Revendicare

Sentinţă civilă 699 din 15.10.2018


R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINŢA  Nr. 699/2018

Şedinţa publică de la 15 Octombrie 2018

Completul compus din:

PREŞEDINTE Bianca Dinu

Grefier Mariana Lazar

 Pe  rol  fiind soluţionarea  cererii de chemare în judecată având ca obiect revendicare formulată  de creditoarea  SC ,judeţul Prahova şi prin administrator  special  P.M cu  domiciliul  în B, judeţul Prahova.

La apelul  nominal  făcut  în şedinţă  publică  au răspuns creditoarea reprezentată de  avocat  R R, debitoarea prin administrator  judiciar  şi administratorul  special reprezentat  de avocat  S M.

Procedura  legal  îndeplinită.

S-a făcut  referatul cauzei  de către  grefierul  de  şedinţă  după care :se învederează că la  dosar  s-a  depus  cerere  de  ajutor  public  judiciar  din partea  creditoarei.

Judecătorul sindic  ia  act că la  dosar s-a  depus cerere de  ajutor public  judiciar.

Instanţa  pune în discuţie excepţia  necompetenţei  materiale a  judecătorului  sindic,  faţă de obiectul cererii de chemare  în judecată  şi prorogă discutarea cererii de  ajutor public judiciar  de către instanţa competentă.

 Avocat  R  R având  cuvântul arată că cererea de chemare în judecată  este o  acţiune  de  recuperare creanţe potrivit  art  75 coroborat  cu art  45  alin  1  lit  r  din  L85/2014  şi  nu este o acţiune în revendicare. Solicită respingerea  excepţiei.

Avocat  S  M având  cuvântul  pentru administratorul special  arată  că  judecătorul sindic  este  competent  pentru a  soluţiona  prezenta cauză.

 Administratorul  judiciar  având cuvântul arată că lasă  la  aprecierea  judecătorului  sindic cu privire la  excepţia  necompetenţei  materiale  .

JUDECĂTORUL  SINDIC,

Deliberând asupra cauzei, judecătorul sindic constata următoarele:

Prin cererea inregistrata la data de 23.08.2018  reclamanta a solicitat obligarea pârâtei debitoare de a lăsa în deplină proprietate şi folosinţă construcţiile denumite “clădire birouri şi staţie epurare”  şi la plata chiriilor pe care le-a încasat pe aceste construcţii începând cu ultimii trei ani anteriori formulării cererii.

În motivarea cererii, s-a arătat, în esenţă,  că aceste clădiri se află în patrimoniul reclamantei, plătind impozitele aferente, însă, debitoarea, total abuziv şi ilegal a cedat folosinţa celor două imobile încasând chirii lunar.

A arătat reclamanta că a notificat debitoarea, administratorul special şi administratorul special cu privire la această revendicare, astfel încât în baza art. 566 Cod civil solicită admiterea cererii şi obligarea debitoarei la restituirea imobilelor şi a chiriei încasate ilegal.

În drept şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 548, 550, 555, 566  Cod civil, precum si pe cele ale art. 45 alin.1 lit.r al  Legii 85/2014.

Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic constata următoarele:

Prin sentinta nr. 130 din data de 16 februarie 2015 s-a dispus deschiderea procedurii generale împotriva debitoarei S , judeţul Prahova, înregistrată în Registrul Special al Societăţilor Agricole pe anul 1991, În temeiul art. 73  din Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă s-a desemnat  administrator judiciar pe DINU, URSE ŞI ASOCIAŢII SPRL,

Potrivit art. 237 Cod procedura civilă,  instanţa va rezolva exceptiile ce se invoca ori pe care le poate ridica din oficiu.

Astfel, analizand cu prioritate exceptia necompetenţei materiale a judecătorului sindic în solutionarea prezentei cereri de revendicare imobiliară, instanta retine urmatoarele:

Principalele atribuţii ale judecătorului sindic sunt enumerate în art. 45 din Legea 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă.

Potrivit art. 45 din Legea 85/2014 (1) principalele atributii ale judecatorului-sindic, in cadrul prezentului capitol, sunt:

a) pronuntarea motivata a hotararii de deschidere a procedurii insolventei si, dupa caz, de intrare in faliment, atat prin procedura generala, cat si prin procedura simplificata;

b) judecarea contestatiei debitorului impotriva cererii introductive a creditorilor pentru inceperea procedurii;

c) judecarea opozitiei creditorilor la deschiderea procedurii;

d) desemnarea motivata, dupa verificarea eventualelor incompatibilitati, prin sentinta de deschidere a procedurii, dupa caz, a administratorului judiciar provizoriu/lichidatorului judiciar provizoriu, solicitat de creditorul care a depus cererea de deschidere a procedurii ori de catre debitor, daca cererea ii apartine acestuia. in lipsa unei astfel de propuneri facute de catre debitor sau de catre oricare dintre creditori, desemnarea se va face dintre practicienii in insolventa inscrisi in Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania, care si-au depus oferta la dosar. Daca nu s-a depus nicio oferta, va desemna aleatoriu pe oricare dintre practicienii in insolventa inscrisi in Tabloul Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa din Romania. in cazul in care atat debitorul, cat si creditorul au solicitat desemnarea cate unui administrator judiciar/lichidator judiciar va avea prevalenta cererea creditorului. Daca creditorii solicita a fi desemnati administratori judiciari/lichidatori judiciari diferiti, judecatorul-sindic va desemna motivat pe unul dintre cei propusi de acestia. Desemnarea se va face pentru administrarea procedurii pana la confirmarea acestuia in conditiile legii. Totodata, judecatorul-sindic va fixa onorariul in conformitate cu criteriile stabilite de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si a atributiilor acestuia pentru aceasta perioada;

e) confirmarea, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar desemnat de adunarea creditorilor ori de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor. Daca nu exista contestatii asupra legalitatii hotararii adunarii creditorilor sau a deciziei creditorului care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, confirmarea se face in camera de consiliu, fara citarea partilor, in termen de 5 zile de la sesizarea judecatorului-sindic;

f) inlocuirea, pentru motive temeinice, prin incheiere, a administratorului judiciar sau a lichidatorului judiciar, potrivit prevederilor art. 57 alin. (4);

g) judecarea cererilor de a i se ridica debitorului dreptul de a-si mai conduce activitatea;

h) judecarea cererilor de atragere a raspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in insolventa, potrivit art. 169, sau sesizarea organelor de urmarire penala atunci cand exista date cu privire la savarsirea unei infractiuni;

i) judecarea actiunilor introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar pentru anularea unor acte ori operatiuni frauduloase, potrivit prevederilor art. 117-122 si a actiunilor in nulitatea platilor sau operatiunilor efectuate de catre debitor, fara drept, dupa deschiderea procedurii;

j) judecarea contestatiilor debitorului, ale comitetului creditorilor sau ale oricarei persoane interesate impotriva masurilor luate de administratorul judiciar ori de lichidatorul judiciar;

k) confirmarea planului de reorganizare, dupa votarea lui de catre creditori;

l) solutionarea cererii administratorului judiciar sau a creditorilor de intrerupere a procedurii de reorganizare judiciara si de intrare in faliment;

m) solutionarea contestatiilor formulate la rapoartele administratorului judiciar sau ale lichidatorului judiciar;

n) judecarea actiunii in anularea hotararii adunarii creditorilor;

o) judecarea cererilor administratorului judiciar/lichidatorului judiciar in situatiile in care nu se poate lua o hotarare in sedintele comitetului creditorilor sau ale adunarii creditorilor din lipsa de cvorum cauzata de neprezentarea creditorilor legal convocati, la cel putin doua sedinte ale acestora avand aceeasi ordine de zi;

p) dispunerea convocarii adunarii creditorilor, cu o anumita ordine de zi;

q) pronuntarea hotararii de inchidere a procedurii;

r) orice alte atributii prevazute de lege.

Potrivit acestui text legal, la alin. 2, se prevede expres: „(2) Atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar şi/sau al lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură judiciară aferente procedurii insolvenţei. Atribuţiile manageriale aparţin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, în mod excepţional, debitorului, dacă acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-şi administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunităţii de către creditori, prin organele acestora.”

Din interpretarea prevederilor art. 11 alin. 1 şi 2 din Legea insolvenţei, rezultă că, dacă la alin. 1 se enumeră în mod exemplificativ principalele atribuţii ale judecătorului-sindic, alin. 2 vine să întărească caracterul neexhaustiv al atribuţiilor arătate la alin. 1, arătând că atribuţiile judecătorului-sindic sunt limitate la controlul judecătoresc al activităţii administratorului judiciar/lichidatorului şi la procesele şi cererile de natură juridică aferente procedurii insolvenţei. Având în vedere multitudinea activităţilor specifice procedurii insolvenţei, este imposibilă stabilirea concretă, exhaustivă a tuturor operaţiunilor ce au loc pe parcursul desfăşurării insolvenţei, întrucât acestea variază de la o situaţie juridică la alta.

Astfel, soluţia aleasă de legiuitor este aceea că nu limitează atribuţiile judecătorului sindic numai la cazurile concrete enumerate în alin. 1 al art. 11 din lege, ci are în vedere şi controlul tuturor operaţiunilor şi actelor săvârşite de către administratorul judiciar, lichidator, debitori şi alţi participanţi la desfăşurarea procedurii, precum şi litigiile, procesele şi cererile ce au legătură directă cu insolvenţa şi sunt prevăzute de Legea 85/2006.

În acelaşi timp, însă, această soluţie legislativă este şi restrictivă, în sensul că judecătorul-sindic nu are atribuţii în soluţionarea unei cereri ori acţiuni ce transcede procedurii insolvenţei, respectiv realizarea unui drept, o pretenţie, somaţie de plată, ori recuperarea unei creanţe, operaţiuni care nu sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 85/2006, fiind reglementate prin dispoziţiile dreptului comun şi aparţinând competenţei judecătorului de fond.

Aflarea reclamantei sau pârâtei (cum este cazul în speţă) în procedura insolvenţei nu atrage „de plano" competenţa judecătorului sindic în soluţionarea tuturor acţiunilor formulate împotriva sau de acestea, considerent pentru care instanţele competente de drept comun soluţionează de exemplu acţiunile în pretenţii sau cererile de evacuare formulate de societatea aflată în insolventă ori acţiuni reale  îndreptate impotriva societăţii aflate în insolvenţă.

De asemenea, aceste prevederi trebuie coroborate cu art. 75 alin. 1 din Legea nr.85/2014, legiuitorul  stabilind să fie suspendate de drept toate acţiunile prin care creditorii societăţii în insolvenţă urmăresc realizarea creanţelor împotriva acesteia, urmând ca, ulterior, aceştia sa-şi  realizeze creanţa în cadrul procedurii colective demarate prin deschiderea procedurii insolvenţei.

În mod aproape unanim s-a statuat în practică faptul că, această soluţie legislativă nu vizează însă toate acţiunile, indiferent de natura lor, pe care debitorul falit le are, ci doar a celor personale, vizând realizarea creanţelor împotriva falitului. Or, în motivarea soluţiilor de inaplicare a măsurii suspendării prevăzute de art. 75 alin. 1 din Legea nr. 85/2014 s-a reţinut că acţiunea în revendicare nu este o acţiune în realizarea creanţei împotriva averii debitorului de natura celor vizate de art. 75 din Legea nr. 85/2006, fiind o acţiune prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real şi nu a unui drept de creanţă asupra pârâtei aflate în procedura insolvenţei.

Judecătorul sindic nu poate reţine argumentul invocat de către reclamantă în sensul că prezenta cerere este o acţiune în realizarea de creanţe, astfel încât competenţa aparţine judecătorului sindic. În primul rând capătul principal de cerere se referă la obligarea pârâtei  debitoare de a lăsa în deplină proprietate şi folosinţă construcţiile denumite “clădire birouri şi staţie epurare”  şi este întemeiat pe disp. art. 555 Cod civil, iar capătul subsidiar ( întrucât soluţionarea acestuia depinde de soluţia data capătului principal de cerere) la obligarea plăţii chiriei aferente acestor construcţii ( lipsa de folosinţă), astfel încât nu se poate susţine că prezenta cerere este o acţiune personală( prin care se valorifică un drept de creanţă), ci este o veritabilă cerere reală prin care se urmăreşte valorificarea unui drept real.

Daca, intr-adevar, am îmbrăţişa teza avansată de reclamantă, aceasta  ar fi avut deschisa calea prevazuta de art. 59 alin. 5 şi 6 din Legea nr. 85/2014 pentru a revendica bunurile imobile in discutie, aceasta cale a contestatiei impotriva masurii administratorului judiciar ar fi fost singura cale recunoscuta de Legea insolventei, lege speciala fata de Codul civil, iar pierderea termenului de 7 zile de la publicarea raportului administratorului judiciar ar fi insemnat decaderea din dreptul de formula contestatia si, implicit, si de a revendica bunurile in discutie pe calea dreptului comun.

Or, o asemenea limitare de ordin procedural a actiunii in revendicare  nu poate fi admisă, iar dispozitiile art. 59 alin. 5 si 6 din Legea nr 85/2014 nu pot fi „fortate” intr-o asemenea masura incat, pe calea unei contestatii impotriva masurilor administratorului judiciar /lichidatorului, sa se tinda la revendicarea unui bun.

 Daca s-ar accepta  teza reclamantei că o actiune in revendicare se poate face exclusiv in fata judecatorului sindic si ca este supusa termenului de 7 zile prevazut de art.59 alin 6 ar înseamna ca imprescriptibilitatea unei actiuni in revendicare este inlaturata, iar prin Legea  85/2014 s-ar modifica  dreptul comun in materie de proprietate si actiuni reale, lucru care nu poate fi acceptat.

În concluzie, cum cererea din prezenta cauză  are natura unei actiuni in revendicare, urmarind, drept consecinta afirmarea calitatii de proprietar a reclamantei si recastigarea posesiei asupra unor bunuri pretins detinute de parata, aceasta nu poate intra în competenţa judecătorului-sindic, legea insolvenţei făcând trimitere neechivoca la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului judiciar, precum si la cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei, iar in cauza nu se identifica atare procese, prezenta cerere este  exclusiv de competenţa instanţelor de drept comun.

In consecinta, judecătorul sindic va admite excepţia necompetenţei sale materiale şi va declina competenţa soluţionării cauzei avand ca obiect revendicare mobiliară în favoarea Judecătoriei Ploieşti, căreia îi va trimite de îndată dosarul spre competentă soluţionare.

PENTRU ACESTE  MOTIVE

IN NUMELE  LEGII

HOTĂRĂŞTE :

 Admite excepţia necompetenţei materiale a judecătorului sindic invocată din oficiu.

 Declină competenţa soluţionării cauzei având ca obiect revendicare imobiliară formulată  de creditoarea  SC SRL cu  sediul în în  contradictoriu cu  debitoarea  S A cu sediul  în  comuna  Blejoi, judeţul Prahova  prin administrator  judiciar ......... în favoarea Judecătoriei Ploieşti.

 Trimite de îndată dosarul către Judecătoria Ploieşti, spre competentă soluţionare.

 Fără cale de atac.

 Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15.10.2018.

 Judecător  sindic, Grefier,

BIANCA DINU MARIANA LAZĂR

Domenii speta