces-verbal de contravenţie – respectarea principiului ne bis in idem: epuizarea contravenției continue la momentul aplicării primei sancțiuni contravenționale; continuarea desfășurării activității fără a deține autorizație privind activitatea d

Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată la data de 29.07.2016 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. …., petenta M.P.R.B. S.R.L, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, a solicitat instanței, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție seria PBY nr. 006267 din data de 13.07.2016, iar în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivare, petenta a arătat că, la data de 20.04.2016, Consiliul Local Sector 1 – Poliția Locală Sector 1 a încheiat procesul-verbal seria B nr. 0035317, prin care petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 500 lei și suspendarea activității comerciale până la data autorizării, în temeiul dispozițiilor art. 73 alin. 1 lit. a din O.G nr. 99/2000 și art. 74 din O.G nr. 99/2000, pentru desfășurarea exercițiului comercial fără a deține autorizație privind activitatea de alimentație publică eliberată de Sectorul 1 al Municipiului București. Conform susținerilor petentei, aceasta a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal anterior menționat, dosarul fiind înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, sub nr. …..

Petenta a susținut că, la data de 13.07.2016, intimata a încheiat procesul-verbal ce face obiectul prezentului dosar, prin care a sancționat-o din nou, cu amendă în cuantum de 1.000 lei, în baza dispozițiilor art. 1 lit. a din Legea nr. 19/1990 și art. 2 alin. 1 din același act normativ, pentru desfășurarea activității de comerț fără a deține autorizație de funcționare.

În consecință, petenta a apreciat că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă contravențională, invocând încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 7 din O.G nr. 2/2001, care reglementează principiul non bis in idem.

De asemenea, petenta a susținut că procesul-verbal este netemeinic deoarece, încă de la momentul aplicării primei sancțiuni, aceasta a depus la Primăria Sectorului 1 București documentele necesare în vederea eliberării autorizației de funcționare. În acest sens, a precizat că faptei îi lipsește unul dintre elementele constitutive, și anume intenția, având în vedere demersurile efectuate pentru a intra în legalitate.

În continuare, a susținut că se impune înlocuirea amenzii aplicate cu avertisment, aceasta din urmă fiind o sancțiune proporțională cu gradul de pericol social concret al faptei.

Petenta a învederat instanței că beneficiază de prezumția de nevinovăție, având în vedere asemănările dintre dreptul contravențional și cel penal, motiv pentru care a susținut că sarcina probei incumbă intimatei. În consecință, a arătat că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo și constatarea faptului că organul de poliție nu a probat săvârșirea contravenției dincolo de orice îndoială.

În drept, petenta a invocat dispozițiile O.G nr. 2/2001, precum și prevederile art. 1, art. 2 din Legea nr. 19/1990.

În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a atașat la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal seria B nr. 0035317/20.04.2016 (f. 6), extras de pe portal instanțelor de judecată (f. 7), procesul-verbal seria PBX nr. 006267/13.07.2016 (f. 8).

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei, astfel cum rezultă din chitanţa nr. 309/26.07.2016 (f. 9), în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din O.U.G nr. 80/2013.

La data de 17.10.2016, în termenul legal, intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare (f. 45-48), prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale, ca neîntemeiată.

În motivare, intimata a arătat că petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990, reținându-se în sarcina sa faptul că, la data de 13.07.2016, în str. ..., a efectuat activități de comerț și prestare a unor servicii fără îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, respectiv restaurantul funcționa fără a deține autorizație de funcționare.

Intimata a apreciat că procesul-verbal îndeplinește condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 17 din O.G nr. 2/2001 sub sancțiunea nulității absolute.

De asemenea, a arătat că procesul-verbal se bucură de prezumția de legalitate și de temeinicie cu privire la cele constatate și consemnate. Totodată, a susținut că cele reținute în cuprinsul procesului-verbal au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator care l-a întocmit, constatările sale fiind prezumate că reflectă realitatea.

Intimata a considerat că dreptul contravențional este guvernat de normele dreptului civil, iar cel care face o susținere în fața instanței trebuie să o dovedească, astfel încât procesul-verbal de contravenție în cauză are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției petentului, până la proba contrară.

În privința individualizării sancțiunii contravenționale, intimata a apreciat că aceasta a fost aplicată în limitele prevăzute de actul normativ și, în special, a fost aplicată astfel încât să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a atașat la dosarul cauzei următoarele: procesul-verbal din data de 16.09.2016 (f. 19), istoric contravențional (f. 20), procesul-verbal seria PBY nr. 005486/28.04.2016 (f. 21), procesul-verbal seria PBY nr. 020713/25.06.2016 (f. 22), procesul-verbal seria PBY nr. 006267/13.07.2016 (f. 23), procesul-verbal seria PBY nr. 021213/03.07.2016 (f. 24), confirmare de primire (f. 25), procesul-verbal seria PBY nr. 021880/05.08.2016 (f. 26), confirmare de primire (f. 27), fișe de intervenție la eveniment (f. 28-31), adresa nr. 1075338/29.04.2016 (f. 32), raport din data de 29.04.2016 (f. 33) și raport din data de 04.10.2016 (f. 49).

La data de 04.11.2016, petenta a depus la dosarul cauzei note scrise (f. 55-57), prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatei, arătând că aceasta nu a formulat apărări cu privire la motivul principal al plângerii formulate, respectiv sancționarea de două ori pentru aceeași faptă. De asemenea, a învederat că procesul-verbal poate fi contestat pe calea plângerii contravenționale, chiar dacă este un înscris autentic, nefiind necesară înscrierea în fals. A mai apreciat că a răsturnat prezumția relativă de legalitate de care se bucură procesul-verbal.

La termenul din data de 25.11.2016, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri solicitată de către ambele părți.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal seria PBY nr. 006267 din data de 13.07.2016 emis de Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, petenta M.P.R.B. S.R.L a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 2.000 lei, în temeiul dispoziţiilor art. 1 lit. a și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990 deoarece, la data de 13.07.2016, a desfășurat la punctul său de lucru, situat la adresa din str. ..., acte de comerț fără a deține autorizație de funcționare, astfel cum rezultă din cuprinsul procesului-verbal atașat la dosarul cauzei (f. 23).

Instanţa constată că petenta a formulat plângerea contravenţională în cadrul termenului legal de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, având în vedere că procesul-verbal i-a fost înmânat petentei la data de 13.07.2016 (f. 23), iar cererea de chemare în judecată a fost depusă la oficiul poștal la data de 26.07.2016 (f. 10), fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 29.07.2016.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. 2/2001, instanța urmează a verifica legalitatea şi temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenţiei, prin raportare la probele administrate în cauză.

Astfel, sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G nr. 2/2001, având în vedere că acesta cuprinde mențiunile obligatorii privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce priveşte condiţiile prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G. nr. 2/2001, instanţa reţine că nulitatea procesului-verbal pentru nerespectarea uneia dintre aceste cerințe trebuie să fie invocată de petent. Totodată, acesta trebuie să dovedească vătămarea suferită ca urmare a neindicării vreunei menţiuni în procesul-verbal şi faptul că această vătămare nu se poate înlătura altfel decât prin anularea actului sancționator. Instanța constată că petenta nu a invocat lipsa vreunei mențiuni dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 16 din O.G nr. 2/2001.

Petenta a criticat însă procesul-verbal de contravenție, sub aspectul legalității sale, prin prisma faptului că a fost sancționată de două ori pentru aceeași faptă, încălcându-se astfel principiul ne bis in idem, reglementat de dispozițiile art. 5 alin. 7 din O.G nr. 2/2001.

Instanța apreciază că susținerile petentei referitoare la nelegalitatea procesului-verbal sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente.

Astfel, instanța reține că, într-adevăr, la data de 20.04.2016, Poliția Locală Sector 1 a încheiat procesul-verbal seria B nr. 0035317, prin care petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei, în temeiul dispozițiilor art. 5 alin. 1, art. 73 alin. 1 lit. a și art 74 din O.G nr. 99/2000 (f. 6). În cuprinsul acestui proces-verbal de contravenție s-a reținut că, la data de 20.04.2016, petenta a desfășurat exercițiul comercial (alimentație publică – restaurant) fără a deține autorizație privind desfășurarea activității de alimentație publică, eliberată de către Sectorul 1 al Municipiului București.

Ulterior, prin procesul-verbal de contravenție a cărui anulare se solicită prin prezenta plângere contravențională, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 2.000 lei, în temeiul dispozițiilor art. 1 lit. a și art. 2 lit. a din Legea nr. 12/1990, pentru desfășurarea de activități de comerț, fără îndeplinirea condițiilor stabilite de lege, și anume, în lipsa autorizației de funcționare.

Instanța apreciază că fapta de a întreprinde activități de comerț cu nerespectarea dispozițiilor legale, respectiv fără a deține autorizație de funcționare pentru desfășurarea activităților de alimentație publică, constituie o contravenție continuă, întrucât încălcarea obligației legale se prelungește, în mod natural, în timp. Pe cale de consecință, fapta de a desfășura activități de comerț în lipsa autorizației de funcționare s-a epuizat odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale prin procesul-verbal seria B nr. 0035317 din data de 20.04.2016. Împrejurarea că, ulterior, petenta a înțeles să continue desfășurarea acestor activități, înainte de intrarea în legalitate, nu poate fi considerată ca făcând parte din aceeași faptă, pentru care a fost sancționată inițial, aceasta fiind epuizată odată cu intervenția agentului constatator. Prin urmare, fapta pentru care a fost sancționată prin procesul-verbal seria PBY nr. 006267 din data de 13.07.2016 constituie o contravenție distinctă, chiar dacă a vizat nerespectarea aceleiași obligații legale, respectiv aceea de a desfășura activități de comerț în lipsa autorizației de funcționare. Totodată, instanța constată că cele două sancțiuni contravenționale nu au fost aplicate în aceeași unitate de împrejurare, ci la un interval mare de timp, de aproximativ 3 luni, aspect ce confirmă individualitatea fiecărei fapte în parte. O interpretare contrară ar conduce practic la ideea că, odată ce contravenientul a fost sancționat pentru nerespectarea unei obligații legale ce se prelungește în timp, acesta ar beneficia de impunitate pentru actele de executare ulterioare, săvârșite în aceleași condiții de nelegalitate, fapt ce nu poate fi de conceput.

În consecință, contrar susținerilor petentei, instanța apreciază că aceasta a fost sancționată pentru săvârșirea a două fapte distincte, motiv pentru care nu se poate reține că procesul-verbal seria PBY nr. 006267 din data de 13.07.2016 a fost încheiat cu încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. 7 din O.G nr. 2/2001, conform cărora pentru una și aceeași contravenție se poate aplica numai o sancțiune contravențională principală și una sau mai multe sancțiuni complementare. Astfel, instanța apreciază că procesul-verbal anterior menționat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale.

Examinând procesul-verbal sub aspectul temeiniciei, instanţa reţine că, în raport de probele administrate în cauză, situaţia de fapt reţinută de agentul constatator este conformă realităţii.

Instanţa constată că procesul-verbal întocmit se bucură de prezumţia de legalitate, veridicitate şi autenticitate, acest fapt fiind în concordanţă cu jurisprudenţa Curții Europene a Drepturilor Omului. Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul verbal de contravenţie nu sunt de natură să înfrângă total prezumţia de nevinovăţie a petentului. Prezumţia de nevinovăție nu neagă însă valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenţie legal întocmit. O interpretare contrară nu poate fi primită, având în vedere raţiunea care stă la baza recunoaşterii unei asemenea valori probatorii, respectiv împrejurarea că, în cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorităţii de stat. Aceste trei prezumţii relative de care se bucură procesul verbal de contravenţie presupun doar o inversare a sarcinii probei în favoarea intimatei. Or, această inversare a sarcinii probei este compatibilă cu art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, aşa cum a reţinut Curtea în cauza Nicoleta Gheorghe c. României. În concluzie, instanţa reţine că dreptul la un proces echitabil al petentului este respectat în pofida faptului că acesta are sarcina de a răsturna prezumţiile relative de care se bucură procesul-verbal de contravenţie pentru a-şi proba nevinovăţia. Pentru respectarea drepturilor petentului, sarcina instanţei rămâne aceea de a respecta limita proporţionalităţii între scopul urmărit de autorităţile statului de a nu rămâne nesancţionate acţiunile antisociale şi respectarea dreptului la apărare al persoanei sancţionate contravenţional. Instanţa reţine că dreptul la apărare al petentului este respectat în măsura în care acesta are acces la un „tribunal” în sensul art. 6 CEDO în faţa căruia poate administra probe prin care să-şi probeze nevinovăţia.

În mod concret, instanţa observă că petentei i s-a dat ocazia de a-şi prezenta punctul de vedere prin introducerea plângerii contravenţionale, prin depunerea la dosar de cereri sau prin acordarea posibilității de a administra probele pe care le consideră concludente, fără a fi pusă în situația dovedirii unor fapte negative imposibil de demonstrat.

Cu toate acestea, petenta s-a rezumat la a afirma că, ulterior aplicării sancțiunii contravenționale prin procesul-verbal seria B nr. 0035317 din data de 20.04.2016, a efectuat demersurile necesare în vederea obținerii autorizației de funcționare de la Primăria Sectorului 1 București, susținere pe care, de altfel, nu a probat-o. Chiar dacă ar fi fost dovedit, acest aspect nu ar fi condus oricum la constatarea netemeiniciei procesului-verbal seria PBY nr. 006267 din data de 13.07.2016, întrucât petenta poate desfășura activități de comerț doar după obținerea autorizației de funcționare, efectuarea unor demersuri în acest sens nefiind suficientă și de natură să înlăture răspunderea sa contravențională.

Totodată, contrar afirmațiilor petentei, continuarea activităților de comerț în lipsa autorizației de funcționare, după momentul sancționării sale inițiale, atestă săvârșirea cu intenție a unei noi contravenții, aceasta fiind conștientă de faptul că nu a intrat în legalitate, cu atât mai mult cu cât, prin procesul-verbal seria B nr. 0035317 din data de 20.04.2016, s-a dispus măsura suspendării activității comerciale până la data autorizării (f. 6).

Pe cale de consecinţă, instanţa constată că, din probele administrate în cauză, nu rezultă o altă situaţie de fapt decât cea consemnată în procesul-verbal contestat, apreciind că în mod corect a fost reţinută în sarcina petentei săvârşirea contravenţiei prevăzute şi sancţionate de dispozițiile art. 1 lit. a și art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanţa apreciază că amenda contravenţională respectă dispoziţiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, conform cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

În acest sens, instanța apreciază că fapta de a desfășura activități de comerț privind alimentația publică, în lipsa autorizației de funcționare, prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât aceasta creează premisele vătămării intereselor consumatorilor.

De asemenea, din cuprinsul istoricului de sancțiuni al petentei, atașat la dosarul cauzei (f. 20), rezultă că aceasta nu se află la prima încălcare a normelor privind protejarea populației împotriva unor activități de producție, comerț sau prestări de servicii ilicite, fiind sancționată în perioada 11.07.2015-05.08.2016 pentru săvârșirea altor contravenții de aceeași natură, aspect ce denotă perseverență contravențională și confirmă faptul că nu se impune înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu avertisment.

Totodată, instanța ia în considerare faptul că, potrivit art. 2 alin. 1 din Legea nr. 12/1990, efectuarea de activități de producție, comerț sau prestări de servicii, după caz, fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege, se sancționează cu amendă de la 2.000 lei la 20.000 lei. În consecință, având în vedere că amenda în cuantum de 2.000 lei, aplicată petentei, reprezintă minimul prevăzut de lege, instanța apreciază că individualizarea sancțiunii a fost realizată în mod corespunzător.

Față de considerentele expuse, constatând că procesul-verbal de contravenţie contestat a fost legal şi temeinic întocmit, instanța va respinge plângerea contravenţională formulată de petenta M.P.R.B. S.R.L, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește solicitarea petentei de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în contravaloarea taxei judiciare de timbru, sunt incidente prevederile art. 453 alin. 1 C.pr.civ., conform cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Având în vedere soluția ce urmează a fi pronunțată, de respingere a plângerii contravenționale, și constatând că partea care a pierdut procesul este petenta, instanța va respinge cererea acesteia de acordare a cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂŞTE:

Respinge plângerea contraventională formulată de petenta M.P.R.B. S.R.L, ….., în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI,  cu sediul în Bucureşti, Calea Victoriei, nr. 19,  sector 3, ca neîntemeiată.

Respinge cererea petentei privind acordarea cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria Sectorului 1 București.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25.11.2016.

PREŞEDINTE, GREFIER,

Domenii speta

Spete similare