Succesiune – acceptare tacită a succesiunii prin efectuarea de acte de folosință (încheierea de contract pentru furnizarea energiei electrice; achitarea facturilor de utilități); netemeinicia cererii de partaj în raport de faptul că părțile nu se află în

INSTANŢA

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti la data de 20.11.2018 sub nr. …./299/2018, astfel cum a fost modificată, reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul B, a solicitat instanței să dispună următoarele: să constate că pârâtul este străin de succesiunea rămasă de pe urma defunctei C, să constate că, în calitate de legatar cu titlu universal al defunctei a dobândit cu titlu de moștenire și camera mică și camera situată în spatele garajului din imobilul-construcție situat în București, str. ..., sector 1, pentru care C îl instituise legatar cu titlu particular pe pârâtul B.

În motivare a indicat, că are calitatea de legatar cu titlu universal al mătușii sale C, decedată la data de 20.03.2017, așa cum rezultă din Testamentul autentificat sub nr. 858/19.05.2016 de B.N.P. D. Potrivit acestui testament, pârâtul este menționat ca beneficiar al unui titlu particular pentru camera mică situată la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1, cu acces la baie și bucătărie, precum și pentru o cameră situată în spatele garajului din același imobil. 

În continuare, a indicat că conform certificatului de legatar nr. 24 din data de 27.07.2018 emis de S.N.P.  E, a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, compus din o cameră de cărămidă, o cameră de paiantă, un hol de cărămidă, o bucătărie de paiantă, wc în curte și un puț de apă, împreună cu dreptul de superficie asupra suprafeței de 414 mp de teren aferentă construcției.

În cadrul procedurii de dezbatere a succesiunii rămase de pe urma defunctei C, notarul public a procedat la chemarea lui B, care, deși s-a prezentat în fața notarului, nu a dorit să formuleze declarația de acceptare a legatului și să primească certificatul de legatar, afirmând că „nu este pregătit.” Având în vedere că termenul de opțiune succesorală prevăzut de dispozițiile art. 1103 C.proc.civ. s-a împlinit la data de 20.03.2018, iar pârâtul nu a acceptat legatul până la acea dată, reclamanta a apreciat că acesta este decăzut din dreptul de a mai accepta succesiunea.  A învederat de asemenea că de la decesul testatoarei și până în prezent pârâtul a avut un comportament agresiv de fiecare dată când a fost la imobil, aspect de natură a face imposibilă conviețuirea.

În continuare, a indicat că folosirea în comun a acestui imobil este imposibilă din cauza faptului că imobilul este structurat dintr-o singură unitate locativă, pârâtul având acces la singura bucătărie și singura baie a casei.

În ceea ce privește terenul în suprafață de 414 mp pe care se află construcția,a cesta este un teren în folosință care nu permite realizarea unui acces separat pentru fiecare parte, iar dreptul de superficie îi aparține în totalitate.

În drept, a indicat dispozițiile art. 1055 și urm., art. 1108, art. 1112 alin. 1, art. 1120, art. 1121, art. 1132, art. 1133 C.civ. și art. 194 C.proc.civ.

În dovedire, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică în specialitatea construcții - evaluarea proprietății imobiliare care să stabilească valoarea camerei mici situate la parterul imobilului, cu acces la baie și bucătărie, precum și a camerei situate în spatele garajului din același imobil.

La data de 20.02.2019, pârâtul  a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii, cu cheltuieli de judecată.

În apărare, a indicat că acceptarea succesiunii poate fi  tacită, și în cazul unei moșteniri testamentare, chiar un legatar cu titlu particular putând accepta în mod tacit succesiunea. A precizat că a fost instituit legatar cu titlu particular, potrivit art. 1057 C.civ., prin din Testamentul autentificat sub nr. 858/19.05.2016 de B.N.P. D. Testatoarea a menționat în cadrul acestuia următoarele: „las domnului B, CNP: ..., camera mică situată la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1 , cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil, instituindu-l legatar particular potrivit art. 1057 C.civ.” În acest sens, a indicat că a făcut acte și fapte de acceptare tacită a succesiunii, din acestea rezultând indirect dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii.

În continuare, a indicat că după decesul testatoarei a locuit și folosit permanent camerele ce fac obiectul legatului cu titlu particular, aspect care în doctrină și jurisprudență are valoare unui act de acceptare a succesiunii. A precizat că, în calitate de legatar, a refuzat accesul în locuință al reclamantei, manifestare avută tocmai în vedere acceptării succesiunii. La data de 31.03.2017, în termenul de opțiune succesorală, a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice, în calitate de beneficiar. LA 19.12.2017, tot în termenul de opțiune succesorală, a fost chemat în calitate de pârât în judecată, în cadrul dosarului nr. …./299/2017, înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 dat în dosarul nr. 28/2017 de S.P.N. E, a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctei C, legatar cu titlu universal fiind reclamanta, în masa succesorală intrând și dreptul de proprietate asupra construcției situate în str. ..., sector 1, compusă dintr-o cameră din cărămidă, o cameră de paiantă, un hol din cărămidă, o bucătărie de paiantă, wc în curte și un puț de apă, construcție acoperită cu țiglă, împreună cu dreptul de superficie asupra suprafeței de 414 mp aferentă construcției, cu excepția unei camere mici cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil.

La data de 12.12.2018 a fost eliberat Certificatul de legatar nr. 72 – Supliment la certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 eliberat de S.P.N.  E în dosarul nr. 28/2018. În acest înscris notarul public certifică că în masa succesorală a defunctei C a rămas dreptul de proprietate asupra unei camere mici situate la parterul imobilului din str. ..., sector 1 cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil.

Așadar, folosirea imobilului ce face obiectul legatului de către legatar constituie un act de acceptare a succesiunii, iar solicitarea sa privind înscrierea legatului în certificatul de moștenitor este întemeiată. În acest sens, a făcut trimitere la practica judiciară.

A precizat că acceptarea tacită a succesiunii este probată prin faptul că locuiește în imobilul ce face obiectul legatului cu titlu particular, că i-a fost eliberat suplimentul la certificatul de legatar, i-a fost deschis rol fiscal pentru bunurile care face obiectul legatului, acțiunea urmând a fi respinsă ca neîntemeiată.

Cu privire la dreptul de superficie, a indicat că dreptul este pentru întreaga construcție, în care se află și camerele cuprinse în legat. Așadar, atât timp cât acesta deține camere în construcția din str. ..., sector 1, nu poate fi vorba de un drept de superficie exclusiv.

În drept, a indicat dispozițiile art. 201 și urm., art. 205 – 208 C.proc.civ., art. 1057, art. 1108 C.civ., art. 1110 C.civ.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu martorii F și G, expertiza tehnică de specialitate.

La data de 22.03.2019, reclamanta a depus răspuns la întâmpinare prin care, în parte, a reiterat aspectele învederate prin cererea de chemare în judecată. 

A precizat că a solicitat ca pârâtul să fie constatat străin de succesiune întrucât nu a acceptat legatul cu titlu particular în termenul prevăzut art. 1103 C.civ. În continuare a reluat, succint, susținerile pârâtului și a indicat că solicită instanței să se constate că, potrivit art. 112 C.civ., pârâtul este prezumat că a renunțat la succesiunea defunctei C, decedată la 20.03.2017. A precizat că pârâtul, deși chemat la notar înainte de împlinirea termenului de opțiune succesorală, nu a dorit să formuleze declarație de acceptare a legatului și să primească certificatul succesoral. Prin urmare, nici deschiderea rolului fiscal nu pate reprezenta un act cu valoare de acceptare tacită a succesiunii.

În ceea ce privește susținerile pârâtului cu privire la acceptarea tacită a succesiunii a indicat dispozițiile art. 1110 C.civ. Astfel, a constatat că pârâtul nu a invocat efectuarea nici unuia dintre actele de dispoziție juridică prevăzute de acest articol. A solicitat instanței să se constate că pârâtul a locuit în imobil cu C anterior decesului  acesteia. În concret, după decesul testatoarei, acesta nu a preluat bunul obiect al legatului cu titlu particular, ci a continuat să locuiască în imobil și a început să posede în mod abuziv și violent întregul imobil, așa cum recunoaște prin întâmpinare.  A precizat că la datele de 23.03.2017 și 04.08.2018, din cauza comportamentului agresiv al pârâtului, a solicitat intervenția organelor de poliție, aspecte susținute și de adresa nr. 19363/28.08.2018 a Secției 5 Poliție. 

A precizat că această posesie abuzivă, viciată, nu poate reprezenta act cu valoare de acceptare tacită a succesiunii. Referitor la dosarul nr. …./299/2017 al Judecătoriei Sectorului 1 București, cerere anulată în cadrul procedurii de regularizare nu reprezintă o acceptare din partea sa cu privire la calitatea de succesor a pârâtului.

În drept, a indicat dispozițiile art. 201 alin. 2 C.proc.civ.

În ședința publică din data de 15.04.2019, reclamanta a formulat cerere completatoare, prin care a solicitat instanței să dispună anularea certificatului de legatar nr. 72 -0 Supliment la certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 eliberat de S.P.N. E, în dosarul nr. 28/2018 la data de 12.12.2018 și în subsidiar, în măsura în care instanța va constata că pârâtul are calitate de legatar acceptant pentru  camera  mică cu acces la baie și bucătărie, precum și  camera situată în spatele garajului din același imobil, întrucât ac est imobil nu este comod partajabil în natură, a solicitat atribuirea întregului imobil, cu despăgubirea pârâtului cu sulta corespunzătoare dreptului său de proprietate.

În fapt, a reiterat aspecte menționate în cererea de chemare în judecată. A menționat, de asemenea, că acesta este prezumat că a renunțat la succesiune și că pârâtul nu a invocat efectuarea nici unuia dintre actele de acceptare tacită a succesiunii, doar a continuat să locuiască în imobilul în care locuia înainte de decesul testatoarei.

În subsidiar, a indicat că în măsura în care instanța nu va dispune anularea certificatului de legatar anterior menționat, a solicitat să se constate că imobilul nu este comod partajabil în natură pentru a se putea crea două unități locative distincte, una a sa și una a pârâtului. Folosirea în comun a imobilului este imposibilă din cauza comportamentului pârâtului. Terenul în suprafață de 414 mp pe care se află construcția nu permite realizarea unui acces separat pentru fiecare. Practic, prin modalitatea în care defuncta a instituit cele două legate a creat o stare de indiviziune între părți. A precizat ă nu poate fi obligată să rămână în coproprietate  cu pârâtul asupra imobilului  și că solicită să îi fie atribuit imobilul, cu obligarea sa la plata unei sulte către pârât corespunzătoare dreptului de proprietate deținut de acesta.

În probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâtului, expertiza tehnică în specialitatea construcții - evaluarea proprietății imobiliare care să stabilească valoarea camerei mici situate la parterul imobilului, cu acces la baie și bucătărie, precum și a camerei situate în spatele garajului din același imobil, precum și emiterea unei adrese către S.P.N. E în vederea transmiterii dosarului succesoral nr. 28/2018

Pârâta a depus la data de 16.05.2019 întâmpinare la cererea completatoare prin care a invocat excepția inadmisibilității capătului 2 din cererea completatoare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, a indicat că solicită respingerea capătului de cerere ce are ca obiect anularea  certificatului de legatar nr. 72, ca neîntemeiat. Astfel cum a arătat și în întâmpinare, acceptarea poate fi și tacită.  Astfel, a făcut acte și fapte de acceptare a succesiunii, din acestea rezultând indirect, dar neîndoielnic, acceptarea moștenirii. După deschiderea succesiunii a locuit și folosit permanent imobilul ce face obiectul legatului cu titlu particular. De asemenea, a încheiat un contract de furnizare a energiei electrice, a fost chemat în calitate de succesor de reclamantă în judecată în dosarul nr. .../299/2017. A reiterat aspectele indicate în întâmpinare privind suplimentul la certificatul de legata emis. A precizat că faptul că a locuit anterior decesului testatoarei în imobil, iar după decesul acesteia a continuat să folosească bunurile din legat nu este de natură să înlăture valoarea de acceptare tacită a faptelor sale. Dacă soților li se recunoaște folosința bunurilor rămase în devălmășie ca act de acceptate, faptul că el, ca concubin neproprietar a folosit bunurile este neîndoielnic un act de acceptare.  În același sens, a indicat practică judiciară.

În ceea ce privește solicitarea subsidiară de atribuire către reclamant a întregului imobil cu despăgubirea subsemnatului cu sultă corespunzătoare dreptului, arată că nu sunt coindivizari, neavând cote abstracte dintr-un imobil. În continuare, a precizat că nu sunt coindivizari, existența unor cote abstracte ar fi generat o eventuală ieșire din indiviziune ce ar fi avut rezultat determinarea bunurilor conform cotelor. Însă, în acest caz, bunurile care aparțin fiecăreia dintre părți sunt individualizate și determinate. Ieșire din indiviziune presupune determinarea în concret a bunului conform cotei abstracte, adică transformarea cotei abstracte într-un bun individual determinat. A indicat că părțile au proprietăți distincte, determinate prin testament și certificatele de legatar, având dreptul de proprietate asupra unei camere situate la parterul imobilului. Așadar, a indicat că are un drept de proprietate în cotă de 1/1 din camerele descrise. A făcut trimitere la apartamentele din casele naționalizate vândute în care li s-a lăsat proprietarilor acces la dependințe, care erau folosite în comun.

Față de aceste aspecte, a indicat că apreciază că nu este posibilă o ieșire din indiviziune și invocă excepția inadmisibilității acestui capăt de cerere.

Cu privire la dreptul de superficie, a indicat că dreptul este pentru întreaga construcție, deci și pentru camerele care îi aparțin. O variantă în sens contrar ar însemna că două dintre camerele din construcție nu au același regim c și construcția în totalitate, teză de neprimit din punct de vedere juridic.

În drept, a indicat dispozițiile  art. 204 alin. 1, art. 205- 208 C.proc.civ., art. 1057C.civ., art. 1108, art. 1110 C.civ.

În probațiune, a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei, proba testimonială cu martorii G și H.

La termenul de judecată din data de 27.05.2019, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriile reciproce ale părților și proba cu martorii F și H, respectiv cu martorul I, probatoriu administrat în ședința publică din data de 14.06.2019. De asemenea, a dispus unirea excepției inadmisibilității capătului 2 din cererea modificatoare cu fondul cauzei, apreciind, în temeiul art. 248 C.proc.civ., că pentru soluționarea acesteia este necesară administrarea aceluiași probatoriu ca pentru fondul cauzei.

La termenul de judecată din data de 14.06.2019, instanța a dispus emiterea unei adrese către S.P.N. E în vederea transmiterii dosarului succesoral nr. 28/2018 din data de 12.12.2018 și a respins proba cu expertiza tehnică solicitată de părți, ca nefiind utilă soluționării cauzei, prin raportare la dispozițiile art. 258 și 255 C.proc.civ.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 20.03.2017 a decedat C, potrivit certificatului de deces aflat la fila 8 vol. I.

Prin testamentul întocmit de defuncta C, autentificat sub nr. 858/19.05.2016 de Biroul Individual Notarial D, aceasta a stipulat următoarele: „ Las nepoatei mele de soră, doamna A ... întreaga mea avere mobilă și imobilă, prezentă și viitoare, înțelegând să o desemnez legatar universal, potrivit art. 1055 C.civ. Las domnului B ... camera mică situată la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1, cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil, instituindu-l legatar particular, potrivit art. 1057 C.civ.”

Reclamanta a formulat cerere de deschidere a procedurii succesorale la Biroul Individual Notarial D (f. 5 vol. 2), în urma căreia a fost deschis dosarul succesoral nr. 28/2018, privind-o pe defuncta C. În cadrul acestuia, la data de 27.07.2018, a fost emisă încheierea finală, prin care s-a reținut că nu sunt renunțători la succesiune și că în masa succesorală intră și dreptul de proprietate asupra construcției situate în București, str. ..., sector 1, compusă din: o cameră de cărămidă, o cameră de paiantă, un hol de cărămidă, o bucătărie de paiantă, wc în curte, precum și un puț de apă, construcție acoperită cu țiglă, împreună cu dreptul de superficie asupra suprafeței de 414 mp teren aferent construcției, cu excepția unei camere mici cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil. S-a reținut că imobilul a fost dobândit de defunctă de la J, în baza contractului de vânzare –cumpărare autentificat sub nr. 203/12.02.2003 la BNP K.

Societatea Profesională Notarială E a emis certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018, prin care s-a reținut că A a fost instituită legatar universal, căreia îi revine întreaga masă succesorală, cu excepția unei camere mici cu acces la baie și bucătărie din imobilul din București, str. ..., sector 1, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil.

La data de 12.12.2018 a fost emis de certificatul de legatar nr. 72 – supliment la certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 eliberat de SPN E, în dosarul nr. 28.2018 (f. 37 vol. I). În cadrul acestuia s-a reținut faptul că legatarul cu titlu particular B  a dobândit de pe urma defunctei C dreptul de proprietate asupra unei camere situate la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1, cu acces la baie și bucătărie, precum și a unei camere situate în spatele garajului din același imobil.  Camerele fac parte din imobilul în București, str. ..., sector 1, compus în totalitatea sa din construcție și dreptul de superficie asupra suprafeței de 414 mp teren aferent construcției. Restul construcției edificate pe terenul din București, str. ..., sector 1 aparține doamnei A.

În cadrul certificatelor de legatar s-a menționat faptul că nu a fost întocmită documentația cadastrală cu privire la imobil și că acesta nu este intabulat.

În drept, în ceea ce priveşte legea aplicabilă, instanţa reţine că la data de 20.03.2017 era în vigoare Cod civil, care prevede la art. 954 alin. 1 că moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia, astfel că succesiunea defunctei C  a fost deschisă la 20.03.2017, astfel că aceasta este supusă dispoziţiilor prezentului Cod civil.

Potrivit art. 1103 alin. 1 Cod civil, dreptul de opțiune succesorală se exercită în termen de 1 an de la data deschiderii succesiunii, iar potrivit alin. 2 lit. c al aceluiași articol: termenul de opțiune curge de la data  la care legatarul a cunoscut sau trebuia să cunoască legatul său, dacă testamentul este descoperit după deschiderea moștenirii. În cauză, niciuna dintre părți nu a menționat  faptul că nu ar fi cunoscut existența legatului încă de la data deschiderii succesiunii. Prin urmare, termenul de opțiune succesorală se împlinea, pentru ambele părți, la data de 20.03.2018.

În ceea ce o privește pe reclamantă, instanța constată că aceasta a acceptat succesiune la data de 21.11.2017, astfel cum reiese din declarația autentificată sub nr. 2208/21.11.2018 de Biroul Individual Notarial D.

Cu privire la pârât, instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 1110 alin. 2 C.civ., potrivit cărora pot avea valoare de acceptare tacită a moştenirii actele de dispoziţie, administrare definitivă ori folosinţă a unor bunuri din moştenire. Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei reiese faptul că pârâtul B a încheiat la data de 31.03.2017 contractul de furnizare a energiei electrice cu privire la imobilul situat  în București, str. ..., sector 1 (f. 45 vol. I). De asemenea, acesta a achitat facturile de furnizare a energiei electrice emise în baza contractului (f. 52-67 vol. I). Acesta a achitat și facturile emise de ENGIE România S.A. (f. 68-86 vol. I), precum și facturile emise de APANOVA (f. 88-95 vol. I), toate acestea emise pe numele defunctei C. Aceste înscrisuri se coroborează cu declarațiile martorilor I,  G, H care au afirmat faptul că la imobil au locuit pârâtul cu defuncta, pârâtul continuând să locuiască în imobil și ulterior decesului lui C. Mai mult, în cadrul interogatoriului, reclamanta a indicat faptul că ulterior decesului, pârâtul a locuit la imobil.

Instanța apreciază că toate aceste acte reprezintă acte de acceptare tacită, fiind respectat termenul de opțiune succesorală. Pentru ca actele de folosință să reprezinte acte de acceptare tacită nu este necesar ca pârâtul să nu fi locuit în imobil anterior decesului, astfel cum susține reclamanta. O astfel de condiție nu se regăsește în dispozițiile legale anterior enunțate, nefiind justificată o interpretare limitativă a art. art. 1110 alin. 2 C.civ. în sensul sugerat de reclamantă.

În ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că posesia pârâtului este o posesie viciată, întrucât a fost făcută prin violență, instanța nu  o poate reține. Astfel, potrivit art. 1110 alin. 2 C.civ. au valoare de acceptare tacită actele de folosință. Or, reclamanta face trimitere la o instituție de drept civil care nu este incidentă în cauză, anume la instituția posesiei. Potrivit art. 916 alin. 1 C.civ., posesia este exercitarea în fapt a prerogativelor dreptului de proprietate asupra unui bun de către persoana care îl stăpânește și care se comportă ca un proprietar.  Astfel, dispozițiile art. 1110 C.civ. nu fac trimitere la instituția posesie și nici nu condiționează folosința de îndeplinirea condițiilor privind o posesie utilă.

Reclamanta a indicat că operează o prezumție  de renunțare la succesiune, raportat și la faptul că pârâtul nu și-a manifestat voința în sensul acceptării succesiunii la data de 27.07.2018, deși a fost prezent la notar. Instanța apreciază că simplul fapt că pârâtul nu a acceptat succesiune prin declarație dată în formă notarială nu atrage incidența dispozițiilor art. 1112 alin. 2 C.civ. Astfel, potrivit dispozițiilor acestui articol, este prezumat, până la proba contrară, că a renunţat la moştenire succesibilul care, deşi cunoştea deschiderea moştenirii şi calitatea lui de succesibil, nu şi-a exercitat dreptul de opţiune succesorală, prin acceptarea moştenirii sau renunţarea expresă la moştenire, în termenul de un an prevăzut la art. 1.103. Or, astfel cum reiese din analiza făcută mai sus, pârâtul a acceptat succesiunea în termenul de opțiune succesorală în mod tacit.

În conformitate cu art. 120 din Legea nr. 36/1995, cei care se consideră vătămaţi în drepturile lor prin emiterea certificatului de moştenitor pot cere instanţei judecătoreşti anularea acestuia şi stabilirea drepturilor lor, conform legii. Până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia. 

Astfel, reclamanta a solicitat anularea certificatul de legatar nr. 72 – supliment la certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 eliberat de SPN E, în dosarul nr. 28.2018, motivat de faptul că pârâtul este străin de moștenire, întrucât nu a acceptat succesiunea în termenul de opțiune. Raportat la aspectele anterior enunțate, instanța reține faptul că pârâtul a acceptat succesiunea în mod tacit, în termenul de opțiune succesorală. Astfel, având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada  existenței unei cauze care să atragă anularea certificatului mai sus menționat.

Față de cele mai sus reținute, constatând că reclamantei nu i s-a produs nicio vătămare prin emiterea certificatul de legatar nr. 72 – supliment la certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 eliberat de SPN E, în dosarul nr. 28.2018, acesta reflectând în mod corect  faptul că și pârâtul a acceptat succesiune, instanța urmează să respingă ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect anularea acestuia. 

Reclamantul a solicitat în subsidiar, pentru situația în care instanța va constata că pârâtul are calitate de legatar acceptant pentru camera mică situată la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1, cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil, atribuirea imobilului și ieșirea din indiviziune, cu obligarea sa la plata către pârât a unei sulte. 

Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității partajului/ieșirii din indiviziune, invocată de pârât prin întâmpinarea la cererea modificatoare, instanța reține că aceasta este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

În motivarea excepției, pârâtul a indicat faptul că părțile sunt titulari exclusivi ai bunurilor lăsate prin testament, dețin bunuri individualizate și determinate, nu dețin cote de proprietate abstracte din imobil și prin urmare nu este admisibilă ieșirea din indiviziune cu privire la acestea.

Or, instanța apreciază că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 671 alin. 1 C.civ., potrivit cărora partajul este inadmisibil în cazurile prevăzute de secţiunile a 3-a şi a 4-a din prezentul capitol, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege. Situația indicată de pârât nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute de articol și nici nu au fost indicate dispoziții legale care să atragă incidența tezei finale.

Faţă de acestea, instanţa apreciază că existenţa unei stări de indiviziune constituie o condiție de fond a partajului, nu de admisibilitate, și va respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinarea la cererea modificatoare.

Analizând pe fond cererea formulată de reclamantă de ieșirea din indiviziune/partaj și de atribuire a întregului imobil, instanța reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 1143 C.civ.: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Moştenitorul poate cere oricând ieşirea din indiviziune, chiar şi atunci când există convenţii sau clauze testamentare care prevăd altfel.  Dispoziţiile art. 669-686 se aplică şi partajului succesoral în măsura în care nu sunt incompatibile cu acesta.”

Deși noțiunea de indiviziune nu este definită de legiuitor, instanța apreciază că acesta este, precum și starea de coproprietate, caracterizată prin aceea că niciunul dintre coindivizari nu este titularul exclusiv al unui bun sau al unei părţi dintr-un bun, ci dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane, care au doar o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate. Astfel, indiviziunea reprezintă o formă a proprietăţii comune, care are ca obiect o moştenire. Având în vedere trimiterea făcută de dispozițiile art. 1143 alin. 2 C.civ., instanța apreciază că regimul juridic este comun cu cel al coproprietăţii.

Potrivit dispozițiilor art. 120 alin. 1 din Legea nr. 36/1995, până la anularea sa prin hotărâre judecătorească, certificatul de moştenitor face dovada calităţii de moştenitor, legal sau testamentar, precum şi dovada dreptului de proprietate al moştenitorilor acceptanţi asupra bunurilor din masa succesorală, în cota care se cuvine fiecăruia.

Astfel, prin certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 s-a reținut că reclamanta a dobândit, în calitate de legatar universal dreptul de proprietate asupra construcției situate în București, str. ..., sector 1, compusă din: o cameră de cărămidă, o cameră de paiantă, un hol de cărămidă, o bucătărie de paiantă, wc în curte, precum și un puț de apă, construcție acoperită cu țiglă, împreună cu dreptul de superficie asupra suprafeței de 414 mp teren aferent construcției, cu excepția unei camere mici cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil.

Prin certificatul de legatar nr. 72 – supliment la certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 eliberat de SPN E, în dosarul nr. 28.2018 s-a reținut că legatarul cu titlu particular B a dobândit de pe urma defunctei C dreptul de proprietate asupra unei camere situate la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1, cu acces la baie și bucătărie, precum și a unei camere situate în spatele garajului din același imobil.

În cadrul contractului de vânzare cumpărare prin care defuncta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în București, str. ..., sector 1, se menționează că acesta este compus din o cameră de cărămidă, o cameră de paiantă, un hol de cărămidă, o bucătărie de paiantă, wc în curte, precum și un puț de apă, construcție acoperită cu țiglă. (f. 17 vol. II). Acest aspect nu este contestat de părți.

Reclamanta a invocat faptul că imobilul nu este comod partajabil în natură și că față de acest aspect se impune efectuarea partajului.

Cu toate acestea, instanța apreciază că, pentru a putea fi efectuat partajul, este necesar să existe o stare de coproprietate asupra imobilului. Astfel, coproprietatea este caracterizată prin aceea că dreptul de proprietate aparţine concomitent mai multor persoane, care au doar o cotă-parte ideală şi abstractă din dreptul de proprietate. Este adevărat că dreptul de coproprietate nu trebuie să fie exprimat doar numeric sau procentual, însă instanța apreciază că în prezenta cauză părțile au un drept de proprietate exclusivă cu privire la bunurile indicate în certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018, respectiv certificatul de legatar nr. 72 – supliment la certificatul de legatar nr. 24/27.07.2018 eliberate de SPN E, în dosarul nr. 28.2018. Or, atât timp cât niciunul dintre aceste certificate nu a fost anulat, sunt incidente dispozițiile art. 120 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.

Instanța nu poate reține susținerile reclamantei în sensul că prin modul în care au fost instituite legatele, defuncta a creat o stare de indiviziune între părți. În primul rând, instanța reține că părțile nu au indicat, în niciun moment, faptul că nu este suficient individualizat obiectul legatului cu titlu particular lăsat pârâtului.

Instanța apreciază că, chiar dacă două camere compun acelaşi corp de proprietate, o atare situaţie nu poate conduce automat la concluzia că dreptul de proprietate asupra aceluiaşi bun se exercită în mod colectiv, concurenţial, de către mai mulţi titulari. În cadrul testamentului se menționează: „Las domnului B ... camera mică situată la parterul imobilului din București, str. ..., sector 1, cu acces la baie și bucătărie, precum și o cameră situată în spatele garajului din același imobil, instituindu-l legatar particular, potrivit art. 1057 C.civ.” De asemenea, din înscrisurile depuse la dosarul de executare silită reiese faptul că imobilul este compus din două camere, una de cărămidă și una de paiantă, deci identificarea camerei mici, lăsate cu titlu de legat particular, nu comportă dificultăți. Pârâtul a depus la dosarul cauzei planșe foto (f. 144) în care a fost indicată camera care îi revine, fără ca acest aspect să fie contestat de reclamantă.  Testatoarea a identificat care dintre cele două camere a fost lăsată cu titlu particula, situația fiind diferită de cea în care ar fi lăsat „o cameră” din cele două camere ale imobilului.

Prin urmare, nu se poate reține că în cauză ar fi fost creată o stare de indiviziune cu privire la bunurile lăsate prin testament. Simplul fapt că bunul nu ar fi comod partajabil în natură sau faptul că părțile nu ar putea conviețui, nu pot duce la o altă concluzie și nu schimbă caracterul de bun propriu, individualizat.

De asemenea, instituirea unui drept de folosință cu privire la bucătărie și baie nu schimbă calitatea de bun propriu a părții din imobil lăsată pârâtului.  Potrivit art. 631 C.civ., dispozițiile privind proprietatea comună se aplică ori de câte ori dreptul de proprietate privată are 2 sau mai muți titulari. Or, prin testament a fost lăsat doar dreptul de folosință, atribut al proprietății private, conform dispozițiilor art. 555 alin. 1 C.civ., nefiind creată cu privire la aceste două încăperi o coproprietate forțată, cu privire la care, oricum, ar fi fost posibil doar partajul prin bună învoială conform art. 971 alin. 1 C.civ.

În ceea ce privește apărarea pârâtului în sensul că dreptul de superficie aparține nu doar reclamantei, ci și lui, întrucât este instituit pentru întreaga construcție, instanța constată că nu a fost învestită cu o cerere reconvențională în acest sens. Mai mult, niciunul dintre certificatele de legatar nu au fost anulate, rămânând incidente dispozițiile art. 120 alin. 1 din Legea nr. 36/1995.

Față de acestea, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată astfel cum a fost modificată și va lua act de faptul că părțile și-au rezerva dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge excepţia inadmisibilităţii capătului doi din cererea modificatoare, invocată de pârât, ca neîntemeiată.

Respinge cererea de chemare în judecată aşa cum a fost modificată, privind reclamanta …… şi pârâtul B, cu CNP ..., cu domiciliul la …. ca neîntemeiată.

Ia act că părţile şi-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.

Pronunţată astăzi, 23.09.2019, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, potrivit art. 396 alin.2 C.proc.civ.

PREŞEDINTE GREFIER

Domenii speta

Spete similare