Ordin de protectie

Prin cererea înregistrată sub nr. (...), reclamanta (...)  a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul (...), emiterea unui ordin de protecție.

În motivarea cererii petenta arată că cei doi au fost căsătoriți timp de (..) de ani, având împreună (...) copii.

Incă de la începutul căsătoriei pârâtul a avut un comportament agresiv, relațiile dintre părți deteriorându-se pe fondul geloziei acestuia și a consumului de alcool. Toate aceste conflicte au dus la divorțul părților, pronunțat prin Sentința civilă nr. (...) a (...) în dosarul nr. (...).

După divorț, părțile au continuat să locuiască în același imobil, bun comun dobândit în timpul căsătoriei.

La data de (...), ora (...), reclamanta s-a întors de la serviciu. După ora (...), pârâtul a încercat să intre în camera ei, sub pretextul de a face baie, în condițiile în care nu băgase boilerul în priză pentru a încălzi apa. Intrucât în aceași zi primise amenințări telefonice cu moartea, de frica pârâtului reclamanta nu a descuiat ușa. Acesta a oprit curentul electric și a amenințat-o cu moartea, iar reclamanta a reușit să îl înregistreze cu telefonul mobil și a apelat serviciul 112.

La sosirea echipajului de poliție, pârâtul s-a prefăcut că doarme și nu a recunoscut fapta. Când poliția i-a cerut să meargă la autospecială pentru a-i întocmi procesul-verbal, pârâtul a lovit-o pe reclamantă cu pumnul și cu piciorul, adresându-i amenințări. A doua zi i-a cerut să părăsească locuința sub amenințarea că o va omorî.

În drept, a invocat dispozițiile Legii nr. 217/2003.

A depus alăturat, în copie, înscrisuri și un CD audio.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și înregistrare audio.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

In fapt, reclamanta (...) și pârâtul (...) au fost căsătoriți timp de (...) de ani, divorțul lor fiind pronunțat prin Sentința civilă nr. (..) a (...), în dosarul nr. (...). Ei au continuat să locuiască împreună, în locuința bun comun, dar reclamanta a învederat instanței faptul că, după ultimul conflict dintre părți, pârâtul s-a mutat din locuință la o prietenă.

 Relațiile dintre părți sunt tensionate, reclamanta formulând mai multe plângeri penale pentru amenințare împotriva pârâtului, astfel cum rezultă și din adresa nr. (...) emisă de Postul de Poliție (...).

La data de (...) întrucât reclamanta nu i-a permis pârâtului să treacă prin camera ei spre baie, pentru a face duș, acesta i-a adresat amenințări, înregistrate de reclamantă cu telefonul mobil. Ulterior, reclamanta a apelat serviciul de urgență 112.

In drept, Legea 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice, republicată, cu modificările ulterioare, permite emiterea unui ordin de protecție în scopul înlăturării stării de pericol create printr-un act de violență din partea unui membru al familiei, menite să confere siguranță victimei și protejarea intereselor sale.

Art. 23 alin. (1) din legea stabilește că „persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori liberate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție [...]”. Rezultă astfel că textul de lege prevede trei condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea emite un ordin de protecție: (i) comiterea unui act de violență, (ii) actul de violenţă să fie comis de un membru de familie și (iii) acesta să fie de natură a pune în pericol viaţa, integritatea fizică sau psihică ori libertatea victimei.

Cu privire la prima condiție, art. 4 din actul normativ prevede că violența se poate manifesta în următoarele forme:

a)violența verbală – adresarea printr-un limbaj jignitor, brutal, precum utilizarea de insulte, amenințări, cuvinte și expresii degradante sau umilitoare;

b)violența psihologică – impunerea voinței sau a controlului personal, provocarea de stări de tensiune și de suferință psihică în orice mod și prin orice mijloace, prin amenințare verbală sau în orice altă modalitate, șantaj, violență demonstrativă asupra obiectelor și animalelor, afișare ostentativă a armelor, neglijare, controlul vieții personale, acte de gelozie, constrângerile de orice fel, urmărirea fără drept, supravegherea locuinței, a locului de muncă sau a altor locuri frecventate de victimă, efectuarea de apeluri telefonice sau alte tipuri de comunicări prin mijloace de transmitere la distanță, care prin frecvență, conținut sau momentul în care sunt emise creează temere, precum și alte acțiuni cu efect similar;

c)violența fizică – vătămarea corporală ori a sănătății prin lovire, îmbrâncire, trântire, tragere de păr, înțepare, tăiere, ardere, strangulare, mușcare, în orice formă și de orice intensitate, inclusiv mascate ca fiind rezultatul unor accidente, prin otrăvire, intoxicare, precum și alte acțiuni cu efect similar, supunerea la eforturi fizice epuizante sau la activități cu grad mare de risc pentru viață sau sănătate și integritate corporală, altele decât cele de la lit. e);

d)violența sexuală – agresiune sexuală, impunere de acte degradante, hărțuire, intimidare, manipulare, brutalitate în vederea întreținerii unor relații sexuale forțate, viol conjugal;

e)violența economică – interzicerea activității profesionale, privare de mijloace economice, inclusiv lipsire de mijloace de existență primară, cum ar fi hrană, medicamente, obiecte de primă necesitate, acțiunea de sustragere intenționată a bunurilor persoanei, interzicerea dreptului de a poseda, folosi și dispune de bunurile comune, control inechitabil asupra bunurilor și resurselor comune, refuzul de a susține familia, impunerea de munci grele și nocive în detrimentul sănătății, inclusiv unui membru de familie minor, precum și alte acțiuni cu efect similar;

f)violența socială – impunerea izolării persoanei de familie, de comunitate și de prieteni, interzicerea frecventării instituției de învățământ sau a locului de muncă, interzicerea/limitarea realizării profesionale, impunerea izolării, inclusiv în locuința comună, privarea de acces în spațiul de locuit, deposedarea de acte de identitate, privare intenționată de acces la informație, precum și alte acțiuni cu efect similar;

g)violența spirituală – subestimarea sau diminuarea importanței satisfacerii necesităților moral-spirituale prin interzicere, limitare, ridiculizare, penalizare a aspirațiilor membrilor de familie, a accesului la valorile culturale, etnice, lingvistice ori religioase, interzicerea dreptului de a vorbi în limba maternă și de a învăța copiii să vorbească în limba maternă, impunerea aderării la credințe și practici spirituale și religioase inacceptabile, precum și alte acțiuni cu efect similar sau cu repercusiuni similare.

In cauză, conform susținerilor reclamantei și a înregistrării audio administrate ca probatoriu, aceasta a fost supusă la violență verbală și psihologică din partea pârâtului.

 Cu privire la cea de-a doua condiție, potrivit art. 5 lit. b) din Legea 217/2003, prin membru de familie se înțelege și fostul soț, astfel încât și această condiție este îndeplinită în prezenta cauză.

In ceea ce privește ultima condiție, față de situația de fapt expusă anterior, instanța constată că actele de violență verbală și psihologică comise de pârât sunt de natură a pune în pericol integritatea sa psihică și au potențialul de a duce la acte de natură să afecteze integritatea fizică și chiar viața pârâtei. Este de necontestat situația de stres psihic la care a fost supusă reclamanta prin comportamentul pârâtului, situație ale cărei urmări pot fi grave.

Această situație de stres psihic rezultă și din înregistrarea audio administrată în cauză. Pe aceasta se poate auzi, pe lângă injurile și amenințările adresate de către pârât, respirația accelerată a reclamantei. Această accelerare a frecvenței respiratorii este dovada stării de panică induse reclamantei de comportamentul pârâtului.

Drept urmare, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 23 alin. (1) din Legea 217/2003 cu privire la reclamantă.

Pentru aceste motive, instanța va admite cererea reclamantei și va emite ordin de protecție în favoarea acesteia, dispunând obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 m față de reclamantă pe o perioadă de 3 luni de la data emiterii ordinului.

Totodată, instanța pune în vedere petenților că respectarea ordinului de protecție este obligatorie și pentru persoanele protejate prin intermediul său. In plus, art. 31 alin. (8) din Legea 213/2003 prevede că, în cazul în care persoana protejată prin ordinul de protecție încalcă dispozițiile acestuia, ea va fi obligată la acoperirea cheltuielilor generate de emiterea și punerea în executare a ordinului.

Onorariul  apărătorilor din oficiu va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției către Baroul (...)

Domenii speta

Spete similare