Contestatie la executare

La data de 09.07.2019 a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia,. sub număr de dosar 1331/310/2019, contestaţia la executare formulată de contestatoarea CS, cu sediul în ..., în contradictoriu cu intimata FH., prin administrator judiciar C.I.I. CV, cu sediul în ...şi cu terţul poprit DF, cu sediul în ..., prin care s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare;

- anularea executării silite începută în dosarul execuţional nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat";

- anularea măsurii popririi înfiinţate în dosarul execuţional nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat";

- anularea Încheierii nr. 502 pronunţată în şedinţa din Camera de consiliu din data de 11.06.2019 pronunţată de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1145/310/2019;

- anularea Somaţiei emisă în dosarul nr. 446/2019 la data de 19.06.2019 de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat ";

- anularea Încheierii din data de 19.06.2019 întocmită în dosarul de executare nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat „ cu cheltuieli de judecată.

În fapt, s-a arătat că prin încheierea nr. 502 pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu din 11.06.2019 de Judecătoria Sinaia in dosarul nr. 1145/310/2010. a fost încuviinţata executarea silită, prin toale modalităţile de executare silită, a titlului executoriu reprezentat de Decizia nr. 372/25.03.2019 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti in dosarul nr. 7008/105/2017, pentru suma de 160.000 Euro. la care se adaugă cheltuielile de executare.

S-a mai arătat că criticile de nelegalitate privind executarea silită începută în dosarul nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti ..Pavel şi Muşat" şi înfiinţarea popririi în acest dosar execuţional, vizează împrejurarea potrivit căreia sunt încălcate dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 Astfel, la emiterea actelor de executare de către Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat ", nu s-a ţinut cont de faptul că în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art.2 din O.G. nr.22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, potrivit cărora, debitoarei i se acordă un termen de 6 luni de la data primirii somaţiei, înăuntrul căruia este obligată să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile de plată.

Contestatoarea a mai arătat că prin cererea adresată executorului judecătoresc, a arătat că înţelege să uzeze de dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 22/21)02 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii. Cu privire la această cerere, iar prin răspunsul Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat " nu se recunoaşte aplicabilitatea acestor dispoziţii legale.

În acest sens, a reiterat cererea adresată executorului judecătoresc şi a făcut dovada incapacităţii de plată a sumelor datorate astfel cum au fost stabilite prin titlul executoriu  determinată de lipsa de fonduri.

A mai arătat că din coroborarea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din O.G. nr. 22/2002 şi art. 666 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituţiilor publice începe şi se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă, impunând creditorului un termen de 6 luni de aşteptare în cazul în care instituţia publică dovedeşte că se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri.

Astfel, în cazul în care instituţia publică nu are fonduri special alocate executării obligaţiei din titlul executoriu, conform art. 1 din OG nr. 22/2002, executarea silită începută prin somaţia emisă de organul de executare va fi oprită 6 luni de zile. În acest timp, instituţia publică va depune din nou toate diligenţele pentru obţinerea de fonduri special destinate executării obligaţiilor prevăzute în titluri executorii.

S-a solicitat să se constate că faţă de cele ce preced, există motive justificate pentru ca debitoarea-contestatoare să refuze a da curs executării silite declanşate împotriva sa, dovedind. în acest sens, că nu dispune de fondurile necesare pentru a plăti debitul menţionat în titlul executoriu menţionat anterior.

Astfel, în speţă au devenit incidente prevederile art.2 din O.G. nr. 22/2002, existând motive pertinente, juridice, exoneratore care să justifice întârzierea contestatoarei în ceea ce priveşte plata creanţei intimatului.

Referitor la capătul de cerere privind suspendarea executării silite, în principal, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare, în temeiul dispoziţiilor art. 19 alin. 4), pct. 3 C.pr.civ., potrivit cărora suspendarea executării este obligatorie şi cauţiunea nu este necesară, dacă debitorul beneficiază de un termen de plată.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 22/20112 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, dacă executarea creanţei stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituţia debitoare este obligată ca. în termen de 6 luni, să fad demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată. Acest termen curge de la dala la care debitorul a primit somaţia de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

În continuare, s-a arătat de către contestatoare că prin cererea adresată executorului, a invocat imposibilitatea plătii de bunăvoie a creanţei pretinse, ca urmare a lipsei de fonduri. împrejurare atestată şi de situaţia patrimonială întocmită de Primăria comunei Secăria.

Astfel, în raport de cele două texte de lege menţionate anterior în prezenta cauză, instanţa de judecată este obligată să dispună suspendarea executării silite, fără cauţiune.

În subsidiar, dacă instanţa de judecată ar aprecia că în speţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 719 alin. 4). pct. 3 C.pr.civ., s-a solicitat suspendarea executării silite, în temeiul art. 719 alin. 1 C.pr.civ.

Cu privire la motivele temeinicie pentru care se solicită să se dispună suspendarea executării silite, s-a arătat că prejudiciul produs comunei Secăria, prin executarea silită a sumei de 160.000 Euro echivalează cu blocarea activităţii autorităţii administrative locale, cu toate consecinţele de natură socială şi economică.

Pentru evitarea riscului producerii unui grav prejudiciu comunei Secăria, s-a solicitat suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii la executare, în principal conform art. 719 alin. 4 pct. 3 C.pr.civ. şi, în subsidiar, conform art. 719 alin. 1 C.pr.civ.

Referitor la cheltuielile de executare silită pretinse, s-a solicitat, în principal, anularea în tot, a Încheierii din data de 19.06.2019 întocmită în dosarul de executare nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat ", odată cu anularea întregii executări silite începute în acest dosar execuţional.

În subsidiar, s-a solicitat anularea în parte a Încheierii din data de 19.06.2019 întocmită in dosarul de executare nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „Pavel şi Muşat", în sensul diminuării cheltuielilor de executare, raportat la gradul scăzut de complexitate al dosarului de executare şi la faptul că sunt nedovedite, neexistând ataşat niciun înscris din care să rezulte că sumele pretinse au şi fost achitate.

Partea care a câştigat procesul nu va putea obţine rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura in care se constată realitatea, necesitatea şi caracterul lor rezonabil", astfel cum a statuat Curtea Europeana a Drepturilor Omului în Cauza Costin împotriva României din 2 februarie 2006. Cauza Petre împotriva României din 28 august 2007).

S-a mai arătat că potrivit dispoziţiilor ari. 670 alin. 4 C.pr.civ., sumele dăunate ce urmează să fie plătite se stabilesc de către executorul judecătoresc, prin încheiere, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, în condiţiile legii. Or, în cauză nu a fost făcută dovada achitării onorariului de avocat în faza executării silite şi nici nu a fost justificat cuantumul acestuia, în funcţie de complexitatea actelor procedurale efectiv întocmite de către avocat.

De asemenea, s-a arătat că raportat la volumul de muncă necesitat pentru punerea în executare a titlului executoriu, sumele pretinse cu titlul de cheltuieli executare silită, respectiv onorariul executorului judecătoresc (15.303 lei), onorariul de avocat (4.000 de lei) sunt vădit disproporţionale  cu volumul de muncă prestat în dosarul de executare silită. S-au invocat disp. art. 670 alin. 4 C.pr.civ.

În ceea ce priveşte onorariul de avocat în sumă de 4.000 de lei, s-a arătat că această sumă este exagerată, în condiţiile în care întreaga executare silită revine ca activitate principală executorului judecătoresc, conform art. 628 C.pr.civ. Astfel, demersurile în aceasta fază sunt realizate de organul de executare, rolul creditorului şi, implicit, al reprezentantului acestuia (avocatul), limitându-se la a veghea ca executarea să nu fie tergiversată, nerevenindu-i sarcina de a efectua în concret actele de executare silită

A mai arătat contestatoarea că onorariul avocatului într-un cuantum ridicat (4.000 lei) în această fază nu este în niciun fel justificat de specificul activităţilor de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente.

În concret, în această fază procesuală, avocatul creditorului a întocmit doar cererea de executare silită, respectiv un formular tipizat.

Avându-se în vedere activitatea efectiv depusă în cadrul executării silite şi complexitatea acesteia, de nivelul onorariului executorului şi având în vedere principiile expuse mai sus, nu este în niciun caz justificat un onorariu ele avocat, în cuantumul încuviinţat, în condiţiile în care majoritatea activităţilor în fază de executare silită revin executorului şi au fost realizate de acesta.

Prin modalitatea în care au fost stabilite, cheltuielile de executare din prezentul dosar execuţional s-au transformat într-o amendă în sarcina debitorului şi un venit nejustificat pentru avocat şi executor judecătoresc.

Pe cale de consecinţă, în principal, s-a solicitat anularea în tot a Încheierii din data de 19.06.2019 întocmită în dosarul de executare nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat ", iar în subsidiar, s-a solicitat micşorarea cuantumului onorariului de avocat şi a onorariului de executor judecătoresc, raportat la volumul de muncă şi la complexitatea cauzei

Cu privire la plata taxei judiciare de timbru şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune, contestatoarea a arătat că instituţia sa este legal scutită de la plata acestor sume, invocând disp. art. 7 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cererile, indiferent de natura lor, formulate de instituţiile şi autorităţile publice în cadrul procedurii de executare silită, a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora sunt scutite de plata taxelor de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune.

De altfel, dispoziţiile legale menţionate în precedent au fost suspuse controlului de constituţionalităţii, sens în care Curtea Constituţională a statuat constant că prevederile respective sunt în acord cu dispoziţiile constituţionale.

A mai arătat contestatoarea că din cele reţinute de instanţa de control constituţional, scutirea instituţiilor şi a autorităţilor publice de plata taxelor judiciare de timbru, timbru judiciar şi a sumelor stabilite cu titlu de cauţiune, în cadrul procedurii de executare silită a creanţelor stabilite prin titluri executorii în sarcina acestora, în calitate de debitori ai unor persoane fizice sau juridice are o justificare obiectivă şi raţională. Aceste autorităţi sunt finanţate de la bugetul de stat pentru a putea funcţiona, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autorităţile în cauză să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiaşi buget.

Pe cale de consecinţă, în cadrul prezentului demers judiciar,  nu datorează taxă judiciară de timbru şi nici sume stabilite cu titlu de cauţiune. în temeiul dispoziţiilor legale menţionate în precedent.

Faţă de motivele de fapt şi de drept invocate anterior, s-a solicitat admiterea contestaţiei la executare, conform petitului menţionat.

În drept, s-au invocat disp. art. 665, art. 666, art. 712-716, art. 719 alin. 1 şi 4 pct. 3 C.pr.civ.  art. 2 şi 7 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii.

În dovedirea susţinerilor, s-au anexat, în copie: Încheierea nr. 502 pronunţată în şedinţa din Camera de Consiliu din 11.06.2019 de Judecătoria Sinaia în dosarul nr. 1145/3 10/2019, Somaţia emisă în dosarul nr. 446/2019 la data de 19.06.2019 de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătoreşti Pavel şi Muşat, Încheierea din 19.06.2019 întocmită în dosarul de executare nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti ..Pavel şi Muşat, Adresa nr. 9443/05.07.2019 a Serviciului Trezorerie Câmpina, Adresa de înfiinţare a popririi nr. 446/2019 transmisă de Societatea Civilă Profesionala a Executorilor Judecătoreşti Pavel şi Muşat, adresele transmise de comuna Secăria, conform art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

Prin rezoluţia din data de 06.08.2019, instanţa a stabilit termen de judecată la data de 22.08.2019, cu citarea părţilor (f. 2 verso), intimata şi terţul poprit cu copia contestaţiei la executare şi a actelor anexă. S-a dispus totodată, să se solicite Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti Pavel şi Muşat, copii certificate de pe actele dosarului execuţional nr. 446/2019 şi să se emită adresă către contestatoare, pentru a achita cheltuielile aferente copiilor certificate  din dosarul execuţional nr. 446/2019.

La data de 12.08.2019, intimata a depus întâmpinare (f 98-101), prin care a solicitat  respingerea : (1) cererii de suspendare a executării silite a procedurilor iniţiate de S.C.P.E.J. Pavel şi Musat în cauza înregistrată pe rolul acestei societăţi de executori sub nr. 446/2019 şi (2) a contestaţiei la executare formulate de debitoarea Comuna Secăria.

În fapt, s-a arătat că litigiul în cadrul căruia a fost emis titlul executoriu din prezenta procedură de executare silită, respectiv Decizia Curţii de Apel Ploieşti nr. 372/25.03.2019 este iniţiat din anul 2014, an în care debitoarea Comuna Secăria, reclamanta în cauza 6859/105/2014 înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, a solicitat rezoluţiunea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2047/11.07.2007 şi restituirea dreptului de proprietate asupra unui imobil teren, care a făcut obiectul acestei convenţii.

S-a mai arătat că cauza menţionată a fost soluţionată în favoarea debitoarei, care însă, deşi reprezentată de către avocat, a considerat că repunerea în situaţia anterioară, ca urmare a desfiinţării convenţiei de vânzare, se face unilateral, doar în favoarea sa, astfel că va primi dreptul de proprietate asupra imobilului înapoi în patrimoniu, dar nu poate fi obligată, la rândul său, să restituie preţul vânzării.

În aceste condiţii, la data de 15.09.2017, creditoarea din prezenta procedură, Fibec Holding S.A., a înregistrat la Tribunalul Prahova cererea care a format obiectul cauzei 7008/105/2017, prin care a solicitat restituirea preţului vânzării a cărei rezoluţiune a fost dispusă în cauza menţionată astfel că debitoarea din prezenta cauză (fiind predictibil, din punct de vedere juridic, că va fi obligată la restituirea preţului) a avut posibilitatea ca în intervalul cuprins între data comunicării acestei cereri şi data punerii în executare a deciziei pronunţată în cauza (cel puţin 18 luni), să îşi aprovizioneze sau să îşi procure suma necesară restituirii preţului.

S-a mai arătat că titlul executoriu în dosarul de executare al S.C.P.E.J. Pavel şi Muşat nr. 446/2019 este pronunţat în apel, este definitivă şi executorie de la data pronunţării - 25.03.2019, că debitoarea CS a avut la dispoziţie deja 5 luni (la data termenului de judecată) pentru a plăti debitul sau măcar pentru a face demersurile legale, în vederea alocării fondurilor necesare plăţii acestuia.

De asemenea, s-a arătat că la momentul formulării prezentei cereri, debitoarea Comuna Secăria, însă nu a făcut dovada iniţierii vreunui demers pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată şi nu a probat intenţia sa de a plăti în vreo modalitate debitul urmărit.

Intimata a susţinut că simpla afirmaţie a reprezentanţilor debitoarei nu este suficientă şi nici legală, pentru a se constata că sunt îndeplinite condiţiile art. 2 din O.G. nr. 22/2002, în forma sa actuală, iar debitoarea nu a înţeles să solicite încheierea unui acord privind modalitatea de plată, cu creditorul sau, sau să solicite o eşalonare de vreun fel a plăţii acestuia.

A mai susţinut că contestatoarea a avut posibilitatea atât să prevadă în bugetul propriu sumele necesare plaţii debitului care face obiectul executării silite de peste 1 an şi jumătate sau măcar de 5 luni, calculate de la data pronunţării hotărârii puse în executare, dar şi posibilitatea de a solicita de la instanţa de fond, în temeiul art. 6 alin. 1 din OG nr. 22/2002, acordarea unui termen de graţie sau eşalonarea plaţii debitului, însă nu a acţionat deloc, în acest sens.

De asemene, contestatoarea a avut posibilitatea să achite benevol debitul stabilit, la data pronunţării hotărârii judecătoreşti definitive prin care a fost condamnată să o facă şi chiar să solicite creditoarei să stabilească împreună o modalitate de plată facilă, însă a preferat să acţioneze printr-o atitudine de forţă, specifică autorităţilor romane şi să conteste cu rea credinţă actele de executare silită instrumentate împotriva sa.

S-a mai arătat că în mod constant, instanţele judecătoreşti din România au constatat că prevederile art. 2 din O.G. nr. 22/2002 au un vădit caracter contradictoriu art. 6 alin 1 CEDO, in sensul ca prin aceste prevederi se încalcă dreptul creditorului la un proces echitabil, drept care este prioritar, ca urmare a obligativităţii Statului Roman de a aplica cu precădere legislaţia comunitara în raport cu legislaţia internă.

Astfel, prin hotărârea pronunţată de Curtea Europeana a Drepturilor Omului în cauza Sandor vs. România, instanţa comunitară a apreciat ca dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, care instituie un termen de 6 luni în favoarea debitorului, instituţie publicş, pentru a-si îndeplini obligaţia de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiţionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligaţiei de plata, constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale.

Drept urmare, constatând existenţa unui conflict între dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007, si prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea Drepturilor Omului si a Libertăţilor Fundamentale, instanţele romaneşti, in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constituţie, având în vedere forţa supra-legislativă a tratatelor internaţionale în materia drepturilor omului în dreptul intern, au înlăturat de la aplicare dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 .

Mai mult, în cazul de faţă, opoziţia debitorului autoritate publică la a executa o obligaţie legală cuprinsă într-o hotărâre judecătorească definitivă, care este întruchiparea legii şi trebuie adusă la executare de debitor benevol, în caz contrar Statul fiind cel care asigură executarea, prin organele abilitate - executorii judecătoreşti, aflaţi sub autorizarea Ministerului Justiţiei, este vădit nelegală, devreme ce acesta cunoştea sau trebuia să cunoască efectul acţiunilor judiciare întreprinse de reprezentanţii săi (ce înseamnă repunerea părţilor în situaţia anterioară asumării unui contract cu executare uno ictu) şi a cunoscut calitatea certă de debitor de (cel puţin) 5 luni, refuzând să acţioneze în conformitate cu obligaţia legală prevăzută în chiar actul normativ pe care îl invocă în apărare - art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

Potrivit acestor prevederi legale, debitoarea era obligată să facă demersurile necesare pentru a îndeplini obligaţia de plata executorie, cel puţin de la data pronunţării hotărârii definitive, iar prin cererile adresate executorului judecătoresc, dar şi instanţei, nu a făcut nici măcar dovada iniţierii acestor demersuri.

Intimata a arătat că se opune aplicării în cauză a prevederilor O.G. nr. 22/2002, ca urmare a motivelor expuse anterior şi a solicitat să nu se încalce dreptul creditoarei la un proces echitabil astfel cum este impus de prevederile art. 6 CEDO şi transpus în jurisprudenţa internă de instanţele învestite cu cauze similare, prin admiterea acestei cereri.

Apreciază intimata că nici motivele pretins legale invocate şi nici motivele privind valoarea cheltuielilor de executare silită, nu justifică suspendarea şi/sau anularea procedurilor de executare silită, deoarece onorariul executorului judecătoresc este stabilit conform grilelor aprobate de Ministerul Justiţiei, iar onorariul avocaţial este minor, în raport cu valoarea creanţei, dar şi cu demersurile de care este justificat.

Astfel, s-a arătat că onorariul executorului judecătoresc este cel legal stabilit prin Ordinul Ministrului Justiţiei 2550/C/2006, Anexa 1, Art. 3. (Conform modificărilor operate prin OMJ 2561/C/2012) - pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul este de 6.300 lei, plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

A mai arătat intimata că valoarea acestuia este calculata la 12.859 lei + TVA = 15.303 lei şi este perfect justificată, în contextul în care debitoarea tocmai a probat că nu înţelege să achite benevol creanţa din titlul executoriu, iar executorul trebuie să desfăşoare, în continuare, activităţi de executare silită.

În ceea ce priveşte onorariul avocaţial în valoare de 4.000 lei, stabilit cu creditorul, în vederea reprezentării lui pe parcursul procedurii de executare silită, s-a arătat că nu este convenit doar pentru formularea cererii de executare silită, activitatea avocatului începând de la momentul legalizării hotărârilor din cauza, in special a titlului executoriu, in vederea punerii lui in executare, a plaţii taxei de încuviinţare a executării silite, a formulării cererii către executor şi depunerii acesteia, însoţita de actele necesare, dar şi a răspunsurilor scrise oferite în cursul executării silite faţă de cererile debitorului, adresate acestuia şi executorului judecătoresc şi a reprezentării creditorului în faţa instanţelor, în cazul contestaţiilor la executare silită.

Astfel, nu exista niciun element de nelegalitate invocat de debitoare în legătură cu necesitatea sau valoarea cheltuielilor de executare silită de această natură, ci dimpotrivă, aceasta chiar a dat ocazia, prin contestarea executării silite şi refuzul de executare benevolă, de a fi cu atât mai mult justificată impunerea onorariilor criticate.

De asemenea, a arătat că suspendarea şi anularea cu efect dilatoriu, temporară a măsurilor de executare silită, la cererea formulată de debitor, în cazul în care aceste măsuri vor fi dispuse de către instanţa de judecata, vor încălca explicit dreptul creditorului la un proces echitabil şi într-un termen rezonabil, prevăzut de art. 6 alin. 1 CEDO şi va conduce la condamnarea, din nou, a Statului Român, în faţa instanţei comunitare, cu toate consecinţele juridice ale acesteia.

Având în vedere aceste argumente şi apărări, s-a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării silite, precum şi cererea de anulare a actelor de executare silită, formulată de debitoarea Comuna Secăria, prin Primar, ca neîntemeiate şi să fie obligată pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate, constând în contravaloarea cheltuielilor de deplasare la sediul instanţei.

În drept, art. 208 alin. 1 C.pr.civ.

În apărare, s-a solicitat proba cu înscrisuri.

Potrivit art. 717 alin. 2 Cod pr. civilă s-a solicitat transmiterea copiilor certificate de pe actele de executare din dosarul execuţional nr. 446/2019, S.C.P.E.J. Pavel şi Muşat, acestea fiind înaintate la prezentul dosar (f 47-97).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele: 

Prin Decizia nr. 372/25.03.2019 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal – definitivă (f 49-53) au fost obligaţi intimaţii-pârâţi CS şi CSS să restituie reclamantei FH  preţul de 160.000 euro în echivalent în lei , la cursul BNR din ziua plăţii.

Prin Încheierea nr. 502/11.06.2019 pronunţată în dosarul nr. 1145/310/2019 al Judecătoriei Sinaia (f 61) s-a dispus încuviinţarea executării silite prin toate modalităţile de executare a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 372/25.03.2019 pronunţata de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul nr. 7008/105/2017, definitiva, pentru suma de 160000 EUR reprezentând creanţa, echivalent in lei, la cursul BNR din ziua plaţii, la care se adaugă cheltuielile de executare.

Prin Încheierea nr. 446/19 din data de 19.06.2019 (f 66) executorul judecătoresc Pavel Bebi a stabilit cheltuieli de executare în sumă totală de 19620,98 lei , compusă din : 20.00 lei reprezentând taxa de timbru, 4000 lei reprezentând c/val onorariu avocat în faza de executare silită, 15303 lei (din care 2443.34 lei reprezintă TVA) reprezentând onorariul executorului judecătoresc si 297.98 lei (din care 47.58 lei reprezintă TVA) reprezentând cheltuieli necesare desfăşurării executării silite /cu efectuarea actelor de executare silită (incheiere, înregistrare si deschidere dosar, înştiinţare creditor, cerere încuviinţare executare silită, citaţii, adrese comunicare , somaţii, popriri, adrese instituţii pentru comunicare de relaţii, timbre poştale, incheiere încetare executare, arhivare dosar etc.).

La data de 19.06.2019 executorul judecătoresc a emis somaţiile (f 64,65,89,90) catre debitorii CS şi CSS prin care le-a pus in vedere ca, in conformitate cu disp . art. 732 alin. 1 Cod pr. civilă, in termen de o zi de la primirea sau lasarea  acestora la sediul lor, să se conformeze titlurilor executorii (respectiv Decizia nr. 372/25.03.2019 a Curţii de Apel Ploieşti – Secţia de contencios administrativ şi fiscal – definitivă şi a incheierii nr. 446/19 din data de 19.06.2019 privind stabilirea cheltuielilor de executare silită) – în sensul de a achita creditorului FH sumele de : - 160.000 Euro repzentând creanţa, echivalent in lei , la cursul BNR din data plăţii si – 19620.98 lei cheltuieli de executare silită şi onorariul executorului judecătoresc (TVA inclus).

Debitoarea CS a înaintat executorului judecătoresc adresa nr. 1391/25.06.2019 ( f67,68) prin care i-a învederat acestuia că întelege să uzeze de disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice , stabilite prin titluri executorii. A mai aratat si că potrivit acestei prevederi legale instituţia debitoare este obligată ca in termen de 6 luni sa facă demersurile necesare pentru a-şi indeplini obligaţia de plată, termen care curge de la data cand debitorul a primit somaţia de plată. Numai in situaţia in care debitorulnu şi-a îndeplinit obligaţia de plată in termenul prevăzut mai sus, creditorul va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă si/sau potrivit altor dispoziţii legale aplicabile în materie, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 3 din O.G. nr. 22/2002.

Creditoarea FH a inaintat executorului judecatoresc adresa nr. 1/26.06.2019 ( f 69-70) prin care a solicitat continuarea procedurii de executare silită si să poprească conturile debitoarei, arătând că se opune aplicării prevederilor O.G. nr. 22/2002 , întrucât debitoarea a avut posibilitatea să îşi provizioneze sau să-şi procure suma necesară restituirii preţului si nu a făcut dovada lipsei fondurilor necesare plăţii creanţei puse in executare.A invocat in susţinerea acestei adrese existenţa unui conflict intre disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002 si prevederile CEDO , constatat de instanţele române care - in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constituţei, având in vedere forţa supralegislativă a tratatelor internaţionale in materia drepturilor omului in dreptul intern – au inlaturat de la aplicare disp. art. 2 din O.G. nr. 22/2002.

La data de 27.06.2019 executorul judecătoresc a comunicat debitoarei adresa (f 73) prin care i-a invederat că demersuri pentru obţinerea fondurilor necesare achitării obligaţiei trebuiau făcute încă de la data le care hotararea a devenit executorie, că nu a făcut dovada lipsei fondurilor pentru efectuarea plăţii, aşa încât executarea silită va fi continuată.

Debitoarea a comunicat executorului judecătoresc la data de 27.06.2019 (f 75) situaţia contului de execuţie al bugetului local –dezvoltare la data de 24.06.2019, conform evidenţelor Trezoreriei mun. Câmpina, din care reiese deficitul bugetar al comunei Secăria. (f 76).

La data de 03.07.2019 executorul judecătoresc a emis  catre Trezoreria mun. Câmpina adresa ( f 79, 88) prin care a dispus executarea silită prin înfiinţarea popririi , conform legii, asupra tuturor conturilor pe care debitorul le are deschise la această unitate si/sau asupra bunurilor mobile pe care le datorează debitorului, in calitate de terţ poprit, până la încasarea sumei totale de 19620.98 lei si 160000 Euro sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua efectuării plăţii acestor sume.

Despre măsura popririi a fost înştiinţată debitoarea prin adresa nr. 446/2019 din data de 03.07.2019 (f 80,87).

Creditoarea a solicitat la aceeaşi dată şi a insistat ca executorul judecătoresc să continue procedura de executare silită si să poprească conturile debitoarei (f 81-82).

Trezoreria mun. Câmpina a emis catre executorul judecătoresc adresa nr. 9535/08.07.2019 (f 85) prin care a transmis anexat, privind pe debitoare, copie a Anexei 2 „situaţia sumelor care se indisponibilizează /credite bugetare deschise şi neutilizate existente in conturi la data de 05.07.2019” sub nr. 1457/08.07.2019 comunicata de catre comuna Secăria , inregistrată la Trezoreria Câmpina sub nr. 9534/08.07.2019 (f 86). A mai înaintat in acelaşi sens si adresele nr. 9778/12.07.2019, nr. 9829/15.07.2019, nr. 9941/17.07.2019, nr. 10083/22.07.2019 si nr. 10110/23.07.2019 (f 91, 93 verso,95,96,97) , anexând copie a Anexei 2 (f 91 verso, 94, 95 verso, 96 verso, 97 verso).

În prezenta contestaţie la executare criticile contestatoarei debitoare sunt următoarele :

I)  încălcarea dispoziţiilor art. 2 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor de plată ale instituţiilor publice, stabilite prin titluri executorii,  prin începerea executării silite în dosarul nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „Pavel şi Muşat" şi înfiinţarea popririi în acest dosar execuţional, întrucât nu s-a ţinut cont de faptul că în speţă sunt aplicabile prevederile legale sus-menţionate , potrivit cărora, debitoarei i se acordă un termen de 6 luni de la data primirii somaţiei, înăuntrul căruia este obligată să facă demersurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţiile de plată.

Contestatoarea s-a adresat executorului judecătoresc (f 67), arătând că înţelege să uzeze de respectivele dispoziţii şi a făcut dovada incapacităţii de plată a sumelor datorate astfel cum au fost stabilite prin titlul executoriu  determinată de lipsa de fonduri.

A mai arătat că din coroborarea dispoziţiilor art. 2 şi 3 din O.G. nr. 22/2002 şi art. 666 Cod procedură civilă, reiese că executarea silită a sumelor înscrise în titlurile executorii emise împotriva instituţiilor publice începe şi se realizează potrivit normelor generale înscrise în Codul de procedură civilă, impunând creditorului un termen de 6 luni de aşteptare în cazul în care instituţia publică dovedeşte că se află în imposibilitate obiectivă de a plăti, din lipsă de fonduri – termen înăuntrul căruia nu poate fi pornită executarea silită

A mai invocat si prevederile art. 1 alin.1 din OG nr. 22/2002 conform cărora creanțele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituțiilor și autorităților publice se achită din sumele aprobate cu această destinație prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă, aşa încât potrivit art. 2 din OG nr. 22/2002 dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditorului.

În concluzie, s-a solicitat să se constate că faţă de cele ce preced, există motive justificate pentru ca debitoarea-contestatoare să refuze a da curs executării silite declanşate împotriva sa, dovedind în acest sens că nu dispune de fondurile necesare pentru a plăti debitul menţionat în titlul executoriu menţionat anterior - în speţă devenind incidente prevederile art.2 din O.G. nr. 22/2002 si existând motive pertinente, juridice, exoneratoare care să justifice întârzierea contestatoarei în ceea ce priveşte plata creanţei intimatului.

Cu privire la această critică a contestatoarei instanţa reţine următoarele :

Sustinerea potrivit careia procedura executionala a fost demarata prematur nu are  niciun fundament juridic.

Niciun debitor si, cu atat mai mult, o institutie publica, a carei activitate implica o anumita stabilitate si credibilitate in orice stat de drept, nu se poate prevala de nicio dispozitie legala pentru a se sustrage de la plata debitelor datorate creditorilor.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca autoritatile statale sunt cele care trebuie sa efectueze toate demersurile si diligentele necesare punerii in executare a hotararilor judecatoresti si ca nu este oportun sa se solicite, unei persoane care detine o creanta impotriva statului, ca dupa finalizarea procedurii judiciare sa angajeze o noua procedura pentru a obtine suma ce i-a fost acordata, ajungandu-se, practic, la o tergiversare inutila a indestularii creditorului pe seama statului debitor (a se vedea in acest sens, cauzele Metaxas contra Greciei, Sacaleanu contra Romaniei, Orha contra Romaniei).

Autoritatea statala nu poate invoca in beneficiul sau prevederi legale de natura a aduce atingere drepturilor si intereselor legitime ale persoanelor – fie ele fizice ori juridice - in conditiile in care au urmat procedura judiciara prevazuta de lege in vederea recuperarii sumelor de bani datorate de catre stat ori institutiile publice ale acestuia.

Inclusiv din motive de echitate, egalitate in drepturi si celeritate a procedurilor de recuperarea a creantelor (mai ales cand se pune problema unor titluri executorii emise de instantele judecatoresti, cum este cazul in speta de fata), nicio institutie publica a statului nu poate aduce argumente care sa tinda la tergiversarea procedurii.

Atata vreme cat creanta nu comporta niciun fel de dubiu (deasemenea cum este cazul in speta pendinte) titlul executoriu este necesar a fi pus in executare cu buna-credinta iar achitarea debitelor izvorand din cuprinsul sau urmeaza a se face, de principiu, de buna-voie.

Practica Curtii Europene a Drepturilor Omului, relevanta problemei in discutie, este data, in principal, de hotararile din cauzele Sandor c. Romaniei, Tacea c. Romaniei, S.C. Prodcomexim nr. 1 si nr. 2 c. Romaniei, Abramiuc c. Romaniei (obligatia de plata a unei societati de stat), Negulescu c. Romaniei.

Astfel , in cauza Sandor vs. Romania, s-a apreciat ca dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si care instituie termenul de 6 luni in favoarea debitorului institutie publica, pentru a-si indeplini obligatia de plata – termen in care debitorul nu poate fi supus executarii silite, chiar conditionat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligatiei de plata – constituie o incalcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Aceasta intrucat “procesul echitabil” nu implica, de plano, numai procedura judiciara in fata instantei ci si procedura executionala, ulterioara finalizarii litigiului, in conditiile in care finalitatea oricarui proces nu este numai obtinerea unei hotarari favorabile prin statuarea scriptica a drepturilor reclmantului ci realizarea efectiva a acestora, numai in acest mod procedura judiciara avand finalitate practica.

Curtea, in cauza Sandor, a reamintit ca nu este oportun sa ceri unei persoane, care in urma unei proceduri judiciare a obtinut o creanta impotriva statului, sa recurga la procedura de executare silita pentru a obtine satisfactie.

Refuzul autoritatilor de a aloca sumele necesare platii debitului constituie si o atingere adusa dreptului prevazut de art. I Protocolul I, iar statul nu poate sa refuze, sa omita sau sa intarzie intr-un mod nerezonabil executarea unor hotarari irevocabile, lipsa fondurilor nefiind un motiv justificat pentru intarziere.

In fine, existenta unui conflict intre dispozitiile art. 2 din Ordonanta Guvernului nr. 22 / 2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007 si prevederile art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, este evidenta iar in baza art. 11 si 20 alin. 2 din Constitutia Romaniei, avand in vedere si forta supralegislativa a tratatelor internationale in materia drepturilor omului in dreptul intern, normele in discutie urmeaza a fi inlaturate de la aplicare.

Instanta are atat rolul dar si obligatia de a interveni ori de cate ori drepturile persoanele fizice sau juridice, indreptatite la respectarea lor, fie sunt nesocotite, fie nu pot fi valorificate in mod real si obiectiv, intampinand impedimente, fie ele si de ordin procedural sau legal.

Normele legale internationale (insusite prin tratate si conventii de catre statul roman) este necesar a fi aplicate cu prioritate, in masura in care contravin legilor interne si ordinii legislative nationale.

Conventia este necesar a fi aplicata cu prioritate, in caz contrar, drepturile si interesele persoanei indreptatite urmand nu numai a nu mai putea fi valorificate dar o valorificare, mult ulterioara, cu intarziere poate echivala cu lipsa acesteia, devenind strict teoretica si iluzorie.

Chiar daca prevederile legale invocate de contestatoare  sunt in vigoare si, in mod logic, aplicabile in ordinea interna, ele sunt in totala contradictie atat cu prevederile Conventiei Europene dar si cu jurisprudenta Curtii, astfel cum s-a aratat.

Potrivit Hotararii data in cauza Dumitru Popescu c. Romaniei (publicata in Monitorul Oficial nr. 830/05.12.2007), paragraful 104: ”statutul conferit Conventiei in dreptul intern permite instantelor nationale sa inlature – din oficiu sau la cererea partilor – prevederile dreptului intern pe care le considera incompatibile cu Conventia si protocoalele sale aditionale”, iar potrivit paragrafului 103 din aceeasi Hotarare: „Acest aspect implica obligatia pentru judecatorul national de a asigura efectul deplin al normelor acesteia, asigurandu-le preeminenta fata de orice alta prevedere contrara din legislatia nationala, fara sa fie nevoie sa astepte abrogarea acesteia de catre legiuitor”.

Orice stat este necesar a crea garantii pentru respectarea drepturilor cetatenilor – in cazul de fata creditoarei unei institutii publice - eventuala aplicare a unor dispozitii din legislatia interna, neconventionale, urmand a fi indepartate de instanta nationala.

Sintagma „ va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă „ nu trebuie interpretată în sensul că abia în acel moment, respectiv după trecerea termenului de 6 luni, intimata se va putea adresa unui executor judecătoresc, ci trebuie înțeles faptul că după acest termen executarea va continua potrivit normelor de drept comun, întrucât deja este începută executarea silită, iar contestatoarea a și primit somația de plată comunicată de organul competent de executare (executorul judecătoresc), la cererea intimatei, conform art. 2 teza II din OG nr. 22/2002.

Se reține că titlul a devenit executoriu la data de 25.03.2019 (respectiv la data pronuntarii Deciziei civile nr. 372 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia de contencios administrativ şi fiscal) , iar cererea de executare silită a fost formulată la data de 03.06.2019 (f 48), după apropare 3 luni , iar debitoarea putea în tot acest timp să-și îndeplinească obligația de bunăvoie.

Mai mult,debitoarea Comuna Secăria nu a făcut dovada iniţierii vreunui demers pentru a-şi îndeplini obligaţia de plată şi nu a probat nici intenţia sa de a plăti în vreo modalitate debitul urmărit – in conditiile in care era obligată să facă aceste demersuri necesare pentru a îndeplini obligaţia de plata executorie, de la data pronunţării hotărârii definitive.

Opoziţia debitoarei autoritate publica locala de a executa o obligaţie legala, cuprinsa intr-o hotărâre judecătoreasca definitiva este vădit nelegala, de vreme ce aceasta cunoştea sau trebuia sa cunoască efectul acţiunilor judiciare întreprinse de reprezentanţii săi si a cunoscut calitatea certa de debitor, refuzând sa acţioneze in conformitate cu obligaţia legala prevăzuta in chiar actul normativ pe care il invoca in apărare - art. 2 din OG 22/2002.

Potrivit acestor prevederi, debitoarea era obligata sa faca demersurile necesare pentru a indeplini obligaţia de plata executorie, cel puţin de la data pronunţării hotărârii definitive (25.03.2019), dar prin cererile adresate executorului judecătoresc cat si instanţei, nu a făcut nici măcar dovada iniţierii acestor demersuri.

La dosar nu exista vreun document care să ateste o preocupare din partea Comunei Secaria pentru obţinerea fondurilor necesare plăţii.

Aceste elemente sunt menite să circumstanţieze atitudinea instituţiei publice locale care omite să depună vreo diligenţă pentru indeplinirea obligatiei de plata până la acest moment.

Potrivit jurisprudenței CEDO in materie, accesul liber la justiție ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a statului contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă (n.n. - cum este cazul titlului excutoriu in speta – Decizia civila nr. 372/25.03.2019 a Curtii de Apel Ploiesti – Sectia de contencios administrativ şi fiscal) - să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părti (cauza Șandor contra României 2005, cauza Sacaleanu contra României 2007).

In concluzie instanta apreciaza ca dispozițiile art. 2 din OG nr. 22/2002, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 110/2007  -  care instituie un termen de 6 luni in favoarea debitorului instituție publică, pentru a-și îndeplini obligația de plată, termen în care debitorul nu poate fi supus executării silite, chiar condiționat de probarea lipsei fondurilor alocate pentru executarea obligației de plată - constituie o încălcare a dreptului creditorului la un proces echitabil, contrara prevederilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Constatandu-se asadar existența unui conflict intre dispozițiile interne din OG nr. 22/2002 și prevederile art. 6 CEDO - în baza art. 11 și art. 20 alin. 2 din Constituție, având în vedere forța supralegislativă a tratatelor internaționale în materia drepturilor omului în dreptul intern -  se va da prioritate dispozițiilor CEDO, urmand a fi respinsa ca neintemeiata prima critica a debitoarei contestatoare, astfel cum a fost formulata in cadrul prezentei contestatii la executare.

II) critica debitoarei contestatoare referitoare la cheltuielile de executare silită pretinse, a vizat în principal, anularea în tot, a Încheierii din data de 19.06.2019 întocmită în dosarul de executare nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „ Pavel şi Muşat " si in subsidiar, s-a solicitat anularea în parte a Încheierii din data de 19.06.2019 întocmită in dosarul de executare nr. 446/2019 al Societăţii Civile Profesionale a Executorilor Judecătoreşti „Pavel şi Muşat", în sensul diminuării cheltuielilor de executare, raportat la gradul scăzut de complexitate al dosarului de executare şi la faptul că sunt nedovedite, neexistând ataşat niciun înscris din care să rezulte că sumele pretinse au şi fost achitate.

a) cu privire la critica referitoare la onorariul de avocat în sumă de 4.000 de lei, contestatoarea a arătat că această sumă este exagerată, în condiţiile în care întreaga executare silită revine ca activitate principală executorului judecătoresc, conform art. 628 C.pr.civ. Astfel, demersurile în aceasta fază sunt realizate de organul de executare, rolul creditorului şi, implicit, al reprezentantului acestuia (avocatul), limitându-se la a veghea ca executarea să nu fie tergiversată, nerevenindu-i sarcina de a efectua în concret actele de executare silită

A mai arătat contestatoarea că onorariul avocatului într-un cuantum ridicat (4.000 lei) în această fază nu este în niciun fel justificat de specificul activităţilor de executare silită, în care executorul judecătoresc este cel care instrumentează dosarul de executare cu toate demersurile adiacente. În concret, în această fază procesuală, avocatul creditorului a întocmit doar cererea de executare silită, respectiv un formular tipizat.

Instanta cu privire la aceasta critica retine ca în dosarul execuţional exista doar copiile împuternicirii avocaţiale seria PH nr. 0204004 si a facturii seria  CDGCA nr. 866/03.06.2019 ( f 55,56 ) iar referitor la onorariul de avocat in suma de 4.000 lei se constată că nu exista însă nici o dovada a platii efective a acestei sume, ori potrivit disp.  art. 1504 alin. 1 Cod civil : dacă plata se face prin virament bancar, ordinul de plată semnat de debitor şi vizat de instituţia de credit plătitoare prezumă efectuarea plăţii, până la proba contrară.

Asa fiind, critica debitoarei contestatoare - in  sensul că suma pretinsă de intimata creditoare este nedovedită  - se apreciaza ca fiind intemeiata.

b) cu privire la critica referitoare la onorariul executorului judecatoresc

contestatoarea a aratat ca, raportat la volumul de muncă necesitat pentru punerea în executare a titlului executoriu, suma pretinsa cu titlu de cheltuieli executare silită, respectiv onorariul executorului judecătoresc (15.303 lei) este vădit disproporţionala  cu volumul de muncă prestat în dosarul de executare silită. S-au invocat disp. art. 670 alin. 4 C.pr.civ. Prin modalitatea în care au fost stabilite, cheltuielile de executare din prezentul dosar execuţional s-au transformat într-o amendă în sarcina debitorului şi un venit nejustificat pentru executorul judecătoresc.

Instanta cu privire la aceasta critica  retine ca onorariul executorului judecătoresc este stabilit conform art. 39 alin. 1 lit. d din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoresti,  si anume : pentru creanţele în valoare de peste 100.000 lei, onorariul maxim este de 6.300 lei, plus un procent de până la 1% din suma care depăşeşte 100.000 lei din valoarea creanţei ce face obiectul executării silite.

In prezentul dosar executional valoarea onorariului a fost calculată de catre excutorul judecătoresc prin Încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 19.06.2019 (f 66) la suma de 12.859 lei + TVA = 15.303 lei, in conformitate cu prevederile sus-mentionate.

Asa fiind, critica debitoarei contestatoare in acest sens se apreciaza ca fiind neintemeiata.

Pentru considerentele de fapt si de drept expuse urmeaza a fi admisa, în parte, contestaţia la executare formulată de contestatoarea CS, in contradictoriu cu intimata FH., prin administrator judiciar CV şi cu terţul poprit DF  - si in consecinta : se va dispune anularea, în parte, a somaţiei din data de 19.06.2019, a Încheierii de stabilire a cheltuielilor de executare din data de 19.06.2019, a adresei de înfiinţare a popririi din data de 03.07.2019 – forme de executare emise in dosarul execuţional nr. 446/2019 al SCPEJ „Pavel şi Muşat” – Ploieşti  - precum si a Încheierii de încuviinţare a executării silite din data de 11.06.2019 – dosar nr. 1145/310/2019 al Judecătoriei Sinaia – cu privire la suma de 4.000 lei onorariu de avocat în faza de executare silită.Va fi respinsa în rest contestaţia la executare ca neîntemeiată. In raport de solutia data contestatiei la executare, urmeaza a fi respinsa ca ramasa fara obiect cererea de suspendare a executarii silite pana la solutionarea contestatiei.În baza art. 720 alin. 4 C.pr.civ. prezenta hotărâre se va comunica, la data rămânerii definitive, către SCPEJ „Pavel şi Muşat” – Ploieşti .ă, cu consecinţa anulării procesului-verbal de constatare a contravenţiei.

Domenii speta

Spete similare