Săvârsirea infractiunii de influentare a declaratiilor. Suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Infracţiunea de influenţarea declaraţiilor este incriminată de art. 272 alin. 1 cod penal: „Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.”

Se constată că sunt îndeplinite cerinţele art.91 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, la faptul că este intergrat în societate, la natura infracţiunii comise, impunându-se însă ca inculpatul [...] să respecte mai multe măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. 1 lit. a) - e) cod penal şi art. 93 alin.2 lit.d) cod penal pe durata termenului de supraveghere, măsuri care îl vor ajuta pe inculpat să conştientizeze în mod real fapta comisă şi consecinţele reiterării caracterului infracţional.

Art. 272 alin. 1 Cod penal

Art.91 Cod penal

Art. 93 al. 1 lit. a)-e) şi art.93 alin.2 lit.d) Cod penal

Se constată că prin sentinţa penală nr. 487 din data de 21.04.2016 pronunţată de Judecătoria Constanţa în dosarul penal nr. …/212/2015 s-a hotărât:

„În baza art. 396 alin. 5 C. p. p. raportat la art. 16 lit. b C. p. p. achită inculpatul [...] pentru infracţiunea de influenţarea declaraţiilor prevăzută de art. 272 alin. 1 C. p.

În baza art. 275 alin. 3 C. p. p. cheltuielile  judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.”

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

La data de 05.07.2014, inculpatul [...] a fost arestat preventiv în cauza penală nr.  296/P/2014,  fiind cercetat pentru infracţiuni de serviciu, fiind angajat la momentul respectiv în cadrul Poliţiei Locale [...]. Printre martorii audiaţi în respectivul dosar, s-au numărat [...], [...], [...], toţi lucrători din cadrul Poliţiei Locale [...], foşti colegi cu inculpatul [...], cât şi numitul [...], lucrător în cadrul Poliţiei Oraşului [...] - [...].

În timp ce s-a aflat în stare de arest preventiv inculpatul [...] a luat legătura cu mai mulţi foşti colegi din cadrul Poliţiei Locale [...] cărora le-a transmis mesaje pentru persoana vătămată [...], iar în unul dintre apelurile efectuate la Poliţia Locală [...] inculpatul [...] a discutat telefonic cu persoana vătămată [...].

Între [...], rudă cu inculpatul [...], şi [...] a existat un conflict pentru care numitul [...] a fost condamnat pentru infracţiunea de răzbunare pentru ajutorul dat justiţiei prevăzută de art. 274 C. p. raportat la art. 193 alin. 2 C. p. la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni prin s. p. 435/30 martie 2015 a Judecătoriei Constanţa pronunţată în dosarul …/212/2014, definitivă la data de 17.11.2015.

Instanţa de fond a reţinut faptul că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei niciunei legături între conflictul dintre [...] şi [...] şi inculpatul [...] care se afla în stare de arest preventiv. Persoana vătămată [...] a declarat în cursul urmăririi penale, aspect reţinut în rechizitoriu, faptul că îi este teamă pentru familia sa, cunoaşte faptul că membrii familiei [...] sunt persoane violente şi că manifestă o stare de nesiguranţă în ceea ce-1 priveşte pe el şi familia sa, în special datorită faptului că situaţia a luat amploare prin aceea că rudele lui [...] s-au răzbunat asupra sa când l-au agresat în localul [...], în noaptea de 10.10.2014, însă nu s-a făcut dovada vreunei legături între acţiunile numitului [...] care a fost condamnat pentru faptele sale şi inculpatul [...]. Persoana vătămată [...] a declarat faptul că martorul [...] i-a adus la cunoştinţă că adus la cunoştinţă că vineri, a doua zi după scandal, [...] a sunat la din Penitenciarul Poarta Albă să între cum se simte persoana vătămată, adică care este starea acesteia de sănătate.

Declaraţiile date de martorii audiaţi în cursul urmăririi penale şi al cercetării judecătoreşti nu cuprind aspecte care să conducă la concluzia vinovăţiei inculpatului dincolo de orice îndoială rezonagilă, declaraţia persoanei vătămate [...] fiind singura probă împotriva inculpatului, această declaraţie necoroborându-se cu restul declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză.

În fapt, efectuarea de apeluri telefonice de către inculpatul [...] s-a exercitat în cadrul legal în cadrul Peniteciarului Poarta Albă cu respectarea dreptul unei persoane arestate preventiv de a efectua apeluri telefonice. Afirmaţia pe care inculpatul [...] ar fi transmis-o persoanei vătămate: "data viitoare să declare ceea ce adică adevărul'' nu poate fi considerată ca o afirmaţie având efect intimidant.

Persoana vătămată [...] a declarat în faţa instanţei a declarat faptul că în momentul în care inculpatul [...] l-a telefonat în legătură cu un împrumut CAR nu a simţit teamă, iar ulterior, când [...] i-a transmis că inculpatul [...] a sunat la sediul poliţiei a început să simtă teamă.

Persoana vătămată a declarat în faţa instanţei faptul că a discutat cu [...] despre calitatea de martor o singură dată când a purtat o discuţie cu inculpatul în legătură cu un împrumut CAR. Persoana vătămată a declarat faptul că aceasta i-a spus inculpatului că a fost chemat să dea declaraţie la Parchet, iar [...] a spus că este nevinovat, fără a mai spune altceva. Persoana vătămată a declarat faptul că aceasta şi inculpatul [...] s-au garantat reciproc în legătură cu câte un împrumut efectuate de fiecare dintre aceştia la CAR învăţământ.

Martorul [...] a declarat în cursul urmăririi penale faptul că inculpatul [...] a afirmat „Eu sunt nevinovat, să ştii.” Sensul afirmaţiilor care ar fi fost făcute de [...] în sensul că dacă [...] ar fi să ajungă lângă el, soţia lui [...] va ajunge în Germania, ştie [...] mai bine, de asemenea nu a putut fi stabilit pe baza declaraţiilor martorilor audiaţi în cursul urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti. Semnificaţia cuvântului „mormoloc” nu este una intimidantă, iar expresia „şi mormolocii ştiu să înoate” nu poate fi considerată prin ea însăşi o ameninţare.

Martorul [...] a declarat în faţa instanţei faptul că nici [...] şi nici vreo altă persoană nu i-a comunicat să îi transmită ceva lui [...], dar şi faptul că nu ştie să se fi exercitat acte de intimidare asupra lui [...]. Un alt aspect declarat de acest martor este acela că nu i s-a adus la cunoştinţă nimic în calitate de şef ierarhic de către [...], în contextul în care potrivit cutumelor din cadrul poliţiei locale, în situaţia în care este ameninţat un poliţist local sau familia acestuia se anunţă şeful ierarhic.

Martorul [...] a arătat faptul că nu s-a simţit niciodată influenţat să îşi modifice declaraţiile, să îşi retragă sau să dea declaraţii într-un anumit sens.

Martorul [...] a declarat în faţa instanţei faptul că a vorbil cu [...] despre cum să îi achite lui [...] o sumă de bani, dar şi faptul că aceasta a fost toată discuţia cu inculpatul [...] în timp ce acesta era arestat.

Martorul [...] a afirmat în faţa instanţei faptul că inculpatul [...] a insistat să îi transmită lui [...] că este nevinovat şi că pentru nevinovăţia lui va ajunge şi la Bucureşti şi a declarat faptul că în momentul în care i-a transmis lui [...] mesajul de la [...], persoana vătămată [...] nu părea afectat foarte tare sau supărat şi a arătat că nu ştie să răspundă la întrebarea care este scopul trimerii mesajului către [...].

În reglementarea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor în cuprinsul dispoziţiilor art. 272 alin. 1 C. p. legiuitorului considerat îndeplinită cerin?a specială a acestei infracţiuni numai în cazul în care fapta (dacă nu este nici una de corupere ?i nici una de constrângere) are un caracter vădit intimidant. S-a dorit, prin această reglementare, evitarea situa?iilor în care o persoană ar putea reclama o ac?iune de intimidare de?i aceasta nu ar atinge gradul de intensitate pentru a justifica o interven?ie a legii penale.

Infrac?iunea de influenţarea declaraţiilor se poate săvâr?i doar cu inten?ie directă. Concluzia se impune fa?ă de formularea textului care nu permite o altă interpretare, întrucât dacă s-ar considera că fapta s-ar putea săvâr?i ?i cu inten?ie indirectă (a?a cum e definită la art. 16 alin.(3) lit. b) C. Pen., ar însemna să acceptăm faptul că inculpatul ar putea să nu urmărească rezultatul faptei sale, pe care îl prevede, ci doar să accepte posibilitatea producerii lui, variantă care însă nu poate fi primită, din prisma textului analizat.

Având în vedere analiza probatoriului administrat în cauză, instanţa de fond a constatat faptul că în speţă nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor laturii obiective şi nici ale laturii subiective a infracţiunii de influenţarea declaraţiilor, şi în consecinţă a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 16 lit. b C. p. p.

Împotriva acestei sentinţe a formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanţa s-a criticat greşita achitare a inculpatului [...] pentru comiterea infracţiunii de influenţare a declaraţiilor, apreciindu-se că motivarea judecătorului de la fila nr. 3 în sensul că nu sunt îndeplinite elementele constitutive atât sub aspectul laturii obiective, cât şi sub aspectul laturii subiective, nu poate fi primită; s-a mai solicitat să se observe depoziţia persoanei vătămate [...] care a fost constantă pe parcursul întregului proces penal şi care se coroborează cu declaraţiile martorului [...], cât şi cu declaraţia martorului [...], declaraţiile martorilor şi ale persoanei vătămate neputând fi extrase din contextul ce a generat dosarul nr. 296/P/2014 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, soluţionat definitiv de Curtea de Apel Constanţa prin dosarul nr. …/212/2014; s-a susţinut că este evidentă starea de temere şi afirmaţiile cu vădit caracter intimidator efectuate de către inculpatul [...], în timp ce se afla în Penitenciarul Poarta Alba, ca urmare a acestui incident, iar starea de temere trebuie să se aprecieze în fiecare caz concret, iar în acest caz, raportat la persoana vătămată [...], în condiţiile în care acel telefon trimis de inculpatul [...] din penitenciar a fost trimis la două zile după ce tocmai fusese agresat de rudele acestuia, fiind evident că această stare de temere care a fost creată persoanei vătămate, chiar dacă anterior între persoana vătămată şi inculpat a existat o anumită relaţie de apropiere familială şi de serviciu, temere care se evidenţiază în mod corespunzător şi de către martorul [...] prin discuţiile pe care le-a purtat cu persoana vătămată, dar şi prin faptul că a declarat şi în faţa Curţii de Apel că la scurt timp după acel incident a văzut-o timorată pe persoana vătămată; s-a arătat că faptele cu caracter ameninţător sau vădit intimidant care au fost expuse de către martori ca fiind adresate de către inculpatul [...] persoanei vătămate, nu sunt fapte oarecare, acea ameninţare chiar şi cu puşcăria, acea ameninţare care vizează soţia persoanei vătămate, toate aceste aspecte fiind evidenţiate de către martori, au creat o stare de temere cu un puternic efect vădit intimidant asupra persoanei vătămate, mai ales datorită calităţilor pe care aceştia le aveau la acel moment şi a relaţiilor pe care le avuseseră anterior; în consecinţă, s-a solicitat să se dispună aplicarea unei pedepse a cărei executare să fie suspendată sub supraveghere, în condiţiile art. 91 C.pen. în vigoare.

La termenul din data 08.09.2016, inculpatul [...] a precizat personal în faţa instanţei de apel că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prev. de art. 83 lit.a) cod procedură penală.

În apel s-a ataşat la dosarul cauzei decizia penală nr.1072/P/17.11.2015 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr…./212/2014, şi s-a depus o fişă de cazier actualizată a inculpatului [...].

În apel, Curtea a reaudiat la termenul din data de 20.10.2016 pe persoana vătămată [...] şi pe martorul [...], iar la termenul din data de 29.11.2016 a reaudiat pe martorul [...].

Examinând sentinţa apelată în raport de motivele de apel şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că apelul formulat în cauză de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa este fondat, urmând a se reţine vinovăţia inculpatului [...] cu privire la fapta pentru care a fost trimis în judecată în prezentul dosar, pentru următoarele:

În acest sens, Curtea are în vedere mijloacele de probă administrate în cauză.

Curtea are în vedere şi mijloacele de probă administrate nemijlocit în faţa instanţei de apel, care au determinat o altă apreciere a stării de fapt, inclusiv sub aspectul laturii subiective a infracţiunii, de către Curte faţă de instanţa de fond.

Astfel, persoana vătămată [...] a precizat în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 20.10.2016 următoarele: „În data de 11.10.2014, [...] m-a sunat să îmi spună că la sediul poliţiei locale a oraşului [...] a sunat numitul Rică cu menţiunea că aşa îi spunea inculpatului [...], acesta aflându-se în Penitenciarul Poarta Albă şi spunându-i martorului [...] să îmi comunice să am grijă ce voi declara la poliţie, pentru că va avea grijă ca eu să ajung în puşcărie, iar soţia mea va ajunge prostituată în Germania. Când mi s-au comunicat aceste lucruri, am simţit o stare de temere, având în vedere că în urmă cu 2 zile fusesem bătut ... Arăt că, colegii de serviciu întrebându-mă ce este cu mine, le-am relatat ceea ce mi-a spus inculpatul prin intermediul martorului [...] şi că am o stare de temere, gândindu-mă la ceea ce s-ar putea întâmpla. De exemplu, le-am spus acest lucru colegilor mei [...], martorului [...], [...]. [...] nu mi-a spus că inculpatul [...] i-a solicitat să îmi spună ca eu să declar adevărul, ci, astfel cum a declarat mai sus, să am grijă ce declar sau ce spun ... Ca urmare a mesajului transmis de către [...] din partea inculpatului [...], am avut o stare de temere în momentul în care am dat declaraţiile ulterioare cu privire la cei care m-au bătut, fiindcă inculpatul ţine mult la nepotul său şi în acest sens, în momentul în care am fost audiat la Judecătoria Constanţa, declaraţia a fost mai succintă, nu atât de amplă ca în cursul urmăririi penale, având în vedere că în sala de judecată se aflau mulţi membri ai familiei lui [...]”.

Martorul [...] a precizat în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 20.10.2016: „Îmi menţin declaraţia dată la Judecătoria Constanţa, cu precizarea că au trecut de atunci aproximativ 2 ani şi în prezent e posibil să nu mai reţin toate detaliile... inculpatul m-a întrebat dacă poate vorbi cu [...], eu i-am spus că acesta este de serviciu, dar este pe teren. După aproximativ jumătate de oră, a revenit [...] şi i-am spus că [...] a sunat şi vroia să vorbească cu el, după care, la aproximativ 5 minute, a sunat din nou [...] şi a vorbit cu [...]. [...] nu mi-a spus ulterior ce  a discutat concret cu [...], ci a făcut doar o menţiune  că a discutat ceva legat de [...], iar după aceea a plecat din nou pe teren. Ştiam că [...] fusese bătut cu 2 zile în urmă de fratele lui [...] ... În zilele următoare [...] nu mi-a spus ce a discutat cu [...], l-am văzut  pe [...] mai timorat, dar nu mi-a spus de ce anume şi nici nu am auzit de la vreun coleg din secţia de poliţie că [...] i-ar fi transmis vreo ameninţare lui [...].”

Martorul [...] a precizat în faţa instanţei de apel la termenul de judecată din data de 29.11.2016: „Nu îmi aduc aminte exact când, dar cu ceva timp în urmă, am fost contactat de către dispecerul Poliţiei Locale [...], acesta spunându-mi că a fost sunat de către [...], dispecerul spunându-mi că inculpatul a întrebat dacă sunt de serviciu şi că ar vrea să vorbească şi cu mine. Ştiu că în acel moment [...] era încarcerat în penitenciarul Poarta Albă. După aproximativ 40 de minute, o oră, am ajuns la sediul poliţiei unde am fost sunat de către [...] ... mi-a spus să îi transmit lui [...] să aibă grijă de el însuşi şi să declare adevărul, deoarece inculpatul este nevinovat şi va sesiza şi instituţii din Bucureşti legat de acest lucru. Mi-a mai spus să îi spun că soţia lui [...] va ajunge în Germania. Menţin declaraţiile de la urmărire penală, corespund adevărului ... iar în prezent datorită trecerii timpului, nu îmi mai aduc aminte exact ce am declarat. Revin şi arăt că [...] a mai făcut menţiunea în sensul să îi comunic lui [...] că va ajunge lângă el în puşcărie. Eu i-am spus lui [...] să îi spună acest lucru lui [...], însă acesta mi-a spus că nu are ce discuta cu el, doar să spună adevărul. Imediat ce am discutat cu [...], l-am sunat pe [...] pe telefonul său mobil şi i-am comunicat ce mi-a spus inculpatul. Mie nu mi s-au părut acele cuvinte ca ameninţare. Nu ştiu la ce s-a referit inculpatul când a spus că soţia lui [...] va ajunge în Germania. M-am întâlnit cu [...] ulterior, la o zi sau două şi acesta nu i s-a părut îngrijorat, acesta s-a purta la fel. Nu am mai discutat nimic cu [...] legat de mesajul inculpatului”.

Curtea constată că în faţa instanţei de apel persoana vătămată [...] şi martorii [...] şi [...] au precizat anumite aspecte evidenţiate mai sus, care nu au fost expuse în detaliu în declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti din faţa instanţei de fond.

Curtea reţine că infracţiunea de influenţarea declaraţiilor este incriminată de art.272 alin.1 cod penal: „Încercarea de a determina sau determinarea unei persoane, indiferent de calitatea acesteia, prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant, săvârşită asupra sa ori asupra unui membru de familie al acesteia, să nu sesizeze organele de urmărire penală, să nu dea declaraţii, să îşi retragă declaraţiile, să dea declaraţii mincinoase ori să nu prezinte probe, într-o cauză penală, civilă sau în orice altă procedură judiciară, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă actul de intimidare sau corupere constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni.”

Curtea constată că în literatura juridică s-a arătat că, sub aspectul laturii obiective a infracţiunii, infracţiunea de influenţarea declaraţiilor presupune fie o acţiune de încercare de determinare, fie o acţiune de determinare (acţiune ce caracterizează intsigarea, incriminată distinct), realizată prin corupere, prin constrângere ori prin altă faptă cu efect vădit intimidant; încercarea de determinare sau determinarea prin constrângere se poate realiza atât prin constrângere fizică, cât şi prin constrângere morală; încercarea de determinare sau determinarea prin „altă faptă cu efect vădit intimidant” se poate realiza fie printr-o faptă penală (situaţie în care există un concurs de infracţiuni) fie printr-o faptă neprevăzută de legea penală, de exemplu prin gesturi, semne sau atitudini cu efect vădit intimidant asupra persoanei (v. Adina Vlăşceanu, Alina Barbu - „Noul Cod penal”, editura Hamangiu, 2014, pag.605-606).

Din cororborarea mijloacelor de probă expuse mai sus, Curtea reţine cu certitudine că în data de 05.07.2014 inculpatul [...] a fost arestat preventiv în cauza penală nr.296/P/2014, fiind cercetat pentru comiterea unor infracţiuni de serviciu, fiind angajat în acel moment în cadrul Poliţiei Locale [...], iar în respectivul dosar penal a fost audiat în calitate de martor şi [...] ( persoana vătămată din acest dosar) alături de alţi lucrători din cadrul Poliţiei Locale [...]; din declaraţiile persoanei vătămate coroborate cu declaraţiile martorului [...], Curtea reţine că în data de 11.10.2014, inculpatul [...] l-a sunat pe martorul [...] şi i-a solicitat să-i comunice persoanei vătămate [...] şi să aibă grijă de el, că va ajunge la puşcărie lângă inculpat iar soţia lui va ajunge în Germania, în sensul că soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania; în urma celor comunicate persoanei vătămate [...] de către martorul [...] ca fiind mesajul de la inculpatul [...], persoana vătămată a fost timorată în zilele următoare, aspect care reiese din declaraţiile constante ale persoanei vătămate coroborat cu declaraţia martorului [...].

Faţă de această stare de fapt, Curtea constată că mesajul transmis (prin intermediul martorului [...]) de către inculpatul [...], aflat în Penitenciarul Poarta Albă, persoanei vătămate [...] în sensul să aibă grijă de el (raportat la declaraţiile pe care persoana vătămată le-a dat la poliţie şi pe care urma să le mai dea), fiindcă este posibil ca persoana vătămată să ajungă în puşcărie lângă inculpat iar soţia persoanei vătămate va ajunge în Germania (să se prostitueze) au avut un vădit caracter intimidant pentru persoana vătămată [...], raportat la siguranţa sa personală precum şi a soţiei sale; acest caracter vădit intimidant s-a reflectat în atitudinea timorată a persoanei vătămate din următoarele zile, aspect care reiese din declaraţiile persoanei vătămate coroborate cu declaraţia martorului [...] din faţa instanţei de apel.

Faptul că alţi martori nu au menţionat această stare de timorare a persoanei vătămate se datorează fie faptului că nu s-au întâlnit cu persoana vătămată în perioada imediat ulterioară fie nu au fost deosebit de atenţi asupra stării psihice a persoanei vătămate.

Curtea constată că nu este întemeiată apărarea inculpatului [...] în sensul că de fapt i-ar fi solicitat persoanei vătămate să declare doar adevărul.

În acest sens, Curtea are în vedere consecinţele pe care i le-a prezentat inculpatul, respectiv că persoana vătămată va ajunge lângă inculpat în puşcărie iar soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania, consecinţe care nu s-ar fi produs dacă persoana vătămată ar fi dat alte declaraţii decât cele cale le-a dat până în acel moment în dosarul penal în care inculpatul [...] fusese arestat preventiv.

Prin urmare, Curtea reţine că atâta timp cât persoana vătămată [...] a precizat în mod constant că a declarat adevărul în declaraţiile date până în acel moment în calitate de martor în dosarul în care era cercetat inculpatul [...], [...] nu avea de ce să-şi schimbe declaraţiile, reieşind astfel că de fapt inculpatul [...] i-a solicitat persoanei vătămate să-şi schimbe declaraţiile date până în acel moment, fiind realizat elementul material al laturii obiective al infracţiunii de influenţare a declaraţiilor prev. de art.272 alin.1 cod penal, fiind suficient (astfel cum s-a arătat mai sus) pentru comiterea acestei infracţiuni să se încerce determinarea unei persoane să îşi retragă declaraţiile (implicit şi prin schimbarea declaraţiilor date anterior), chiar dacă persoana respectivă ulterior nu şi-a schimbat declaraţiile, deoarece legiuitorul a apreciat că şi prin încercarea de a determina schimbarea declaraţiilor se aduce atingere relaţiilor sociale privind înfăptuirea justiţiei.

În acelaşi sens, Curtea are în vedere şi starea conflictuală care exista între inculpatul [...] şi persoana vătămată [...], ca urmare a declaraţiilor pe care le dăduse în calitate de martor [...] cu privire la faptele pentru care era cercetat inculpatul [...], stare conflictuală care reiese din faptul că inculpatul [...] în momentul în care a sunat din Penitenciarul Poarta Albă la dispeceratul Poliţiei Locale [...] nu a dorit să vorbească direct cu persoana vătămată [...] ci doar cu martorul [...] căruia i-a solicitat să-i transmită mesajul menţionat mai sus persoanei vătămate, aspect care reiese din declaraţiile constante ale martorilor [...], [...] coroborate cu declaraţiile persoanei vătămate.

În ceea ce priveşte mesajul transmis de către inculpatul [...] în sensul că soţia persoanei vătămate [...] va ajunge în Germania în cazul în care persoana vătămată va ajunge în puşcărie lângă inculpat, Curtea constată că este evident că mesajul avea sensul că soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania, raportat atât la precizările constante din declaraţiile persoanei vătămate cât şi la nevoia soţia persoanei vătămate de a se întreţine dacă [...] ajungea în puşcărie.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, Curtea constată că fapta inculpatului [...] care în data de 11.10.2014 i-a transmis (prin intermediul martorului [...]) persoanei vătămate [...] un mesaj cu vădit caracter intimidant (constând în aceea că persoana vătămată [...] va ajunge lângă inculpat în puşcărie iar soţia persoanei vătămate va ajunge să se prostitueze în Germania)  pentru ca persoana vătămată să-şi schimba declaraţiile pe care le-a dat anterior în calitate de martor în dosarul penal în care inculpatul [...] a fost arestat preventiv întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de influenţarea declaraţiilor prev. de art.272 alin.1 cod penal.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 396 alin. 2 cod procedură penală, Curtea urmează să dispună condamnarea inculpatului [...] pentru infracţiunea reţinută în sarcina sa, astfel cum s-a arătat mai sus.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urmează a fi aplicată, Curtea va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 74 cod penal şi va stabili pentru inculpatul [...] o pedeapsă de 1 an închisoare, reprezentând minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru infracţiunea comisă, raportat la gradul de pericol social concret a infracţiunii comise, la circumstanţele reale de comitere a faptei, la conţinutul în concret al mesajului cu evident caracter intimidant, la limitele speciale de pedeapsă şi la atitudinea procesuală nesinceră a inculpatului, neimpunându-se astfel reţinerea în favoarea acestuia a vreunei circumstanţe atenuante judiciare.

În ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, Curtea apreciază că nu se impune executarea efectivă a pedepsei, având în vedere natura infracţiunii comise, modalitatea concretă de comitere a faptei şi faptul că din fişa de cazier judiciar a acestuia reiese că acesta figurează cu antecedente penale vechi, respectiv o condamnare din urmă cu 19 ani, iar în această perioadă acesta nu a comis alte fapte de natură penală.

În consecinţă, Curtea constată că sunt îndeplinite cerinţele art.91 cod penal privind suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, raportat la cuantumul pedepsei ce urmează a fi aplicată inculpatului, la faptul că este integrat în societate, la natura infracţiunii comise, impunându-se însă ca inculpatul [...] să respecte mai multe măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 al. 1 lit. a) - e) cod penal şi art.93 alin.2 lit. d) cod penal pe durata termenului de supraveghere, măsuri care îl vor ajuta pe inculpat să conştientizeze în mod real fapta comisă şi consecinţele reiterării caracterului infracţional.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.421 pct.2 lit. a) cod procedură penală, Curtea va admite apelul formulat de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, va desfiinţa sentinţa apelată şi, rejudecând, în baza art.272 alin.1 cod penal, Curtea va condamna pe inculpatul [...] la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de influenţarea declaraţiilor.

În baza art.67 cod penal, Curtea va aplica inculpatului [...] pedeapsa complementară a interzicerii exercitării pe o durată de 2 ani a drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal.

În baza art.65 alin.1 cod penal, se va aplica inculpatului [...] pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal.

În baza art.91 cod penal, Curtea va dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată inculpatului [...] pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, stabilit potrivit art.92 alin.1 cod penal.

Inculpatul [...] va fi obligat să respecte pe durata termenului de supraveghere măsurile de supraveghere prevăzute de art. 93 al. 1 lit. a)-e) cod penal, respectiv:

- să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Constanţa, la datele fixate de acesta; 

- să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa;

-  să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

În baza art.94 alin.1 cod penal, pe durata termenului de supraveghere, datele prev. de art.93 alin.1 lit.c) - e) cod penal se vor comunica Serviciului de Probaţiune Constanţa.

În baza art.93 alin.2 lit.d) cod procedură penală, Curtea va impune inculpatului [...] obligaţia de a nu părăsi teritoriul României, fără acordul instanţei.

În baza art.93 alin.3 cod penal, inculpatul [...] va fi obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunităţii pe o perioadă de 60 de zile în cadrul uneia dintre cele două instituţii publice, respective Primăria Oraşului [...] sau Direcţia de Gospodărire Comunală din cadrul Primăriei Constanţa, ce va fi stabilită de către Serviciul de Probaţiune Constanţa.

În baza art. 404 alin. 3 cod procedură penală, Curtea va atrage atenţia inculpatului [...] asupra dispoziţiilor art. 96 cod penal cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de supraveghere sau în cazul nerespectării, cu rea-credinţă, a măsurilor de supraveghere.

În baza art.68 alin. 1 lit. b) cod penal, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal se va executa cu începere de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.66 alin.1 lit. a), b) cod penal se va executa din momentul în care pedeapsa principală a închisorii aplicată inculpatului va deveni executabilă, având în vedere pedeapsa accesorie urmează regimul juridic al pedepsei principale iar prin prezenta hotărâre s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale de 1 an închisoare.

Curtea va constata că persoana vătămată [...] nu s-a constituit parte civilă, persoana vătămată precizând personal acest lucru la termenul din data de 20.11.2015 din faţa instanţei de fond.

În baza art.274 alin.1 cod procedură penală, inculpatul [...] va fi obligat la 2.500 lei către stat, reprezentând cheltuieli judiciare avansate în faţa primei instanţe.

În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de către stat în apel vor rămâne în sarcina acestuia.

Domenii speta

Spete similare