Cerere de plată formulată în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006. Suspendarea judecăţii conform dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct.2 Cod procedură civilă. Compatibilitatea prevederilor Codului de procedură civilă privind suspendare

Faţă de principiul celerităţii şi textele ce reglementează cererea de plată, dispoziţiile privind procedura insolvenţei, în general, şi cele privind cererea de plată formulată de creditor în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, în particular, nu sunt compatibile, cu instituţia suspendării.

Procedura insolvenţei se caracterizează  prin existenţa mai multor cereri contencioase şi necontencioase formulate pe parcursul desfăşurării procedurii, care se judecă fie în dosarul de bază, fie în dosare asociate, fiecare parcurgând, după caz, stadiile procesuale fond şi apel/recurs.

Dacă procedura insolvenţei dosarul de bază este incompatibilă cu instituţia suspendării judecăţii, în cazul cererilor formulate separat pe parcursul desfăşurării procedurii, dosare asociate, se poate pune, excepţional, problema suspendării, judecătorul sindic apreciind,  în concret.

În cazul cererii de plată se impune soluţionarea rapidă, suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă fiind incompatibilă cu regulile şi principiile procedurii insolvenţei.

Prin încheierea din data de 25.11.2019, Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă a suspendat judecarea cauzei conform dispoziţiilor  art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul  a reţinut că  nici una dintre părţi nu s-a prezentat şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta UATOF, arătând că în mod greşit s-a dispus suspendarea judecării cauzei având ca obiect cerere de plată a creanţei născute în perioada ulterioară deschiderii procedurii de faliment şi că se impune reluarea judecăţii şi soluţionarea cererii de plată.

Nu s-a depus întâmpinare.

Analizând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză (Legea nr. 85/2006 în forma la data de 08.05.2014 şi Codul de procedură civilă 2013), Curtea a reţinut că acesta este fondat.

Potrivit art. 149 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, dispoziţiile acestei legi se completează, în măsura în care nu contravin, cu cele ale Codului de procedura civila şi ale Codului civil.

Cu alte cuvinte, dispoziţiile Codului de procedură civilă completează Legea insolvenţei în măsura în care acestea sunt compatibile.

Ca urmare, se impune verificarea compatibilităţii instituţiei suspendării judecăţii prevăzute de art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă cu dispoziţiile privind procedura insolvenţei, în general, şi, în particular, cu cele privind cererea de plată formulată de creditoare în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

În demersul de verificare a compatibilităţii, Curtea a pornit de la principiul ce guvernează procedura insolvenţei în întregul ei, anume principiul celerităţii şi va analiza textele ce reglementează cererea de plată în temeiul art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Principiu celerităţii rezultă explicit din dispoziţiile art. 5 alin. 1 şi  2 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora organele care aplică procedura sunt: instanţele judecătoreşti, judecătorul-sindic, administratorul judiciar şi lichidatorul judiciar, care trebuie să asigure efectuarea cu celeritate a actelor şi operaţiunilor prevăzute de prezenta lege, precum şi realizarea, în condiţiile legii, a drepturilor şi obligaţiilor celorlalţi participanţi la aceste acte şi operaţiuni.

În acelaşi sens, legiuitorul a stabilit clar termene pentru desfăşurarea procedurii, momente de la care curg aceste tetmene, perioade maxime cum este cazul planului de reorganizare.

 În privinţa cererilor de plată pentru creanţele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observaţie sau în procedura reorganizării judiciare/ în procedura de faliment legiuitorul a prevăzut plata acestora pe baza documentelor din care rezultă, fără a fi necesară înscrierea la masa credală.

Potrivit art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, creanțele curente se plătesc conform documentelor din care rezultă, fără a fi necesară înscrierea lor la masa credală, legiuitorul conferind titularilor acestor creanțe prioritate la plată în fața creditorilor înscriși la masa credală a debitorului (legiuitorul a consacrat astfel o „răsturnare” a  principiului de drept comun prior tempore potior jure).

În vederea plăţii, creditorul titular al creanței curente se adresează practicianului în insolvenţă, formulând o cerere de plată a creanței curente și depunând documentele din care aceasta rezultă, creanţa urmând a fi analizată de către practician în sensul că va verifica cererea și documentele depuse, va efectua o cercetare amănunțită pentru a stabili legitimitatea și valoarea creanței curente și va lua o măsură, fie de plată totală sau parțială a creanței, fie de refuz la plată.

Împotriva măsurii administratorului judiciar creditorul titular al creanței curente poate face contestație la judecătorul sindic, în condițiile art. 21 alin. 2, în termen de 3 zile de la depunerea raportului cuprinzând măsura referitoare la creanța curentă.

Faţă de principiul celerităţii şi textele ce reglementează cererea de plată, Curtea a constatat că dispoziţiile privind procedura insolvenţei, în general, şi cele privind cererea de plată formulată de creditor în temeiul dispoziţiilor art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, în particular, nu sunt compatibile, de principiu, cu instituţia suspendării.

Procedura insolvenţei se caracterizează  prin existenţa mai multor cereri contencioase şi necontencioase formulate pe parcursul desfăşurării procedurii, care se judecă fie în dosarul de bază, fie în dosare asociate, fiecare parcurgând, după caz, stadiile procesuale fond şi apel.

Ca urmare, este necesară  distincţia între procedura insolvenţei (dosarul de bază) şi cererile separate (dosare asociate) cu care este investit judecătorul sindic pe parcursul procedurii.

Dacă este adevărat că  procedura insolvenţei dosarul de bază este incompatibilă cu instituţia suspendării judecăţii, în cazul cererilor formulate separat pe parcursul desfăşurării procedurii, dosare asociate, se poate pune, excepţional, problema suspendării, judecătorul sindic apreciind, de la caz la caz, în concret.

Aşa cum am arătat, în cazul cererii de plată se impune soluţionarea rapidă, suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă fiind incompatibilă cu regulile şi principiile menţionate mai sus.

Pentru aceste motive, având în vedere aplicarea greşită în cauză de către judecătorul sindic a dispoziţiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă,  în temeiul art. 496 coroborat cu dispoziţiile art. 414 Cod procedură civilă, Curtea a admis recursul declarat de recurenta reclamantă  UATOF, a casat încheierea din data de 25.11.2019 pronunţată de Tribunalul Dolj – Secţia a II-a Civilă în dosarul nr. 7023/63/2014/a6 şi a trimis cauza pentru continuarea judecăţii cererii de plată formulate de creditoare.

Domenii speta

Spete similare