R O M Â N I A
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL
SENTINŢA Nr. 699/2018
Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2018
Completul compus din:
PREŞEDINTE Bianca Dinu
Grefier Mariana Lazar
Pe rol fiind soluţionarea cererii de chemare în judecată având ca obiect revendicare formulată de creditoarea SC ,judeţul Prahova şi prin administrator special P.M cu domiciliul în B, judeţul Prahova.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns creditoarea reprezentată de avocat R R, debitoarea prin administrator judiciar şi administratorul special reprezentat de avocat S M.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă după care :se învederează că la dosar s-a depus cerere de ajutor public judiciar din partea creditoarei.
Judecătorul sindic ia act că la dosar s-a depus cerere de ajutor public judiciar.
Instanţa pune în discuţie excepţia necompetenţei materiale a judecătorului sindic, faţă de obiectul cererii de chemare în judecată şi prorogă discutarea cererii de ajutor public judiciar de către instanţa competentă.
Avocat R R având cuvântul arată că cererea de chemare în judecată este o acţiune de recuperare creanţe potrivit art 75 coroborat cu art 45 alin 1 lit r din L85/2014 şi nu este o acţiune în revendicare. Solicită respingerea excepţiei.
Avocat S M având cuvântul pentru administratorul special arată că judecătorul sindic este competent pentru a soluţiona prezenta cauză.
Administratorul judiciar având cuvântul arată că lasă la aprecierea judecătorului sindic cu privire la excepţia necompetenţei materiale .
JUDECĂTORUL SINDIC,
Deliberând asupra cauzei, judecătorul sindic constata următoarele:
Prin cererea inregistrata la data de 23.08.2018 reclamanta a solicitat obligarea pârâtei debitoare de a lăsa în deplină proprietate şi folosinţă construcţiile denumite “clădire birouri şi staţie epurare” şi la plata chiriilor pe care le-a încasat pe aceste construcţii începând cu ultimii trei ani anteriori formulării cererii.
În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă, că aceste clădiri se află în patrimoniul reclamantei, plătind impozitele aferente, însă, debitoarea, total abuziv şi ilegal a cedat folosinţa celor două imobile încasând chirii lunar.
A arătat reclamanta că a notificat debitoarea, administratorul special şi administratorul special cu privire la această revendicare, astfel încât în baza art. 566 Cod civil solicită admiterea cererii şi obligarea debitoarei la restituirea imobilelor şi a chiriei încasate ilegal.
În drept şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 548, 550, 555, 566 Cod civil, precum si pe cele ale art. 45 alin.1 lit.r al Legii 85/2014.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic constata următoarele:
Prin sentinta nr. 130 din data de 16 februarie 2015 s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei S , judeţul Prahova, înregistrată în Registrul Special al Societăţilor Agricole pe anul 1991, În temeiul art. 73 din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă s-a desemnat administrator judiciar pe DINU, URSE ŞI ASOCIAŢII SPRL,
Potrivit art. 237 Cod procedura civilă, instanţa va rezolva exceptiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu.
Astfel, analizand cu prioritate exceptia necompetenţei materiale a judecătorului sindic în solutionarea prezentei cereri de revendicare imobiliară, instanta retine urmatoarele:
Principalele atribuţii ale judecătorului sindic sunt enumerate în art. 45 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.
Potrivit art. 45 din Legea 85/2014 (1) principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentului capitol, sunt:
a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii insolventei si, dupa caz, de intrare in faliment, atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;
b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;
c) judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;
d) desemnarea motivata, dupa verificarea eventualelor incompatibilitati, prin sentinta de deschidere a procedurii, dupa caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de catre debitor, daca cererea ii apartine acestuia. in lipsa unei astfel de propuneri facute de catre debitor sau de catre oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii in insolventa inscrisi in Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, care si-au depus oferta la dosar. Daca nu s-a depus nicio oferta, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii in insolventa inscrisi in Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. in cazul in care atat debitorul, cat si creditorul au solicitat desemnarea cate unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenta cererea creditorului. Daca creditorii solicita a fi desemnati administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiti, judecatorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propusi de acestia. Desemnarea se va face pentru administrarea procedurii pana la confirmarea acestuia in conditiile legii. Totodata, judecatorul-sindic va fixa onorariul in conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada;
e) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor. Daca nu exista contestatii asupra legalitatii hotararii adunarii creditorilor sau a deciziei creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, confirmarea se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de 5 zile de la sesizarea judecatorului-sindic;
f) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, potrivit prevederilor art. 57 alin. (4);
g) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;
h) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 169, sau sesizarea organelor de urmarire penala atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni;
i) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operatiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 si a actiunilor in nulitatea platilor sau operatiunilor efectuate de catre debitor, fara drept, dupa deschiderea procedurii;
j) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar;
k) confirmarea planului de reorganizare, dupa votarea lui de catre creditori;
l) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;
m) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar;
n) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;
o) judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi;
p) dispunerea convocarii adunarii creditorilor, cu o anumita ordine de zi;
q) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii;
r) orice alte atributii prevazute de lege.
Potrivit acestui text legal, la alin. 2, se prevede expres: „(2) Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”
Din interpretarea prevederilor art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea insolvenţei, rezultă că, dacă la alin. 1 se enumeră în mod exemplificativ principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, alin. 2 vine să întărească caracterul neexhaustiv al atribuţiilor arătate la alin. 1, arătând că atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar/lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură juridică aferente procedurii insolvenţei. Având în vedere multitudinea activităţilor specifice procedurii insolvenţei, este imposibilă stabilirea concretă, exhaustivă a tuturor operaţiunilor ce au loc pe parcursul desfăşurării insolvenţei, întrucât acestea variază de la o situaţie juridică la alta.
Astfel, soluţia aleasă de legiuitor este aceea că nu limitează atribuţiile judecătorului sindic numai la cazurile concrete enumerate în alin. 1 al art. 11 din lege, ci are în vedere şi controlul tuturor operaţiunilor şi actelor săvârşite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori şi alţi participanţi la desfăşurarea procedurii, precum şi litigiile, procesele şi cererile ce au legătură directă cu insolvenţa şi sunt prevăzute de Legea 85/2006.
În acelaşi timp, însă, această soluţie legislativă este şi restrictivă, în sensul că judecătorul-sindic nu are atribuţii în soluţionarea unei cereri ori acţiuni ce transcede procedurii insolvenţei, respectiv realizarea unui drept, o pretenţie, somaţie de plată, ori recuperarea unei creanţe, operaţiuni care nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2006, fiind reglementate prin dispoziţiile dreptului comun şi aparţinând competenţei judecătorului de fond.
Aflarea reclamantei sau pârâtei (cum este cazul în speţă) în procedura insolvenţei nu atrage „de plano" competenţa judecătorului sindic în soluţionarea tuturor acţiunilor formulate împotriva sau de acestea, considerent pentru care instanţele competente de drept comun soluţionează de exemplu acţiunile în pretenţii sau cererile de evacuare formulate de societatea aflată în insolventă ori acţiuni reale îndreptate impotriva societăţii aflate în insolvenţă.
De asemenea, aceste prevederi trebuie coroborate cu art. 75 alin. 1 din Legea nr.85/2014, legiuitorul stabilind să fie suspendate de drept toate acţiunile prin care creditorii societăţii în insolvenţă urmăresc realizarea creanţelor împotriva acesteia, urmând ca, ulterior, aceştia sa-şi realizeze creanţa în cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolvenţei.
În mod aproape unanim s-a statuat în practică faptul că, această soluţie legislativă nu vizează însă toate acţiunile, indiferent de natura lor, pe care debitorul falit le are, ci doar a celor personale, vizând realizarea creanţelor împotriva falitului. Or, în motivarea soluţiilor de inaplicare a măsurii suspendării prevăzute de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 s-a reţinut că acţiunea în revendicare nu este o acţiune în realizarea creanţei împotriva averii debitorului de natura celor vizate de art. 75 din Legea nr. 85/2006, fiind o acţiune prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real şi nu a unui drept de creanţă asupra pârâtei aflate în procedura insolvenţei.
Judecătorul sindic nu poate reţine argumentul invocat de către reclamantă în sensul că prezenta cerere este o acţiune în realizarea de creanţe, astfel încât competenţa aparţine judecătorului sindic. În primul rând capătul principal de cerere se referă la obligarea pârâtei debitoare de a lăsa în deplină proprietate şi folosinţă construcţiile denumite “clădire birouri şi staţie epurare” şi este întemeiat pe disp. art. 555 Cod civil, iar capătul subsidiar ( întrucât soluţionarea acestuia depinde de soluţia data capătului principal de cerere) la obligarea plăţii chiriei aferente acestor construcţii ( lipsa de folosinţă), astfel încât nu se poate susţine că prezenta cerere este o acţiune personală( prin care se valorifică un drept de creanţă), ci este o veritabilă cerere reală prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real.
Daca, intr-adevar, am îmbrăţişa teza avansată de reclamantă, aceasta ar fi avut deschisa calea prevazuta de art. 59 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 85/2014 pentru a revendica bunurile imobile in discutie, aceasta cale a contestatiei impotriva masurii administratorului judiciar ar fi fost singura cale recunoscuta de Legea insolventei, lege speciala fata de Codul civil, iar pierderea termenului de 7 zile de la publicarea raportului administratorului judiciar ar fi insemnat decaderea din dreptul de formula contestatia si, implicit, si de a revendica bunurile in discutie pe calea dreptului comun.
Or, o asemenea limitare de ordin procedural a actiunii in revendicare nu poate fi admisă, iar dispozitiile art. 59 alin. 5 si 6 din Legea nr 85/2014 nu pot fi „fortate” intr-o asemenea masura incat, pe calea unei contestatii impotriva masurilor administratorului judiciar /lichidatorului, sa se tinda la revendicarea unui bun.
Daca s-ar accepta teza reclamantei că o actiune in revendicare se poate face exclusiv in fata judecatorului sindic si ca este supusa termenului de 7 zile prevazut de art.59 alin 6 ar înseamna ca imprescriptibilitatea unei actiuni in revendicare este inlaturata, iar prin Legea 85/2014 s-ar modifica dreptul comun in materie de proprietate si actiuni reale, lucru care nu poate fi acceptat.
În concluzie, cum cererea din prezenta cauză are natura unei actiuni in revendicare, urmarind, drept consecinta afirmarea calitatii de proprietar a reclamantei si recastigarea posesiei asupra unor bunuri pretins detinute de parata, aceasta nu poate intra în competenţa judecătorului-sindic, legea insolvenţei făcând trimitere neechivoca la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului judiciar, precum si la cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, iar in cauza nu se identifica atare procese, prezenta cerere este exclusiv de competenţa instanţelor de drept comun.
In consecinta, judecătorul sindic va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa soluţionării cauzei avand ca obiect revendicare mobiliară în favoarea Judecătoriei Ploieşti, căreia îi va trimite de îndată dosarul spre competentă soluţionare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE :
Admite excepţia necompetenţei materiale a judecătorului sindic invocată din oficiu.
Declină competenţa soluţionării cauzei având ca obiect revendicare imobiliară formulată de creditoarea SC SRL cu sediul în în contradictoriu cu debitoarea S A cu sediul în comuna Blejoi, judeţul Prahova prin administrator judiciar ......... în favoarea Judecătoriei Ploieşti.
Trimite de îndată dosarul către Judecătoria Ploieşti, spre competentă soluţionare.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15.10.2018.
Judecător sindic, Grefier,
BIANCA DINU MARIANA LAZĂR
Judecătoria Sectorul 1 București
Legea dării în plată. Împrumutatul principal, societate comercială, și-a asumat contractul de credit în exercițiul activității, pentru capital de lucru, prevederile Legii nr. 193/2000 nu îi vor fi aplicabile, fiind un profesionist care și-a asumat un cont
Judecătoria Sectorul 1 București
pretenții – cote de întreținere asociația de proprietari și penalități de întârziere; cerere reconvențională – inadmisibilitatea capetelor de cerere în raport de faptul că se solicită constatarea unei situații de fapt; puterea de lucru judecat a considere
Curtea de Apel Alba Iulia
Decizie de impunere. Comunicare la vechiul sediu social. Nelegalitate.
Judecătoria Sectorul 1 București
Anulare act - desfiinţarea hotărârii nr. 371/26.03.2020. Excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 București, invocată din oficiu.
Judecătoria Sectorul 1 București
Hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare- cumpărare, incidenta art. 20 din Legea nr. 230/2007 si art. 15 din Legea nr. 85/1992.