Decizie de impunere. Comunicare la vechiul sediu social. Nelegalitate.

Decizie de impunere. Comunicare la vechiul sediu social. Nelegalitate.

Trebuie făcută o distincție clară între modificarea sediului social, atunci când acesta este identic cu sediul fiscal și modificarea sediului social atunci când acesta nu este identic cu sediul fiscal, pentru că situațiile reglementate de art. 31 alin. 3- alin. 3^4 din Codul de procedură fiscală – OG 92/2003 vizează doar cea de-a doua ipoteză.

Aceasta înseamnă că, dacă contribuabilul persoană juridică își modifică sediul social, iar acesta este identic cu sediul fiscal, notificarea schimbării sediului sau luarea la cunoștință despre această schimbare prin consultarea bazelor publice de date de către organul fiscal reprezintă o formalitate suficientă pentru ca orice comunicare făcută către respectiva persoană juridică să fie făcută în mod legal dacă este expediată către sediul social modificat.

Dacă contribuabilul persoană juridică își modifică doar sediul fiscal, iar acesta nu este identic cu sediul social, notificarea schimbării sediului fiscal trebuie să urmeze obligatoriu procedura reglementată de art. 31 alin. 3- alin. 3^4 din Codul de procedură fiscală – OG 92/2003, modificarea de sediu devenind opozabilă în condițiile art. 31 alin. 3^4 din Codul de procedură fiscală – OG 92/2003. Soluția este logică pentru că modificările în bazele de date publice, care ar putea fi consultate de organul fiscal, vizează doar sediul social nu și sediul fiscal, astfel că, despre acesta din urmă organul fiscal se află în imposibilitate de a lua cunoștință.

În speţă,  modificarea sediului social (identic cu cel fiscal) a fost notificată organului fiscal la momentul efectuării înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei, astfel că acesta nu poate susține în mod întemeiat că nu cunoștea noul sediu fiscal care era identic cu noul sediu social.

Ca atare, comunicarea deciziei, conform dispozițiilor art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, returnată pe motiv „Destinatar mutat de la adresă", urmată de Comunicarea prin publicitate este nelegală, având în vedere că încheierea prin care s-a dispus  modificarea sediului social (identic cu cel fiscal) al asociației se comunică din oficiu, pentru evidența fiscală.

Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 759/2019

1. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 64/CA/2019 pronunțată de Secția a II-a Civilă de Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Sibiu a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta Asociația pentru Educație „E” în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. și Administrația Județeană a Finanțelor Publice S.

2. Recursul declarat în cauză

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta Asociația pentru Educație „E.”.

În susținerea recursului înțelege să invoce motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Noul Cod de Procedură Civilă, din următoarele considerente:

Apreciază sentința atacată ca fiind nelegală și netemeinică întrucât prima instanța a făcut o greșită interpretare si aplicare a dispozițiilor art. 44,45 din Codul de procedura fiscală si normele metodologice cu privire la comunicarea deciziei de impunere, în mod greșit a admis excepția tardivității formulării contestației si de asemenea nu a procedat la judecarea în fond în condițiile în care în mod eronat s-au apreciat înscrisurile depuse la dosar.

Decizia de impunere, din punct de vedere formal nu reprezintă o decizie de impunere emisă în anul 2013 ci conform conținutului atât din preambul cât și din partea finală temeiul de drept invocat este art. 107 alin. 1 din legea 207/2015 art. 269 si art. 270 din legea 207/2015, respectiv dispozițiile din noul cod de procedura fiscala, dispoziții ulterioare anului 2013 când a fost emisă decizia de impunere când era în vigoare OG 92/2003, sediul indicat este sediul din S., Aleea … și nu sediul din S., str. …nr… iar numărul de operator este diferit. Așadar este evident ca decizia nu a fost emisă în anul 2013, niciodată nu a fost comunicată către recurenta reclamantă, aceasta decizie fiind emisă ca urmare a formulării de către reclamantă în anul 2017 a cererii de comunicare a actelor care stau la baza obligațiilor bugetare cu care figura în evidentele ANAF și ca atare doar în anul 2017 a fost emisă. De altfel, se poate observa ca aceasta decizie nu este semnată și stampilată iar aceasta emitere de acte administrative fiscale fără semnătura persoanelor împuternicite și stampila organului fiscal fiind reglementata legal prin Ordinul nr. 3097/24.11.2016, deci ulterior anului 2013.

Cu privire la decizia de soluționare a contestației reclamantei de către intimata pârâtă apreciază ca în mod greșit autoritatea fiscala a soluționat pe excepție această contestație apreciind că nu s-a depus în termenul de 30 de zile in condițiile in care intimata nu a respectat dispozițiile art. 44 din OG 92/2003 de comunicare a actului administrativ fiscal.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 536/2011 s-a stabilit ca dispozițiile art. 44 alin. 3 din OG 92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul ca organul emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată  a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanța. În cunoștință de cauza de situația ca asociația nu mai are sediul în S., str… nr… în condițiile în care plicul a fost returnat cu mențiunea destinatar mutat de la adresa la data de 17.01.2013 (dosar de fond ) și având în vedere ca anterior la data de 25.07.2011 în mod oficial și legal a fost schimbat sediul recurentei reclamante prin încheierea …/ CC/2011 pronunțata de către Judecătoria Sibiu, intimata cu rea credință și în mod nelegal a procedat la comunicarea prin publicitate. Față de aceste motive este evident ca aceasta comunicare a deciziei de impunere este nelegală și ca atare contestația reclamantei este în termen depusă și solicită respingerea excepției tardivității.

Cu privire la fondul cauzei învederează ca prima instanța de judecată nu a analizat motivele invocate prin care a arătat ca aceste obligații bugetare nu exista și prin urmare consideră ca obligațiile fiscale constând în: contribuții datorate de către angajator la asigurări sociale, pentru accidente de munca si boli profesionale, pentru șomaj, asigurări pentru șomaj, pentru Fondul de garantare pentru plata creanțelor salariale, asigurări de sănătate, pentru concedii si indemnizații de la persoane juridice sau fizice pentru venituri din salarii si asimilate salariilor, toate fiind obligații datorate de către angajator pentru angajatul său, toate sunt nejustificate și nefondat stabilite întrucât reclamanta asociație începând cu iulie 2011 și-a suspendat activitatea si nu mai deține salariați motiv pentru care este evident ca începând cu luna iulie 2011 aceste obligații nu mai sunt datorate. În acest sens au fost depuse la sediul intimatei atât adresa din partea președintelui asociației ca societatea reclamantă a avut salariați începând cu luna iulie 2011 iar la data preluării nu a mai avut salariați. De asemenea s-a operat si în sistemul REVISAL-ITM S. încetarea contractelor de muncă, au fost depuse la sediul intimatei declarațiile 112 privind obligațiile de plata a contribuțiilor sociale, a impozitului pe venit si evident nominal a persoanelor asigurate individual pe fiecare luna începând cu luna august 2011 si pana in luna martie 2013 prin care a declarat ca nu deține angajați si nu are de plata taxele aferente inclusiv si declarația nr. 010 prin care începând cu 31.07.2011 nu mai are obligația de plata a taxelor aferente angajaților întrucât nu mai deține angajați.

Astfel , impozitarea s-a efectuat pe o eronată apreciere a stării de fapt fiscale în sensul art. 6 din codul de procedura fiscala si cu interpretarea greșită a art. 83 alin. 4 din cod, întrucât stabilirea din oficiu a obligațiilor fiscale nu se poate face înainte de împlinirea termenului de 15 zile de la înștiințarea contribuabilului privind depășirea termenului de depunere a documentelor fiscale, obligația care nu a fost îndeplinită de către intimată și de asemenea aceasta nu a respectat procedura impusa de art. 67 alin. 1 din codul de procedura fiscala si art. 65.2 din normele de aplicare aprobate prin HG nr. 1050/2004 in sensul ca trebuia sa analizeze toate actele si documentele care prezentau relevanță pentru estimarea corecta a bazei impozabile. În situația in care intimata ar fi respectat aceste obligații legale ar fi constatat ca asociația nu mai desfășoară activitate si nu mai are angajați.

3. Poziția intimatelor

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice a județului S.  în nume propriu și pentru Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice  Brașov a formulat întâmpinare  prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea opțiunii sale procesuale arată că Decizia nr…/14.01.2013 a fost comunicată conform dispozițiilor art. 44 alin. 2 din OG nr.92/2003, prin postă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, la data de 18.01.2013. Aceasta a fost însă returnată pe motiv „Destinatar mutat de la adresa”, conform confirmării de primire existentă la dosarul cauzei.

Ulterior, în mod corect, organul fiscal a făcut aplicarea dispozițiilor art. 44 alin. 2 ind. 2 din OG 92/2003, unde se prevede: „În cazul în care comunicarea potrivit alin.2 sau 2 ind. 1, după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate”.

Potrivit art. 44 alin.3 din OG 92/2003, organele fiscale au afișat în data de 30.01.2013 anunțul nr… privind Decizia de impunere din oficiu nr…/14.01.2013, concomitent la sediul DGFP S. și pe pagina de internet www.mfmante.ro la retragerea anunțului, fiind întocmit Procesul verbal privind îndeplinirea procedurii de comunicare prin publicitate nr…/14.02.2013.

Împotriva deciziei …/14.01.2013 comunicată în 17.02.2013 s-a depus contestația înregistrată la AJFP S. sub nr…/8.12.2017, conform ștampilei aplicata de Serviciul registratură al instituției.

Prin Decizia nr…/10.05.2018, organul de soluționare al contestației din cadrul DGRFP B. a considerat că în drept se aplică dispoziția art.207 alin. l din OG nr.92/2003.

S-a reținut în mod corect ca față de data comunicării Deciziei din oficiu nr. …/14.01.2013 la data de 17.02.2013, data limita de depunere a contestației era 20.03.2013, având in vedere termenul de 30 de zile in care se putea depune contestație împotriva actului administrativ-fiscal.

După cum rezultă din dovezile existente la dosarul cauzei, contestația a fost depusă de petentă la AJFP Sibiu la data de 8.12.2017, depășindu-se termenul legal de depunere a contestației cu 1724 zile.

În această situație se face aplicarea dispozițiilor art. 276 alin.6 din Legea 207/2015  și întrucât nu au fost respectate condițiile procedurale cu privire la termenul de depunere a contestației, contestația formulata a fost respinsa ca nedepusa in termen.

Motivări de genul, ”din punct de vedere formal rezulta în mod indubitabil ca decizia nu reprezintă o decizie de impunere emisa in anul 2012”, pe motiv ca in preambul ar fi indicata Legea 207/2015, reprezintă o simpla speculație si nu poate fi luata in considerare de către instanța.

Decizia de impunere din oficiu nr…/14.01.2013 a fost emisă în 14.01.2013, în conformitate cu prevederile art.83 alin.4 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, deoarece în acel moment nu era depusa declarația 112 pentru luna ianuarie 2012.

Documentul original are trecut în preambul prevederile art.83 alin.4 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.

Decizia de impunere din oficiu anexată de reclamanta la acțiunea in contencios administrativ este o copie după un duplicat din baza de date a AJFP S., duplicat care a fost solicitat de reclamanta în anul 2017, pe motiv ca nu știa cu ce datorii figurează la buget și ce reprezintă.

Actul administrativ fiscal nu poate fi recomunicat așa cum susține reclamanta. Organul fiscal a putut face dovada comunicării lui în anul 2013, cu plicul și confirmarea de primire - acte depuse în original la instanța.

Este lesne de observat ca pentru duplicatul pe care reclamanta l-a solicitat în anul 2017, aceasta nu are nici o dovada de comunicare (pentru duplicatul depus de reclamantă odată cu acțiunea nu are nici o dovada de comunicare din anul 2017), deoarece în 2017 organul fiscal nu avea nici un interes să-i recomunice acte administrativ fiscale, deoarece AJFPS deținea dovada comunicării legale din anul 2013.

Pur si simplu i-au fost listate din programul informatic duplicate după mai multe decizii comunicate în anii 2012, 2013, la solicitarea petentei care pretindea ca nu știe de ce figurează cu datorii și nu știe ce reprezintă acestea.

Explicația referitoare la preambulul duplicatului listat după apariția Legii 207/2015, a arătat că:

De la data intrării in vigoare a Legii 207/2015, preambulul actelor a fost modificat în toate programele ANAF, în sensul înlocuirii dispozițiilor legale prevăzute de OG nr.92/2003 cu articolele corespunzătoare din Legea 207/2015.

De aceea pe duplicatul listat in 2017 apare Legea 207/2015 si denumirea din acel an a instituției.

Comunicarea Deciziei de impunere nr…/14.01.2013 a fost efectuata în luna februarie 2013 prin Anunțul colectiv nr…/30.01.2013, după ce transmiterea poștală din data de 17.01.2013 a fost returnată pe motiv „Destinatar mutat de la adresa”.

Cu siguranța contribuabilul nu funcționează la nici un domiciliu fiscal declarat, deoarece mai multe documente transmise de organul fiscal prin posta au fost returnate.

Având în vedere ca reclamata este o Asociație care nu figurează la Oficiul Registrului Comerțului, ci se înființează si își face toate modificările legate de sediu la Registrul Asociațiilor de pe lângă Judecătoria S., AJFP S. nu are cunoștința ca în cazul societăților comerciale, unde modificările se fac la ORC iar opozabilitatea erga omnes este asigurată tot prin baza de date a ORC, deci in cazul Asociațiilor, organul fiscal poate avea cunoștința de modificările pe care le face contribuabilul, doar in urma comunicării de către Asociație a acestor modificări.

Nu are relevanță încheierea de la instanța privind modificarea domiciliului fiscal obținută de reclamanta, cat timp organul fiscal nu a fost notificat/încunoștințat prin depunerea Declarației 050, care era obligatorie potrivit Codului de procedura fiscala si legislației fiscale in vigoare.

Conform Cererii de înregistrare a domiciliului fiscal al contribuabilului nr…/18.04.2013 depusa de Asociația Pentru Educație E la AJFP S., aceasta a încunoștințat organul fiscal  că și-a modificat sediul, noul sediu fiind Aleea …, nr… S.

Pana la 18.04.2013, AJFP S. în mod corect a comunicat întreaga corespondenta la domiciliul fiscal indicat de reclamanta prin actul de înființare, respectiv str…, nr… S.

Oricum, Asociația pentru Educație E. a făcut o practică din a nu-și ridica corespondenta expediată pe poștă.

S-a constatat ca nici la vechiul sediu pe str…, nr…, S. unde reclamanta a încunoștințat anterior organul fiscal că figurează și nici la noul domiciliu fiscal modificat prin cererea cod 050, nr…/18.04.2013 - sediul indicat pe Aleea …, nr… S., Asociația nu își ridică corespondența, plicurile expediate cu poșta întorcându-se la AJFP S.

4. Soluția instanței de control judiciar

Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 488 alin 1 din Codul de procedură civilă  2010  casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate enumerate în mod limitativ la pct. 1-8, iar recurentul a înțeles să invoce motivul prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010, respectiv când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

După cum lesne se poate constata, fiind vorba despre norme de drept material, este exclusă posibilitatea ca în cadrul acestui motiv să fie invocate încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de procedură.

Încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, violarea unor principii generale de drept.

Textul se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, care trebuie să fie în vigoare la momentul judecății, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege. Tot în acest motiv de nelegalitate poate fi încadrată și ignorarea unei norme legale incidente în cauză, aplicarea unei norme generale, deși se impunea aplicarea unei norme speciale sau invers.

Conflictul juridic dedus judecății presupune stabilirea, cu prioritate a respectării modalității de interpretare și aplicare a normelor relative la comunicarea deciziei de impunere, aspect intrinsec legalității deciziei de soluționare a contestației.

Din această perspectivă, Curtea reține că art. 31 - Domiciliul fiscal - din OG nr. 92/2003 prevede:

(1) În cazul creanțelor fiscale administrate de Ministerul Finanțelor Publice prin Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin domiciliu fiscal se înțelege:

d) pentru asocierile și alte entități fără personalitate juridică, sediul acestora sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.

(3) În situația în care domiciliul fiscal nu se poate stabili potrivit alin. (1) lit. c) și d), domiciliul fiscal este locul în care se află majoritatea activelor.

(3/1) Domiciliul fiscal definit potrivit alin. (1) ori (3) se înregistrează la organul fiscal în toate cazurile în care acesta este diferit de domiciliul sau de sediul social prin depunerea unei cereri de modificare a domiciliului fiscal, însoțită de acte doveditoare ale informațiilor cuprinse în aceasta.

(3/2) Cererea se depune la organul fiscal în a cărui rază teritorială urmează a se stabili domiciliul fiscal. Cererea se soluționează de organul fiscal, în termen de 15 zile lucrătoare de la data depunerii acesteia, prin emiterea deciziei de modificare a domiciliului fiscal care se comunică contribuabilului potrivit art. 44.

(3/3) Organul fiscal emite din oficiu decizia de modificare a domiciliului fiscal ori de câte ori constată că domiciliul fiscal este diferit de domiciliul sau sediul social, iar contribuabilul nu a depus cerere de modificare a domiciliului fiscal.

(3/4) Data schimbării domiciliului fiscal este data comunicării deciziei de modificare a domiciliului fiscal.

De asemenea, în  articolul 44 intitulat Comunicarea actului administrativ fiscal, forma in vigoare la data comunicării se prevede:

 1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(2/1) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea prevăzută la alin. (2), actul administrativ fiscal se comunică utilizând cel puțin unul dintre următoarele mijloace:

a) prin remiterea acestuia de către persoanele împuternicite ale organului fiscal sau prin prezentarea contribuabilului/împuternicitului la sediul organului fiscal, dacă se asigură primirea, sub semnătură, a actului administrativ fiscal;

b) prin fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului și confirmarea primirii acestuia.

(2/2) În cazul în care comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă potrivit alin. (2/1), aceasta se realizează prin publicitate.

(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 536/2011 s-a stabilit că dispozițiile art. 44 alin. 3 din OG nr.92/2003 sunt neconstituționale în măsura în care se interpretează în sensul că organul emitent poate să procedeze la comunicarea actului administrativ fiscal prin publicitate, cu înlăturarea nejustificată a ordinii de realizare a modalităților de comunicare prevăzute la art. 44 alin. 2 lit. a-d din aceeași ordonanță.

Așadar, în aplicarea art. 44 alin. 2 lit. a-d din OG nr.92/2003, respectarea ordinii de realizare a modalităților de comunicare este esențială.

Ca atare se pune problema dacă organul fiscal a realizat o comunicare legală la sediul fiscal al recurentei.

În acest context trebuie făcută o distincție clară între modificarea sediului social, atunci când acesta este identic cu sediul fiscal și modificarea sediului social atunci când acesta nu este identic cu sediul fiscal, pentru că situațiile reglementate de art. 31 alin. 3- alin. 3^4 din Codul de procedură fiscală – OG 92/2003 vizează doar cea de-a doua ipoteză.

Aceasta înseamnă că, dacă contribuabilul persoană juridică își modifică sediul social iar acesta este identic cu sediul fiscal, notificarea schimbării sediului sau luarea la cunoștință despre această schimbare prin consultarea datelor publice de date de către organul fiscal reprezintă o formalitate suficientă pentru ca orice comunicare făcută către respectiva persoană juridică să fie făcută în mod legal dacă este expediată către sediul social modificat.

Dacă contribuabilul persoană juridică își modifică doar sediul fiscal iar acesta nu este identic cu sediul social, notificarea schimbării sediului fiscal trebuie să urmeze obligatoriu procedura reglementată de art. 31 alin. 3- alin. 3^4 din Codul de procedură fiscală – OG 92/2003, modificarea de sediu devenind opozabilă în condițiile art. 31 alin. 3^4 din Codul de procedură fiscală – OG 92/2003. Soluția este logică pentru că modificările în bazele de date publice, care ar putea fi consultate de organul fiscal, vizează doar sediul social nu și sediul fiscal, astfel că, despre acesta din urmă organul fiscal se află în imposibilitate de a lua cunoștință.

În consecință, contrar susținerilor recurentei,  în ceea ce privește opozabilitatea modificării sediului social OG 26/2002 prevede în  articolul 33 alin. 1:

„Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociației se face prin înscrierea modificării în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripție își are sediul asociația, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12”.

Art. 8  alin. 3 arată că  „Odată cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunică din oficiu, pentru evidența fiscală, organului financiar local în a cărui rază teritorială se află sediul asociației, cu menționarea numărului de înscriere în Registrul asociațiilor și fundațiilor”.

Așadar,  modificarea sediului social (identic cu cel fiscal) a fost notificată organului fiscal la momentul efectuării înscrierii în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei, astfel că acesta nu poate susține în mod întemeiat că nu cunoștea noul sediu fiscal care era identic cu noul sediu social.

Ca atare, comunicarea deciziei, conform dispozițiilor art. 44 alin. 2 din OG nr. 92/2003, prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, returnată pe motiv „Destinatar mutat de la adresă", urmată de Comunicarea prin publicitate este nelegală, având în vedere că încheierea prin care s-a dispus  modificarea sediului social (identic cu cel fiscal) al asociației se comunică din oficiu, pentru evidența fiscală.

Pe de alta parte, Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală reprezintă o lege specială, care instituie unele reguli derogatorii de la cele stabilite de dreptul comun, reprezentat de Codul de procedură civilă. Interesul organelor fiscale de aducere la cunoștința contribuabilului a existenței unei obligații fiscale al cărei creditor este însuși Statul implică necesitatea comunicării actului administrativ în care aceasta este consemnată prin modalități care să asigure aducerea efectivă la cunoștința contribuabilului despre existența unor obligații fiscale în sarcina sa și pe cale de consecința impune in sarcina organului fiscal obligația de a face minime demersuri în vederea identificării noului sediu.

Față de cele ce preced, Curtea reține că decizia de impunere a fost comunicată în mod nelegal, astfel că, în mod greșit a reținut instanța de fond că  Decizia nr… /10.05.2018 de soluționare a contestației emisă de către intimata Direcția Generala Regională a Finanțelor Publice B., prin care a fost respinsă ca tardivă contestația, este legală.

Reținând că dispozițiile incidente, supuse analizei, au fost greșit interpretate, Curtea a constatat că motivul de casare reglementat de art. 488 alin. 1 pct. 8 din Codul de procedură civilă 2010 este incident și ca atare, recursul declarat a fost admis potrivit art. 496 alin. 2 din același act normativ, sentința casată și acțiunea formulată de reclamanta Asociația pentru Educație „E” în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B. admisă cu consecința anulării Deciziei nr…/10.05.2018 de soluționare a contestației emisă de către intimata Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice B.

Conform art. 281 alin. 7 din Codul de procedură fiscală – Legea 207/2015, în situația atacării la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit alin. (2) a deciziei prin care s-a respins contestația de către organul fiscal fără ca acesta să intre în cercetarea fondului raportului juridic fiscal, dacă instanța constată că soluția adoptată de către organul fiscal este nelegală și/sau netemeinică, se va pronunța și asupra fondului raportului juridic fiscal.

Reținând că Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Brașov a respins în mod nelegal ca tardivă contestația recurentei, în aplicarea prevederilor precitate, Curtea a reţinut că se impune a fi soluționată pe fond contestația cu privire la Decizia de impunere din oficiu nr…/14.01.2013 emisă de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Sibiu.

Având în vedere însă că prima instanță nu a pronunțat o soluție cu privire la fondul acestui act administrativ fiscal și pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, potrivit art. 496 alin. 2 coroborat cu art. 498 alin. 2 din noul Cod de Procedură Civilă și art. 281 alin. 7 din Codul de procedură fiscală – Legea 207/2015 cauza a fost trimisă spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Domenii speta

Spete similare